Preot Gheorghe D. Metallinos: Ideologia Noii Ere (new age) reprezintă o provocare fundamentală pentru Ortodoxie

Creştinii ortodocşi şi realitatea contemporană[1]

                                                           de Preot Gheorghe D. Metallinos, profesor emerit al
Facultăţii de Teologie,
Universitatea Atenelor, Grecia[2]

1. Epoca noastră este pecetluită în mod categoric de o nouă condiţie istorică, şi anume Noua Ordine Mondială a lucrurilor, care este determinată, cât priveşte începutul, de Războiul din Golf[3] şi distrugerea aşa-numitului Socialism existent[4], al cărui gol s-a grăbit să-l acopere Monarhia absolută mondială care a apărut, adică Pacea Americană (Pax Americana), care transferă lumea noastră, retrospectiv, la unitatea Păcii Romane (Pax Romana) şi la ceea ce aceasta poate să cuprindă pentru om şi lume. După cum atunci, aşa şi în zilele noastre, umanitatea este încadrată într-un sistem mondial de politică şi de valori, care controlează şi formează la nivel global, prin intermediul educaţiei omogenizate şi a mijloacelor de informare în masă care sunt dirijate, pe om şi societatea lui, ca pe un om planetar şi o societate planetaro-holistică.

În acest cadru a fost mitizat anul 2000, care este considerat inaugurarea pregătitei Noii Ere. În bibliografia imensă şi specifică mereu crescândă, Noua Ordine se află, în genere, în legătură cu Noua Eră (New Age), altfel spus, cu perioada care se doreşte să urmeze epocii lui Iisus Hristos, adică perioadei care este pecetluită de învăţătura Lui.

În acest punct este îngăduit un paralelism istoric: la 11 mai 330 se iveşte o nouă dimensiune istorică, Imperiul Noii Rome, care punea în armonie trei factori: 1) puterea statală romană încreştinată; 2) civilizaţia şi cultura greacă) şi 3) credinţa creştină sau Ortodoxia, care reprezenta sufletul şi puterea dătătoare de viaţă acestei noi formaţiuni mondiale. Noua Eră din zilele noastre, ca Imperiu mondial în potenţă, anulează şi înlocuieşte cei trei factori cu alţii trei: 1) puterea politică mondială a Statelor Unite ale Americii; 2) civilizaţia mondială, cu dominarea voită a civilizaţiei apusene; şi 3) religia mondială, ca Religie care cuprinde toate celelalte religii, pentru formarea unei noi conştiinţe pe o bază panteistă: toate zeităţile reprezintă un singur Dumnezeu! În cadrul acestei viziuni panteiste se aşteaptă un nou Mesia, astfel că se doreşte respingerea lucrării mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, fiind singurul Care dă lumii posibilitatea mântuirii ca îndumnezeire. Ideologia Noii Ere reprezintă, aşadar, o provocare fundamentală pentru Ortodoxie.

Noua Eră a fost pusă în conexiune cu aşteptarea hiliastă dominantă în lumea apuseană (eudemonismul[5]), în limitele unei eshatologii sau a unei viziuni a viitorului redusă doar la această lume şi numai din perspectiva bunăstării mondiale şi a păcii lumii. Răsunetul acestor făgăduinţe nu preîntâmpină, însă, dezamăgirea, după cum este evident, a faptului că se reproduce vechiul sistem cu toată patologia[6] şi patogenia[7] lui, chiar în cea mai dură expresie a lui, adică prin strângerea şi ajungerea bogăţiei doar în mâinile celor puţini şi sărăcirea celor mulţi. În 1996, profesorul Hristodulos Ialluridis, specialist în drept internaţional, deci nu teolog, a descris această nouă realitate ca fiind dominaţia unui sistem internaţional fără precedent, având ca şi caracteristici principale instabilitatea, fluctuaţia, nesiguranţa, războiul tuturor împotriva tuturora, dar şi incapacitatea Organismului internaţional de a preîntâmpina conflicte şi războaie, cu atât mai mult de a impune ordinea[8]. După acelaşi profesor, umanitatea trăieşte deja tragedia trecerii la un viitor cu totul nesigur[9]. Această tragedie a fost dezvăluită în zilele noastre prin impunerea de către puternicii pământului a prăbuşirii economice mondiale.

În cadrul formării Noii Ere se încadrează şi Unificarea sau Uniunea Europeană. Se cuvine să mărturisesc că din moment ce sunt ortodox grec, romios[10], crescut prin educaţia şi experienţa Bisericii Ortodoxe cu simţul a ceea ce înseamnă prezenţa mai multor neamuri în cadrul aceluiaşi Imperiu, cum a fost Imperiul bizantin, şi sub călăuzirea Bisericii Ortodoxe, organizată în mai multe Biserici locale, vedeam ca pe o reuşită deosebită şi o necesitate stringentă unitatea europeană, dar ca pe o Europă a popoarelor şi a civilizaţiilor acestor popoare. Însă, texte şi fapte ale Uniunii Europene descoperă că scopul îndepărtat este impunerea unei conştiinţe unitare cât priveşte civilizaţia, istoria şi existenţa statală, pentru crearea, în cele din urmă, a unui om european unitar, cu ajutorul educaţiei. Şi este deja evidentă, din cauza slăbirii propriilor noastre reacţii interioare, calea unică de urmat a popoarelor mai mici, care constă în asimilarea lor de către o Europă în care s-a pierdut orice legătură nu numai cu Ortodoxia, ci şi cu Creştinismul. Convergenţa politică a Franţei cu Germania şi consecinţele acestei convergenţe faţă de legăturile culturale şi economice ale popoarelor europene arată întoarcerea frontului apusean, în cadrul moştenirii carolingiene[11], împotriva Răsăritului ortodox, care, după mărturia unor specialişti în studiul civilizaţiilor, ca Toynbee[12] şi Huntington[13], întrupează o tradiţie de civilizaţie întru totul inadecvată cu tradiţia Europei, aşa cum această tradiţie a fost formată în Europa după perioada carolingiană. Civilizaţia noastră ortodoxă se află la antipodul tradiţiei civilizaţiei europene apusene.

2. Aşadar, eu aparţin acelora care cred că integrarea noastră în Uniunea Europeană reprezintă mai întâi o problemă duhovnicească şi de civilizaţie, apoi o problemă politico-economică. Dincolo de poziţia deja clară a conducerii europene cât priveşte problemele noastre naţionale şi consecinţele economice evidente ale cerinţei impetuoase pentru o convergenţă economică, în Europa se decide continuitatea noastră naţională, prin transformarea conştiinţei noastre colective şi denaturarea identităţii noastre naţionale, care s-a format la lumina credinţei noastre ortodoxe.

Civilizaţia europeană apuseană din zilele noastre, franco-germană la originea ei, a ajuns să fie întru totul diferită de civilizaţia Europei celei dinaintea perioadei carolingiene, care se identifica cu cea a Europei răsăritene şi a Răsăritului ortodox, în limitele Uniunii Europene dinainte de perioada francă, având ca centru Constantinopolul, socotit Noua Romă. Cunoaşterea acestor date istorice este necesară, pentru a se putea vorbi despre poziţia noastră faţă de realitatea europeană şi mondială. Civilizaţia apuseană produce, de veacuri acum, un alt tip de om şi de societate, exilând suprafirescul din realitatea mondenă şi dând întâietate individului, ca dependent de maşinăria politică. Sfântul Iustin Popovici a spus în mod caracteristic că reuşita Europei este omul robot, deoarece Europa, pierzându-L pe Dumnezeu, a pierdut în cele din urmă şi pe om. Civilizaţia ortodoxă continuă, chiar şi în zilele noastre, trăirea vieţii după exemplul Sfinţilor Părinţi, care situau în centrul vieţii pe Dumnezeu, insistând asuprea purtătorului personal al libertăţii şi al jertfei de bună voie, adică asupra omului doritor de mântuire şi trăitor al îndumnezeirii. De aceea, ortodoxul, chiar şi atunci când acceptă împrumuturile europene impuse de sus în viaţa lui, înţelegând prin aceste împrumuturi cerinţe care se impun pentru schimbarea trăirii vieţii după exemplul Sfinţilor Părinţi, nu le preia niciodată aşa cum sunt prezentate, ci le prelucrează (de fapt, le falsifică), şi aceasta este atitudinea care menţine specificul identităţii noastre. Poate că acestui fapt datorăm şi supravieţuirea noastră!

3. Cu integrarea noastră în Uniunea Europeană şi cele ce urmează prin păşirea noastră împreună cu Noua Ordine Mondială a lucrurilor, ca fiind cadrul mai larg al existenţei noastre colective, trăim cea mai mare şi cea mai importantă dezorientare dintre toate dezorientările noastre istorice, de vreme ce nu este vorba despre o alianţă de tip vechi (ortodoxul îşi alege întotdeauna alianţele şi rămâne fidel acestora). Aşadar, nu este ceva exterior şi trecător, ci ceva interior şi esenţial, din moment ce se transformă întreaga noastră viaţă; trăim o nouă stare, dacă doriţi, suntem transformaţi într-o nouă realitate-corporalitate istorică, cu urmări de o imensă importanţă pentru identitatea noastră şi poziţia noastră viitoare în istorie.

Noua Ordine, aşa cum s-a spus, a condus la o nouă Monarhie absolută, la dominaţia unei noi Superputeri mondiale, adică a Statelor Unite ale Americii. Naţiunile din epoca noastră intră într-o nouă Monarhie absolută, fiind încadrate forţat într-o schemă politică mondială fabricată, prin impunerea Superputerii la toate nivelele şi în toate spaţiile. Această schimbare fabricată este exprimată, de fapt, genial şi profetic în acelaşi timp, în cunoscuta carte a lui George Orwell, cu titlul 1984[14]. Aceasta este Noua Eră (New Age).

Termenul Noua Eră a fost lansat în 1875 de către fondatoarea Religiei teosofice (Teosofia) Helena Petrovna Blavatsky († 1891), care a pus temeliile spirituale ale unei structuri ce a început atunci să fie concepută de către arhitecţii mondiali ai noii lumi şi pare să fie completată în zilele noastre. Pentru a se convinge careva de existenţa acestor masoni, este suficient să cerceteze articolul cutremurător al marelui sionist al epocii noastre Ben Gourion[15], în revista Look (16.01.1962), în care sunt expuse prevederile lui profetice pentru lumea de la sfârşitul secolului al XX-lea: Imaginea lumii în 1987, aşa cum mi-o închipui. Războiul rece va aparţine trecutului. Presiunea interioară […] va conduce la o nouă democratizare treptată a Uniunii Sovietice […]. Europa Apuseană şi Răsăriteană vor deveni o Federaţie din state autonome cu un sistem social şi democratic […]. Cu excepţia Uniunii Sovietice, o ţară federativă, toate celelalte continente se vor uni într-o alianţă mondială, la dispoziţia căreia se va afla o putere poliţienească internaţională. Pe toate le înţelegeam. Dar căutam să găsesc această putere poliţienească internaţională! Însă, când am văzut căştile albastre, atunci am înţeles care este această poliţie. Nu mai există armată a fiecărui stat şi cu cât înaintăm, acest lucru se realizează şi mai mult. Există o poliţie internaţională, pentru a impune ordinea acolo unde este ameninţată sau se încearcă să fie ameninţată noua ordine mondială impusă. Şi continuă Ben Gourion: Toate armatele vor fi desfiinţate şi nu vor mai avea loc războaie. În Ierusalim, Naţiunile Unite vor zidi altarul Profeţilor în slujba tuturor continentelor unite şi devenite confederaţii. Acolo, în Ierusalim, va fi reşedinţa autorităţii superioare a umanităţii şi va rezolva toate litigiile dintre Federaţiile unite ale continentelor, aşa cum a profeţit Isaia. De fapt, stăpânii lumii ne conduc către realizarea acestui fapt.

Prin urmare, Noua Ordine se mişcă pe trei nivele: primul este cel politic, care înseamnă forţa supremă a unei Supraputeri, cu rol mondial de monarhie absolută; cel de al doilea este cel civilizator, prin dominarea unei civilizaţii a Europei apusene, dar rafinată şi reînnoită; cel de al treilea este cel religios. Rugăciunile comune inter-religioase, sub conducerea papei şi cu participarea conducătorilor ortodocşi, arată că a fost deja pus în funcţiune mecanismul specific, pentru impunerea unei religii mondiale cu sens clar panteist: toate sunt unul, toţi suntem zei. Aceste demersuri impun, fireşte, negarea Creştinismului şi mai ales a autenticităţii lui patristice, care este Ortodoxia. Am fi putut chiar să adăugăm şi un al patrulea nivel, cel ştiinţific, prin dezvoltarea Biologiei şi a ramurilor ştiinţifice specifice ei (Biogenetica, Biotehnologia, Genetica mecanică), care aduc posibilităţi nelimitate spre uzul Supraputerii, ori de câte ori va dori să folosească toate descoperirile-evoluţiile ştiinţifice specifice, pentru o uşoară şi mai largă dominaţie a acestei Supraputeri.

Panreligia mă interesează în acest punct mai mult, ca teolog şi cleric. Şi aceasta fiindcă este vorba despre o altă formă de Panteism, care are ca ţintă nivelarea tuturor manifestărilor religioase, împreună cu Creştinismul. Acest lucru se înfăptuieşte, desigur, prin metoda masonică a amestecului tuturor şi a contopirii lor sincretiste (Alles in einem Topf…, după cum spun germanii) şi dizolvării lor în mod esenţial.

De altfel, încadrarea Greciei în Uniunea Europeană a fost dintru început pusă în legătură cu viziunile hiliaste ale bunăstării lumii apusene, care viziuni sunt folosite ca propagandă pentru propagarea fără piedici a lozincilor şi manipularea părerii comune conform dispoziţiilor Conducerii reale. Nu cunosc dacă evitarea anticonstituţională a referendumului, pentru un pas atât de important cât priveşte viitorul naţiunii greceşti, se datorează efortului de a nu fi dezvăluit scepticismul poporului grec, care a fost ignorat cu ostentaţie de către conducerea lui politică, care se va împovăra irevocabil şi cu această poziţie dictatorială a ei faţă de popor.

În acest punct trebuie să se declare că integrarea statelor ortodoxe în Uniunea Europeană se află în conexiune cu acceptarea legislaţiei europene, care impune un nou mod de viaţă, aducând după sine dizolvarea ansamblului societăţii. Deoarece paralizia imorală a societăţii creează cetăţeni robot, cetăţeni supuşi şi uşor de manevrat de către puterea mondială. În felul acesta ne-au impus divorţul automat, libertatea şi legiferarea avorturilor, legiferarea homosexualităţii şi a pedofiliei, ca şi condiţii ca să aparţinem Uniunii Europene. Îngăduiţi-mi să vă aduc la cunoştinţă o experienţă trăită de mine în Germania, unde am studiat (1969-1975). Cu puţin timp înainte de întoarcerea mea în Grecia, am vizitat pe profesorul de vrednică amintire Wilhelm Schneemelcher (1914-2003), expert în Noul Testament şi patrolog, om de ştiinţă remarcabil, având un rol important şi în viaţa politică a ţării, în gruparea Partidului Socialist (SPD). Atunci mi-a zis: Pentru a intra în Europa, trebuie să reformaţi Dreptul vostru, punându-l în acord cu cel comunitar, adică european. Nu am putut să cred acest lucru atunci, astăzi, însă, apreciez sinceritatea lui.

