14 mai – Praznicul Sfinților Închisorilor: Al doilea hram al Mănăstirii Petru Vodă

Veniţi, iubitorilor de mucenici, să cinstim florile cele înţelegătoare ale credinţei, mărgăritarele Domnului, pe sfinţii români ai temniţelor comuniste, pe cei ce şi după moarte sunt prigoniţi şi defăimaţi. Amintirea voastră şi acum îi arde pe conducătorii din umbră ai acestei lumi şi pe slugile lor prealaşe, vădindu-le întunericul faptelor. Pentru aceea până în sfârşit vă vor acoperi cu minciuni şi uitare, dar Dumnezeu mai strălucit vă va descoperi.

În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea sfinţilor mucenici ce au pătimit în temniţele comuniste din România.

Aceşti sfinţi mucenici s-au săvârşit în temniţele comuniste din România între anii 1945-1964, fiind chinuiţi în multe feluri: cu foame, cu frig, cu bătăi, cu teroare continuă, cu insulte şi umiliri nenumărate şi cu multe alte chinuri scornite de diavol şi slugile lui pentru a le înfrânge credinţa şi a-i compromite. Unii de pe urma grelelor pătimiri s-au îmbolnăvit, îndoindu-li-se chinurile deoarece asistenţa medicală era condiţionată de compromitere.

Aceştia pe care îi cinstim astăzi ca şi sfinţi sunt aceia dintre zecile şi sutele de mii de purtători de zeghe din România comunistă care au murit cu nădejdea vieţii veşnice şi mărturisind dreapta credinţă, indiferent de culoarea politică, motivul arestării sau viaţa pe care au dus-o înainte. Căci suferinţa îndurată în închisori, în lagăre de muncă forţată, în anchete sau în marea închisoare care a devenit România după 1945, i-a înţelepţit, făcându-i să înţeleagă rostul lor în mijlocul acestei suferinţe: ispăşirea păcatelor proprii şi ale neamului întreg. A fost o generaţie de jertfă pe altarul acestui neam. De aceea amintirea lor mult înflăcărează inimile noastre spre păzirea neştirbită a rânduielilor strămoşeşti: credinţa şi dragostea de neam. Ei sunt sufletul şi cetatea neamului nostru. Căci prin jertfa lor şi a altora mai dinainte asemenea lor a dăinuit neamul nostru în istorie păstrându-se în valorile credinţei. Şi nădăjduim să se păstreze şi de acum înainte, cu rugăciunile lor, până la Învierea cea de obşte.

Dintre cei pe care îi cinstim astăzi unii au murit în închisori, în lagăre, în anchete, la securitate, alţii ucişi mişeleşte sau executaţi pe întregul cuprins al ţării. Majoritatea au fost îngropaţi în gropi comune, în locuri necunoscute, sfinţind întreg pământul ţării. Cele mai mari şi mai cunoscute centre de exterminare sunt: Aiud, Gherla, Jilava, Piteşti, Târgu Ocna, Canalul, Delta Dunării, Sighet, Mislea, Miercurea Ciuc.

Sfinţii mucenici au luptat cu comunismul şi cu cei ce l-au condus din umbră. Aceştia căutau să distrugă aşezarea şi vechile rânduieli creştine ale ţării. Mucenicii şi-au dat trupurile lor morţii, dar cu sufletul au rămas biruitori, nefăcând nici un compromis. Ei sunt stâlpii şi temelia credinţei şi ai neamului; stele şi făclii purtătoare de lumină în întunericul acestui veac pierzător.

Lupta împotriva comunismului a început la noi în ţară în 1919, la Iaşi. Au căzut în această luptă sfinţindu-se sute de martiri înainte de anul 1945. Pe toţi aceştia îi numărăm în ceata sfinţilor de astăzi.

Prin rânduiala lui Dumnezeu unii mucenici au ieşit vii din temniţe în 1964 continuându-şi viaţa în sfinţenie, fiind prigoniţi şi umiliţi până la sfârşitul vieţii: Pr. Gheorghe Calciu, Pr. Ilie Lăcătuşu, Pr. Dimitrie Bejan, Virgil Maxim, Ioan Ianolide, Pr. Marcu, Pr. Ioan Negruţiu, Dumitru Bordeianu şi mulţi alţii. Şi pe ei îi cinstim astăzi împreună cu fraţii lor ce s-au săvârşit în temniţe.

Dintre miile de sfinţi unii au fost ţărani, alţii intelectuali; unii militari, alţii muncitori; unii studenţi, iar alţii preoţi şi monahi; şi pe scurt să zicem: au fost din toate categoriile sociale şi de toate vârstele. Au fost şi femei multe, soţii şi mame îndurerate şi chiar copiii.

S-a ales această zi de prăznuire deoarece la această dată, în anul 1948, s-a dezlănţuit cea mai cumplită prigoană împotriva suflării româneşti. Mii şi zeci de mii de oameni au fost ridicaţi în noaptea de 14 spre 15 mai. De aceea s-a socotit ca fiind potrivită această zi ca simbol al pătimirii neamului românesc în veacul al 20-lea.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Acest articol a fost publicat în Stiri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la 14 mai – Praznicul Sfinților Închisorilor: Al doilea hram al Mănăstirii Petru Vodă

  1. Ioan Cadar spune:

    “22. Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească,
    23. Şi de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, şi de duhurile drepţilor celor desăvârşiţi“
    (Evrei 12:22-23)
    * Comuniunea sfinţilor, adică a noastră cu sfinţii din Cer.

