Să ne rugăm împreună pentru Părintele Justin, care va fi supus unei intervenții chirurgicale spre sfârșitul acestei săptămâni.
Sfintii zilei- A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
HRISTOS A ÎNVIAT! Sfintele Paști 2013 alături de Părintele Justin Pârvu
Acest articol a fost publicat în Pentru neam si tara. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.
Noua adresă: APOLOGETICUM.RO 
Hristos a Inviat!
As vrea sa stiu, si cred ca multi dintre noi vor sa stie, care este starea de sanatate a Parintelui!!!
Despre ce operatie este vorba, ceva complicat? Intrebam aici, nedorind sa deranjam pe calugarii si maicile de la manastire…va rugam, spuneti-ne si noua vesti despre Parinte, dvs. fiind mai aproape de Sfintia sa si avand informatii mai multe decat noi!
De asemenea, ce stiti despre fratele Vasile? Cat timp va mai fi inchis, este sanatos? Stiu ca urma sa sa fie supus unei interventii chirurgicale inainte de a fi arestat…
Dorim multa sanatate Parintelui Justin si Dumnezeu sa-l tina inca printre noi, in vremurile astea tulburi…avem mare nevoie de o voce puternica si de indrumarile sale!
Doamne ajuta! Hristos a Inviat!
Parintele este foarte slabit, in urma postului aspru si a tumorii din stomac care ii consuma jumatate din energia rezultata din mancare. De altfel, mananca f putin.
Tocmai din acest motiv Parintele vrea sa fie operat, ca totul sa reintre in normal. La varsta sf. sale o astfel de interventie este f riscanta si doar o minune poate aduce reusita si insanatosirea Parintelui.
Mereu fiind un caracter hotarat si trasant, Parintele si-a asumat acest risc si nu ne ramane decat sa induplecam pe buul Dumnezeu ca sa-l ocroteasca. Sa fqacem acatiste la Sfintii Inchisorilor si Paraclisul Maicii Domnului.
Fratele Vasile e mai bine, urmeaza in lunile urmatoare sa fie eliberat.
HRISTOS A INVIAT !si Doamne ajuta !
multumesc pentru raspuns! e imbucuratoare vestea despre fratele Vasile, dar ingrijoratoare cea despre Parinte…nu stiam de tumoare, sper ca e una beningna si ca operatia va fi o reusita! Oricum, Dumnezeu stie ce este mai de folos pentru fiecare, dar nadajduim ca il va mai ingadui pe Parinte alaturi de noi!
Dumnezeu si Maica Sa sa il pazeasca si sa ii daruiasca sa treaca cu bine de operatie, pentru a ne putea calauzi in continuare cu dreapta-socoteala si hotararea caracteristice!
Adevarat ca a inviat !! .
Suntem alaturi de Pr. Iustin, prin voia Domnului si prin mila Sa Dumnezeu ne-a lasat pe Parintele in viata sa ne poata mangaia pe noi nevrednici. Stiu ca Pr. regreta intr-un discurs ca nu s-a invrednicit sa merga cu ceata de mucenici din inchisori la Domnul. Dar eu cred ca el a fost lasat de Domnul pentru a ne mangaia pe noi si a ne arata greselile noastre.
Adevărat a înviat!
Şi sănătate de la Domnul avvei Justin!
Cu-adevărat a-nviat! Sănătate înțeleptului monah Iustin!
Umila mea parere este ca ar trebui facut uz de toate tratamentele posibile, inainte de a se ajunge la operatie.. este extrem de riscant la aceasta varsta si la fragilitatea Parintelui de care aminteati.. chiar anestezicul ar putea fi letal, inainte de orice.. Amintiti-va de cazul regretatului Patriarh Teoctist, acolo fiind vorba de o operatie banala (simplu adenom); cu toata robustetea Patriarhului, inima a cedat… varsta era mult prea inaintata (92).
O alternativa concreta ar fi un tratament la renumita clinica GERSON din Ungaria, specializata tocmai in eradicarea tumorilor atat maligne cat si benigne, insa fara interventie chirurgicala; in 2 saptamani de spitalizare extrem de numerosi pacienti s-au vindecat intr-un mod pe care si ateii l-ar considera miraculos. Nu intru in detalii, acest centru de recuperare este arhicunoscut pentru eficacitate in toata Europa, dar mai ales in SUA si Mexic.
