Un mod de a înțelege suferința de acum a Părintelui Justin

SONY DSCSuntem cu toții preocupați și afectați de suferința prin care trece Părintele nostru Justin, căci fiecare îl iubește în felul său și după măsura sa. La toți ne vine în gând întrebarea de ce Domnul îngăduie o așa suferință alesului Său, care și-a închinat viața Lui și a suferit pentru El. Ne mai întrebăm de ce nu este împlinită cererea din sfânta liturghie, aceea „pentru sfârșit fără durere, neînfruntat”? După logica omenească, Părintele are o vârstă înaintată și neputințele bătrâneții ne fac să gândim că se apropie trecerea sfinției sale la Domnul. Dar o să zicem că Părintele nu merită suferință și la așa vârstă, căci suferința din închisoare și toată nevoința monahicească îl îndreptățesc să primească bătrâneți ușoare, fără durere, ocrotite de Dumnezeu, Cel ce prețuiește și cea mai mică jertfă și rugăciune a noastră, făcută în numele Său.

Și atunci ce să credem? Pentru cine suferă Părintele nostru? Este evident că nu spre a sa mântuire, pentru care s-a osârduit în mod exemplar și mulți dintre noi nu putem cuteza nici a ne gândi că ajungem la așa măsuri. Căci prin închisoare nu am trecut mărturisindu-L pe Hristos, nopți în rugăciune ani de-a rândul nu am petrecut, milostenie desăvârșită nici nu am gândit, îndelungă răbdare nu ne-am luptat să dobândim, iar dragoste jertfelnică și în Adevăr nu am împărtășit. Dacă gândim așa, șansele noastre de mântuire sunt nule și ferească Dumnezeu să nu ajungem la deznădejde! Totuși știm că ce este după Dumnezeu nu ne aduce deznădejde, iar Domnul a venit pentru cei păcătoși, care se pocăiesc și mila Sa este mai mare decât toată jertfa noastră pe care o putem strânge într-o viață întreagă.

Părintele a iubit suferința doar pentru că era inevitabilă în dragostea sa pentru aproapele, pentru noi. Când iubești cu adevărat pe aproapele tău, neamul tău, suferi alături de el. Jertfa Mântuitorului este expresia dragostei Sale pentru noi, căci mâinile întinse pe Cruce sunt pentru a ne îmbrățisa, iar nu pentru a fi străpunse de cuie. Așa se explică alegerile pe care le-a făcut Părintele Justin de-a lungul vieții. Sfinția sa a urcat pe Drumul Crucii spre Golgota Bisericii și a Neamului, făcând tot posibilul pentru salvarea de suflete, punându-și sufletul pentru ceilalți. Cine îl știe pe Părintele mai de aproape a văzut cum aplică diferite tratamente duhovnicești, după trebuința fiecăruia: pentru unii cu gingășia Duhului Sfânt, iar pentru alții cu sabia Arhanghelului. Nu ne stă nouă în putință a înțelege de ce așa pentru unii și altfel pentru alții, ci doar vedem, peste timp, roadele bune pentru cei ce au ascultat, iar cele amare pentru cei ce n-au primit.

Așa a încercat Părintele să renască sufletele celor ce i-au trecut pragul, sufletele unui neam întreg, dar reușita sfinției sale a depins și de noi, căci nici Dumnezeu nu ne forțează. Și au trecut ani și ani cu Părintele în mijlocul oamenilor, dând răspuns la toate problemele actuale, ca un mare povățuitor prin care ne vorbește Dumnezeu. Și au fost și rezultate de care ne-a învrednicit Dumnezeu prin lucrarea Părintelui, rezultate ce nu ar fi existat fără implicarea sfinției sale.

Însă Părintele țintește mai sus: ar dori să tragă tot neamul după sfinția sa, să-i aibă pe toți cei care i-au trecut pragul în Rai, alături. Și se roagă Părintele neîncetat pentru dreapta credință a tuturor, să o dobândească și să o păstreze. Ca duhovnic și stareț trebuie să poarte la mântuire pe toți ucenicii, luptând ca un Părinte adevărat pentru copiii săi, ce i-a odrăslit duhovnicește. Lupta e foarte mare, nespus de grea, sunt suflete multe și fiecare cu dificultatea sa.

