13 august: Mutarea Sfintelor Moaşte ale Sfântului Maxim

Sfantul Maxim Marturisitorul (580-662), teolog si scriitor mistic ortodox. S-a nascut in jurul anului 580 la Constantinopol, intr-o familie aristocrata, care s-a ingrijit sa-i dea o educatie aleasa. Datorita culturii sale deosebite, este remarcat si ajunge secretar prim al imparatului Heraclie. Dupa o activitate relativ scurta, in anul 614, paraseste preocuparile si onorurile lumesti si imbratiseaza viata monahala la manastirea Chrysopolis – Scutari, de pe cealalta parte a Bosforului, ajungand sa detina functia de staret a acestui ase­zamant monahal, in anul 626, in timpul invaziei persane, se refugiaza in Africa, in timpul sederii la Cartagina, in 645, a avut loc o controversa hristologica intre el si Pyrrhus, ex-patriarhul Constantinopolului, in prezenta guvernatorului imperial Grigorie si a mai multi episcopi. Maxim a obtinut o victorie clara impotri­va lui Pyrrhus si a sustinatorilor acestuia care promovau erezia monotelita, ideolo­gie sustinuta la curtea bizantina si de teologii acesteia.

Monotelismul a aparut intr-un context de urgenta. Fiind confruntat cu primejdia persana, imparatul Heraclie a fost sfatuit sa faca pact cu monofizitii de la granita orientala a imperiului. Acest pact urma sa se faca pe baza unui compromis, care, lasand deoparte problema celor doua firi in  Hristos, obliga cele doua partide, monofizita si duofizita, sa admita o sin­gura lucrare in El. Prima personalitate crestina castigata la aceasta noua invata­tura a fost episcopul ortodox Cyrus din Phasis, care, drept rasplata, a fost ridicat pe scaunul de patriarh al Alexandriei in anul 630. Dupa o perioada de trei ani, in 633, ortodocsii si monofizitii  iscalesc formal pacea intre ei. Sofronie sesizeaza pericolul noii invataturi si se duce la Cyrus, rugandu-l in genunchi sa renunte la ea si in consecinta la publicarea pactu­lui. Neavand succes, Sofronie merge la Constantinopol  pentru  a-l  intalni  pe patriarhul de aici,  Serghie, pe care il convinge sa nu se vorbeasca nici de una si nici de doua lucrari in Hristos. So­fronie ajunge patriarh al Ierusalimului. Serghie publica o scrisoare sinodala in sensul intelegerii si ia legatura cu Honoriu care este si el de acord sa pastreze tacere in problema in cauza, insa afirma ca in Hristos era o singura vointa. La ran­dul lui, Sofronie publica si el in acelasi an, 634, o scrisoare sinodala in care face distinctie intre cele doua lucrari in Hristos, fara insa a spune deschis ca sunt doua. Urmeaza o perioada de relativ calm, pana in 638, cand imparatul publi­ca Ecthesis-ul sau, ceea ce provoaca o reactie puternica din partea gruparii orto­doxe, in cadrul careia Maxim ocupa un loc de frunte. Disputa din Africa, din 645, se inscrie in contextul actiunilor indreptate impotriva Ecthesis-ului impe­rial, in acelasi timp, sunt tinute mai multe sinoade locale in Africa, care au condamnat monotelismul. In 648, impa­ratul Constans II (641-668) da un nou decret, Typos, prin care oprea, sub grea pedeapsa, de a se mai discuta daca in Hristos sunt doua sau o singura lucrare. Din Africa, Maxim merge la Roma, unde il convinge pe papa Martin I sa convoace sinodul de la Lateran, in anul 649, care adauga inca o condamnare la dosarul monotelit. Maxim si Martin devin pri­mele victime ale acestui decret imperial. In 653 Maxim este arestat, impreuna cu ucenicul sau Anastasie monahul, si adusi la Constantinopol in vara anului 653. In anul 655 urmeaza un proces, in urma caruia Maxim a fost exilat la Bizya in Tracia, iar Anastasie este trimis la Perberis. Dupa numai un an, Maxim a fost audiat din nou si, intrucat a refuzat orice retractare, a fost transferat la Perberis. In anul 662, Maxim si Anastasie monahul, la care s-a adaugat si Anastasie apocrisiarul roman, de la care ne-a ramas o scrisoare si o culegere de silogisme anti-monotefite (Migne, PG., 90, 173-190), sunt adusi pentru o noua audiere la Constantinopol. Intrucat nu au voit sa pastreze tacere asupra problemei daca in Hristos exista una sau doua lucrari sau vointe, au fost biciuiti si li s-a taiat limba si mana dreapta in fata multimii, pentru a nu mai putea comunica prin grai sau prin scris. Cei trei martiri sunt trimisi intr-un al treilea exil in tinutul lazilor, pe coasta de rasarit a Marii Negre, unde Maxim, ramas monah pana la sfarsitul vietii, se stinge din viata in urma chinurilor, la 13 august 662, in varsta de 82 de ani. Pentru perseverarea lui in marturisirea si apa­rarea adevarului credintei ortodoxe, Sf. Maxim va fi numit „Marturisitorul”. Sf. Maxim a fost un teolog desavarsit. Magistrii lui preferati au fost Sf. Gri­gorie de Nazianz si Dionisie Areopagitul, pe care il identifica cu ucenicul Sf. Pavel, si asupra carora a scris comen­tarii minunate. Opera pe care el a creat-o se apropie cel mai mult de ceea ce poate fi numit „sistem” teologic, datorita coezi­unii, structurii si modului in care a fost conceputa. El a abordat aproape toate aspectele teologiei: exegeza biblica, dog­matica, ascetica, mistica, liturgica, poezie.