VA ROG INSISTENT, asadar, pe colaboratorii si apropiatii Parintelui: cercetati, analizati, cantariti foarte bine lucrurile inainte de a apela la o interventie evaziva. Orice regret ulterior ar putea fi extrem de dureros. Sigur ca Parintele resimte acum durere si ar dori sa scape cat mai repede de ea, insa Parintele nu e medic… domniile voastre, o comisie avizata de medici si Preacuviosii Parinti din jurul Sfintiei Sale Il puteti sfatui si convinge sa ia cea mai buna decizie si sa nu-si riste viata cu o operatie clasica, periculoasa si pentru un om in floarea varstei.
Suntem in Saptamana Luminata, fratilor, timp de bucurie, de nadejde. Timpul intristarii a trecut de acum… Sa ne dea Domnul gandul cel bun. Ne rugam staruitor pentru sanatatea Parintelui si continuam sa tinem postul special randuit de Biserica lui Hristos pentru tamaduirea celor bolnavi dragi noua.
Parintele Justin este cel in drept sa decida. Dupa ce i s-au spus toate posibilitatile si riscurile Parintele a decis sa se opereze. Pare atat de hotarat ca si cum ar fi avut o descoperire de la Dumnezeu ca asa este cel mai bine. Oricine este liber sa-l ajute pe Parintele, caci el este al tuturor, toti avem nevoie in continuare de pastorirea sfintiei sale.
Dumnezeu şi Măicuta Domnului să il ajute pe părintele nostru drag Justin Pârvu să treacă cu bine prin acceastă operatie.,si
admin
multumim pentru această veste imbucurătoare..că fratele Vasile v-a fi eliberat foarte curand
Doamne ajuta!
Un Arhiereu are o vorba pe care o spune, de multe ori suntem pe masa de operatie a Lui Dumnezeu. Dumnezeu mereu intervine si opereaza in noi cea ce noi de multe ori nu realizam este lipsa noastra de trezvie. Pr. Iustin nu mai traieste pentru el , dar noi nu putem sa ne despartim de el inca. Pentru Pr. este tot una ori cu Domnul ori cu noi asa cum si Sf. Pavel spune despre acest cort in care noi suntem astazi. De noi depinde, adica de fiecare dintre noi care-l iubim pe Pr. Iustin. El s-a lasat in mana Lui Dumnezeu si in mana noastra. Eu nu cred ca acesta operatie nu are sa reuseasca. Pentru ca Doctorul sufletelor si trupurilor noastre este marele nostru Arhiereu, Totusi cred ca trebuie sa fie facute multe investigatii , si sa ne rugam pentru TREZVIE.
Fratelui admin:HRISTOS A INVIAT!Ai sti sa-mi spui daca as putea in vre-un oarecare fel,cu plata,cumva,sa stau doua saptamani la Manastire,caci am mare nevoie…Sau daca nu stii,sa ma indrepti catre cineva care stie? Sa il intreb pe Parintele meu Duhovnic(la telefon???)?!? Astept sa ma indrumezi cumva…Doamne ajuta si Mantuire,frate!
Ne rugam in fiecare zi Domnului si Prea Sfintei Maicii Sale,pentru sanatatea si mantuirea dragului nostru Parinte Justin! P.S.Sa ma ierti ca am repus aici comentariul de mai sus,dar astept cu multa nerabdare raspunsul tau!De asemenea,ma bucur foarte mult ca ne-ai dat,aici,vesti despre fratele Vasile!Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Ati citit despre Dieta Budwig? Este veche de aproape 50-60 de ani. Se bazeaza pe branza fara multa grasime si pe ulei / seminte de in. Este o dieta eficienta chiar in cazurile terminale de cancer.
Cautati pe net dupa vindecare-cancer.a
Adevarat ca a inviat!
Adevărat că a Înviat !
Rămâne ca şi părintele Justin Pârvu să treacă peste acest pahar şi să mai rămână cu noi !
Cât timp, numai Dumnezeu ştie !
Doamne Ajută !