După cum reiese din textele însăşi ale Uniunii Europene, unificarea şi omogenizarea spaţiului european reprezintă ţinta visului european, ceva ce rămâne statornic şi neclintit în toată evoluţia Uniunii Europene din deceniul anilor 1950 şi până astăzi. Aspiraţiile progresiştilor europenizaţi din timpul nostru aveau de la început ca ţintă realizarea unei Europe fără graniţe, dar o Europă a noilor orizonturi, ca o unire supraetnică (suprastatală), care pretinde să aibă cetăţeni cu o conştiinţă comună, adică un tip uman omogen, fiind modelul  omului european. Şi este posibil ca acestea să fie realizate prin crearea noilor condiţii necesare cu ajutorul educaţiei, al mijloacelor de informare în masă şi al organizării speciale a societăţii. Însă, acest lucru este imposibil fără egalizarea particularităţilor în parte ale naţiunilor, mai ales când acestea sunt diferite radical de ceea ce exprimă de veacuri pentru noi, ortodocşii, termenul Europa sau Apusul.

De altfel, continuu se proclamă că unificarea şi omogenizarea Europei se realizează prin Legislaţia unitară (Dreptul comunitar), care este deasupra legislaţiilor naţionale. Lucrurile ne îngăduie să considerăm absolut sigur că schimbările plănuite ale sistemului nostru legal, dincolo de toate celelalte, ţintesc la consolidarea constituţională a noi noastre identităţi (membru al Uniunii Europene), drept care fiecare motiv sau acţiune contra Uniunii Europene, chiar şi critica simplă, primesc un caracter anticonstituţional şi sunt condamnabile.

Calitatea de membru al Uniunii Europene înseamnă automat pierderea oricărei sens pentru suveranitatea sau autonomia noastră naţională. În suprastatul Uniunea Europeană, deja prin Tratatul de la Roma (1957), se cedează orice drept naţional. Întreaga noastră viaţă naţională este predeterminată de Centrul European de luare a deciziilor. Am ajuns eparhia unui Stat întins. Adoptarea vieţii noastre în întregime la hotărârile centrale este de la sine înţeleasă (de pildă, educaţia, politica externă, legăturile internaţionale etc.). Multe dintre schimbările survenite în viaţa noastră naţională conving indiscutabil că suntem obligaţi, ca stat membru al Uniunii Europene, să acceptăm deciziile Directoratului, cu atât mai mult când conducerea noastră (guvernul sau opoziţia în cea mai mare parte a ei) este absolut identificată cu Apusul (= gruparea unionistă). Acest fapt s-a dovedit mai ales în zilele noastre prin criza economică, rod al supunerii noastre totale în faţa oligarhiei economice mondiale. Fiecare reacţie sau rezistenţă poate să funcţioneze doar ca haiducime în graniţele deja nu ale Imperiului otoman, ci ale Imperiului franco-german al lui Carol cel Mare.

4. Care poate să fie, prin urmare, contribuţia ortodoxă la lumea contemporană? Problema nu este unificarea europeană sau aderarea la Noua Ordine Mondială şi Noua Eră, ci propria noastră prezenţă în aceste noi dimensiuni, care prezenţă se raportează la felul în care noi dăm sens tradiţiei noastre şi legăturii noastre cu ea, după cum şi poziţiei tradiţiei patristice culturale în priorităţile vieţii noastre naţionale. De aceea, tocmai Europa funcţionează ca provocare a conştiinţei ortodoxe trezite. Dar provocare nu doar negativă, ci şi pozitivă, adică ajutând pe greci şi împreună cu ei şi pe ceilalţi ortodocşi să-şi reorienteze identitatea în raport cu restul lumii. S-a spus, şi foarte corect, că dacă s-ar ivi astăzi Hristos în istorie, ar înfiinţa, cu schemele epocii noastre, un Spital, un Spital mondial. Fiindcă Spital duhovnicesc este la nivel mondial şi Trupul lui Hristos, adică Biserica, dar care este împinsă spre pierderea importanţei ce o are prin secularizarea ei atât în Răsărit, cât şi în Apus. Încă din secolul al IV-lea Sfântul Ioan Gură de Aur definea firea Bisericii prin fraza spital duhovnicesc. Acesta este Trupul lui Hristos. Şi este numit Spital duhovnicesc pentru vindecarea-restabilirea firii şi existenţei umane pe Cruce (aceasta este mântuirea). Pe verticală, după forma Crucii, se arată necesitatea vindecării-restabilirii firii şi existenţei umane în legătură cu Dumnezeu, iar pe orizontală, în conexiune cu aproapele şi societatea, avându-se în vedere posibilitatea de comunicare dintre zidit şi Nezidit şi întâlnirea autentică şi legătura cu Celălalt, acesta fiind Dumnezeu şi aproapele. Creştinismul reprezintă posibilitatea realizării acestei întâlniri şi legături pe Cruce în fiecare realitate istorică.

De aceea, se şi scandalizează un creştin, când aude vorbindu-se despre noua ordine a lucrurilor, din moment ce noi, ca ortodocşi, nu aşteptăm nimic nou. Propriul nostru nou a venit. Nimic nou – nu mai este – sub soare! De la întruparea lui Dumnezeu Cuvântul până la Cincizecime sunt reînnoite toate, prin oferirea posibilităţii celui zidit să se unească neamestecat şi neîmpărţit cu cel Nezidit, adică cu Dumnezeu Cel în Treime. Cel nou şi începutul în timp a celui din urmă în istorie (cel din urmă înseamnă: după acesta nu se aşteaptă nimic altceva), care închide în el sfârşitul istoriei, este Persoana lui Hristos Dumnezeu-Omul. El este sfârşitul (scopul), centrul şi entelehia sau desăvârşirea[16] istoriei. Deoarece Hristos este înfăptuirea Istoriei. Care este scopul istoriei prin perceperea ortodoxă a ei? Este arătarea lui Dumnezeu-Omul în locul şi timpul istoric, adică unirea lui Dumnezeu cu omul. Şi această unire a fost realizată în Persoana lui Dumnezeu Cuvântul, Iisus Hristos.

În consecinţă, cel nou şi vestea cea nouă în istorie este ceea ce învinge moartea, ceea ce depăşeşte fiecare formă de moarte. Văzând careva Sfintele Moaşte întregi ale Sfinţilor noştri, atunci conştientizează ce înseamnă victoria asupra stricăciunii şi a morţii. Această nouă realitate trebuie Biserica să o întrupeze ca Trup al lui Hristos. Ca şi comuniune a Sfinţilor, Biserica este pentru noi noua lume şi acel lucru nou aşteptat în istorie. Ea este într-adevăr noua ordine a lucrurilor, care nu îmbătrâneşte niciodată, pentru că poate să învingă puterea aducătoare de stricăciune a păcatului. Ca să devină înţeles ceea ce doresc să spun, mi se va îngădui să adaug câteva rânduri dintr-un admirabil text al secolului al II-lea, şi anume din Epistola către Diognet, care se referă la noua ordine creştină a lucrurilor:

Creştinii prezintă, se spune în textul respectiv, o ciudăţenie în modul lor de viaţă. Locuiesc în ţările în care s-au născut, dar ca străini, cu alte cuvinte ca şi trecători, emigranţi. Iau parte la toate ca cetăţeni, dar pe toate le rabdă ca străini. Orice ţară străină le este patrie, şi orice patrie le este ţară străină […] Sunt în trup, dar nu trăiesc după trup. Aşadar, aceasta este noua realitate, care nu este pur şi simplu o premiză teoretică pentru înfiinţarea, prin aplicarea acestei premize, a societăţii istorice concrete, ci constituie (şi dovadă pentru acest fapt sunt persoanele Sfinţilor) o societate existentă. De altminteri, ceea ce spunem că este dogmă sau ceea ce numim că este Creştinism, este exprimarea şi descrierea unei realităţi trăite şi nu a unei utopii. Dacă nu există şi nu funcţionează în felul acesta Biserica, nu poate să înfrunte puterile lumii şi pregătirile lor sistematice. Dar acest fapt pretinde şi unitatea ortodocşilor, după cum şi dispoziţia pentru luptă şi jertfe, în duhul ascetic al Sfinţilor noştri.

Prin urmare, ortodoxul intră în mod conştient în Uniunea Europeană cu anumite certitudini, care se vor arăta determinante pentru prezenţa ulterioară şi poziţia lor în Uniunea Europeană şi, în general, în noua realitate mondială. Ortodoxul are o conştiinţă clară a diferenţei diametrale dintre civilizaţia ortodoxă şi cea europeană apuseană. Toate exprimările civilizaţiei ortodoxe imprimă lupta pentru afirmarea omului ca dumnezeu după har. Modelul antropologic al Ortodoxiei nu este omul blând şi bun, ci Dumnezeu-Omul, adică Iisus Hristos.

Noi, ca popoare ortodoxe, în larga noastră stratificare, suntem frământaţi în această tradiţie civilizatoare şi dincolo de contestatele influenţe care aduc schimbarea în rău, pe care le-am primit de-a lungul istoriei noastre, am păstrat în conştiinţa noastră germenii acestei tradiţii, care se exprimă în momente limită ale ei ca omenie şi generozitate, termeni realmente necunoscuţi în zilele noastre civilizaţiei din Apus. Societatea apuseană, după rupturile puternice în continuitatea ei culturală, Renaşterea, Reforma, Iluminismul, a fost condusă într-o altă stare de viaţă, radical îndepărtată de civilizaţia ortodoxă a perioadei de dinaintea epocii lui Carol cel Mare. Europa de după Carol cel Mare, ruptă de duhul Sfinţilor Părinţi, a dezvoltat o civilizaţie care a pierdut propriu-zis semnificaţia autentică a lui Dumnezeu, a omului şi a societăţii. Deşi a produs un progres ştiinţific uluitor, se dovedeşte întru totul neputincioasă să formeze pe oameni care să poată să folosească reuşitele ştiinţei pentru mântuirea omului şi nu pentru exploatarea lui catastrofală. Şi numai cele două Războaie Mondiale, ca creaturi ale Europei şi ale propriei civilizaţii, arată unde poate să ajungă omul european (apusean), transformat în robot şi fără Dumnezeu.

 

5. Există, însă, şi o altă perspectivă. Uniunea Europeană şi societatea apuseană se prezintă pentru Ortodoxie ca ogor de misiune, loc de mărturie a cuvântului şi modului (poziţie de viaţă) care constituie fiinţa tradiţiei ortodoxe. Aceasta poate să fie oferta noastră lumii contemporane împleticite în mersul ei. Şi acest fapt presupune ca noi să nu fim transformaţi în apuseni. În mod contrar, prezenţa noastră în Uniunea Europeană nu va fi doar fără importanţă, ci va definitiva înrobirea şi denaturarea noastră. Europa poate să ne dea ceea ce poate nu avem, dar şi este îndreptăţită să ia ceea ce noi am păstrat, iar ea a pierdut. Şi aceasta este unitara tradiţie culturală europeană de la început, care este păstrată în Ortodoxie şi are puterea de a repune în legătură Europa contemporană cu trecutul ei ortodox. Acest fapt îl subliniază şi Părintele Placide Deseille, fost monah şi profesor romano-catolic, devenit în zilele noastre preot ortodox şi stareţ în Franţa. Modelul Uniunii Europene nu poate să fie, spunea el, Imperiul lui Carol cel Mare, ci Romania de dinaintea epocii lui Carol cel Mare, adică vechea Uniune Europeană, Imperiul Noii Rome atât în Răsărit, cât şi în Apus.

Prezenţa Ortodoxiei în lumea contemporană se cade să fie dintru început duhovnicească şi liturgică. Dumnezeiasca Liturghie, cu tot cultul nostru, reprezintă tezaurul cel mai preţios al nostru, deoarece cuprinde şi păstrează în mod dinamic gândirea şi viaţa Sfinţilor noştri, credinţa şi modul existenţei lor după legea lui Dumnezeu. Tradiţia ascetică a Sfinţilor noştri, vechi şi noi, este izvorul civilizaţiei noastre, a cărei chintesenţă este cuvântul Hristosului nostru, mai fericit este a da decât a lua (Fapte 20: 35), care contestă lăcomia egoistă şi isteria individualistă. Este ceea ce afirmăm noi, grecii: fă binele şi aruncă-l pe ţărmul mării.

Desigur, vorbind despre teologia liturgică, atingem realitatea parohiei, sub forma ei dublă, monastică şi lumească. Menţinerea vitalităţii comunităţii ortodoxe se asigură în timp prin mânăstire şi parohie, ultima fiind hrănită duhovniceşte de prima. Fără legătura existenţială dintre credincios şi parohie nu poate să fie serios cuvântul despre mărturia ortodoxă. Viaţa parohiei, ca activare a harismelor sfinte şi duhovniceşti ale membrilor ei, exercită cel mai puternic dinamism şi lucrează misiunea cea mai eficientă. Cu ajutorul vieţii parohiale şi comunitare, Ortodoxia se prezintă aşa cum este: ca viaţă şi cale duhovnicească, care dă sens teocentric vieţii şi descoperă adevărata ei destinaţie. Parohia ortodoxă fundamentează slujirea socială şi a semenilor în spiritualitate, adică în coerenţa permanentă cu harul dumnezeiesc, în limitele ascezei şi ale comuniunii tainice.

6. În consecinţă, nu este lipsită de explicaţie îndreptăţirea neliniştii acelora care cunosc empiric Ortodoxia, pentru viitorul nu al Ortodoxiei, ci al ortodocşilor în Europa şi în lume. Şi această nelinişte se datorează faptului că viitorul acesta se află în corelaţie cu felul Ortodoxiei, prin urmare, cu legătura noastră cu tradiţia şi viaţa Sfinţilor noştri. Dat fiind că mânăstirile păstrează, cu argumente, modul ortodox de existenţă cel mai autentic, ca tradiţie în sine universală prin harul dumnezeiesc, parohia monastică (mânăstirea) va fi şi în lumea contemporană colimvitra permanentă pentru rebotezarea şi renaşterea nu doar a celorlalţi, ci şi a ortodocşilor înşişi.

Acesta este motivul pentru care Ortodoxia nu poate niciodată să ia un caracter politic, ca un Vatican al Răsăritului. Centru al unităţii ortodocşilor rămâne în mod neclintit Sfânta Masă şi nu vreun demnitar, fie el şi bisericesc. Recurgerea la mecanismele politice al lumii acesteia este pentru Ortodoxie nu întărire, ci slăbire. Puterea Ortodoxiei constă în neputinţa mijloacelor ei, iar bogăţia ei în harul dumnezeiesc. Propriu-zis, puterea Bisericii se desăvârşeşte în slăbiciune (II Cor. 12: 9). De aceea, nici nu este posibil, fără o ameninţare de înstrăinare a ei, ca să fie întrebuinţată Ortodoxia de către orice puteri politice. Este uşor să inventeze cineva o aşa numită ideologie politică ortodoxă, care va fi, însă, ceva monden şi născut ca mort, conducând la continue sciziuni şi ivirea de grupări. Ortodoxia funcţionează într-un mod care uneşte şi transformă în totalitate, ca o putere duhovnicească, rugătoare şi luptătoare „pentru viaţa şi mântuirii lumii întregi”.