Ceea ce nu a reușit să facă cât era în putere trupească, Părintele săvârșește acum

Bunul Dumnezeu îl învrednicește pe Părintele nostru să-L urmeze până la capăt, adică să urce pe Cruce, ca singura cale rămasă de a ne trezi pe noi, de a ne aduce pacea, liniștea și dragostea de care ne-a vorbit atâta timp. Mântuitorul Însuși nu a reușit doar prin învățături, prin vindecări sau prin bici să schimbe fața lumii decât după ce S-a adus pe Sine jertfă, convertind pe loc chiar și pe cei ce L-au schingiuit. Și prin Cruce s-a ajuns la Înviere! Asta dorește Domnul să înțelegem prin suferința Părintelui, reînvierea noastră, trezirea noastră din păcat, măcar acum, știindu-l pe Părintele în suferință pentru noi, știind că nu l-am prețuit cum trebuie. Domnul vrea să vedem cum e fără sfinția sa, cât de greu este.

Am trăit în aceste zile zbuciumul lipsei Părintelui dintre noi și s-a văzut că nu putem duce o așa pierdere, în niciun caz acum, când am rămâne vulnerabili, iar pericolul ce ne paște s-a mărit. Și, spre slava lui Dumnezeu, Cel ce ne încredințează de puterea dragostei, în jurul suferinței Părintelui, mulțime de oameni s-a unit în rugăciune de pocăință, de cerere și de mulțumire. S-a creat o unire în cuget și în simțiri, așa cum noi nu am fost în stare să înfăptuim când Părintele ne cerea cu dragoste, cu durere și cu mustrare. Acum suntem nevoiți, că măcar văzându-l răstignit pe patul de boală, să ne revenim în fire și să conștientizăm fundamentalul motiv pentru care trăim această viață, mântuirea. Dacă vrem să fim alături de Părintele și să-l avem în continuare între noi, atunci trebuie să mergem la picioarele crucii pe care s-a suit sfinția sa, ca împreună să ajungem la Hristos, cum frumos spunea părintele Mihai Valică. Părintele se desăvârșește prin această jertfă, dar cei ce-i urmează vor avea și ei parte cu sfinția sa.

Așadar, suferința Părintelui depinde de cât de repede ne vom trezi și vom reveni la lucrarea mântuirii sufletelor noastre, dându-i prilej sfinției sale  să treacă de la jertfa crucii la bucuria învierii și să se bucure de bătrânețile binecuvântate cu care Domnul l-a încununat. Nu este înviere fără cruce şi se aşteaptă de la noi să i ne alăturăm Părintelui pe cruce, ca împreună să înviem. Să avem curaj să cerem Domnului grabnică tămăduire pentru Părintele Justin și să nădăjduim în puterea rugăciunii și a sfintelor taine, pe care Domnul ni le-a lăsat drept arme împotriva bolilor.

Să ne ajute Mult-milostivul și Atotputernicul Dumnezeu, Cel în Treime slăvit. Amin!

Să luăm aminte și îndemnul monahului Filotheu de a ne duce crucea alături de Părintele.

Acest articol a fost publicat în Pentru neam si tara și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Un mod de a înțelege suferința de acum a Părintelui Justin

  1. iubire spune:

    De acord, dar eu, totuşi, cred că dragul nostru părinte Justin, deşi este demult desăvârşit, a trebuit să mai treacă şi prin această suferinţă,nu doar din dragoste de aproapele, ci şi pentru a ajunge să iubească atât cât şi-a dorit..

  2. Stefan loredana spune:

    Parinte drag si bun Justin, Dumnezeu sa te ajute asa cum crede El ca e mai bine. Noi am vrea sa te avem linga noi cit mai mult tinp. Dumnezeu sa-ti usureze suferinta si sa te mingie. Doamne ajuta la toate lumea, ca vin vremuri grele pentru noi toti.

  3. Dinu spune:

    Cu dragoste noi luptam nu pentru a noastra victorie, Victoria noastra sa fie oricum e si a Parintelui Iustin alta noi nu dorim si nici nu vrem alta.

  4. Dinu spune:

    Mie unul personal alta dragoste nu ma implineste.Doar acesta dragoste pe care am vazut o la acest Parinte ma alina in a noastre suferinte. Dumnezeu este cu noi.Amin

  5. Marian spune:

    Nu suntem vrednici să simțim durerea pentru desăvârșire!
    Să ne rugăm pentru împărtășirea unei mici părți din durerea aceasta!
    Suferința lui este dincolo de trup… Pentru el, mulți se roagă, undeva, în Munții Rarăului!
    Nu suntem vrednici să realizăm dimensiunea sacrificiului unui om pentru Hristos!
    Eu, cel puțin, nu sunt!!!

