Părintele Policarp Sidor: singura oprelişte pusă de Biserica Ortodoxă în calea împărtăşirii – conştiinţa curată

sfanta impartasanie„Cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică
şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6,54)

În afară de cuvintele lui Iisus care îi îndemnau pe credincioşi spre împărtăşanie (Ioan 6,54) mai exista şi Canonul 9 Apostolic care spunea că „toţi credincioşii care intră (în biserică) şi ascultă Scripturile, dar nu rămân la rugăciune şi la Sfânta Împărtăşanie, trebuie să se afurisească ca făcând neorânduială în Biserică”. Potrivit acestui canon, toţi creştinii care participă la Sfânta Liturghie trebuie să fie pregătiţi să se şi împărtăşească.

Aceasta era trăirea în Biserica primară însă această situaţie nu avea să dureze.

Canonistul Zonara, comentând acest canon, spune că aveau obligaţia creştinii să trăiască în aşa fel încât să fie vrednici de cuminecare la fiecare Liturghie la care participau.

Acest percept era impus şi de Canoanele 8 Apostolic şi 2 Antiohia.

Spune însă părintele Floca, comentând Canoanele Bisericii Ortodoxe (Sibiu 2005, pag. 13,14) că „oricât se va fi străduit Biserica Veche şi cea de mai târziu să instituie obligativitatea împărtăşirii la fiecare Liturghie la care asistă credincioşii, această rânduială nu s’a generalizat şi nu a rămas obligatorie, pentru că nimeni nu poate fi primit să se împărtăşească dacă nu e pregătit şi cu atât mai puţin poate fi constrâns cineva să se împărtăşească cu nevrednicie… (cf. Canonului 1 al sfântului Athanasie cel Mare şi 2,4 Dionisie Alexandrinul)”.

Cât timp Sfânta Liturghie se săvârşea în ziua Domnului împărtăşania duminicală a tuturor credincioşilor nu constituia o problemă (pr.prof. Ioan Ică-Persoană şi comuniune, pag.345). Înmulţindu’se însă numărul credincioşilor s’au înmulţit şi prilejurile de păcătuire (certurile, dezbinările, etc), lucru ce l’a făcut deja pe sfântul apostol Pavel să atragă atenţia asupra împărtăşaniei: „să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din potir… căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea…”(I Corinteni 11-28,29).Această împărtăşire „cu vrednicie” şi „cercetare de sine” devine principalul motiv – chiar începând cu Biserica primară – pentru care nu toţi credincioşii s’au putut împărtăşi la fiecare Sfântă Liturghie.

Pe lângă aceasta, numărul zilelor liturgice fiind mare – se slujea lunea, miercurea, vinerea, sâmbăta, duminica şi în sărbători – şi prilejurile de împărtăşire erau multe. Credincioşii nu puteau la intervale atât de scurte să se pregătească pentru Sfânta Împărtăşanie cu frică şi cu cutremur (post, mărturisire, canon) şi astfel s’a născut sentimentul de vinovăţie faţă de trupul şi sângele Domnului şi „s’a produs în chip firesc o rezistenţă pioasă, pein abţinerea de la împărtăşirea regulată”.

Mai târziu, la un veac după libertatea acordată creştinismului, majoritatea credincioşilor nu se mai împărtăşeau decât în posturile mari, cu toate că, în Constantinopol spre exemplu, Sfânta Liturghie se săvârşea zilnic.

Sfântul Ioan Hrisostom ne informează că „unii creştini se împărtăşeau de mai multe ori, alţii de mai puţine ori, cei mai mulţi o singură dată sau de două ori pe an, iar monahii din pustie şi la doi ani” (Sf.Ioan Gură de Aur-Omilia XVIII către evrei). El mai spune că „nici obişnuinţele, nici soroacele să te îndemne să te apropii, ci curăţia şi nevinovăţia sufletului, cugetul curat. Timpul de împărtăşire pentru voi să fie conştiinţa curată” (Sf.Ioan Hrisostom – Despre botezul lui Hristos).

Aceasta este şi singura oprelişte pusă de Biserica Ortodoxă în calea împărtăşirii: conştiinţa curată.