Numai în cadrul spiritualităţii patristice şi apostolice este posibil să fie înţeleasă unitatea creştină din punct de vedere ortodox. Fără unitatea creştină autentică, adică fără Ortodoxia sfântă şi patristică, nu este posibilă, din punct de vedere creştin, zidirea unei unităţi duhovniceşti în Pan-Europa lărgită şi marea societate planetară.

Traducere din limba greacă şi note de Ion Marian Croitoru  


[1] Referat susţinut în Mitropolia Republicii Moldova şi Episcopia de Bălţi, în zilele de 3 şi 4 aprilie 2012.
[2]  Părintele Profesor Gheorghe Metallinos este căsătorit şi are trei copii. El s-a născut în anul 1940, în insula Kerkira (Corfu), unde a terminat şcoala primară, gimnaziul şi liceul (1958). A studiat Teologia şi Filologia clasică în cadrul Universităţii din Atena. După terminarea stagiului militar, a fost numit asistent universitar la catedra de Patrologie a Facultăţii de Teologie din Atena (1965). În perioada 1969-1975, el a studiat Teologia, Filologia, Istoria, Filosofia şi Sociologia în Germania Democratică, făcând între timp studii şi cercetări în Arhivele din Anglia. Este doctor în Teologie (Atena, 1977) şi în Filosofie şi Istorie (Köln, 1978). Pe când se afla la studii în Germania a fost hirotonit preot de mir (1971). Din 1984 şi până în 2007 a fost profesor titular al Facultăţii de Teologie din Atena, unde a predat disciplinele Istoria şi viaţa duhovnicească în Răsăritul ortodox, Istoria şi teologia cultului ortodox şi Istoria bizantină. De asemenea, el a fost şi decan al Facultăţii de Teologie din Atena în perioada 2004-2007, iar în prezent este la pensie. Cunoscut ca predicator şi om de o formaţie teologică excepţională atât în Grecia, cât şi în străinătate, este membru al multor Asociaţii ştiinţifice, reprezentând Biserica Greciei şi a Ciprului în diferite congrese şi întruniri ortodoxe sau inter-religioase. De pildă, din 1978 până în 1992 a fost reprezentant al Bisericii Ciprului în dialogul cu Federaţia Luterană Mondială. Opera lui de scriitor şi teolog este bogată şi variată, cuprinzând multe articole, studii şi zeci de cărţi. Dintre cărţi amintim numai câteva: Politica şi Teologia, Biserica în lume, Parohia, Ortodoxia şi caracterul grec, Elenismul ezitant, Elenismul luptător, Mărturia teologică a cultului bisericesc etc. (n. trad.)
[3] La 2 august 1990, sub pretextul că deține drepturi istorice asupra Kuweitului, Irakul, condus de Saddam Husein, a invadat acest emirat și l-a anexat. ONU a condamnat agresiunea și a instituit un embargo comercial împotriva Irakului și, față de refuzul Bagdadului de a-și retrage trupele, a declanșat, la 3 ianuarie 1991, o operațiune militară (Operațiunea Furtună în deșert), grosul forțelor aeriene fiind asigurat de SUA. În urma acestei acțiuni, Kuweitul a fost eliberat (27 februarie), dar Irakul a rămas sub un regim de sancțiuni și de control al ONU, existând indicii că autoritățile de la Bagdad fabrică în secret arme bacteriologice și chimice. Refuzul guvernului irakian de a coopera cu echipele de control a determinat acțiunea de pedepsire americano-engleză (bombardamentele aeriene), din decembrie 1998 (Operațiunea Vulpea deșertului) (n. trad.).
[4] Autorul se referă la evenimentele din anii 1989-1990, când Blocul comunist a căzut (n. trad.).
[5] Curent etic şi filosofic care consideră fericirea ca fiind scopul suprem al omului, fără ca acest scop să fie raportat la mântuire, ci la satisfacerea poftelor omului pentru trăirea fericirii, limitată, însă, doar la această viaţă (n. trad.).
[6] Prin termenul patologie, autorul se referă la toate cauzele şi simptomele bolilor acestui sistem (n. trad.).
[7] Prin termenul patogenie, autorul are în vedere mecanismele sau procesele de producere şi de evoluţie a bolilor sistemului respectiv (n. trad.).
[8] Vezi volumul Ὀρθοδοξία καὶ Ἑλληνισμός, Ἅγ. Ὄρος 1996, p. 248.
[9] Ibidem.
[10] Termenul romios înseamnă roman şi este folosit cu sensul de urmaş şi moştenitor al Imperiului Roman de Răsărit, numit mai târziu Bizantin, dar care se intitula Romania (n. trad.).
[11] Adică a sistemului politic, a tradiţiei şi a civilizaţiei conturate de regele francilor Carol cel Mare (768-814), ca fondator al Imperiului carolingian, care va duce la formarea Europei apusene de mai târziu. De aceea, Carol cel Mare este văzut de către unii istorici ca fondator atât la Franţei, cât şi al Germaniei, precum şi ca părinte al Europei apusene (n. trad.).
[12] Este vorba de istoricul englez Arnold Joseph Toynbee (1889-1975) (n. trad.).
[13] Autorul are în vedere pe omul de ştiinţă american Samuel Phillips Huntington (1927-2008) (n. trad.).
[14] Cartea lui George Orwell (1903-1950, numele George Orwell este pseudonimul literar și jurnalistic al lui Eric Arthur Blair), cunoscută cu titlul O mie nouă sute optzeci și patru, dar şi sub forma 1984, este un roman politic scris în 1948 și tipărit în 1949. Acțiunea romanului are loc într-un viitor distopic, adică negativ, și prezintă o parte din viața intelectualului Winston Smith, sub opresiunea guvernului totalitarist al Oceaniei. O mie nouă sute optzeci și patru a imprimat foarte mulți termeni și idei în cultura contemporană, și mai ales în limba engleză, de exemplu Fratele cel Mare, dubla gândire, poliția gândirii etc. Maxima Fratele cel Mare stă cu ochii pe tine este un simbol al controlului excesiv, iar adjectivul orwellian este folosit pentru a descrie acțiunile și organizațiile Oceaniei. Printre creațiile literare asemănătoare, numite creaţii distopice, sunt enumerate Mașina timpului de H. G. Wells (1866-1946) şi Noi de Yevgeny Ivanovich Zamyatin (1884-1937) (n. trad.).
[15] David Ben Gourion, cunoscut şi cu numele de David Grün sau David Gryn (18861973), a fost un om politic sionist. Este socotit fondator al statului Israel, ocupând de două ori mandatul de prim-ministru (19481953, 19551963) (n. trad.).
[16] Termen al filosofiei aristotelice, entelehia [ἐντελέχεια, ἐνδελέχεια (ἐντελὲς + ἔχειν) = ceea ce are perfecţiune, desăvârşire, plinătate] arată trecerea lucrurilor schimbătoare de la starea în potenţă la starea în energie, prin luarea de formă deplină, fiind şi cauza acestei transformări. Ea mai este socotită şi forţa vitală care coexistă în orice fiinţă şi îi călăuzeşte fiecare energie spre împlinirea desăvârşirii (n. trad.).
Acest articol a fost publicat în ANTI-ECUMENISM și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Preot Gheorghe D. Metallinos: Ideologia Noii Ere (new age) reprezintă o provocare fundamentală pentru Ortodoxie