  6. Elena spune:

    Parintelele Iustin este un sfant printre noi ,iar suferinta lui este de la noi cei care mergem la el sa-i impartasim necazurile si problemele noastre ,iar el se roaga la bunul Dumnezeu pentru noi toti.Speram ca bunul Dumnezeu ne va auzi pe noi toti sii va da multa sanatate bunului Parinte Iustin caci numai sa-l stii ca e in viata si sanatos mai ai o speranta ca bunul Dumnezeu nu-si intoarce fata de la noi.Va doresc multa sanatate la toti cei ce va rugati pentru bunul Parinte si Dumnezeu sa va ajute in rugaciuni.

  7. Ticu spune:

    Cu alte cuvinte, noi fii duhovnicesti (si nu numai) „am macat agurida” si parintelui nostru ” i s-au strepezit dintii”. Haideti dara „sa nu mai mancam agurida” …punand astfel umarul la crucea mantuirii noastre. Caci aceasta o duce acum parintele pentru noi. El se roaga pentru mantuirea noastra, insa noi zabovim in cele rele si astfel, pentru iertarea releor noastre, sufera tot cel ce s-a rugat. Deci, tot parintele! Cand vom intelege asta? Sa alergam intr-ajutor precum Simon Cirineanul, insa nu fortat si cu impotriviri ca acesta, ci cu voie buna. Sa alergam intr-ajutor nu ca sa-l dam jos de pe cruce ci s-o ducem impreuna, caci astfel va fi usoara, usoara de tot. Refuzul nostru de indreptare sufleteasca , de pocainta personala, de a ne purta crucea personala intru mantuirea noastra, inseamna mai multe cruci mai multa suferinta pentru parintele nostru, care in multa sa iubire vrea si mantuirea noastra si se roaga pentru aceasta..
    Degeaba ne rugam sa ni-l lase Dumnezeu pe parinte, daca noi insine nu punem umarul la mantuirea noastra. .
    Stim ca Dumnezeu are multime de sfinti si ingeri in Ceruri si nu ar avea nevoie sa ni-l ia pe parintele (mai ales ca si parintele vrea sa mai ramaie, sa ne ajute) daca ar vedea ca ne straduim sa-l meritam. Nu ne-ar lasa Dumnezeu orfani, lipsiti de mangaiere intr-o lume ca aceasta…De noi depinde…!

  8. elisays spune:

    Pana la urma cum e corect Justin sau Iustin ?
    Si o mica relatare daca e voie…
    In 2009 de 1 iunie, parintelui Justin i s-a daruit de catre cineva din obste o frumoasa icoana pictata de sotii Schinteie, renumitii iconari din Covasna. A fost un frumos si evlavios impuls duhovnicesc al acelui cineva din obste care a gandit si comandat acest model original.
    Insa cu precizarea ca nu cred sa-si fi dat (atunci) seama de importanta acestui dar, al acestui moment. Icoana era cea a Sf. Mc. Iustin Martirul si Filozoful, alaturi de Sf. Iosif (caci asa se numeste paintele Justin din copilarie).
    Ziua aceea de 1 iunie era foarte intunecata, cu nori plumburii si ploaie. In clipa cand a primit parintele icoana, ploaia s-a oprit subit si dintre norii cei intunecosi a tasnit o raza de soare drept in geamul chiliei parintelui (cea de la maici). Cred ca doar parintele singur a surprins si a simtit momentul intr-un chip deosebit, bucurandu-se!
    Sf. Mc. Iustin Martirul si Filozoful este praznuit pe 1 iunie, deci peste trei zile!
    Dea Bunul Dumnezeu sa ingaduie sa-l avem sanatos intru multi ani. Sa-l felicitam cu ocazia asta!

  9. admin spune:

    Părintele se semnează Justin… pentru originea latina a cuvantului

  10. ioan spune:

    Frumoase cuvinte si pline de dragoste despre parintele, as vrea sa multumesc tuturor celor care zi si noapte au fost si sint alaturi de parintele ,mare jertfa si din partea lor.Domnul sa fie cu ei si cu noi toti.

