Lt. Comandor(r) Aurelian Chirica despre stadiul la care a ajuns CIP-ul și legislația în legătură cu implementarea acestuia în acte și în corpul uman

extras din conferinta Romania, exercitiu de libertate | ApLR

Acest articol a fost publicat în anti-cip și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Lt. Comandor(r) Aurelian Chirica despre stadiul la care a ajuns CIP-ul și legislația în legătură cu implementarea acestuia în acte și în corpul uman

  1. Sa luam aminte zice:

    Din moment ce soldatii britanici, asa cum spunea domnul locotenent Aurelian Chirica, au refuzat disspozitivele de urmarire implantatabile inseamna ca acestea exista si ca se fabrica deja. Ce se intampla cu ele? Nimeni nu doreste sa scoata niciun profit de pe urma acestei inventii? Numai britanicii detin asa ceva?

  2. Eu am luat un meningococ,un virus ce provenea de la Cernobal. Apele marilor erau inca poluate. Cand acel virus mi-a atacat creierul mic,a urmat calvarul pentru mine.primele saptamani de spitalizare au fost fatale, medici de la brasov nu reuseau sa vada ce am sute de analize. Dupa o luna de spitalizare s-au gandit ca totusi era bine sa ma trimita la Bucuresti,asta doar la rugamintele mamei. Desi doctori vedeau ca incepeam sa tremur si ma tineau doar in perfuzii. Noroc cu MAMA!!!!–-Nu as fi luat acel virus de la cernobal daca atunci cand am venit pe lumea asta DOCTORII ar fi asistat la nasterea mea. Ei au zis mamei stai Elena linistita tu nu nasti si doctori stateau bine mersi in cabinete.Statul lor a insemnat pentru mine pana la varsta de 12 ani un calvar,ne asistandu-o pe mama s-a chinuit mama singura iar bebele(adica eu) tot miscandu-se,s-a incolacit cu cordonul ombilical de gat.De atunci viata acelui bebel o fost de BOALA,PROBLEME,NECAZURI,SPITAL,si cand se linistisera treburiile ne-a dus mama la mare singura data cand am fost.Si am luat blestematul acela de virus de la cernobal care era in apele Marii Negre.

  3. Maria zice:

    Rada Lucian Stelian imi pare rau de ceea ce zici. Si eu am un caz aproape similar. La nastere am primit o infectie si medicii m-au lasat acasa, spunand ca sunt sanatoasa. Pana la 6 ani nimeni nu mi-a dat sperante de viatza. Am trait in spitale si cu injectii pana pe la vreo 7 ani. Nu am amintiri din spitale, dar am oroare de asternut alb si pereti albi. Intr-o zi , cand parintii m-au vizitat la spital au vazut ca sunt rupta de lume. Eram ratacita cu privirea si nu reactionam nicicum vazandu-i pe parinti.

Spuneţi-vă părerea, respectând conţinutul articolului! (Mesajele ce nu corespund vor fi şterse!)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s