  1. Emanuel zice:
    Imi propun sa descriu in ce consta vointa lui Dumnezeu si pacatul. Incep cu inceputul. In rai omul era atras intr-o miscare continua spre Dumnezeu, spre contemplarea bunatatii Lui, se minuna in fata vederii Lui Dumnezeu. Spun sfintii parinti ca nepatimirea este o stare de calm, de liniste, de minunare, in care omul contempleaza pe Dumnezeu pe toate caile placute Lui Dumnezeu. De fiecare data cand omul primeste un gand, o descoperire pe care nu o cunoastea inca, de la Dumnezeu, parcurge mai multe trepte ale dezvoltarii gandului. Le voi enumera : 1) primul contact al mintii cu gandul respectiv, care se face prin credinta, adica prin a avea incredere in Dumnezeu Care iti insufla gandul. Omul nu poate gandi gandul respectiv de la sine deoarece nu il cunoaste inca, este primul contact cu acel gand, deci el este pentru om o descoperire dumnezeiasca noua. Mai tarziu, dupa ce mintea invata acel gand, se obisnuieste cu el si il poate gandi singura, fara a avea nevoie de un ajutor din afara. 2) constientizarea neputintei trupului care ramane in urma fata de miscarea mintii. De fiecare data cand mintea are un gand, trupul are si el o miscare spre acel gand, atras de miscarea mintii, insa el intotdeauna ramane in urma fata de miscarea mintii. Mintea fiind duh, este mai usoara, si orice miscare a ei este mai vioaie decat a trupului. Trupul ramane in urma fata de miscarea mintii intotdeauna. Cand mintea merge in primirea unui gand, o face complet, insa trupul doar simte pana la un punct acel gand, influenta gandului asupra trupului este mai mica. Sa zicem de exemplu ca mintea din prima parcurge drumul acelui gand 100% iar trupul in timpul acestei prime miscari a mintii parcurge doar 20% din drum, pentru ca el nu poate din prima sa parcurga tot drumul deoarece fiind mai greu oboseste mai repede decat mintea, si ii trebuie cate o pauza mai des decat are nevoie mintea. Pentru a aduce si trupul sa faca aceeasi miscare completa de 100%, adica cu alte cuvinte pentru a ajunge la a face cu fapta acel gand pe care l-a gandit mintea initial, mintea trebuie sa atraga in mai multe trepte trupul spre a tinta acelui gand. Pentru a atrage trupul la tinta, mintea trebuie sa faca o miscare de dute-vino de la trup la tinta gandului, repetata, pana cand si trupul ajunge acolo. Deci cum ziceam, a doua miscare a mintii este sa constientizeze neputinta trupului, adica sa vada ca trupul a ramas in urma, si apoi sa accepte aceasta neputinta a trupului, fara sa o judece, sa se smereasca in fata trupului. Aceasta miscare a mintii aduce mintea la nivelul trupului, adica o aduce de la tinta finala a gandului, pe care mintea a atins-o inca din prima etapa, la nivelul trupului, deci de la 100% la 20%. Acest lucru micsoreaza bucuria sau harul din minte, de aceea numesc aceasta etapa smerire a mintii. 3) a treia miscare a mintii este, ca dupa ce s-a micsorat pe sine la nivelul trupului, sa revina din nou la tinta de 100% a gandului, prin asta aratand trupului directia in care merge gandul pe care ea deja il cunoaste din prima etapa. Trupul, fiind greu, mai face inca o treapta de 20% din drum, ajungand la 40%, fiind atras de miscarea mintii. Apoi mintea dupa ce ajunge la 100% se intoarece din nou la nivelul trupului, adica la 40% de data asta, si iar atrage trupul la o noua miscare spre tinta. Aceasta miscare se repeta pana ce mintea atrage trupul sa faca miscarea completa, adica pana la a se face gandul cu fapta. 4) a patra miscare a mintii este ca ea sa nu exagereze cu efortul pe care il face, pentru ca de fiecare data cand ea parcurge drumul pana la tinta de 100% pentru a atrage trupul, ea nu trebuie sa faca un efort prea mare. Trebuie sa faca exact efortul de a ajunge la tinta, deci de fiecare data ea trebuie sa faca un efort mai mic, deoarece trupul este tot mai aproape de tina. Prima data face drumul de la 0 la 100%, apoi face drumul de la 20% la 100%, apoi de la 40% la 100%, si tot asa, face cum vedem un efort din ce in ce mai mic pentru ca parcuge un drum mai mic. Acest efort tot mai redus al mintii ii da mintii un sentimet de odihna tot mai accentuat, pe masura ce trupul se apropie si el de tinta. Acest sentiment de odihna inmoaie mintea si o face sa lacrimeze simtind milostivirea Domnului. Pe masura ce efortul e tot mai mic, lacrimile devin tot mai dulci, pana cand mintea se bucura impreuna cu trupul de fapta savarsita de acesta. Toata aceasta miscare a mintii defineste smerenia, sau inceputul lucrarii smereniei, adica smerirea mintii in fata neputintei trupului. Deasemenea tot 4 sunt si caderile in mandrie : 1) Prima cadere a mintii in mandrie este necredinta, atunci cand mintea nu vrea sa primeasca noua descoperire de la Dumnezeu. Mintea nu isi pune increderea in Dumnezeu ci in propria-i desteptaciune, adica ea se crede mai inteleapta sau mai desteapta decat Dumnezeu. Daca mintea cade in aceasta inselaciune, atunci Dumnezeu nu mai poate lumina pe minte noi descoperiri, nu ii poate da noi daruri, nu o poate indumnezei. 2) Credinta ii aduce mintii adevarata bucurie, care tine o clipa, dupa care mintea trebuie sa se intoarca la vederea neputintei trupului. A doua cadere a mintii este entuziasmul exagerat. Aceasta se intampla atunci cand mintea deja a primit noua descoperire de la Dumnezeu, adica nu a cazut in necredinta, dar refuza mai apoi sa isi vada neputinta trupului. Asta duce la o bucurie falsa, o usurare si odihna inselatoare, deoarece mintea este legata de trup si numai daca s-ar desperti de el ar putea fi scutita de a mai tine cont de neputinta lui. Insa asta nu se poate. Deci daca mintea nu mai vrea sa tina cont de neputinta trupului si nu mai vrea sa o vada, nu se mai pogoara la ea, cade in entuziasmul nefiresc, tulbure. 3) Daca mintea totusi accepta sa se smereasca la neputinta trupului, pentru a-l putea ridica si pe el, urmeaza ca ea sa deplanga aceasta neputinta a trupului, sa faca un efort de a ridica trupul din neputinta. A treia cadere a mintii este ca ea sa ramana la neputinta trupului si sa nu mai faca nici un efort de a reveni la tinta de 100% implinire a gandului, adica la deplinatatea lui. Ea ramane neputincioasa ca si trupul, si asta este o inselaciune, o falsa neputinta, tulbure, caci mintea intotdeauna are putere sa ridice trupul din neputinta. 4) A patra cadere a mintii este ca ea sa faca acest efort de ridicare a trupului, dar sa faca un efort exagerat, prea mare. Aceasta este deznadejde, intristare exagerata. El se lecuieste cu lacrimile duhovnicesti care se incununeaza cu bucuria. Lacrimile pazesc mintea de deznadejde. Ele sunt dovada ca mintea nu face efort exagerat. Asta este inceputul smereniei, smerenia ascetica. Daca mintea nu are smerenie ascetica, nimeni nu este vinovat de tulburarile ei decat ea singura. Oricat de tare ar mustra cineva pe un om, daca omul acela are smerenie ascetica si nu cade din ea, nu se va tulbura. In acest caz, daca nu poate suporta mustrarea aceluia, fiind prea aspra, atunci va renunta la prietenia cu acel om exagerat de aspru, si nu va cadea in tulburare. Dar daca mintea nu are smerenie ascetica, chiar daca nimeni nu ar mustra-o, ea tot tulbure va ramane, deoarece se va tulbura singura pe sine. Si tulburarile sunt cele 4 de mai sus : necredinta, entuziasmul, falsa neputinta si deznadejdea. Ca sa reiau in cazul staretilor de manastire, un staret sau preot se poate verifica daca este exagerat de aspru in felul urmator : daca iti spune ca un lucru este de la Dumnezeu sa il faci si in acelasi timp te tulbura prin asprime, prima data ii spui ” nu fac ” . Asa ne sfatuiesc si sfintii din Pateric. Daca el continua sa ceara de la tine ce afirma el, cu asprime, atunci e evident ca are patima si atunci nu poti fi sigur ca e de la Dumnezeu ce iti cere el. Atunci nu esti obligat cu ascultarea. Trebuie insa sa verifici la sfintii parinti ce spun ei in situatia ta sa faci. Iar daca insista si te ameninta ca daca nu asculti sa pleci din manastire, atunci fa tot posibilul sa asculti, daca ce iti spune nu este in dezacord cu ce invata sfintii parinti. Daca se vor repeta la nesfarsit starile de asprime si te va tulbura mereu, si nu vei putea rezolva aceasta problema, atunci cauta-ti alta manastire. Insa exista anumite situatii in care un staret sau preot are voie sa tulbure pe ceilalti, si nu constituie pacat : anume cand cearta pe cineva care ameninta prea tare mersul bun al manastirii sau al Bisericii. Asta nu e pacat ci aparare a manastirii sau Bisericii. Dar acestea sunt cazuri exceptionale. In general, staretii, preotii, nu au voie sa tulbure pe credinciosi sau pe calugari. La fel, un staret, pentru a verifica daca un monah sau frate nu are smerenie ascetica, adica daca se tulbura si nu este el vinovat de tulburarea aceluia va face in felul urmator : il va certa, si daca va vedea ca se tulbura atunci va micsora tonul certarii, va fi mai ingaduitor. Iar daca va vedea ca fratele nu vrea deloc sa faca ce ii cere va trebui sa renunte la ai mai cere si va deveni cu totul ingaduitor. Apoi va cerceta daca tulburarea fratelui va persista multa vreme fara sa se micsoreze, si el insusi va cauta sa ii micsoreze pe cat posibil tulburarea, prin cuvinte de incurajare. Dar daca stie sigur ca ce cere el de la fratele este dupa sfintii parinti, atunci ii va spune ” frate faci cum te va lumina Dumnezeu ” si in viitor va avea fata de el ingaduinta in asa fel incat sa nu il mai tulbure. Va continua sa se roage pentru el. Asta e ingaduinta si rabdarea sfintilor parinti, dar ea nu se aplica atunci cand fratele face asemenea pacate de mari incat pune in primejdie manastirea. La fel va proceda si preotul de mir cu credinciosii. Aceste invataturi le-am scos din patericul egiptean, care este o sursa cu totul exceptionala de invatatura ortodoxa, pe care o recomand cu insistenta tuturor. As putea spune ca este indispensabila pentru mantuirea oricui, dar mai ales a calugarilor si staretilor. Mai incolo am sa arat si de ce consider asta. Sa atacam alte subiecte ferbinti, caci azi vreau sa vorbesc despre o multime. Sincer sa fiu nu stiu cu ce sa incep, ca sunt prea multe de spus. Bun … Vremurile despre urma … Cu ce sa incep ? Oh, cred ca am de scris vreo doua zile … Doamne lumineaza-ma ! Ecumenism, secularizare, decadere a monahismului, cipuri si pecete antihristica, cam astea sunt subiectele in mare, si le vom analiza pe indelete. Mai intai sa spun ca ecumenismul este o ramura a secularizarii, la fel si decaderea monahismului, iar cipurile cand vor patrunde la membrii Bisericii va fi tot o ramura a secularizarii, una deosebit de grava. Deci secularizare este numele tuturor acestor rataciri care apar astazi in biserica. Ratacire, secularizare vedem astazi si la preoti, la episcopi, la monahi, la stareti, la mireni, la toti, cu unele exceptii… Eu stau in ardeal, si aici, dar si in moldova si in sudul tarii, am vazut ca secularizarea este foarte raspandita, dar este si in toate patriarhiile ortodoxe. Ca si principiu de baza al secularizarii, am inteles ca este urmatoarea formulare ” azi avem alte vremuri si nu se mai poate tine riguros ceea ce au predanisit sfintii parinti ”. Deci toti secularistii cred ca azi e vremea pogoramantului. Unde este ratacirea lor ? Sa vedem ce este pogoramantul. ” 1121. -a) „Sa nu divulgam raul spre defaimarea clericilor si sminteala poporului „ca sa nu se implineasca cu noi cele zise: Nu fi prea nedrept ca sa nu cazi in necredinta; pentru ca toti legiuitorii si judecatorii judeca potrivit cu imprejurarile vremurilor. Stim ca arhiereii care calca in picioare canoanele de buna lor voie, isi vor da seama in fata judecatii lui Dumnezeu, iar multimea crestinilor va avea de la Dumnezeu rasplata evlaviei lor celei curate… Aceleasi sfaturi vi le dau si eu cu privire la alte incalcari de canoane, ca sa nu va smintiti, ci crima incalcarii sa o lasati pe seama lor daca ei le incalca de buna voie. Daca ei le incalca din nestiinta si din sila vremurilor, acestia vor avea iertare inaintea lui Dumnezeu…”. -Scris. Ghen., II, 3. 1122. -b) Cel ce ar voi sa introduca rigurozitatea obiceiurilor Bisericii noastre in aceste timpuri grele (sub ocupatia otomana) ca in vremurile de libertate crestina, acela devine vrajmas al crestinismului fiindca incearca lucruri imposibile. Cel ce face putin pogoramint spre a pastra totul, are o judecata apostolica si astfel il va judeca Dumnezeu cu mila … Astazi crestinismul este ca si inainte de timpul lui Constantin ( + 337) caci n-avem nici imparatie, nici Biserica libera, nici libertatea de a ne marturisi credinta, ca niciodata pina acum… Nu-i nimeni care sa ne invete si sa invete si pe altii, iar dragostea pastorilor care stiu canoanele s-a racit. Cand este dragoste si stiinta nu trebuie a o iconomisi pentru nevoia vremurilor pe care Domnul le-a prevazut, ca vor fi asa de silnice incit daca-i cu putinta vor amagi chiar si pe cei alesi, dar numai cel ce va rabda pana la sfirsit se va mantui (Matei 24). De aceea nu trebuie sa ne descurajam si sa ne tulburam, pentru ca nu mai avem libertatea slujbelor, ci mai degrab sa multumim lui Dumnezeu ca viata crestina dainuieste in multe parti ale lumii si la toate neamurile si limbile, infruntand ispitele. Toate acestea nu trebuie sa ne zdruncine credinta, ci sa fim gata chiar si a muri de va fi nevoie Ghcn. II, 4. 1123. -c). -.”Crestinii mor muceniceste in rasarit si apus pentru credinta lui Iisus si sufar chinuri mari, iar noi ne vom intrista sau vom pedepsi pe cineva fiindca a uitat numarul pericopei evanghelice ce vine la rind si in loc de a saptea a citit pe a zecea? Sau a cantat pe un alt glas din octoih, adica, in loc de intaiul glas, a cantat pe al doilea? De aceea va sfatuiesc sa le tineti pe toate si sa le faceti cu buna judecata, inlaturand orice sminteala intre noi monahii si preotii, pentru ca sa nu fie vatamare si smiteala pentru ravna si evlavia crestinilor mireni „. -Scris. Ghcn. II, 5. 1124. -d). De aceea, sa nu va despartiti si economia patriarhului sa n-o osanditi, pe care vremurile o impun … ci sa fiti atenti doar, numai ca ei sa fie ortodocsi si sa nu invete dogme gresite, contrare dreptei credinte si nici sa nu liturghiseasca cu ereticii. Iar cu privire la nestiinta lor, la rautatea trupului care-i apasa, sant de iertat, iar despre hotararile lor gresite isi vor da seama inaintea lui Dumnezeu. Voi sa va faceti pe deplin datoria fata de ei pentru evlavia ce-o aveti fata de Dumnezeu … Iar daca ar veni cineva strain si v-ar indemna la razvratire sa-l alungati” ~ Scris. Ghcnadie II, 6. 