Nici n’a impus vreodată termene obligatorii pentru cuminecare, chiar dacă a căutat să stabilească anumite reguli: în cele patru posturi de peste an / sau măcar o dată pe an, la patruzeci de zile şi/sau la treizeci de zile (cum spune sfântul Simeon al Tessalonicului, pentru cei sporiţi). Împărtăşirea credincioşilor prezenţi la Sfânta Liturghie cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos a fost o preocupare importantă şi permanentă a Bisericii din primele veacuri şi până în zilele noastre.

Acest articol a fost publicat în Pentru Mantuire. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Părintele Policarp Sidor: singura oprelişte pusă de Biserica Ortodoxă în calea împărtăşirii – conştiinţa curată

  1. Ioan Cadar zice:

    „Cum se cuvine sa ne pregatim pentru impartasire?
    Pregatirea pentru impartasire este trupeasca si sufleteasca. Ea consta din:
    a) spovedanie (marturisirea pacatelor), fara de care nimeni nu se poate impartasi. Numai copiii pana la varsta de 7 ani sunt scutiti de spovedanie;
    b) impacarea cu toti. Sa nu fi certat cu nimeni si sa nu ai nimic impotriva cuiva;
    c) infranarea de la orice pofta (impreunarea trupeasca) cel putin cu cateva zile inainte (Sf. Ap. Pavel, in Epist. 1 catre Cor., 7,5; Timotei, Episcopul Alexandriei, Can. 5 (la Milas, op. cit., trad. p. 152), Sf. Simion al Tesalonicului, Rasp. la intreb. 16, trad. rom. p. 315; Tipicul cel Mare (al Sf. Sava), cap. 34, p. 42) si abtinerea de la mancare si bautura in ziua impartasirii; numai celor bolnavi pe moarte li se poate da Sfanta impartasanie pe mancate (Sf. Nichifor Marturisitorul, Can. 9, (la Nic. Milas, op. cit., trad. p. 231);
    d) citirea pravilei pentru impartasire, adica a rugaciunilor pregatitoare pentru impartasirea cu vrednicie, pe care uneori le citeste preotul in numele credinciosilor, in biserica, inainte de impartasire534 (Despre pravila de cuviincioasa pregatire sufleteasca si trupeasca pentru impartasire, vezi mai pe larg in Povatuirile din Liturghier, ed. 1987). (Vezi-le in Ceaslov sau in Cartea de Rugaciuni).”
    (CREDINŢA ORTODOXĂ, Ed. Trinitas, Iaşi, 2004, pag. 277)

    A se mai vedea şi următorul articol cu referinţe biblice:
    Trupul şi Sângele Domnului (Sf. Euharistie)
    http://binevestitorul.wordpress.com/2013/01/12/trupul-si-sangele-domnului-sf-euharistie/

  2. Marian zice:

    „b) impacarea cu toti. Sa nu fi certat cu nimeni si sa nu ai nimic impotriva cuiva;”
    Ce inseamna impacarea cu toti? Sa nu fii certat cu nimeni? Prin câte incercari trebuie trecut sa ne impacam cu ceilalti, daca nu sunt ei de acord cu impacarea? Este suficient daca ne rugam pt ei, dupa câteva inercari de impacare? Poate e nevoie de rabdare.
    Este constiinta curata, daca vedem pe cei din jurul nostru ne-impacati cu noi?

  3. Ioan Cadar zice:

    Frate Marian,
    Inainte de spovedanie trebuie sa ii iertam pe toti cei care credem ca ne-au gresit.

  4. Magda zice:

    dar vremurile nu mai sunt la fel, îmi duceam copilul de 1 an in fiecare duminica să-l împărtășesc și mi s-a spus că trebuie la 6 săptămăni, ce să mai vorbim de Sf. Liturghie să se săvârșească în fiecare zi. Se pare că și cei aleși au început să fie înșelați. Doamne ajută să ne lumineze bunul Dumnezeu!

  5. Copii se impartases duminical, e foarte bine sa creasca odrasla noastra cu Sfantul Trup si Sange al lui Hristos. La Biserica mea se impartasesc toti copiii. Iar cei mari care au duhivnic si duc o viata apropiata de Biserica se impartasesc duminical.