  2. Cu noi, Romanii, se solidarizeza si Rusii, in aceasta zi, cu aducerea aminte, a Preotului Gheorghe Calciu. http://www.pravoslavie.ru/put/61468.htm

  3. Pingback: 14 mai – Sfintii Inchisorilor, cei ce in temnitele comuniste chinuri si batjocuri au rabdat pentru credinta ortodoxa si neamul romanesc | Saccsiv's Weblog

  4. GabiM. spune:

    RUGACIUNE catre Sfintii Romani din inchisori (Din Acatistul Sfintilor Romani din inchisori)

    O, Sfintilor Marturisitori, care in temnite si prigoane, prin multele voastre patimiri ati stavilit intaratarea vrajmasului cea cu manie pornita asupra Bisericii lui Hristos, voua celor ce ati suferit foame, ger, schingiuiri, umilinta si chinuri de tot felul intru apararea legii celei stramosesti, va aducem multumirile noastre. Ca cei ce bine v-ati savarsit pentru invierea neamului romanesc, iar acum cu ingerii si cu arhanghelii va veseliti in lumina cea neinserata a Imparatiei ceresti, va rugam sa nu incetati sa mijlociti la Preaputernicul Dumnezeu ca sa ne dea iertare de pacate si sa ne pazeasca pe noi si Sfanta Biserica Sa de navalirea altor neamuri asupra noastra, de necredinta si de razboiul cel dintre noi. Povatuiti-ne pururea pe calea mantuirii, a rabdarii si a dragostei, ca neclintiti si uniti sa ramanem pana la sfarsitul vietii intru credinta cea adevarata.

    Asa, Sfintilor Marturisitori, care in stramtorarile si necazurile din viata voastra pamanteasca ati cerut ajutorul Puterilor ceresti, rugamu-va pe voi noi nevrednicii, ca sa primiti in acest ceas rugaciunile noastre si sa ne acoperiti de smintelile veacului acestuia si de rautatile celor potrivnici, ca si noi pe calea cea stramta si cu chinuri neinfricati sa marturisim Evanghelia lui Hristos, spre slava lui Dumnezeu si mantuirea neamului romanesc, Amin.

  5. geo spune:

    Hristos A Inviat! iar ParinteluiIustin multa putere si sanatate ca sa treaca cu bine incercarea grea care a venit la dinsul…

    Romania a inceput lupta impotriva comunismului mai devreme – detalii aici:
    http://cristiannegrea.blogspot.ro/2011/03/primele-lupte-cu-bolsevicii.html si aici:
    http://www.cristiannegrea.ro/geopolitica/2012/05/batalia-moldovei-in-razboiul-roman-antibolsevic/

  6. Emanuel spune:

    Eu am observat ca la oamenii duhovnicesti Dumnezeu le poarta de grija in mod special : le trimite mai multe necazuri care sa ii tina tot timpul in smerenie si pocainta, in plans si fericita intristare, ca sa nu se bucure de bucuriile lumesti. Si cel mai important, le da si capacitatea de a intelege desertaciunile lucrurilor lumesti, prin aceste necazuri, adica le da intelepciunea de a renunta la cele ale lumii acesteia, socotindu-le ca pe gunoaie, din cauza ca toate bucuriile lumii aduc necazuri, se termina cu necazuri. Incep prin a promite marea cu sarea si se termina prost. Diferenta este ca oameni lumesti nu se inavata minte din cele cateva necazuri care le mai trimite Dumnezeu, in functie de capacitatea lor de a se smeri. De aceea ei raman cu ” curajul ” prostesc de a suporta consecintele bucuriilor lumesti, adica nu se invata minte sa renunte la ele, si ii vezi de multe ori bucurandu-se de lumea aceasta. Si cine iubeste lumea nu poate iubi nici pe aproapele decat cu interes, adica o falsa iubire, si nici pe Dumnezeu.
    De aceea sfintii parinti spuneau : ” sa plangem fratilor in viata aceasta, ca sa nu plangem in cea viitoare unde plansul va topi trupurile noastre ” ( sf Macarie egipteanul ), sau ” fericit esti Arsenie ( cel mare ) ca te-ai plans pe tine in viata aceasta „. Cititi patericul egiptean la capitolele despre smerenie si plans. Intalnirile cu lumea ne ispitesc si pe noi spre a avea bucurii lumesti. Trebuie sa fugim cat putem de lumea aceasta …
    De multe ori vezi pe cei tineri ce de bucurie emana, si sunt in ceamai crunta inselare, de la aceste bucurii fac ei cele mai mari pacate ale vietii lor, pentru care apoi nu le ajunge nici viata aceasta sa le ispaseasca ( adica sa se curete de ele si de consecintele lor ). Pe cei mai batrani ii vezi cu oarecare intristare si smerenie, dar nefiind ei credinciosi cu adevarat, au o falsa smerenie, care nu este primita de Dumnezeu, adica nu ii curata de pacate pe cat ar trebui ( nici pe departe ).

  7. elena spune:

    Am primit răspuns că nu vă interesează subiectul, peste trei secunde a dispărut. Cenzura este din partea celor care supraveghează corespondenţa mea sau de la dumneavoastră?
    Cine se interpune?

  8. admin spune:

    da… evitam acest subiect in aceste momente.. am scris pe acest blog parerea despre cuza
    va rog sa intelegeti

  9. Pingback: 14 mai – Praznicul Sfinţilor Închisorilor | Bucovina Profundă

Spuneţi-vă părerea, respectând conţinutul articolului! (Mesajele ce nu corespund vor fi şterse!)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s