1125. -„inteleptii in cele dumnezeiesti, zic ca sant trei dreptati: omeneasca, ingereasca si dumnezeiasca. Cea omeneasca zic ca este impartire egala si cinstita a lucrurilor vazute ale lumii; cea ingereasca, impartasirea imbelsugata a cunostintei dumnezeiesti; iar cea dumnezeiasca spun ca sta in a suferi pentru cei pacatosi”. -Filoc. II. p. 213,11. -„Daca cineva fiind cleric se va ruga (Iiturghisi) impreuna cu un cleric caterisit, sa se cateriseasca si el” -Apost. 11 1192. -” Oare se poate ruga un cleric, fiind de fata arienii sau alti eretici fara a-l vatama la rugaciune si lilurghisire? R. La dumnezeiasca liturghie diaconul zice: Cei neimpartasiti iesiti… Deci nu li se cuvine ereticilor a fi de fata, fara numai daca fagaduiesc a se pocai si a se lepada de eres (fiind catehumeni)”. – Timotei. 1193. -„Miridele sau particelele sint in locul si reprezinta fata celor ce aduc prescurile in Biserica pentru a li se face impreunare cu Hristos. Drept aceea, citi fac pacate la aratare si nu se pocaiesc, nu trebuie a le primi prescurile niciunuia. Nici ale femeilor care au barbati eretici sau pagini, macar ca ar fi si credincioase si prevoslavnice, iar lumanari de ceara si untdelemn, cind aduc aceste femei, se primesc intru nadejdea mantuirii lor. Se fac paraclise si rugaciuni pentru ele si li se porunceste sa dea si milostenii, iar liturghii pentru ele sa nu se faca, nici miride sa se scoala si nici sa se impartaseasca cu sfintele taine decit numai la sfirsitul vietii lor, cind vor muri sa se faca maslu si alte slujbe. In vremea vietii lor sa le dea numai aghiasma si anafora, inca si acestea sa le ia in anumite timpuri, ca sa marturiseasca ca sint credincioase si iau acelea pentru nadejdea mantuirii lor si mai ales sa nu cada intru deznadejde si sa se intoarca la sfintire si credinta si sa nu mearga de tot la pieirea sufleteasca si lepadare de lege” -ILT, 161 (S. Tes. IX, 47). 1194. .-Sinoadele mitropolitane sau patriarhale ale bisericilor nationale au datoria numai sa interpreteze si sa aplice canoanele sinoadelor ecumenice si ale celor locale aprobate ecumenic, fara sa scoata sau sa adaoge ceva la ele, sau a le talmaci in alt chip, decit in acelasi spirit al ecumenicitatii evanghelice si apostolice, aparindu-le integritatea lor dogmatica si de cult, si a osindi pe eretici (IV ec. l; VI ec. l; VII ec.l). Hotaririle sinodale cu privire la disciplina administrativa apartin epocii si traditiilor locale si culturale putindu-se modifica in decursul istoriei in asa fel, ca sa nu se aduca vatamare adevarurilor dogmatice, morale si de cult. -„Astfel sinoadele bisericilor nationale trebuie sa se adune de doua ori pe an, primavara si toamna (Apost. 34, 37; I ec. 19) sau cel putin odata pe an (VI ec. 8; VII ec 6; Cart. 73), cind episcopii sint obligati sa vina la sinod (IV ec. 19; VI ec. 8; Laod. 40; Sard. 6; Cart 76). Sinodul judeca pe episcopi (Ap.74; I. ec. 5; II ec. 6; IV ec. 9; Ant. 14, 15, 17, 20), si primeste spre judecare apelurile clericilor inferiori (I ec. 5; Ant. 6; Sard. 14; Cart. 11; Teofii 4; V. Neascultarea, Judecata). 1195. -„In practica pastoratiei, necredinciosii, eterodocsii, afurisitii si ereticii, nu pot participa la Sfintele Taine (Apost. io, n, 45,64,70, Laod. 32, 33). Dar episcopul le poate economisi participarea partiala numai in masura in care el crede ca le este de folos pentru convertirea lor, apreciind de la caz la caz ca sa nu dea „cele sfinte cainilor” (V. impartasirea) si nici sa nu indeparteze pe cel ce vine la adevand mintuirii (V. spovedania) si sa caute sa faca totul pentru ca pe toti sa-i dobindeasca (V. Catehizarea, Misiunea). ( Sa nu se inteleaga acest fragment ca adica preotii sau episcopii ar avea voie sa aduca eretici sau afurisiti la impartasire cu Sfintele Taine, ci doar la participarea la unele Taine cum ar fi Maslul, caci se spune participarea partiala, adica nu la toate Tainele; se mai poate si Boteza un astfel de necredincios daca leapada erezia sa, si chiar daca inca nu a ajuns sa cunoasca inca pe deplin credinta ortodoxa; apoi i se face Mirungerea si apoi va fi spovedit si se va cerceta cu deamanuntul daca s-a curatat de absolut toate neghinele cunostintelor gresite pe care probabil inca le mai are, si numai daca se va fi curatat de unele ca acestea, ca si de pacatele de moarte, apoi se poate si impartasi; si chiar daca nu se poate inca impartasi, i se poate face totusi Cununia; asta inseamna participare partiala, si nicidecum ca ar putea fi impartasiti ereticii sau afurisitii fara a se lepada mai intai de eres, caci afurisire inseamna tocmai aceasta : oprire de la impartasire ). 1196. -Ideea tainei se cultiva de slujitor ca si de primitor cu maximul de vointa realizabila raportata la Hristos, ea poate reduce unele forme cultice mai ales cind timpul si imprejurarile materiale lipsesc chiar si numai la un minimum de actiune executorie desfasurata potrivit cu puterea primitorului. Astfel, botezul grabnic, deja prevazut in Molitfelnic poate fi redus la rostirea formulei cu cele trei afundari; ba unii spun ca lipsa apei ar putea fi suplinita cu nisip sau tarina, ba chiar s-ar putea dispensa de orice materie si forma cultica in cazul exceptional al muceniciei (Vietile Sfintilor 9 manie), ca si talharul de pe cruce a carui marturisire raportata la Hristos, i-a suplinit si botezul si mirungerea si impartasania, etc, fiindca el si-a dovedit la maximum ideea mintuirii prin respingerea defaimarii si marturisirii active fata de celalalt osindit, prin rugaciunea suprema catre Iisus, pentru ca apoi sa dobindeasca supremul har: „Astazi vei fi cu mine in rai” (Luca 23,3942). -Dumnezeu nu poate fi obligat sa acorde harul Sau numai prin formele mecanice si obisnuite ale cultului, ci el poate face cite voieste si vointa Lui poate raspunde la vointa receptiva pe deplin epuizata a omului, in orice situatii ar fi el (V. Liturghisirea). Insa, din aceste constatari sa nu se traga concluzia periculoasa de a se dispretui formele cultice normale intr-o viata normala, ci numai invataminte pentru orientarea si aprecierea vietii duhovnicesti desfasurata in mult-feluritele ei posibilitati de a exista (V. Ereziile, infrinarea, Icoanele). 963. -Impartasirea, cuminecarea sau euharistia este impreunarea cu Hristos prin gustare, a insusi Trupul si Sangele Domnului (Matei 26,19-30, Ioan 6,32-58). Omul trebuie sa se ispiteasca pe sine pregatindu-se prin spovedanie curata si implinirea canonisirii (I Cor. 11, 28; II Cor. 13, 5) si numai daca duhovnicul ii va da voie poate sa guste din Sfanta Euharistie. Cei nevrednici maninca si bea intru osanda (I Cor. 11-27-32) iar cei ce duc o viata imorala si dispretuiesc prin indiferenta aceasta Taina, speculand-o ca Iuda, prin inselaciuni de tot felul, va intra satana in ei (Ioan 13, 27). De aceea duhovnicul trebuie sa fie cu mare grija in aprecierea celor vrednici. In caz ca cineva nu mai poate vorbi si nici nu este . nimeni care sâ marturiseasca, prin garantia sufletului sau (Ex. 32, 32; Rom. 9,1-5) cum ca cel ce este gata de moarte, este om credincios si s-a spovedit in cursul anului si a dorit sa se impartaseasca nu poate sa i se dea euharistia, aruncand margaritarele inaintea porcilor (Matei 7,6). Cel mai mare pacatos, daca pe patul de moarte se spovedeste plangand cu amar (Matei 27,75) asemenea cu talharul de pe cruce (Luca 23, 40-43) poate fi impartasit. In caz de insanatosire isi urmeaza canonisirea (I ec. 13; Grigore de Nissa 5). 970. -„Sa nu se bizuie numai pe post acela ce a facut pacate fara a se indrepta. Cel ce n-a postit, poate fi iertat cand a facut-o din pricina vreunei slabiciuni a trupului, insa acela care nu si-a indreptat greselile, cu neputinta, este sa-si gaseasca vreun motiv pentru iertarea sa… Cel ce curveste si huleste cele sfinte, nu se poate impartasi; precum si cel ce are dusman si-i tine neincetata ura, nu se poate apropia de Sfinta Impartasanie” (Matei 6,12; 5, 23-24; Efes. 4, 26). Sf. I. Hrisostom-D. Statui XX, 1. 971. -Se numeste spovedanie pacatoasa sau falsa: a) cind cineva cauta un duhovnic stiut ca drept calcator de canoane si dezleaga nu dupa legea Domnului, ci dupa poftele sale sau are aceleasi pacate spre a lua dezlegare usoara si potrivnica canoanelor si astfel se afunda intru osandire amandoi , mai rau decat daca nu s-ar fi spovedit; b). cand nu spune toate pacatele sau le spune pe jumatate sau le justifica cu minciuni ducand in eroare pe duhovnic; c). cand se spovedesc mai multi in colectiv, spunand pacatele in gand fara a le auzi pe fiecare duhovnicul si a le aprecia pe toate in lumina canoanelor si a legilor morale, asa cum se intampla cand se ia ca drept spovedanie citirea molitvei mare de dezlegare, care isi are rostul numai la inceputul posturilor, ca pregatire pentru pocainta, servind ca o introducere in adevarata spovedanie (V. Canonisirea). 972. -Pe cei ce nu pazesc legatura canonica dupa repetatele lamuriri si indemnuri, duhovnicul poate sa nu-i mai primeasca la spovedanie, ca sa nu se faca partas la pacatele lor, caci va da seama de sufletul fiecarui credincios inaintea lui Dumnezeu. Deasemenea el nu poate sa ceara prin vorbe sau semne ceva pentru spovedanie, caci iertarea si vindecarea sufleteasca nu se poate castiga cu bani. -Trebnic p. 528. 973. -„Daca cineva a cazut in pacatele insirate mai sus (C, 51,73, curvie, furt, ucidere, apostasie etc.) si va arata multa sarguinta in marturisire, astfel, duhovnicul cel ce are puterea de a lega si dezlega prin iubirea de oameni a lui Dumnezeu, daca va face pogoramint, vazand marturisirea cea deplina si hotarita a celui pacatos, si astfel va micsora timpul canonisirii, nu se va face vrednic de osanda. Scriptura ne arata ca, cei ce se marturisesc cu o mai mare zdrobire de inima (Matei 27, 75), mai degraba se invrednicesc de iubirea de oameni a lui Dumnezeu” – Sf.Vasile 74. 974. -„Toale acestea le scriem ca sa se cerceteze bine rezultatele pocaintei, caci negresit nu dupa timpul de canonisire judecam pacatele, ci tinem seama de felul pocaintei, care este hotaratoare. Celor ce se despart cu greu de pacatele lor si vor sa slujeasca mai mult placerilor trupesti decat lui Dumnezeu, si refuza sa traiasca dupa poruncile Evangheliei, cu acestia rupem legatura duhovniciei, caci in privinta celor nesupusi si indaratnici intru pocainta, ne-am invatat cele zise: Mantuind, mantuieste-ti sufletul tau (Fac. 19, 17), prin despartirea de cel invechit in rele” – Sf.Vasile 84. 975. -„Deci, sa nu ne inselam si sa ne lasam a pieri impreuna cu cei nepocaiti, ci, temandu-ne de greaua osanda si avand inaintea ochilor ziua cea infricosata a judecatii Domnului, sa nu fim nepasatori primejduindu-ne mantuirea din pricina pacatelor straine. Daca n-am invatat nimic din poruncile cele infricosate ale Domnului, si nici nu ne-au inteleptit pedepsele cele mari, cum ca pentru pacatele noastre ne-a parasit Domnul si ne-a dat robiei…, ce avem noi comun cu cei pacatosi? Ci noi trebuie sa le aratam pacatele ziua si noaptea, in particular si in public, dar sa nu ne lasam inselati de pacatele lor, ci mai degrab sa ne rugam Domnului ca sa-i castigam si sa-i scoatem din cursele diavolului. Daca nu vom putea face aceasta, sa ne sarguim, cel putin, a ne mantui sufletele noastre de vesnica osanda, ferindu-ne de pacate straine” (I Tim. 5, 22 ; II Ioan 11) – Sf.Vasile 85. 262. -„Eu socotesc ca duhovnicilor celor ce judeca drept nu li se poate parea ca scurtarea de catre noi a timpului pocaintei n-ar fi o masura de suflet mantuitoare, caci nici parintele Vasile cel Mare si nici cei mai vechi parinti n-au stabilit pentru pacatosi vreo postire, priveghere sau metanii, decat numai oprirea de la Impartasanie. Noi am socotit sa scurtam timpul de pocainta pentru cei ce se caiesc cu adevarat, si-si chinuiesc trupul, si cu intelepciunea isi schimba viata parasind rautatea invechita a pacatului. De pilda: daca cineva se invoieste sa nu bea nici vin in anumite zile, sa-i reducem un an din vremea hotarata de parinti. Deasemeni, daca ar fagadui ca se infraneaza de la carne pentru un timp, sa-i reducem inca un an; de la brinza, oua, peste, ulei, pentru fiecare sa-i iertam inca un an; tot astfel, daca el vrea sa imblanzeasca pe Dumnezeu prin bogate metanii si mai ales daca dovedeste ravna si hotarire intru facere de milostenie. Daca cineva dupa pacatuire se devoteaza vietii dupa iubirea lui Dumnezeu, si traieste singuratic, socotesc ca este bine sa ia canonisiresi mai scurta, caci printr-o astfel de vietuire, el stinge in viitor patimile pacatului facute in cursul vietii de pina atunci” – loan Post. 3. 263. -„Se cuvine a canonisi pe cineva dupa canoniconul lui loan Postnicul? R: Fiindca acest canonicon se foloseste de multa blindete, pe multi i-a pierdut. Din aceasta cauza, cei ce cunosc binele si se abat de la el, trebuie a se indrepta, adica a nu aplica numai scurtarea timpului, ci a aplica si conditiunile, prin care el justifica valabilitatea timpului prescurtarii” – Nicolae 11. 264. -„Daca vreun mirean isi va marturisi pacatele sale cu voia (din initiativa si rivna mintuirii), duhovnicul poate sa procedeze mai ingaduitor, dupa chibzuiala sa” (in aplicarea canoanelor, ca durata de timp, mijloace, etc, numai sa poata vindeca raul) – Sf. Nichifbr 29. 265. -„Preotul trebuie sa afuriseasca, cind este dupa pravila, ca sa nu se incarce cu pacate straine, ca nu este aceea rabdare, ci va fi pricina de pierzare, si nici se cuvine a fi mai milostiv decat parintii. Arhiereul sau duhovnicul, fiind stapanit de aceleasi pacate, ca si penitentul, sa nu socoteasca ca i se va ierta lui acele pacate, daca va fi ingaduitor si va usura pe cei pacatosi calcand legile Domnului. Ci pentru ale sale pacate sa ceara iertare, iar legea lui Dumnezeu s-o aplice cu dreptate. Trebuie sa fie ingaduitor numai cand pacatosul se va hotari sa se indeparteze de la rau si se va smeri intru pocainta”. -Sim.Tes. IX. 30. Deci pogoramantul are niste limite, iar limitele pe care le-au fixat sfintii parinti nu pot fi mutate. Care sunt acele limite ? Secularistii spun ca limitele pogoramintelor ar fi : adica daca li se pare lor folositor pogoramantul la un anumit pacat, pentru mantuirea celor din afara bisericii, atunci ar fi ingaduit sa faca pogoramant la pacat. Insa eu nu am vazut nicaieri in istoria bisericii astfel de pogoraminte la pacate, la sfintii parinti. Eu un lucru stiu : sfintii parinti au facut pogoraminte la anumite lucruri firesti, adica lipsite de pacat, care insa nu ar fi fost bine de folosit in situatia normala deoarece acele lucruri firesti ar fi avut mai putina justificare teologica. In mod normal adica, ar fi fost pacat sa fie folosite acele lucruri firesti, insa in situatia exceptionala, acel lucru firesc nu mai ar fi pacat de folosit. Ce este un lucru firesc ? Este un lucru creat de Dumnezeu si care si in situatia firii omenesti decazute este de cinste, adica nu este un lucru considerat necurat. De exemplu urina, este un lucru necurat, de necinste, in situatia caderii omului, insa el face parte din creatia lui Dumnezeu. De aceea urina nu poate primi sfintire niciodata, spune si cuviosul Paisie aghioritul. Daca esti intr-un desert, si nu ai apa pentru a boteza, si este de nevoie a boteza, atunci nu poti folosi urina veci. Poti folosi nisip de exemplu, deoarece nisipul nu este materie necurata, ci doar o materie care nu are justificare teologica la fel ca apa, si de aceea nu poti sa folosesti la botez nisip in mod normal. Insa in desert unde nu ai apa, nu este pacat sa folosesti nisip. Deci pogoramantul in cazul acesta exceptional, nu folosesti la o materie necurata ca urina, ci una fireasca, dar mai putin justificata teologic ( Apa este simbolul curatirii sufletesti, a promovarii si a sfintirii vietii (Fac. 7,11; Ex. 2,10; Lev. 14,7; lez . 