Sfântul Ioan Gură de Aur despre împărtăşirea deasă şi rară

Sf-ier-Ioan-Gura-de-AurCredinciosul: Părinte, dar cum stau lucrurile cu cei ce zic că noi, creştinii, trebuie neapărat să ne împărtăşim mai des cu Sfintele Taine?

Preotul: Este bine ca un creştin să se împărtăşească mai des, dar cu pregătirea cuvenită unei asemenea Sfinte şi înfricoşate Taine. Ca să ne dăm seama de primejdia ce aşteaptă pe cei ce vor a se împărtăşi fără pregătirea cuvenită, să ascultăm cuvintele Sfântului şi marelui Apostol Pavel, care, în această privinţă, spune aşa:

Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din Pâine şi să bea din pahar; căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului (I Cor. 11, 28-29).

Iar cât priveşte deasa sau rara împărtăşire cu Sfintele Taine, să ascultăm pe marele dascăl al lumii, dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur, care în această privinţă ne vorbeşte aşa:

Mulţi cu Tainele acestea o dată într-un an se împărtăşesc, alţii de două ori, iar alţii de mai multe ori. Deci către toţi ne este nouă cuvântul, nu numai către cei de aici, ci şi către cei ce şed în pustie (pustnicii). Că aceia o dată în an se împărtăşesc, iar de multe ori după doi ani”. Apoi zic: „Nici cei ce o dată, nici cei ce de multe ori, nici cei ce de puţine ori, ci cei ce au ştiinţa gândului curată, cei ce au inima curată, cei ce au viaţă neprihănită. Cei ce sunt întru acest fel, totdeauna să se apropie; iar cei ce nu sunt întru acest fel, nici măcar o dată. Pentru ce? Pentru că îşi iau judecată, osândă, muncă şi pedeapsă[1].

Iar în alt loc zice:

Nu sărbătoarea Naşterii sau a Botezului Domnului, nici cele patruzeci de zile (Postul Mare) fac vrednici pe creştini a se apropia de împărtăşirea cu Preacuratele Taine, ci lămurirea şi curăţia sufletului. Cu aceasta, totdeauna apropie-te; fără aceasta, niciodată[2].

Apoi, arătând acest Sfânt Părinte cât de mare este primejdia preotului ce dă Sfintele Taine celor nevrednici – când va şti nevrednicia lor -, zice aşa:

Nu da sabie în loc de hrană, că nu mică muncă zace asupra voastră dacă, ştiind pe cineva nevrednic, îi veţi îngădui să se împărtăşească de masa aceasta.

Apoi zice:

„Sângele lui Hristos din mâna voastră se va cere”.

Apoi, arătând cât de mult ţinea el la darea cu grijă a Preacuratelor Taine ale lui Hristos, zice:

Măcar voievod de ar fi, măcar eparh, măcar cel încununat cu coroană, dacă se apropie cu nevrednicie, opreşte-l, …căci mai rău decât cel îndrăcit este cel ce se apropie cu nevrednicie[3].

Teme-te de Dumnezeu, nu de om! Iar de te vei teme de om, omul va râde de tine. Iar dacă te vei teme de Dumnezeu, şi oamenilor vei fi întru cinste. Iar dacă tu nu îndrăzneşti să-l opreşti, adu-l la mine. Nu voi îngădui să se facă aceasta. Mai degrabă de suflet mă voi despărţi, decât a da Sângele Stăpânesc celor nevrednici. Tot sângele meu îl voi vărsa, mai înainte decât voi da Sânge atât de înfricoşat, cui nu i se cuvine. Iar dacă mult cercetând cineva, n-a ştiut pe cel rău, nu este lui nici o vină[4].

Şi iarăşi, în alt cuvânt al său, zice:

Când aveţi a vă apropia de masa aceasta înfricoşătoare şi dumnezeiască şi de Sfintele Taine, să faceţi aceasta cu frică şi cu cutremur, cu conştiinţa curată, cu post şi cu rugăciune[5].