Ar fi bine sa stim si ziua exacta cand se va opera parintele. Si orele, daca se poate. Sa ne rugam atunci mai tare… Sa dea Dumnezeu sa fie bine…
HRISTOS A INVIAT !
si sa ne rugam la Sfantul Acoperamint al MAICII DOMNULUI pentru sanatatea Parintelui Iustin Parvu , caci doar MAICA DOMNULUI si Al Sau Sfant Acoperamint poate sa FACA MINUNI ;ma voi ruga la la Sfantul Acoperamint Al MAICII DOMNULUI si pentru Parintele Iustin Parvu caci slugile viclenealui acesti antihristi lucreaza peste tot chiar si prin cei apropiati cu multa inversunare
DOAMNE AJUTA !
amin!
si inca o data
HRISTOS A INVIAT !
ADEVARAT A INVIAT !
http://www.yoda.ro/stiinta/cel-mai-mic-chip-care-poate-fi-localizat-fara-a-se-apela-la-sateliti.html
http://www.yoda.ro/stiinta/chipul-care-odata-implantat-sub-piele-suna-la-doctor-daca-sesizeaza-schimbarea-starii-de-sanatate.html
@admin
Adevarat a inviat! Daca este vorba de o tumora la stomac e destul de greu pentru doctori, dar adevaratul doctor este Dumnezeu. El vindeca. Mai este o solutie si o spun cu mana pe inima si cu marturia unui om care acum 20 de ani a fost salvat prin mila Lui Dumnezeu de cancer limfatic. Este SILVIA Teodorescu de la Roman. VINDECA CANCERE. Dumnezeu lucreaza prin aceasta femeie si face miracole. Va dau numarul meu de telefon; 0747359025. Spuneti parintelui de aceasta solutie care exista. Eu sambata ma duc la ea si am sa-i vorbesc de parintele Iustin. E urgent asa ca poate ma contactati tot urgent. Doamne, ajuta!
Pingback: Să ne rugam impreuna pentru Parintele Justin, care va fi supus unei intervenții chirurgicale spre sfarsitul acestei saptamani. | cristinadavidniculiu
Multa sanatate parintelui Iustin Parvu
Îndemn la rugăciune pentru Părintele Justin Pârvu
http://petruvoda.ro/
BUNUL DUMNEZEU SA-L PAZEASCA PE PR. IUSTIN,SA-I DARUIASCA SANATATE.AM RUGAMINTEA DE A NE TINE LA CURENT CU STAREA DE SANATATE A PARINTELUI.VA MULTUMESC.DOAMNE AJUTA.HRISTOS A INVIAT!
Pingback: Marți, 14 mai: Praznicul Sfinților închisorilor. Să ne unim în rugăciune pentru Părintele Justin, la Aiud | † APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară
Părintele Arhim. Iustin Pârvu s-a născut în viaţa cea veşnică, mutându-se la cereştile lăcaşuri…
Duminică – 16 iunie 2013, la ora 22:40, ora României, după o suferinţă de mai multe săptămâni şi după un chin care s-a acutizat în ultimele ore, Părintele Arhim Justin Pârvu a încetat din viaţa aceasta trecătoare şi s-a mutat la cereştile cete, la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori pe care atât de mult i-a iubit şi după care atât de mult a râvnit.
Părintele Justin Pârvu s-a născut în satul Poiana Largului – Călugăreni (Petru Vodă), judeţul Neamţ, la 10 Februarie 1919. S-a închinoviat la Mănăstirea Durău – Neamţ în anul 1936, a participat ca preot militar pe frontul de răsărit în al doilea război mondial, apoi a fost întemniţat pentru legionarism între anii 1948 – 1964, iar între anii 1966 – 1975 a fost reprimit în monahism ca vieţuitor al Mănăstirii Secu, judeţul Neamţ, iar între 1975-1991 ca vieţuitor al Mănăstirii Bistriţa din judeţul Neamţ.
De la sfârşitul lunii martie 2013 cancerul de stomac pe care îl purta în taină de câţiva ani de zile s-a dezvoltat în metastază, care a adus cu sine complicaţiile medicale în urma cărora, după o suferinţă mucenicească pe deplin asumată şi conştientă, s-a mutat din lumea aceasta la o alta mai bună. Să avem parte de rugăciunile sale!
Considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ai ortodoxiei româneşti din ultimii ani, Părintele Iustin Pârvu a intrat, după cum am spus şi mai sus, în mănăstire la vârsta de 17 ani, este tuns la monahism în anul 1940 şi numit preot misionar pe Frontul de Est. A fost arestat în anul 1948 şi condamnat la 12 ani de închisoare. Trece prin închisorile de la Jilava, Gherla sau Aiud, după care trece prin „reeducarea de la Piteşti!”. În anul 1960 mai primeşte o condamnare de patru ani, fiind eliberat odată cu ceilalţi deţinuţi politici.
Din cauza greutăţilor întâmpinate după eliberare, el ajunge să lucreze ca muncitor forestier. În anul 1966 a fost reprimit în monahism, ca vieţuitor al Mănăstirii Secu, din judeţul Neamţ, iar din anul 1975 a trăit în Mănăstirea Bistriţa, din acelaşi judeţ. În toamna anului 1991 a pus piatra de temelie a Mănăstirii (de călugări) Petru Vodă – Neamţ, iar in anul 1999 a început construirea Mănăstirii (de călugăriţe) Paltin – Neamţ.
În anul 2003 înfiinţează publicaţia creştină „Glasul Monahilor”, care apare lunar. În ziua de 02 noiembrie 2008, Părintele Iustin Pârvu este ridicat la rangul de Arhimandrit. În acelaşi an, Părintele înfiinţează o nouă publicaţie creştină, „Atitudini”. Întemeietor al Mănăstirii Petru Vodă, ce are ca hram Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Părintele Arhim. Iustin Pârvu a fost operat la începutul lunii mai, la Cluj Napoca.
În rândurile de mai jos supunem atenţiei cititorilor un interviu mai vechi realizat cu Părintele Iustin Pârvu (în anul 2009), întru amintirea şi pomenirea sa:
Este greu de găsit, dar nu-ţi trebuie prea multă bătaie de cap ca să recunoşti un povăţuitor duhovnicesc – Interviu cu Părintele Arhim. Iustin Pârvu de la Mănăstirea „Sf. Arhangheli” Petru Vodă, judeţul Neamţ…
– Preacuvioase Părinte Stareţ Iustin, ştim că de la Sfântul Simeon Noul Teolog încoace, povăţuitorii duhovniceşti se tot împuţinează; astăzi, când suntem martorii unei mari secătuiri duhovniceşti, cum mai recunoaştem un povăţuitor duhovnicesc? Sfinţii Calist şi Ignatie Xantopoulos arătau trei criterii: să fie înalt la înţelegere, smerit la cuget şi blând în toată purtarea…
– Este greu de găsit, dar nu-ţi trebuie prea multă bătaie de cap ca să recunoşti un povăţuitor duhovnicesc. Cel care caută cu adevărat un povăţuitor duhovnicesc, la momentul potrivit, îl va simţi. Sufletul simte cui trebuie să i se încredinţeze, căci Dumnezeu este Cel Care pune în inimă dragostea faţă de cel căruia ţi-a rânduit să îi urmezi. Eu abia aşteptam să ies din temniţă numai ca să-l văd pe Părintele Paisie Olaru. Ardea inima în mine să-l văd, astfel încât, după eliberare, am mers direct la chilia Părintelui Paisie, aşteptând două zile la uşă ca să mă primească la spovedit. De aici înainte, timp de opt ani nu m-am mai despărţit de povăţuirea caldă a Părintelui Paisie Olaru. Mă trimisese mai întâi la Părintele Ilie Cleopa, însă la el nu am simţit atâta odihnă sufletească, deşi, după 16 ani de închisoare, începuse să răsfoiască cărţi groase de canoane. Relaţia dintre ucenic şi duhovnic este foarte puternică şi în numele ei se pot face multe minuni. Însă nu este suficient ca povăţuitorul să fie cercat, ci să fie şi în acelaşi duh cu ucenicul.
– Preacuvioase Părinte Iustin, dar ce aţi învăţat cel mai mult de la Părintele Paisie Olaru?
– Smerenia şi dragostea lui faţă de aproapele. Era de o căldură şi tandreţe sufletească rar întâlnite. Părintele Paisie era neîncetat neobosit cu oamenii, încât uita de el însuşi.