Acest articol a fost publicat în Pentru Mantuire și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la 13 august: Mutarea Sfintelor Moaşte ale Sfântului Maxim

  1. io știam că a fost singurul care s-a opus unirii cu catolicii și s-a anulat hotărârea unui întreg sinod pentru hotărârea cu care a apărat el credința ortodoxă

  2. Yugi zice:

    Cum sa se opuna unirii cu catolicii, cand in secolul VII credinta era aceeasi si in Rasarit si in Apus. Catolicii au alunecat in erezie mai tarziu si treptat, pana cand in sec. XI au fost anatematizati de patriarhul Fotie.

  3. Fabian zice:

    Valentin Dorneanu: acela a fost Sf Marcu al Efesului, 1392-1444.
    Yugi: patriarhul Fotie a trait in sex. IX, +891.
    „Intrucat nu au voit sa pastreze tacere asupra problemei daca in Hristos exista una sau doua lucrari sau vointe, au fost biciuiti si li s-a taiat limba si mana dreapta in fata multimii, pentru a nu mai putea comunica prin grai sau prin scris. Cei trei martiri sunt trimisi intr-un al treilea exil…” – ce diferenta fata de azi, cand vrand a nu risca vreun necaz, vindem si pe Hristos de teama.

  4. Dinu zice:

    Ne trebuie credinta fratilor !!! oare nu batem noi toaca cum trebuie? sau toaca noastra nu este auzita?? Sa nu stam cu mainile in san. Avem o candela de aprins, sa o aprindem si sa ne rugam.

  5. crestinul ortodox zice:

    „Omul are două aripi: harul şi libertatea.Rugăciunea este singura ce ne poate înalţa la cunoşterea lui Dumnezeu.
    Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereşte; cel ce se smereşte, se îmblânzeşte; cel blând, păzeşte poruncile; cel ce păzeşte poruncile se luminează; cel luminat se împărtăşeşte de tainele Cuvântului Dumnezeiesc.
    Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu. Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi.
    Nu se ascunde adevărul credinţei de dragul păcii. ” Sfantul Maxim Marturisitorul si alti Sfinti Parinti !
    amin!

  6. ghjita doru zice:

    acest titan al ortodoxiei, care nici amagit de onorile propuse, nici chinurile la care afost supus, nici exilul la careca fost trimis nu l-au indepartat de credinta cea adevarata.. sfinte maxim marturisitorule roaga-te la domnul iisus pentru noi pacatosii..

Spuneţi-vă părerea, respectând conţinutul articolului! (Mesajele ce nu corespund vor fi şterse!)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s