  11. Teodor spune:

    Dumnezeu sa ii dea sanatate si putere Parintelui Justin sa treaca peste toate incercarile care vin din cauza pacatelor si a neascultari noastre,macar de acum inainte sa vrem sa incepem o viata dupa voia si bunul plac al lui Dumnezeu si dupa dorinta Parintelui Justin.
    Atunci suferinta parintelui si bola prin care trece se vor termina mult mai repede iar bucuria dansului va fi pe masura .
    Nu putem doar sa cerem tot timpul ajutor si binecuvantare i mai ales de la Parintele caci cu siguranta cu toti am cerut ceva de la Parintele Justin cand am ajuns langa dansul si dansul ne-a ascultat si ajutat cu rugaciunea. Acum noi suntem datori sa ii cerem lui Dumnezeu prin rugaciune si cu inima umilita si zdrobita ca sa aiba mila de Parintele si sa-i daruiasca sanatate , mangaiere si bucurii atat duhovnicesti cat si trupesti.

  12. alexandra spune:

    Intr-adevar, foarte bine a surprins autorul acestui articol esenta adevarului. Parintele Iustin, duce aceasta cruce pentru neamul nostru romanesc, pe care l-a iubit si il iubeste atat de mult si pentru care si-a daruit toata viata lui ,,dragostea jertfelnica”.
    Cuvintele exprima prea putin fata de ceea ce simtim noi, care i-am pasit pragul si am cunoscut blandetea si ajutorul lui duhovniesc nepretuit. Cum bine spunea cineva tot pe acest site,Parintele e ca un far pe marea aceasta involburata a lumii, spre care noi cautam sa ne regasim si sa fim indrumati spre calea cea dreapta a credintei. Doamne iarta-ne si ne miluieste pe noi, pacatosii! Bunul Dumnezeu si Maicuta Domnului sa se milostiveasca spre noi, daruindu-i Parintelui Iustin sanatate si viata cat mai lunga pentru a ne bucura de sfintenia sa!

  13. guby spune:

    Dumnezeu sa il aiba in paza Sa pe parintele nostru drag Justin.

  14. rozalia spune:

    Doamne, Tu care le stii si poti pe toate, ajuta-l pe parintele Justin Parvu! Da-i lui ce stii ca-i foloseste! Nu te uita la pacatele noastre ci un Bun si Iertator ce esti, iarta-ne pe noi si asculta-ne rugaciunea!

  15. Lucretia spune:

    Sa-l intareasca Dumnezeu pe parintele Justin in aceasta lupta cu boala si cu fortele raului.

  16. Giulia Chicla spune:

    …..Inchid ochii si ma trec fiori, pentru ca simt inca si acum, de aici, mana binecuvantarii sale…..eu sunt din Piatra Neamt si nenumarate au fost datile, cand mergeam la Dumnealui….e asa pace si liniste acolo…parca-i in alta lume…in paradis….de aici, din departare sunt cu sufletul meu si rugaciunea mea alaturi de suferinta dragului nostru Parinte…..nu pot sa descriu ceea ce simt vis-a-vis de dumnealui, caci tare m-a povatuit si mangaiat totdeauna cu duhul blandetii sale de inger….cred ca, bunul Dumnezeu ne pune pe toti la incercare spre a ne trezi odata la realitate….Parintele Justin este reduta neamului romanesc, este sfintenia si iubirea intruchipata….este FARUL ORTODOXIEI ROMANESTI….si nu numai….!!!….Doamne, usureaza-i si imblazeste-i suferinta, ajuta-l sa se faca bine, iar daca noi suntem atat de pacatosi si nu o meritam, macar sa o faci pentru copilasii nostri, pentru toti aceia ce-i trec osteniti si impovarati pragul…DOAMNE AJUTA..!!…SARUTMANA PARINTE, CU RESPECT SI MULTA SMERENIE…

  17. Luisa Ivana spune:

    Cum se mai simte Parintele nostru drag ? Transmiteti-i toata dragostea noastra . Tot gandul nostru catre dansul se indreapta .
    Doamne ,faca-se voia Ta !

  18. Hristos a Inviat pentru noi toti !
    Ne rugam cu multa credinta si iubire pentru Parintele Iustin care pe multi i-a ajutat in multe si felurite chipuri in numele si dragostea Lui Hristos Domnul nostru . Cei care se roaga in continuu sunt aceia care iau parte la sfintele rugaciuni randuite de Biserica noastra acolo, in Muntii Neamtului la manastirile dragi Parintelui. Sunt credinciosi din toate colturile lumii care simt romaneste si se roaga in spiritul dreptei credinte , cu incredere in necuprins mila a Domnului si Dumnezeului nostru Cel in Treime slavit. Voia Lui sa se faca ! Amin

Spuneţi-vă părerea, respectând conţinutul articolului! (Mesajele ce nu corespund vor fi şterse!)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s