– Este bine în zilele noastre să mai căutăm povăţuitori duhovniceşti sau nu?
– Este mai bine să dobândeşti tu puţină pricepere duhovnicească, căci vin vremuri când nu numai că nu veţi mai găsi îndrumător, dar nici măcar un cuvânt din Scriptură sau din Sfinţii Părinţi. Sfinţii Părinţi până acum recomandau povăţuirea după Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi, însă vin vremuri când vor lipsi şi acestea.
– Dar până la vremurile acelea?
– Până atunci să le învăţaţi pe de rost. În închisori aveam pururea în minte Paraclisul Maicii Domnului şi alte acatiste, care ne-au fost de mare ajutor. Adevărata rugăciune nu se face la mănăstire, chiar dacă dispune de toate condiţiile exterioare prielnice contemplaţiei şi rugăciunii. Noi, în închisoare, eram lipsiţi de frumuseţile acestui relief al munţilor Carpaţi, numai între patru pereţi, unde zeci de ani stăteai între ei şi nu vedeai raza soarelui prin crăpăturile zăbrelelor de la geam; iar dacă te urcai cumva să vezi o rază de soare, gardianul era la spatele tău şi-ţi dădea câte-o pedeapsă de cinci zile la arest sever, încât nu scăpai sănătos de acolo. Ei bine, suferinţa aceea era adevărata stare călugărească. La baza mănăstirii este suferinţa; vrei să trăieşti creştineşte, vrei să te apropii de Dumnezeu? Trebuie să te zbaţi să ajungi de la aceste laude pe care le face Biserica, să nu le mai spui prin simplu cuvânt, ci să le trăieşti prin căldura aceasta a harului şi să le transformi în duh, să dematerializezi acest cuvânt, pe care acum îl mai şi schimonosim silindu-ne să terminăm cât mai repede slujbele, să cântăm cât mai sacadat Sfânta Liturghie, unde ar trebui să uităm de orice grijă lumească. Aşadar, trăirea şi suferinţa trezeşte în monah rugăciunea. Respectarea regulilor şi rânduielilor, fără această trăire, naşte împrăştierea şi stinge duhul rugăciunii. Dumnezeu nu are nevoie să-i reciţi rugăciuni, ci vrea ca acest cuvânt să devină transparent.
– Dar Rugăciunea Inimii, a lui Iisus Hristos, nu v-a fost de ajutor acolo?
– N-am spus rugăciunea aceasta, pentru că la puşcăria Aiudului, abia după vreo 2-3 ani s-a luat contact cu foşti deţinuţi: Virgil Maxim, Vasile Marin, Valeriu Gafencu şi alţii, care într-adevăr au cultivat rugăciunea inimii. Cea mai mare parte însă s-a bazat pe rugăciunea aceasta orală. Pentru că nu erau numai deţinuţi politici de aceeaşi nuanţă; printre tinerii aceştia legionari erau şi de alte culori politice, care n-aveau habar despre viaţa creştină; şi nu erau pregătiţi pentru rugăciunea inimii, ei nu cunoşteau
nici rugăciunea Tatăl nostru. Chiar miniştrii aceştia, cu care am stat un an şi jumătate, cum ar fi generalul Arbore, ministrul Mareş, care era ministrul comunicaţiilor – au fost nevoiţi să înveţe Tatăl nostru şi Crezul, un Cuvine-se cu adevărat, la 50-60 de ani.
– Ce ne puteţi spune despre vremurile grele prin care vom trece şi noi?