Apoi, arătând cine este vrednic a se apropia de Sfintele şi Preacuratele Taine ale lui Hristos, zice aşa:

Când auzi zicându-se «Sfintele Sfinţilor», să ştii că aceasta înseamnă că dacă nu este cineva sfânt, să nu se apropie. Nu numai curat de păcate, zice, ci sfânt, că pe cel sfânt nu numai izbăvirea de păcate îl face astfel, ci venirea de faţă a Duhului Sfânt şi bogăţia faptelor bune[6] .

Credinciosul: Dar cum trebuie să se pregătească cineva pentru a primi Sfintele şi dumnezeieştile Taine ale Trupului şi Sângelui Domnului?

Preotul: Oricine voieşte a se apropia de împărtăşirea Sfintelor şi Dumnezeieştilor Taine este dator mai înainte să fie spovedit cu de-amănuntul de păcatele sale şi, dacă îi va da voie duhovnicul său, să se împărtăşească. Apoi să se împace cu toţi, să-şi citească toată pravila (rugăciunile după rânduiala pusă în Ceaslov) şi să petreacă cu grijă sfântă, cu post şi înfrânare, atât înainte de Sfânta Împărtăşanie, cît şi după ce o va primi. Acest lucru îl arată iarăşi Sfântul Ioan Gură de Aur:

„Iar tu, mai înainte de a te împărtăşi, posteşte, ca să te arăţi vrednic de Împărtăşire; iar după ce te-ai împărtăşit, să sporeşti înfrânarea, pentru ca nu pe toate să le prăpădeşti, măcar că nu este acelaşi lucru să fii treaz înainte de a te împărtăşi şi după ce te-ai împărtăşit; căci trebuie să păzeşti înfrânarea întru amândouă, dar mai vârtos după ce ai primit pe Mirele. Mai înainte (trebuie a păzi trezvia şi înfrânarea), ca să te faci vrednic a-L primi, iar mai pe urmă, ca să te arăţi vrednic de cele ce ai primit[7].

Aşadar, frate, înţelege că pregătirea cu evlavie şi sârguinţă ne este cerută şi înainte de a ne împărtăşi cu Sfintele şi Preacuratele Taine, şi după ce le-am primit, deoarece mai ales întru această vreme caută diavolul să ne ispitească şi să ne jefuiască de bogăţia cea duhovnicească pe care am primit-o prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului.

Credinciosul: Dar cum poate cineva să se pregătească pentru împărtăşirea cu o Taină ca aceasta, adică să primească prin împărtăşire Trupul şi Sângele Domnului, şi cine poate face vreodată acest lucru?

Preotul: Da, cu adevărat, nimeni din oameni nu poate să pretindă că s-a pregătit vreodată cât trebuie pentru primirea Înfricoşatelor Taine ale Trupului şi Sângelui Domnului, dar nici nu trebuie să cadă în deznădejde şi neglijenţă, din pricina acestei nevrednicii. Noi suntem datori să ne pregătim după puterea noastră, iar pe cele ce nu putem a le împlini, să le lăsăm pe seama milei şi îndurării lui Dumnezeu, Care n-a venit să cheme pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă (Matei 9, 13; Marcu 2, 17; Luca 5, 32) şi Care ştie totdeauna şi neştiinţa şi neputinţa noastră. Acest lucru îl ştim tot de la dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur:

Nu trebuie nici să le lăsăm pe toate în seama lui Dumnezeu şi să dormim, nici silindu-ne să socotim că prin ostenelile noastre pe toate le isprăvim, căci Dumnezeu nu voieşte ca noi să dormim, socotind că pe toate le lucrează El, nici nu voieşte să ne mândrim că noi le facem pe toate[8].

Credinciosul: Oare şi preoţii trebuie să aibă mare pregătire când slujesc Sfânta Liturghie, ca şi creştinii care se pregătesc pentru Sfânta Împărtăşanie?