36,25; Ioan, 3,5; Matei 3, 11; F. Ap. 8, 38;Efes.5,20). ). Nu este pogoramant la pacat, deoarece in cazul acesta nu este pacat. Daca te-ai afla intr-o temnita si esti legat, poti boteza, daca nu ai nici o materie, de exemplu, chiar si cu simplul cuvant, daca altceva nu ai, caci nu este nimic necurat. Insa nu poti folosi o materie necurata, de necinste. La fel intotdeauna, pogoramantul la pacat nu este posibil. Eu in toata istoria bisericii nu am citit niciodata ca un sfant parinte ar fi facut pogoramant la un pacat. Asa ceva este de neprimit. De exemplu, se zice ca sfantul Simeon evlaviosul il punea pe sfantul Simeon Noul Teolog, cand era ucenic, sa manance mult si sa doarma mult. Da, adica ii taia orice nevointa, de priveghere si post ( in afara de posturile randuite de biserica ), dar nu il punea sa manace pana ii pocnea burta si sa doarma exagerat. Ci doar ii taia nevointa, caci sfantul Simeon era foarte ravnitor in nevointa, si Sfantul Simeon evlaviosul voia sa-l smereasca, adica sa il invete smerita cugetare si smerenia, fara de care de prisos si pierzatoare este orice nevointa. Asa procedau si sfintii din pateric, de multe ori, cu incepatorii. Le spuneau sa stea in chilia lor si sa doarma cand le era somn, sa manance cand le era foame, sa se roage putin sau chiar numai sa se gandeasca la Judecata lui Dumnezeu caci si asta este rugaciune si anume rugaciunea lui Iisus ( erau chiar si avve din pateric care nu aveau pravila ci doar stateau si se gandeau mereu la Judecata si ziceau ” oare ce va sa fie ? ” ), dar sa nu paraseasca chilia. In felul acesta ii smereau. Dar explica un alt avva din pateric ca acei sfinti din pateric prin aceste metode intelegeau : sa nu manance exagerat, sa nu doarma exagerat, sa nu aiba pravila mare de rugaciune etc.. La avva Sarmata se spune asta, ca s-a dus un frate la el si i-a zis avva ca sa stea doar in chilie, sa nu iasa, si sa manance cand ii era foame si sa doarma cand ii era somn. Avva Sarmata era un nevoitor exceptional, caci de multe ori tinea posturi negre de 40 de zile si scrie ca zilele postului treceau ca o nimica in fata lui ! Si apoi fratele s-a dus la alt batran si l-a intrebat de ce a zis avva Sarmata acestea lui. Iar batranul i-a explicat : avva Sarmata aceasta a zis catre tine : cand iti este tare foame mananca, cand iti este tare somn dormi. Deci asa se interpreteaza cuvintele sfintilor parinti cu privire la pogoramant : de la lucru suprafiresc, nevointa suprafireasca, la lucru firesc adica putin nevointa, si nicidecum la lucru nefiresc adica mancare si somn exagerat. Asa mai procedau sfintii din pateric si cu marii nevoitori care ajungeau sa se mandreasca, ii opreau de la nevointa. Insa asta nu insemna pogoramant la pacat, ci doar la minimul necesar, adica la lucrul firesc, si ii opreau de la cele suprafiresti. Deci pogoramantul nu se poate face la lucruri nefiresti sau pacatoase. Prin lucru firesc nu inteleg firesc din punctul de vedere al firii decazute, ci din punctul de vedere al firii curate a lui Adam dinainte de cadere. Mai invoca secularistii cazul casatoriei mixte de care vorbesc sfintii parinti si sfantul apostol Pavel. Am auzit chiar un episcop din Romania la radio, acuma cativa ani, vorbind de aceste casatorii mixte si interpretand ca este dragoste daca faci pogoramant la pacat, si chiar spunea ca daca am tine canoanele ar insemna sa punem toata lumea asta intr-o groapa. Apoi, preasfintitul acela nu stia ca lumea este in stapanirea celui rau, si ca cine se face prieten cu lumea se face vrajmas cu Dumnezeu, cum zice Scriptura, si ca deci lumea oricum este intr-o groapa, si asta nu pentru ca am pune-o noi, ci pentru ea oricum este intr-o groapa. Ma rog, sa vedem ce este si cu aceste casatorii mixte la sfintii parinti, daca sunt ele sau nu pogoraminte la pacate. Ce spun sfintii parinti ? Ei spun ca daca niste pagani ( sau iudei sau eretici ) ar fi casatoriti in legea pagana ( iudaica , eretica ), iar unul ar veni la ortodoxie, sa fie primit fara a se desparti de partea pagana ( iudaica, eretica ), si sa se primeasca adica casatoria lor. Pai, casatoria paganilor, iudeilor si ereticilor, cum se considera : curvie sau casatorie dupa legea lor, dupa care, spune iar sfantul apostol Pavel, ii va judeca si Dumnezeu ? Apoi, daca casatoria paganilor sau iudeilor sau a ereticilor ar fi curvie, atunci si Avraam, si Moise, si sfintii parinti Ioachim si Ana, si ceilalti oameni ai lui Dumnezeu dinainte de Hristos, toti ar fi fost curvari !!! Asa ceva este o blasfemie si chiar una mare de tot caci anuleaza toata opera mantuitoare a lui Hristos. Deci casatoria ereticilor, iudeilor si paganilor, nu este considerata curvie, ci casatorie dupa legea lor, desigur nu este considerata nici sfanta Taina, cum este doar Taina Cununiei la ortodocsi. Dar, chiar daca nu este Sfanta Taina, Dumnezeu o primeste, cand este vorba de eretici, iudei si pagani casatoriri in legea lor. Daca un ortodox nu se cununa la Biserica, si se impreuneaza, atunci asta este curvie, pe asta nu o mai primeste Dumnezeu, chiar daca sunt cununati la starea civila. Deci in cazul paganilor nu este curvie casatoria lor. Atunci cei doi pagani casatoriti in legea lor au avut casatorie primita de Dumnezeu, iar cand unul vine la ortodoxie si nu vrea sa se desparta, casatoria lor nu mai poate fi desfacuta, deoarece Dumnezeu a primit deja casatoria respectiva, Iar Scriptura zice ca ce a unit Dumnezeu omul sa nu desparta. Deci asta este o casatorie mixta valabila si la sfintii parinti. Este pogoramant la pacat undeva ? Nu, deoarece casatoria pagana nu este impotriva firii, nu este pacat, nu este curvie, ci este primita de Dumnezeu. Deci pogoramantul in cazul asta nu este la nici un pacat, ci doar la un lucru firesc : adica asupra partii ortodoxe, din momentul in care va veni la ortodoxie, va incepe sa lucreze si Taina Cununiei, fara de care nici un ortodox nu se poate considera casatorit, ci este in curvie. Taina aceasta in primele secole nu se administra ca astazi, ci era o simpla binecuvantare de la preot, la biserica asupra mirilor, o simpla rugaciune a preotului, asa cum si Liturghia avea atunci o forma nu tocmai fixa si era foarte prescurtata fata de cea de azi. Azi nu mai este justificat teologic sa administrezi aceste Taine in forma lor de atunci, caci nu este cazul. Insa formele de atunci erau la fel de valide ca cele de azi, normal, deci formele de atunci sunt cat se poate de firesti, insa azi nu se mai folosesc si nu mai sunt justificate teologic, pentru ca avem acum bogatia de cult pe care o avem si care este folositoare pentru toti. Dar de exemplu, daca ar fi un preot intr-un caz cu totul exceptional si nu ar putea administra Taina in forma de azi, ar putea sa o administreze si intr-o forma prescurtata ca in zilele apostolice, insa asta nu ar fi nicidecum pogoramant la pacat, ci doar la o forma fireasca crestinismului. Taina ar fi valida si nu ar fi pacat. Dar asta numai in situatii cu totul exceptionale, cand Taina nu ar mai putea sa fie administrata in forma de azi, din lipsa de materiale de exemplu, si ar fi necesar sa fie administrata. Exista Taina Nuntii in vremurile apostolice ? Da, caci a fost infiintata de Mantuitorul la nunta din Cana Galileii, zic sfintii parinti. Am zis si asta, deoarece aparuse un ” mare ” decan prin republica moldova, care zicea ca aceasta Taina nu exista in crestinismul primar. Fals. Era insa intr-o forma foarte prescurtata. Deci in cazul casatoriei mixte de mai sus,care este un caz exceptional, Taina Cununiei se administreaza printr-o forma prescurtata de catre preotul ortodox, prin faptul ca se primeste la biserica casatoria acelui ortodox cu acel pagan. Se administreaza Taina printr-o simpla binecuvantare. Dar Taina cununiei poate lucra si asupra paganului ? Nu poate. Ea lucreaza doar asupra partii ortodoxe, sfintind acea persoana, dar persoana pagana ramane doar cu casatoria dupa legea pagana, fara a deveni o sfanta Taina ca la persoana ortodoxa, si desigur, nici unul nu este curvar. Deci pogoramantul este asta : se administreaza in cazul acesta exceptional ( cand nu se poate face slujba cununiei in forma cultica de azi, complexa, asupra partii ortodoxe caci partea pagana nu poate participa la slujba caci paganului nu i se poate administra nicidecum o sfanta Taina ) sub forma unei simple binecuvantari a preotului, deci intr-o forma fireasca dar de exceptie. Nu este pogoramant la lucru nefiresc ci la un lucru firesc, deci unde este pogoramant la pacat ??? Nu este. Ba mai mult, cine are minte sa priceapa, acest caz pe care il prevede invatatura sfintilor parinti, ne arata ca nu se poate administra o Sfanta Taina unui pagan. Caci daca era posibil acest lucru paganul ar fi fost chemat la biserica si se facea dupa tipic slujba cununiei si asupra lui. Chiar si daca paganul nu credea in sfintenia Tainei, ci ar fi venit doar de forma la insistenta partii ortodoxe, asa cum a fost si la starea civila. Deci se respecta randuiala care se prevede si in cazul mirilor ortodocsi, randuiala de azi. Se facea o slujba in toata regula. Desigur, asta daca paganul voia sa vina pentru asta la biserica. Ori sfintii parinti nu prevad una ca asta defel. Ceea ce arata clar ca paganul nu poate primi Taina Cununiei chiar daca ar vrea sa vina la biserica sa i se faca slujba. Deci e clar ? Acest exemplu arata ca nu se poate face pogoramant la pacat si nu cum zic secularistii. Daca se putea face pogoramant la pacat, Taina se putea face dupa forma cultica de azi, daca paganul voia sa vina la Biserica. Apoi, sfintii parinti, mai zic ca daca un ortodox, deja ortodox, se casatoreste cu un pagan, evreu sau eretic, indiferent, daca slujba a fost facuta de pagani, evrei, eretici sau un preot ortodox, casatoria sa se socoteasca nevalida si sa se desfaca. Adica se socoteste curvie. Deci nu avem pogoramant la pacat in nici un caz. Asta este cazul principal pe care il evoca secularistii, cu casatoria mixta permisa, in cazul de mai sus. Insa se inseala. Nici in acest caz nu avem pogoramant la pacat. Sa mai enumar cazuri de pogoraminte la sfintii parinti : odata sfantul Antonie cel Mare i-a pus pe ucenicii lui sa sadeasca flori cu petalele in pamant. O fi asta pogoramant la pacat ? Nu este. Caci a sadi flori cu petalele in pamant nu este pacat, ci doar un lucru nefiresc pentru o floare nu pentru un crestin. Un crestin daca rupe o frunza dintr-un copac fara sa fie nevoie, este un lucru nefiresc pentru copac si pentru frunza, insa nu este pacat pentru crestin. Deci clar. Alt caz : ” 1121. -a) „Sa nu divulgam raul spre defaimarea clericilor si sminteala poporului „ca sa nu se implineasca cu noi cele zise: Nu fi prea nedrept ca sa nu cazi in necredinta; pentru ca toti legiuitorii si judecatorii judeca potrivit cu imprejurarile vremurilor. Stim ca arhiereii care calca in picioare canoanele de buna lor voie, isi vor da seama in fata judecatii lui Dumnezeu, iar multimea crestinilor va avea de la Dumnezeu rasplata evlaviei lor celei curate… Aceleasi sfaturi vi le dau si eu cu privire la alte incalcari de canoane, ca sa nu va smintiti, ci crima incalcarii sa o lasati pe seama lor daca ei le incalca de buna voie. Daca ei le incalca din nestiinta si din sila vremurilor, acestia vor avea iertare inaintea lui Dumnezeu…”. -Scris. Ghen., II, 3. 1122. -b) Cel ce ar voi sa introduca rigurozitatea obiceiurilor Bisericii noastre in aceste timpuri grele (sub ocupatia otomana) ca in vremurile de libertate crestina, acela devine vrajmas al crestinismului fiindca incearca lucruri imposibile. Cel ce face putin pogoramint spre a pastra totul, are o judecata apostolica si astfel il va judeca Dumnezeu cu mila … Astazi crestinismul este ca si inainte de timpul lui Constantin ( + 337) caci n-avem nici imparatie, nici Biserica libera, nici libertatea de a ne marturisi credinta, ca niciodata pina acum… Nu-i nimeni care sa ne invete si sa invete si pe altii, iar dragostea pastorilor care stiu canoanele s-a racit. Cand este dragoste si stiinta nu trebuie a o iconomisi pentru nevoia vremurilor pe care Domnul le-a prevazut, ca vor fi asa de silnice incit daca-i cu putinta vor amagi chiar si pe cei alesi, dar numai cel ce va rabda pana la sfirsit se va mantui (Matei 24). De aceea nu trebuie sa ne descurajam si sa ne tulburam, pentru ca nu mai avem libertatea slujbelor, ci mai degrab sa multumim lui Dumnezeu ca viata crestina dainuieste in multe parti ale lumii si la toate neamurile si limbile, infruntand ispitele. Toate acestea nu trebuie sa ne zdruncine credinta, ci sa fim gata chiar si a muri de va fi nevoie Ghcn. II, 4. 1126. -c). -.”Crestinii mor muceniceste in rasarit si apus pentru credinta lui Iisus si sufar chinuri mari, iar noi ne vom intrista sau vom pedepsi pe cineva fiindca a uitat numarul pericopei evanghelice ce vine la rind si in loc de a saptea a citit pe a zecea? Sau a cantat pe un alt glas din octoih, adica, in loc de intaiul glas, a cantat pe al doilea? De aceea va sfatuiesc sa le tineti pe toate si sa le faceti cu buna judecata, inlaturand orice sminteala intre noi monahii si preotii, pentru ca sa nu fie vatamare si smiteala pentru ravna si evlavia crestinilor mireni „. -Scris. Ghcn. II, 5. 1127. -d). De aceea, sa nu va despartiti si economia patriarhului sa n-o osanditi, pe care vremurile o impun … ci sa fiti atenti doar, numai ca ei sa fie ortodocsi si sa nu invete dogme gresite, contrare dreptei credinte si nici sa nu liturghiseasca cu ereticii. Iar cu privire la nestiinta lor, la rautatea trupului care-i apasa, sant de iertat, iar despre hotararile lor gresite isi vor da seama inaintea lui Dumnezeu. Voi sa va faceti pe deplin datoria fata de ei pentru evlavia ce-o aveti fata de Dumnezeu … Iar daca ar veni cineva strain si v-ar indemna la razvratire sa-l alungati” ~ Scris. Ghcnadie II, 6. 