  6. Ioan Cadar zice:

    Da, copiii până în şapte ani sunt împărtăşiţi în fiecare Duminică şi la Biserica unde merg eu. mai ales că ei nu au nevoie de spovedanie.
    “Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul” (Psalm 33,8)

  7. NT zice:

    Bine-ar fi ca autorul să dea și sursele din care-și extrage afirmațiile. Mai ales cea cum că în sec. V împărtășirea se făcea (doar) în posturile mari.
    Apoi, cred că logica articolului nu e bună. Nu există scuza de nevrednicie. Mă așteptam la un îndemn puternic la lupta pentru a deveni vrednici. Să nu uităm totuși că Sf. Liturghie se termină în mod firesc prin împărtășire, nu prin asistarea ca spectator la împărtășirea unui anumit număr de credincioși.

  8. Maria zice:

    Copiii pana la un an si nu numai , poti sa-i duci la impartasit chiar si zilnic , ( sa fie nemancati atunci cand se impartasesc ) pt ca sunt ingerasi
    si nu pacatuiesc precum adultii . De la sapte ani insa , postesc cel putin o zi , ca sa se invete si ei inca de mici cu postul , apoi se duc la duhovnic pt spovedanie si impartasanie , cu cat mai des cu atat mai bine . Ii apara Dumnezeu de boli , ii ajuta la invatatura si ce-i mai important , ii inveti de mici cu Biserica lui Hristos si cu credinta in Dumnezeu .
    Acestia , nu au cum sa se piarda in viata , daca sunt „hraniti ” de mici , cu cele sfinte .
    Acel preot care a spus ca un copil se impartaseste la 40 de zile , este inconstient de ce a spus , si eu nu as mai merge niciodata la un asemenea „pastor”!

  9. elena zice:

    Trebuie informată populaţia despre dezbaterea publică privind actele de identitate, să acceseze
    MAI Transparenţă Decizională unde poate citi Proiectul de Hotărâre şi să trimită mesaje. A fost publicat pe data de 20.02.2013 şi dezbaterea durează 10 zile.
    Populaţia mai poate fi informată si dacă se trimit mesaje la comentariile deverselor articole din presa on-line a fiecărui judeţ , este bine de ştiut şi despre adresele trimise de cele 45 de asociaţii.
    Se poate proceda astfel:
    Google-ziare.ro, selectaţi ziare româneşti de la A la Z , selectaţi câte un judeţ ,selectaţi câte un ziar şi câte un articol care are şi comentarii.
    Este bine de trimis la mai multe ziare din acelaşi judeţ şi la mai multe articole , la unele publicaţii articolele apar dar după câteva minute dispar.

  10. acelas zice:

    sa ne aducem aminte. intotdeauna, cand au existat prilejuri de implementare a unor noi mijloace de administrare a vietii sociale la noi, a existat mi intai o perioada „intermediara”, de tranzit, de acceptare a ambelor versiuni, vechi si noi, dupa care a fost un moment dupa care (in urma unei noi analize) s-a contatat ca cea noua e mult mai buna, eficienta, usoara si ca s-a implementat bine, chiar „nesperat” si „grozav” de bine, asa ca s-a recurs la o exclusiva, definitiva si ireversibila acceptare a „noii metode”.

    parerea mea ca poate fi o mare siretenie aceasta perioada in care sunt acceptate „simultan” ambele variante ale buletinului. asa se face, se vine treptat-treptat cu viclenie, ca tiganu’ – de catre oficialitatile statului manevrate de structurile anti-hristice internationale, dupa care un „branci” dat metodei anterioare „invechite”.

    apoi se face de „niste bombe” cazute prin orientul si asa inflamat, si apoi se va putea trece nestingherit si definitiv la „noua” versiune.

    in mod normal, nu se justifica cu nimic, nu este fireasca aparitia de vreun fel a buletinului electronic biometric, in niciun fel de conditii, intr-o tara ortodoxa ca a noastra.

    http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-noile-buletine-de-identitate-178780.html

    Doamne ajuta!

  11. d.m.g zice:

    Il cunosc pe parintele POLICARP la predicile lui stai cu rasuflarea taiata iar ca duhovnic este foarte iscusit numai cine are urechi de auzit sa auda i-mi pare rau ca nu aveti inregistrari cu predicile lui

Spuneţi-vă părerea, respectând conţinutul articolului! (Mesajele ce nu corespund vor fi şterse!)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s