Preotul: Cu adevărat, mare pregătire trebuie să aibă creştinii care vin la Sfânta Împărtăşanie, dar mult mai mare pregătire trebuie să aibă preotul, care nu numai că se împărtăşeşte cu Sfintele Taine, ci şi jertfeşte pe Hristos la Sfânta Liturghie. Acest adevăr înţelegându-l, dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur zice:

Mai curată decât razele soarelui trebuie să fie mâna aceea care taie acest Trup, gura care se umple de foc duhovnicesc, limba care se roşeşte cu Sânge prea înfricoşător.

Apoi zice:

Ia seama cu ce cinste te-ai cinstit, de ce masă te îndulceşti: de Cel de care îngerii se cutremură văzându-L şi nici nu îndrăznesc să privească fără frică la raza ce iese de acolo. Cu aceasta noi ne hrănim, cu aceasta ne frământăm şi ne-am făcut noi ai lui Hristos, un trup şi o carne. Cine va grăi puterile Domnului, şi cine va face auzite toate laudele Lui? (Ps. 105, 2). Care păstor îşi hrăneşte oile cu propriile sale mădulare?[9]

Credinciosul: Dar dacă cineva este bolnav, bătrân şi neputincios şi este sărac, neavând ce da milostenie, cum poate unul ca acesta să se pregătească pentru împărtăşirea cu Sfintele şi Preacuratele Taine ale lui Hristos?

Preotul: Ascultă, frate: Preabunul, Preaînduratul, Preamilostivul şi Atotştiutorul Dumnezeu nu cere de la om cele ce sunt peste puterea lui. Aşadar, de la cel bolnav şi neputincios El nu cere post, privegheri, metanii şi altele de acest fel pentru a se putea împărtăşi cu Sfintele Taine; nici de la cel sărac nu pretinde milostenie, ci numai trei lucruri:

  1. spovedanie curată şi împăcare cu toţi;
  2. smerenie a inimii, cu umilinţă;
  3. rugăciune de mulţumire, adică să se roage în toată vremea lui Dumnezeu şi să-I mulţumească pentru boala, suferinţa, neputinţa şi sărăcia ce i s-au dat, căci atât sărăcia, cât şi boala şi suferinţa smeresc inima omului. Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi (Ps. 50, 18)[10].

Credinciosul: Dar dacă cel bolnav nu poate citi rugăciuni multe, cum poate el să se pregătească pentru Sfânta Împărtăşanie?

Preotul: În rugăciuni, precum a zis Domnul, nu este nevoie de cuvinte multe (Matei 6, 7); suferindul să spună cu smerenie «Tatăl nostru», «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul», iar către Maica Domnului: «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă», precum şi alte rugăciuni scurte ca: «Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta» (Psalm 50). Iar dacă nu poate citi când are a se împărtăşi cu Sfintele şi Preacuratele Taine, să roage pe cineva să-i citească rugăciunile de împărtăşire, iar el să le asculte cu evlavie.

Iată, frate, că la cele ce m-ai întrebat, ţi-am răspuns, cu ajutorul Domnului, cât mai pe scurt. Să dea Domnul să le ţii minte, spre folosul frăţiei tale şi al altora, cărora vei voi să le spui. Şi mai presus de toate, să ne rugăm Preabunului Dumnezeu să ne ajute cu mila şi cu darul Său, ca să izbutim a face cele ce am vorbit împreună, spre folosul sufletelor noastre.

| extras din Călăuză în Credinţa Ortodoxă, de Arhimandrit Cleopa Ilie


[1]Împărţirea de grâu, cuv. 53, Bacău, 1995, p. 486-487
[2] Idem, cuv. 54, p. 494.
[3] Idem, cuv. 54, p. 497.
[4] Idem, cuv. 54, p. 498.
[5] Cuvânt la Naşterea Domnului, Colecţia „Izvoarele Ortodoxiei” nr. 5, p. 22.
[6] Împărţirea de grâu, cuv. 53, p. 488.
[7] Idem, cuv. 53, pag. 489.
[8] Idem, cuv. 54, pag. 491.
[9] Idem, cuv. 54, pag. 492.
[10] Vezi despre aceasta şi la Sfântul Isaac Şirul, Filocalia, vol. X, Cuvântul 21:Ce anume ajută pe om să se apropie de Dumnezeu in inima lui , pag. 112-116, precum şi la Sf. Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţaturi, tom. II, Cuvânt pentru faptele bune trupeşti, pag. 495 şi altele.
Acest articol a fost publicat în Pentru Mantuire. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Sfântul Ioan Gură de Aur despre împărtăşirea deasă şi rară