1128. -„inteleptii in cele dumnezeiesti, zic ca sant trei dreptati: omeneasca, ingereasca si dumnezeiasca. Cea omeneasca zic ca este impartire egala si cinstita a lucrurilor vazute ale lumii; cea ingereasca, impartasirea imbelsugata a cunostintei dumnezeiesti; iar cea dumnezeiasca spun ca sta in a suferi pentru cei pacatosi”. -Filoc. II. p. 213,11. Aici se vorbeste despre pogoramant la un lucru deasemenea firesc si nu nefiresc : ” a uitat numarul pericopei evanghelice ce vine la rind si in loc de a saptea a citit pe a zecea? Sau a cintat pe un alt glas din octoih, adica, in loc de intaiul glas, a cantat pe al doilea ”. Se vorbeste asadar despre incalcari ale canoanelor, dar nu a oricarui canon, ci a celor care prevad randuiala glasurilor sau a numarului pericopei, adica la chestiunile de tipic ale slujbelor. Ori, stim, slujbele in primele secole erau intr-o forma foarte scurta fata de cea de azi, si nicidecum dupa tipicul de azi. Erau insa valide desigur. Deci in caz de mare necesitate, se pot face pogoraminte la calcari de tipic, care nu sunt pacate ci lucruri firesti care nu se mai obisnuiesc in mod normal, deoarece au mai putina bogatie si justificare teologica. Chiar si despre aceste incalcari se spune in acest fragment ca episcopii si preotii vor da socoteala in fata Lui Dumnezeu daca au facut bine sau nu, iar credinciosii sa fie fara de grija ca nu raspund ei. Bun, dar ce mai zice despre canoanele a caror incalcare constituie pacat si despre dogme : ” ci sa fiti atenti doar, numai ca ei sa fie ortodocsi si sa nu invete dogme gresite, contrare dreptei credinte si nici sa nu liturghiseasca cu ereticii ” . Deci acestea nu se pot incalca, ba chiar credinsiosii sa vegheze ca nu cumva episcopii sa le calce. Aceeasi rigurozitate a sfintilor parinti in cazul canoanelor a caror calcare constituie pacat si care se pedepsesc cu anatema, afurisire, caterisire, oprire din slujire sau alte pedepse. De ce sfintii parinti au spus la incalcarea unor canoane ca se pedepseste cu una din aceste pedepse, iar la alte incalcari ale altor canoane nu se prevede nici o pedeapsa ? Pentru ca unele constituie adica pacat iar altele nu. Asta este motivul. De exemplu spune un canon ca daca un preot ” dezleaga ” miercurile si vinerile, nu se cuvine a te impartasi din mana lui si a merge la slujbele lui, dar nu spune ca nu are taine valide, ci doar ca e rusine a merge la el. Nu exista nici o pedeapsa asupra celui care din nevoie va merge la biserica lui, insa e un lucru rusinos a merge daca se poate merge la unul care respecta posturile. Desigur, alte canoane spun ca astfel de preot trebuie caterisit, deci pacatul acelui preot este de moarte, insa credinciosii care merg la biserica lui pana episcopul il va caterisi pe acel preot, nu fac pacat de moarte, ci doar este rusine. Alte cazuri de pogoraminte la sfintii parinti : 32. ” – intrebare: „Se cuvine ca cei opriti de la Sf. Daruri, sa manance din prescurile inaltate din care s-au scos miride?” Raspuns: „Din viata Sf.Teodor Sicleotul (22 IV, + 613), aflam ca se opreste a minca” – Sf. Nicolae. 34. -„Anafora s-a facut ca sa se dea in acest chip: pentru ca mai inainte vreme se pricestuiau oamenii cu facatoarele de viata Taine, des, iar acum s-a indepartat taina acelei sfintenii si se pricestuiesc o data intr-un an, si aceasta socotinta si tocmeala s-a facut de Sf. Parinti, pentru mai mare cucernicie si sfintenie, sa se curete oamenii in sfintele zile ale marelui post cu spovedirea si atunci sa se pricestuiasca cu Sfintele Taine intru sfintenie si curatie si iertarea pacatelor lor – si pentru ca atunci, se pricestuiau des crestinii cu Sfintele Taine, cum am zis, iar acum iau anafora din mana preotului intru sfintenie si blagoslovenie, de vreme ce o iau crestinii in loc de dumnezeiasca pricestanie. Pentru aceea, se cade ca in acea zi, sa se indeparteze de impreunarea trupeasca a muierii sale, de aceea atunci, sa ia anafora si sa sarute sfintele icoane, iar de va fi din lucrul diavolului sa se afle cineva cu muierea sa in zi de praznic, acela sa nu ia anafora, nici icoane sa sarute nici el, nici femeia sa. Ca zice dumnezeiasca Scriptura: Cele curate sa se dea preotilor si cele sfinte, sfintilor. – ILT, 166. 35. -…”Fiindca monahii (M-rii Sinai) intreaba daca se cade a se da panaghia (painea binecuvantata) la masa, inchinatorilor armeni, noi zicem sa le dati lor si anafora, caci sint crestini si pentru aceasta vin de se inchina la locurile sfinte din indepartari. Pentru noi, desi sint schismatici si, din pricina unor invataturi gresite, sant eterodocsi, dar sant crestini cu credinta si cer cu evlavie sfintire de la noi, pe care trebuie sa le-o dam . „Caci” a nu da cele sfinte cainilor etc. se intelege despre cei fara credinta, cum sant iudeii, mahomedanii si maniheii si altii, care se fatarnicesc a fi crestini, fara a fi cu adevarat crestini, de aceea si urmeaza: „ca nu candva, intorecandu-se, sa calce in picioare cele sfinte si sa ne rupa si pe noi, caci sant porci, iar cei ce cauta cele sfinte cu credinta si le primesc cu evlavie, nu sant de soiul porcilor”. Ascultati si pe Domnul, care zice: „Cel ce nu este impotriva noastra, cu noi este; si pre cel ce vine la Mine, nu-l voi scoate afara”. Taina cea mare a Impartasirii sa nu le-o dati; Iar, daca vreunul s-ar imbolnavi si ar voi sa ramana in manastire si s-ar lepada de invatatura lor, marturisind credinta ortodoxa, sa fie invrednicit si de Sfinta Impartasanie. Aceasta este credinta Bisericii sobornicesti… „Voi sa nu luati sfintire de la ei, pentru ca sant eterodocsi…”- Scris. Patr. Ghenadie II, ( + 1456). ” Deci mai intai zice sfantul Nicolae ca cei opriti de la sfintele Taine nu pot lua anafora, dar mai apoi zice patriarhul Ghenadie ca ei pot lua anafora. Insa sfantul Nicolae nu zice ca cei care iau anafora si sunt opriti de la sfintele Taine fac pacat, ci zice ca nu se cuvine si nu prevede nici o pedeapsa celor ce calca aceasta invatatura. Deci nu este pacat sa se ia, de aceea prin pogoramant, patriarhul Ghenadie spune ca si ei pot lua anafora. Azi peste tot se foloseste acest pogoramant, insa nu este un pogoramant la pacat, ci doar la un lucru firesc dar mai putin justificat teologic. In general, eu nu am gasit nicaieri la sfintii parinti pogoraminte la pacate. Deci nu se poate. Sa dam si o justificare teologia acestui adevar : daca cineva face ” pogoramant ” la pacat, el face ”pogoramant ” la o inraurire diavoleasca, deoarece poacatul nu poate fi lucrat cu harul dumnezeiesc ci doar prin conlucrare intre om si diavol. Ori, harul dumnezeiesc nu poate sa indemne omul sa faca ceva in conlucrare cu energia demonica, unde harul nu poate lucra. Cine spune altfel blasfemiaza pe Duhul Sfant. Caci harul Duhului Sfant nu are nimic de a face cu energia diavoleasca dupa cuvantul Mantuitorului ” vine cel rau si el nu are nimic in Mine ”. Dar este si logic, cum sa indemne harul pe om sa faca ceva fara de har, cu energie diavoleasca, diavolul fiind dusmanul absolut al lui Dumnezeu ??? Asa ceva numai o minte bolnava poate gandi. Si la ce ar fi folositoare pentru mantuire energia demonica, ca omul sa conlucreze cu ea ? Oare si diavolul va fi primit in rai, oare el nu este cu totul necurat, oare el nu intotdeauna lucreaza la pierzarea omului ??? O vorba din popor zice ” fa-te frate cu dracul pana treci podul ”, insa este o vorba paganeasca, caci dracul te va duce la acel pod ca se va surpa cu tine in apa. O inraurire diavoleasca asupra omului nu este niciodata buna, si nici nu va aduce omului nici un bine. Nu va aduce nici un bine nimanui, absolut, ci doar pierzare. Deci un asa-zis ”pogoramant ” la un pacat, indiferent cat de mic, va introduce in lucrarea omului o inraurire diavoleasca care va sminti si pe cei care vad pacatul, mai mult sau mai putin, si va aduce pierzare si celui care il face. Daca propovaduiesti credinta ortodoxa cu astfel de ” pogoraminte ” nu propovaduiesti pe Hristos cu adevarat ci si pe dracul a carui inraurire o primesti si o dai si altora. Caci energia demonica nu propovaduieste pe Hristos ci pe dracul in chipul lui Hristos. Si ortodoxie inseamna dreapta slavire a lui Dumnezeu, iar dreapta inseamna completa. Deci cand ai in lucrarea ta energie demonica cum spui ca propovaduiesti si slavesti drept adica complet numai pe Dumnezeu, caci energia demonica propovaduieste si slaveste numai pe dracul, pe care tu il prezinti cosmetizat in chipul lui Hristos. Inselaciune ! Energia demonica nu poate aduce bine si dreapta slavire a lui Dumnezeu, deci ortodoxie, ci doar pierzare. Cand Mantuitorului i-au spus iudeii ca are demon a raspuns : nu, caci slavesc ( se intelege ca drept ) pe Tatal Meu. Deci cine are un demon, o inraurire cat de mica diavoleasca asupra lui, nu slaveste drept pe Dumnezeu dupa cuvantul Mantuitorului care nu se poate desfiinta. Nu faceti deci pogoraminte la pacate, caci va pierdeti sufletele voastre ! Sa nu credeti ca Dumnezeu lucreaza vreodata pacatul, caci El este desavarsit de Sfant. Majoritatea oamenilor insa nu pot gandi asa, pentru ca au mintile bolnave, mai ales in ziua de azi. Ei se sperie de amenintarile societatii secularizate, pagane din jur, si isi pierd dreapta slavire, dreapta credinta. Nu va mai luati dupa ei. Cand sfantul Paisie aghioritul spune ca Dumnezeu ingaduie ca dracul sa-l ispiteasca pe om pentru a se curati si mantui omul, nu spune ca omul e bine sa cada in ispita diavolului si sa conlucreze cu energia demonica, sau ca Dumnezeu conlucreaza cu energia demonica. Caci daca Dumnezeu ar conlucra cu energia demonica ar face pacatul si l-ar ispiti si Dumnezeu pe om sa faca acel pacat. E absurd ! Insa sminteala e deja de proportii in Biserica. Mai toata ierarhia e cazuta in astfel de asa zise pogoraminte. Rari sunt vitejii si marturisitorii care mai rezista la acest soi de ratacire. Unul este parintele Iustin. Sa le luam pe rand ” pogoramintele ” ierarhiei. Mai intai ecumenismul. Le stiti, nu le mai enumar pe toate : rugaciune in comun, afirmatii eretice, etc. etc.. Toate acestea sunt prevazute in canoane cu caterisire, oprire din slujire, afurisire, anatema, deci sunt pacat de moarte. Cei ce le fac spun : noi stim ca sunt pacate de moarte si nu suntem de acord cu pacatele in mod normal, dar acuma facem pogoramant cu ereticii ca sa ii aducem la ortodoxie. Pai in primul rand ei nu mai propovaduesc ortodoxia. Prin pacat nu propovaduiesti ortodoxia, ci pe dracul camuflat. Hristos spune ca nu poti sluji si lui Dumnezeu si lui mamona, ca ce este da sa fie da si ce nu nu, ce este mai mult este de la diavol. Deci El este categoric : nu poti fi si cu Dumnezeu si cu dracul, nu le poti combina. La fel spune si apostolul Pavel : ce partasie e intre credincios si necredincios, intre Hristos si Veliar, intre lumina si intuneric ??? Nici una. Despartire. Atat. De omul eretic dupa intaia si a doua certare sa te desparti, spune apostolul, deci asa se propovaduieste ortodoxia dupa sfintii parinti, nu mimand obiceiurile lor pacatoase. Aceste asa zise pogoraminte la pacate nu aduc nici un bine, ci doar energie demonica asupra tuturor, sminteala intre credinciosi si inraurire diavoleasca asupra ecumenistilor. Pierzare. Atat. Lucrurile dumnezeiesti sunt simple, spune cuviosul Porfirie. Acesti ecumenisti nu propovaduiesc nicidecum ortodoxia, nici macar 5%, caci ortodoxia inseamna dreapta slavire, adica har dumnezeiesc desavarsit, nicidecum pacat. Pacatul nu il propovaduieste decat pe dracul, care il si lucreaza. Dumnezeu si dracul nu au nimic in comun, oare e atat de greu de inteles un adevar atat de simplu, pe care crestinii dinaintea noastra il simteau si il intelegeau atat de usor ?!?! Vadit sunt vremurile din urma, zice parintele Rafael Noica. Daca in acelasi timp tu propovaduiesti si pe Dumnezeu si pe dracul, ceea ce nici nu se poate dupa cum zice Mantuitorul mai sus, apoi tu propovaduiesti vadit o impacare intre Dumnezeu si dracul, iar asta nu mai este propovaduirea a lui Dumnezeu Cel Adevarat, nici macar 5%, caci un astfel de dumnezeu nu e Dumnezeu ci dracul in chipul lui Hristos. Deci tu il propovaduiesti pe dracul vadit 5% si pe dracul camuflat 95%, adica il propovaduiesti doar pe dracul si te inseli amarnic. Asta nu mai e ortodoxie ci cacodoxie, ratacire, caci ortodoxie inseamna dreapta adica completa : ori e toata ori nu mai e nimic. Pacat de ei, acei ecumenisti, ca isi bate joc vrajmasul de ei asa. Ecumenistii mai zic ca ei arata drumul treptat ereticilor, ca sa nu le ceara totul deodata si ei sa poata intelege mai usor. Ca adica ei sunt elevi de clasa intai si daca le ceri deodata cele ale studentilor ( credinta ortodoxa ) ei nu vor mai intelege nimic si se vor bloca, si atunci le cer doar niste adevaruri partiale ( mai pe intelesul lor ) ca sa ii poata aduce la ortodoxie. Insa ecumenistii se inseala de doua ori in rationamentul asta : – nu inteleg ca nu asta e treaba ortodoxiei, nu asta e responsabilitatea ortodoxiei, sa predice un adevar partial ( imbinat cu minciuna ) ca sa poata fi inteles de neputinciosi, ci obligatia ortodoxiei ( si asta e valabil pentru absolut toti membrii ei nu numai pentru unii care sa se numeasca traditionalisti ) este de a tine adevarul intreg si deplin pentru aceia care sunt in stare sa il inteleaga, chiar si daca pe pamant ar ramane numai trei astfel de oameni : un episcop, un preot si un monah. Aceia trei ar constitui Biserica Lui Hristos si nu ar avea voie nici ei sa faca nici un pogoramant la pacat, nici de frica dusmanilor Bisericii si nici de o asa zisa mila fata de eretici. De aceea cei care se pogoara la nivel de erezie trebuie opriti din slujire, afurisiti, anatemizati, asa cum prevad canoanele, caci Biserica nu are nevoie de astfel de oameni. Daca ei vor sa faca lucrurile vrajmasului, sa faca lucrurile care nu sunt ale Bisericii, atunci sa iasa din Biserica si sa se duca unde vor ei, sa isi infiinteze nu stiu ce biserica new-age-ista sau ce vor ei, insa in Biserica nu au ce cauta cu astfel de erezii. Daca vor in Biserica atunci sa accepte sa faca numai lucrurile cuvenite Bisericii iar nu pe ale ereticilor si paganilor. Ori cu Biserica respectand canoanele, ori in afara ei, ei aleg. Pentru Biserica ortodoxaeste decinefiresc sa accepte pogoraminte la pacate, si de aceea nimeni nu are voie sa faca asta. Biserica nu are nevoie nicidecum de ecumenisti si secularisti, aceste categorii sunt cu totul nefiresti pentru Ortodoxie, si trebuie excluse din Biserica printr-un sinod ecumenic care sa ii dea anatemei, daca nu se vor pocai. Pentru Ortodoxie este cu totul nefireasca o astfel de inchipuita mila fata de eretici, si astfel de pogoraminte. Am sa explic aceasta si pe parcursul textului, dar sa tineti minte foarte bine ce am