– Ei, prin ce-am trecut noi, dar prin ce-o să treceţi voi! Acele vremuri deja le-aţi început. Spre deosebire de alte vremuri, va îngădui Dumnezeu vrăjmaşului să se atingă şi de suflet; va fi mai mult o prigoană psihologică şi nu vă veţi putea ascunde nici în crăpăturile pământului. Nu este uşor, sunt vremuri foarte grele. De exemplu, pe vremea marilor trăitori din Pustia Tebaidei, acolo nici miliţia nu intra, nici control de stat, nici finanţa nu intra, nici un control care să-i tulbure pe călugări. Erau de sine stătători şi atât de liberi, încât ei într-adevăr puteau să-şi ducă aşa, cu toată dragostea, nevoinţa lor. Însă, la ora aceasta, trebuie să lupţi, şi cu cel văzut, şi cu cel nevăzut; să lupţi cu tine, să lupţi cu lumea, să lupţi şi cu dracul. Diavolul – faci cruce – se mai depărtează, măi. Ăştia văzuţi nu se depărtează, ba te asaltează şi-ţi mai pun în cârcă şi altele; ba vine cu 666, ba vine cu cărţile de identitate, cu cardurile, cu tractorul, cu motorul, cu cipuri, cu radiaţiile, holocaustul – toate se răsfrâng asupra ta. De aceea credincioşii aceştia, de pildă, care vin din toată lumea înspre mănăstiri, sunt iarăşi un semn că toată lumea trăieşte în clocotul ăsta, în cazanul ăsta de fierbere de la un rău la altul. Iar călugărul, de bine, de rău trebuie să stea acolo, în faţa lor, să dea un sfat, o relaţie, să le citeşti o rugăciune şi să plece măcar câtuşi de puţin alţii de cum au intrat. Monahul trebuie să fie prezent şi să răspundă la toate aceste nevoi ale creştinului. Altădată nimeni nu-l deranja pe sfântul, pe cuviosul. Păi, câte pomelnice aveam noi acum 70-80 de ani la mănăstirea Durău sau la Secu? Te duceai la proscomidie, începeai slujba, tu, ca preot, înainte cu o oră, sunai la intrare în tochiţa metalică, toată lumea ştia că a intrat părintele la biserică. Paraclisierul deja era venit. Care este rânduiala paraclisierului? Intră în biserică, se închină, ia blagoslovenie de la strana arhierească, se duce şi se închină pe la icoane, la Maica Domnului, la Mântuitorul Iisus Hristos, întră în sfântul altar, face trei metanii la intrare, trei metanii la proscomidie şi cu frică de Dumnezeu începe să aprindă lumânările, cele două lumânări de pe sfânta masă, candelele. Era o scară cu trei trepte. Se urca părintele de canon săracul, sufla din greu, dar el voia să aprindă candelele în fiecare miez de noapte, să fie primul acolo când venea preotul slujitor. După aceea venea la stareţ, lua blagoslovenie de toacă şi de clopot şi Părintele stareţ de atunci nu dormea, era treaz, la apel, era în pravilă. Acuma are o maşină cu opt locuri, cu bagaj în spate şi-ntr-o dimineaţă se duce după sticle, a doua zi are nevoie de mătură, apoi de coada măturii şi tot se plimbă şi tot se plimbă, mai merge la o conferinţă, pe la examene şi printr-alte părţi, numai la biserică şi la utrenie nu-i. Şi paraclisierul n-are unde să se mai ducă, toacă săracul cu 25 de blagoslovenii de la… bec.
Terminam de pomenit înainte ca să vină preoţii, dar acum sunt câte 3-4 mape de pomelnice numai într-o zi. De asemenea, ca să revin, nu erau atâtea nevoi şi atâtea boli. Acum s-au înmulţit bolile psihice, organice, demonizările. Apoi nu erau atâtea construcţii, atâtea vite, atâta lume. Pe lângă acestea mai sunt şi ispitele supratehnicii, sistemele acestea extraordinar de ascuţite care pătrund până în a-ţi cunoaşte şi gândul. Şi, când ţi-a prins gândirea, aici este şi partea sufletească. Iar când a intrat pe firul acesta Satana, nu mai este deloc uşor. Este o luptă împotriva sufletului. Acum nu vezi ce fac? Dacă vrei să ai un serviciu mai bun, trebuie să te înscrii în loja masonică, să te lepezi de Hristos. Şi, iată, acestea toate sunt încercări şi ispite şi greutăţi care ne fură de la adevăratele ţeluri ale trăirii noastre. Acestea aduc la zero, viaţa duhovnicească
– Sfinţite Părinte, cum vedeţi reînvirea duhovnicească a monahismului, astăzi?