  1. Ioan Cadar zice:

    „Cand si de cate ori pe an se cuvine sa se impartaseasca credinciosul?
    Impartasirea crestinului fiind strans legata de spovedanie sau marturisire, tot ce am spus despre timpul sau termenele de spovedanie se potriveste si aici. Adaugam ce spun despre acest lucru Povatuirile din Liturghier: «Preotii de enorie sa invete pe poporenii lor ca, intr-un cuget curat, atat parte barbateasca cat si femeiasca, de va fi cu putinta la praznice, iar de nu, negresit in cele patru posturi de peste an, sa se pregateasca pentru Sfanta impartasanie… Iar de vor vrea sa se apropie de Sfanta impartasanie si afara de cele patru posturi obisnuite, sa posteasca mai inainte… si sa se pregateasca dupa randuiala, prin marturisirea pacatelor…”528 (Liturghier, ed. 1987, p. 442).
    De dorit este ca fiecare crestin sa se impartaseasca cat mai des, bineinteles pregatindu-se din vreme pentru aceasta (I Cor. 11, 28-29).”
    (CREDINŢA ORTODOXĂ, Ed. Trinitas, Iaşi, 2004, pag. 276)

    A se mai vedea despre Taina Spovedaniei şi aici:
    RESURSE BIBLICE ORTODOXE A-Z
    http://binevestitorul.wordpress.com/resurse-biblice-ortodoxe/

  2. Maria zice:

    Oamenii trebuie sa se impartaseasca cat mai des cu putinta , dupa o buna pregatire , post , spovedanie , multa cainta pentru pacate si avand in cuget , ca niciodata nu suntem vrednici in fata Domnului , dar totodata , nadajduind ca Domnul ne va ierta , fiind Multmilostiv .
    Trebuie deasemeni , sa iertam tuturor celor ce ne-au gresit , altfel nu avem voie sa ne apropiem de Sfintele Taine , ca foc luam . Sa iertam din inima , sa nu uram pe nimeni de pe pamant .

  3. Dinu zice:

    A te impartasi nu inseamna doar a lua , inseamna de al fel si a darui, pentru ca toate se vad in acelasi chip , si Chipul acesta este al Domnului si daca te impartasesti des pentru Domnul tau o faci si daca te impartasesti rar tot pentru Domnul tau o faci , dar daca nu te impartsesti de loc o faci pentru tine ci nu pentru Dumnezeul Tau. Iubirea este acel lucru de viata, poate viata fara lumina? pot eu fara Dumnezeu? de aceia raul sta in rau si cel ce pastreaza gandul curat vrednic este de impartasanie.

  4. Dinu zice:

    De acea are Dracul putere asupra noastra pentru ca noi nu marturisim pacatul nostru in fata Domnului.

  5. Ioan Cadar zice:

    „Cand si de cate ori pe an trebuie sa ne spovedim?
    Spovedania nu este legata de termene sau soroace anumite din cursul anului. Putem alerga la duhovnic ori de cate ori si oricand simtim nevoia de a ne usura sufletul de povara pacatelor, sau de a primi mangaierea Harului si nadejdea iertarii. Cu cat ne spovedim mai des, cu atat este mai bine.
    De obicei insa spovedania este legata de posturi. De aceea, porunca a patra a Bisericii ne invata sa ne marturisim pacatele de patru ori pe an, adica in cele patru posturi: al Pastelui, al Craciunului, al Sfintei – Marii si al Sfintilor Apostoli. Cei mai inaintati in cuviosie si in evlavie sa se spovedeasca in fiecare luna, iar ceilalti, cel putin o data pe an, si anume in Postul Paresimilor524 (Marturisirea ortodoxa, partea I, intreb. 90, trad. cit, p. 87). Dar sa nu amanam implinirea acestei datorii crestinesti abia in saptamana cea din urma a Postului, cum se intampla de obicei; caci atunci si preotul este ocupat cu savarsirea sfintelor slujbe si nici vreme de ajuns nu ne mai ramane pentru implinirea canonului ce ni se va da. Ci inca din cea dintai saptamana a Postului sa alergam la duhovnic si sa ne spovedim, ca sa ne ramana timp de indreptare si de curatire, pentru primirea cu vrednicie a Sfintei impartasanii. Caci tot postul pentru aceea s-a si oranduit, fiind el vreme de pocainta si de indreptare”
    (CREDINŢA ORTODOXĂ, Ed. Trinitas, Iaşi, 2004, pag. 274-275)