– Cu telefon mobil şi cu maşini luxoase… Aceasta se va petrece o dată cu reînvierea creştinismului. Monahismul este un mădular al creştinismului, care slăbeşte o dată cu acesta. Am ajuns la starea în care monahii s-au făcut precum mirenii, iar mirenii asemenea demonilor. Creştinătatea este foarte slăbită şi nu ştiu dacă se va mai îndrepta.
– Nici măcar după o nouă jertfă a creştinismului contemporan?
– Dacă mai are sens. Totuşi, după mine, închisorile au fost temeliile de regenerare a creştinătăţii noastre. Adică ceea ce trebuie să urmărim este străduinţa de bună voie: să te pui pe post, să te pui pe priveghere, să te pui pe rugăciune şi să trăieşti în numele Domnului. Să se simtă prezenţa ta oriunde eşti. Aşa, mâncare – de trei ori pe zi, ascultare – dacă poţi lasă-l pe fratele – şi aşa mai departe…
– Care este motivul pentru care nu se mai poate îndrepta viaţa duhovnicească, în zilele noastre?
– Pentru că a slăbit dragostea între fraţi şi nu se mai poate înţelege om cu om. Şi, fără unitate, cum să mai reclădeşti ceva?
– Ce să facem ca să păstrăm dragostea şi unitatea dintre noi, oamenii?
– Este nevoie de multă rugăciune, căci rugăciunea întreţine buna noastră înţelegere. Acum, însă, ne îngrijim mai mult de cele materiale decât de cele duhovniceşti, Înainte, forţele răului erau legate cu rugăciunile marilor trăitori; rugăciunea lor avea o mare putere. Şi încă n-a slobozit Dumnezeu puterea Satanei, căci lumea este nepregătită… Forţa diavolului stă în patimile şi relele noastre.
– În altă ordine de idei, Preacuvioase Părinte Stareţ, ce caracterizează mai mult monahismul actual?
– Monahii de acum au o mare deficienţă în a se supune şi nu ştiu să se spovedească; nu se spovedesc sincer. Dacă ar spune călugărul adevărul la spovedanie, ar muri. Azi îţi cere blagoslovenie să se ducă până la Iaşi şi el ajunge până la Constanţa, pentru că … tot era în drum. S-a banalizat şi relativizat mult virtutea ascultării. Călugării de azi nu mai au puterea să asculte de mai marii lor ca odinioară. S-a surpat raportul dintre ucenic şi povăţuitor şi de aceea a ridicat poate Dumnezeu darul acesta de la noi. Dar eu îi înţeleg; călugării din România sunt aşa dezordonaţi şi neputincioşi în a se supune unei ordini şi rânduieli, pentru că aşa sunt românii. Poporul român este împrăştiat din fire, iată nu mai avem nici dacul, nici creştinul de altădată; acum se căsătoresc negru cu alb, ortodoxul cu protestantul, catolicul cu africanul, ţiganul cu românul, încât firea, la un moment dat, structura psihologică, se schimbă. Tot acest amalgam de naţiuni dă naştere acestor răutăţi şi acestor blestemăţii pe care le avem în familiile noastre. Însă nu cred că sufletul trebuie forţat. Eu la mireni le mai spun câte un sfat, dar pe călugări îi las ca pe ei.
– Ce trebuie să facem să ne întărim credinţa şi să răbdăm toate cele ce vor veni asupra noastră? Şi cunoaştem din proorociile sfinţilor că, de vor răbda creştinii necazurile de pe urmă, vor fi mai mari decât cei dintâi. Iar Cuviosul Paisie Aghioritul îndrăzneşte să spună că „mulţi sfinţi şi-ar fi dorit să trăiască în vremurile noastre”.
– Cugetând la moarte. Monahul şi creştinul nu are această însuşită datorie să fie gata de plecare? O are! Nu te interesează dacă trăieşti şi cum trăieşti… Din ce în ce oamenii sunt mai dificili şi mai cu scadenţe intelectuale şi putere de judecată. Ei, sunt multe de zis, dar iată că s-a făcut ora unsprezece şi acuşi bate de utrenie…
– Vă mulţumesc mult, Preacuvioase Părinte Iustin, şi binecuvântaţi!…
– Domnul!…
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!
Veşnică să-i fie amintirea şi pomenirea. Amin!
Cu aleasă preţuire şi deosebită recunoştinţă,
Stelian Gomboş