  6. Joseph zice:

    Post inainte de impartasanie – corect! Dar preotii tin post sambata, inainte de a liturghisi?
    Care e legatura dintre spovedanie si impartasanie, conform Bisericii din Grecia, de exemplu? Ca nu e deloc peste tot la fel…

  7. Acelas lucru este valabil si pentru preoti! Conform Sf Ioan Gura de Aur :”nu exista nici o deosebire intre mirean si preot in fata Sfantului Potir, toti trebuie sa aiba aceeas pregatire a inimii. ” Omilii la Ioan.

  8. A posti Sambata este interzis de Sfintele Canoane (inafara posturilor, cand si atunci se dezleaga sambata la vin, untdelemn, uneori peste) Cine posteste Sambata cade sub afurisania Bisericii.
    Postul obligatoriu este miercuri si vineri si cele 4 posturi de peste an. Din pacate in Romania se pastraza o traditie gresita, care presupune impartasirea la 40 de zile. Sfintii Colivazi, foarte putin cunoscuti in Romania au luptat exact pentru impartasania regulata, pentru ca se ajunsese la anomalii, ca oamenii sa se impartaseasca o data pe an, vazand Impartasania ca pe un Trofeu pentru nevointa. Sfintii Colivazi (Nicodim Aghioritul, Athanasie Paros, Cosma, etc, ) au reaprins practica Bisericii Ortodoxe care se pierduse, fiind considerati la timpul lor „inovatori” „smintitori” etc. si chiar fiind ucisi, multi dintre ei de asa zisii”traditionalisti” care spuneau ca oamenii trebuie sa se impartaseasca de 4 ori pe an. Ei uitasera traditia Bisericii si primisera o noua traditie de origine iezuita, care este chiar baza papismului si anume impartirea in cler si credinciosi, si privilegierea clerului cu Impartasirea duminicala, in schimb credinciosii(fiind spurcati) trebuiau sa se impartaseasca de cel mult 4 ori pe an. Aceasta conceptie a fost preluata pe la 1700 si de Biserica Ortodoxa si Sfintii Colivazi au indreptat lucrurile. Din pacate in Biserica Locala Romana se pastreaza aceasta mentalitate. Bineinteles ca trebuie sa se curateasca omul pe sine si asa sa manance din Paine si sa bea din Pahar. Aceasta curatire se face prin spovedanie regulata, prin postul randuit de biserica, prin ajutorul pe care crestinul este dator sa il dea aproapelui, prin altruism. Desigur ca un patimas invederat(un fumator, un curvar invederat si nepocait, un ucigas, o femeie care avorteaza, sau traieste in concubinaj, sau practica homofilia, etc nu are voie sa se apropie de Sfantul Potir, ci trebuie sa se curateasca prin pocainta.
    Cazul pusnicilor este un caz aparte in Biserica, ei stateau in pustie, ei nu erau preoti. Nicioadata nu a fost compatibila preotia cu starea de monahism. Ieromonahul este un hibrid mai modern. Intodeauna preotii erau casatoriti si ei veneau inpustie si impartasau, atunci cand puteau. Ne laudam cu o traditie Ortodoxa, pe care din pacate nu o cunoastem, nici noi nici generatiile de batrani, care au prins o pseudopractica pe care, din nestiinta au incercat sa o legitimeze. Sunt multe de spus!

  9. Sfanta Impartasanie are un efect devastator asupra patimilor. In lupta cu patimile Sfanta Impartasanie este medicamentul universal. Daca unii cred ca vor scapa de patimi si apoi se vor impartasi se amagesc amarnic. O spune chiar experienta in preotie. Sfanta Impartasanie nu e premiu de buna purtare, e Hrana care ne tine in viata!

  10. admin zice:

    Sf. Ioan Gura de Aur ne zice sa nu uitam de post:
    Când aveţi a vă apropia de masa aceasta înfricoşătoare şi dumnezeiască şi de Sfintele Taine, să faceţi aceasta cu frică şi cu cutremur, cu conştiinţa curată, cu post şi cu rugăciune.

  11. Ioan Cadar zice:

    Nu putem să mâncăm Trupul Domnului şi să bem Sângele Domnului fără o pregătire specială înainte, deci şi post, nu doar Spovedanie, că Sfântul Apostol Pavel zice:
    “28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
    29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
    30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.”
    (I Corinteni 11:28-30)

  12. Cu privire la Sfânta Şi Dumnezeiasca Împărtăşanie
    Am citit o carte a Sfântului Nicodim Aghioritul despre deasa Impărtăşanie, iar după ce am citit şi recitit anumite paragrafe, am realizat cât de greşit informat este creştinul ortodox al timpului prezent, care crede că cu 4 Sfinte Împărtăşanii pe an s-a achitat înaintea lui Dumnezeu, şi se află în „rîndul lumii”.

    Concluzia era aceasta: că dator este omul să se curăţească pe sine cît mai des şi să se străduie să fie cît mai des Hristofor.

    Părintele Nicolae Tănase adaugă precizarea că la începutul creştinismului, creştinii se împărtăşeau după fiecare Sfîntă Liturghie. TOŢI !
    Şi nu arareori, luau Sfînta Impărtăşanie, chiar după ce mîncau.
    Şi asta deoarece termenul de curăţie, nu erau unul spre care tindeau, ci unul pe care îl trăiau.

    O altă precizare a părintelui Nicolae Tănase, în conferinţele sale: nunţile nu se făceau nici sîmbăta , nici duminica. Ci marţea şi joia. Exact ! Să nu ne mirăm deci de ţiganii noştri care nu fac altceva decît să păstreze Sfînta Tradiţie pe care au găsit-o la creştinii de pe meleagurile noastre.

    Sîmbăta e pentru parastase, iar un eveniment fericit precum nunta nu poate fi suprapus cu plîngerea morţilor.
    Duminica este ziua Învierii, zi pe care Creştinismul primar o sărbătorea ca pe însăşi ziua Paştilor. Primii creştinii aveau deci 52 de Sărbători ale Paştilor, într-un an.
    Miercurea si Vineri este post.
    Luni era prima zi după Înviere.
    Deci Marţea şi Joia, mai rămînea.

    Ce mai fac ţiganii noştri ? Îţi însoară fii şi îţi mărită fiicele, la 13-15 ani, respectînd astfel canoanele Sfinţilor Ioan Gură de Aur şi Vasile cel Mare.
    Iar romînii se căsătoresc la 25 – 28 – 30 – 33 – 40 de ani, jucînd în picioare orice canon al nunţii, ca Sfîntă Taină.

    Din ce am citit, recomand Împărtăşaniea Deasă. Te responsabilizează, te ţine mai aproape de post, şi cel mai important: te uneşte cu HRISTOS.

  13. Asa este, cu post si rugaciune, dar care post? Ca Sambata e interzis postul. Este cunoscut ca post euharistic dupavecernia de sambata seara pana duminica dimineata, acesta este postul si postul de miercuri si vineri.

  14. Pingback: Sfântul Ioan Gură de Aur despre împărtăşirea deasă şi rară | † Doar ortodoxia †

Spuneţi-vă părerea, respectând conţinutul articolului! (Mesajele ce nu corespund vor fi şterse!)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s