spus aici, ca asta e una dintre cele mai importante concluzii ale textului. – daca un pagan devine mai bun decat alt pagan si il invata si pe cel mai rau binele pe care l-a descoperit, asta e un lucru bun, caci oricum paganul ala mai bun nu putea face mai mult, adica sa fie ortodox. Estet firescpentru un pagan sa devina mai bun si sa ii invete pe altii ramasi in urma binele ce l-a descoperit el insusi. Insa ca un ortodox sa devina pagan ca sa se puna bine cu paganii si apoi sa ii invete treptat cele bune, mintind si lucrand pe parcurs impotriva ortodoxiei, aceasta nu mai este vrednic de un ortodox, ci este o lucrare vadit a vrajmasului, o lucrare draceasca, o inselaciune. Aceasta este o lucrare cu totul nefireasca pentru un ortodox si este inadmisibila pentru ca distruge firea de a fi a ortodoxului, care astfel nu mai este ortodox. Astfel de ” ortodocsi ” trebuie scosi afara din Biserica, fie episcopi, preoti sau mireni. Ce zice Mantuitorul : ” lasa mortii sa isi ingroape mortii lor ”. Adica lasa pe pagani se invete unii pe altii binele, nu ortodocsii sa se duca in paganism sau erezii si sa ii invete pe eretici sau pagani unele lucruri bune, in acelasi timp mintind si lucrand si impotriva ortodoxiei. Deci avem tot asa : unul este un lucru firesc, altul este un lucru cu totul nefiresc. Ca un eretic mai bun sa invete un lucru bun pe un eretic mai rau, asta e un lucru firesc si bun. Insa ca un ortodox sa se faca eretic in afirmatii sau fapte ca sa devina prieten cu ereticii si astfel sa fie primit in randurile lor, si sa ii poata invata unele lucruri bune, cat pot primi aceia, asta e un lucru cu totul nefiresc si trebuie pedepsit dupa canoane. Caci a se face ortodoxul eretic este o lepadare de Hristos si pacat. Iar pogoramant la asa ceva eu consider anatema, dupa cum zic canoanele. Hai sa mai analizam un aspect al pogoramintelor la pacate : cand catolicii s-au despartit de ortodoxie la 1054, prima generatie de catolicii ( aceia in timpul vietii carora s-a facut schisma ) aveau si botez valid si preotie valida, caci erau facute de preoti ortodocsi, insa aceste taine le-au devenit nelucratoare prin despartirea de Biserica. Ecumenistii zic altfel : botezul lor nu a devenit nelucrator ci doar ca a inceput sa lucreze asupra lor foarte lent, la fel si cu preotia. Pai daca era asa, atunci ei puteau da si botezul si preotia mai departe, si deci ar avea taine valide si azi, doar ca tainele lor sfinte lucreaza asupra lor mai incet decat asupra ortodocsilor. Oh, ce inselaciune. De ce zic ecumenistii ca tainele lor lucreaza doar mai incet asupra catolicilor si nu sunt cu totul nevalide ? Ei asa gandesc : Sfintele Tainele lucreaza si atunci cand omul primeste doar o picatura de har, dupa cuvantul Domnului : ” Hristos este Lumina ce lumineaza pe TOT omul ce vine in lume ”, adica si pe eretici si pagani. Da, Hristos ii lumineaza si pe ei, e adevarat, insa ceea ce primesc ei de la Duhul Sfant este numai picatura cu picatura, caci sunt neputinciosi in a intelege ortodoxia, ca sa le poata da bogatie de har, acea comoara de care vorbeste Hristos in Evanghelie. Ei nu pot gasi comoara si de aceea le da numai cate putin, cat pot ei primi. Asta e adevarat, nu e gresit. Insa una e Sfanta Taina ortodoxa si altceva e picatura de har pe care o primesc necredinciosii. Sa vedem ce se intelege prin Sfanta Taina. In primul rand avem numele de sfintenie, deci zice ca e sfanta, adica poate da o bogatie de har, nu doar o picatura. Apoi avem cuvantul Taina, care inseamna adancime sufleteasca, adica bogatie sufleteasca, si fiind lucrare dumnezeiasca, atunci este o bogatie dumnezeiasca. Deci Sfanta Taina se intelege o bogatie de har nu doar o picatura de har. Cine spune ca o Sfanta Taina se poate reduce doar la o picatura de har, huleste sfintenia Tainei, o batjocoreste. Iar apoi, cand zice sfanta inseamna ca acea bogatie de har nu este doar o bogatie de har, ci o bogatie care presupune si credinta ortodoxa, caci este sfanta. O credinta care nu este dreapta slavire de Dumnezeu cum va fi sfanta ? Nu are cum. Caci daca nu este dreapta slavire avem pe dracul furisat acolo, si atunci nu mai exista sfintenie, caci sfintenie inseamna plinatate de har dumnezeiesc. Nu degeaba sfintii parinti au ales numele de Taina, care inseamna adancime, nu doar o picatura. Deci o Sfanta Taina nu poate fi redusa la nivelul de picatura, ca asta inseamna a o huli, a huli sfintenia lui Dumnezeu. O Stanta Taina nu este picatura nici in firea ei si nici in lucrare, ci si in fire si in lucrare asupra omului este sfanta si deci da sfintenie, adica bogatie de har. Deci o Sfanta Taina nu poate lucra nicidecum doar picatura cu picatura, si omul sa ramana eretic sau pagan. Ci Ea lucreaza ori dreptslavitor ori deloc. Cand un pagan sau eretic zice ca nu crede ca ceea ce crede el este erezie sau paganism, cum va mai lucra o Sfanta Taina ortodoxa asupra unuia ca acesta ? Oare Hristos se reduce la nivelul de pagan sau eretic ??? Caci in Sfanta Impartasanie Il avem chiar pe Hristos. Oare daca ii dai unui pagan sau eretic Impartasania Hristos se va micsora pe Sine si se va asemana acelui pagan sau eretic ?!? Caci impartasirea inseamna UNIRE cu Hristos, si daca e unire atunci ori ereticul sau paganul devine dreptslavitor, ori Hristos devine eretic sau pagan. Anatema unei astfel de hule. Dar nici celelalte Sfinte Taine nu se pot da ereticilor si paganilor, caci sunt sfinte, iar ceea ce este sfant lucreaza sfintenia pentru ca asta este firea lor. Sfintii parinti ( cititi la sfantul Maxim marturisitorul teologia aceasta ) zic ca lucrarea unei firi ( a unui lucru ) trebuie sa reprezinte firea respectiva, caci daca nu ar reprezenta-o corect, ar batjocori-o. Deci pogoramintele pe care le poate face o fire in lucrarea ei nu pot fi prea mari, incat sa devina nefiresti pentru fire, caci asta ar insemna tradare a firii si nu reprezentare a firii. Daca o Sfanta Taina este sfanta dupa firea ei, insa va lucra doar o picatura in lucrarea ei, dupa neputinta unui eretic sau pagan ( iar erezia sau paganismul este nefireasca pentru sfintenie ), atunci lucrarea ei ar deveni nefireasca pentru firea ei, adica o batjocura pentru firea ei. Atunci lucrarea ei ( picatura ) nu ar mai putea reprezenta firea care lucreaza lucrarea, ci ar insemna o batjocura la adresa sfinteniei firii. Tot asa si Dumnezeu are si Fire si lucrare, si lucrarea Lui asupra noastra este mai putin luminoasa decat Lumina Firii, insa nu se pogoara la pacate. Parintele Dumitru Staniloae facea o comparatie : mama este om matur dupa fire si stie cele ale omului matur, insa cand lucreaza cu copilul lucreaza cele de la nivelul copilului, chiar daca stie ca ele nu sunt ale
  2. Emanuel zice:
    omului matur. Vorbeste la nivelul lui de intelegere. Este pogoramant. Asta nu inseamna ca mama isi leapada firea ei de mama, ci doar lucreaza o lucrare care nu este la nivelul ei de cunoastere dar nici nu este impotriva firii ei, ci dupa fire. Insa o mama nu are dreptul sa lucreze pacatul cu copilul, asta nu ar mai fi pogoramant. Tot asa si Dumnezeu face pogoramant fata de Firea Lui in lucrarea Lui, se smereste la nivelul nostru, insa El nu lucreaza pacatele noastre, nu face pogoramant la ele, caci asta ar fi prea josnic pentru El. Mantuitorul a luat firea noastra prin intrupare, dar nu a facut nici un pacat pentru a mantui pe om, caci asta ar fi fost prea josnic pentru El, si nici nu ar fi mantuit pe nimeni prin asta. Si apoi, vine concluzia : daca o Sfanta Taina s-ar fi putut pogori la nivel de picatura cu picatura, incat sa se lucreze si asupra celor eretici sau pagani, atunci Dumnezeu ar fi dat sfinte Taine si prin Moise, si preotia lui ar fi fost tot sfanta Taina. Asta e erezie, cred ca va dati seama si ecumenistii. Daca sfintele Taine ar lucra si asupra iudeilor si ereticilor sau paganilor, pentru motivul de a-i aduce si pe ei la crestinism, atunci Dumnezeu ar fi dat sfinte Taine si prin Moise sau Avraam, sau Noe, si ar fi aparut la un moment dat crestini si inainte de Hristos, si atunci crestinismul nu l-ar mai fi adus El. Ci ar fi fost crestini si inaintea Lui, si s-ar fi mantuit unii si inainte de venirea Lui, si venirea Lui nu ar mai fi avut rol de mantuire. Insa El a zis : cei ce au fost inainte de Mine toti au fost talhari, caci nu au fost crestini. Daca o Sfanta Taina, dand-o unui eretic sau pagan, va lucra doar o picatura si lucrarea ei se va asemana dupa neputinta ereticului sau paganului, adica daca va deveni lucrare pagana sau eretica, atunci cum va mai fi SFANTA Taina ??? Unde va mai fi sfintenia ei ??? Nu va mai fi. Caci lucrarea va batjocori firea. Iar cand Adam si-a batjocorit curatia firii sale omenesti, cand a cazut in cele nefiresti, adica pacat, atunci a pierdut harul si nu s-a mai putut intoarce inapoi in rai, nu a mai putut castiga inapoi harul. La fel, daca Hristos ar facut vreun pacat in viata Sa, ar fi pierdut harul Duhului Sfant si nu l-ar mai fi putut castiga inapoi prin nimic, si atunci nu ar mai fi putut mantui pe nimeni. Asta este absurd si de neacceptat si pentru ecumenisti. Tot asa si o Sfanta Taina daca se pogoara la pacat lucrarea ei, atunci pierde harul, se profaneaza, si inapoi nu se mai sfinteste. Si astfel nu mantuieste pe nimeni. Deci e profanare de Sfinte Taine, sa le dai ereticilor, iudeilor, sau paganilor. Deci o Sfanta Taina nu poate lucra paganeste, sau eretic, ci doar o lucrare sfanta. De aceea zice Scriptura : ” cele curate preotilor si cele sfinte sfintilor ”. Omul care primeste o sfanta Taina ortodoxa trebuie sa fie capabil sa primeasca sfintenia. Dar un eretic sau pagan nici macar nu crede in sfintenia unei Taine ortodoxe, caci el apartine de alta religie sau confesiune, si nu crede sfinte decat cele ale ” bisericii ” lui. Deci un astfel de om cum sa primeasca sfintire, atata timp cat nici nu crede in sfintenia Tainelor ortodoxe si nu crede ca poate primi sfintire de la ele ??? Nu poate primi nimic, ci daca unui astfel de om i se administreaza o Sfanta Taina ii va fi spre osanda, va primi o inraurire diavoleasca, caci el cand primeste Taina o huleste si o profaneaza. Deci el va primi inraurire diavoleasca si nicidecum sfintire. Nu i se poate da unui eretic sau pagan nici o Sfanta Taina ortodoxa, nici anafora, nici aghiazma, nici sa sarute o icoana, nici sa fie pomenit la nici un fel de slujba, caci el toate acestea le huleste. Daca se va pomeni la orice fel de slujba va primi inraurire diavoleasca si el si preotul. Nu se pot pomeni astfel de eretici sau pagani decat la paraclis sau psaltire, caci acestea nu sunt nici Taine nici ierurgii. Iar la ectenii se pot pomeni doar la general, cum este stabilit de sfintii parinti. Mai avem cazul celor care au pacate impotriva Duhului Sfant, de exemplu cred intr-o erezie, sau nu tin posturile, au patima betiei si nu se lasa, nu isi fac rugaciunile zilnice, sau altele, dar ei nu hulesc sfintenia Bisericii si Tainelor ortodoxe. Acestora, zic sfintii parinti, li se poate da anafora, aghiazma, pot fi cununati, sau sa fie pomeniti la Sfantul Maslu. De ce ? Pentru ca apostazia lor nu este completa, ei mai cred in sfintenia Bisericii si Tainelor. Ei hulesc pe Duhul Sfant doar partial. Dar sfintenie partiala au si acestea : sfanta anafora, aghiazma, Cununia, Sfantul Maslu, slujba inmormantarii, parastasul. De aceea li se pot administra aceste sfintenii celor cu pacate impotriva Duhului Sfant. Insa Impartasania nu are sfintenie partiala, ci deplina si desavarsita, de aceea se cheama Preacuratele Taine. Nu se poate da deci celor cu pacate impotriva Duhului Sfant, oricat de multa evlavie ar arata. Caci evlavia deplina se cuvine celor ce se impartasesc cu Sfintenia Deplina. Ori o evlavie deplina nu se poate avea daca omul nu vrea sa se pocaiasca de toate pacatele, caci si credinta si evlavia se vede din fapte. Daca nu vrei sa te pocaiesti si credinta ta devine nedeplina, caci zice apostolul ca e moarta, si la fel si evlavia nu mai este deplina. Ori daca evlavia nu e deplina nu se poate impartasi veci, altfel huleste deplinatatea sfinteniei Impartasaniei. Iar daca un om cu pacate impotriva Duhului Sfant nici nu crede in sfintenia Bisericii si a Tainelor nu poate primi nici aghiazma, nici anafora, nici Cununie, nici inmormantare, nici sfantul Maslu, nici nimic sfant. La fel si Botezul si Mirungerea au sfintenie prea mare incat sa se poata da unor oameni ce pacatuiesc impotriva Duhului Sfant. Iar Preotia are sfintenie deplina. Deci e clar. Deci cum atunci sa lucreze Sfintele Taine asupra catolicilor care s-au despartiti de Biserica Ortodoxa si nu mai cred de la 1054 in sfintenia ei si in sfintenia Tainelor ortodoxe ? Ei nu pot primi nici anafora, aghiazma, sau undemn sfintit, ce sa mai zici de Botez sau Impartasanie sau Preotie ?! Nu mai pot fi pomeniti decat la psaltire sau paraclis. Sau la acatiste. Atat. Ca nu pot deveni sfinti catolici ! Deci ei nu mai au tainele valide, caci prima generatie de la 1054 de catolici au avut Tainele valide ortodoxe dar nelucratoare, si mai departe nu aveau cum sa le mai dea, fiind nelucratoare. Eu zic ereziei ecumeniste anatema, dupa cuvantul apostolului ! Nu ii dau pe ecumenisti anatema, sa nu ma inteleaga cineva gresit, caci asta poate doar sinodul, insa erezia lor o consider anatema, adica despartire de Hristos ( si consider ca va fi data anatema si oficial de sinodul al optulea ecumenic; e adevarat ca ecumenistii nu sunt anatema oficial si ei nu considera anatema ecumenismul, insa eu asa il consider, caci daca il consider erezie atunci e clar ca e si anatema din punctul meu de vedere; si cred ca la sinodul al optulea ecumenic va fi dat anatema oficial, dupa cum zic proorociile ) . Ca asta nu e nici un pacat, ci e prea de trebuinta, pentru sufletul meu si al altora : 38. -Nimanui dintre crestini sau clerici, nu-i este ingaduit sa intrebuinteze anatema, nici chiar in gluma, caci face mare pacat (Mat. 5, 21-26); numai Sfantul Sinod poate folosi aceasta anatema, dupa ce a epuizat toate mijloacele de indreptare si cel vinovat a fost judecat si osandit public, pentru fapte contra adevarurilor lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale (Lev. 26,14^16; Deut. 28, 15-58; Ps. llo, 1-31; Canoanele: I ec. 1; VII, 7; IV ec. 2; 7, 15, 27; VI ec. 23 şi Gangra 1, 20; Laod .29, 30, 35; Cart. 81, lo9, 1 lo, 111, 112,113,114, 115,116; Sf. Sofia 3; Sf. Vasile 88). 39. -Anatema este despartirea de Dumnezeu si impreunarea si mostenirea satanei. Iar, al patrulea sfant sobor, pentru anatema graieste aşa: nici un om credincios crestin, sa nu-si zica anatema, ci numai ereticilor şi calugarilor care leapada chipul si nu vor sa se mai intoarca; iar, de vor veni spre pocainţa, primeste-i si-i imbratiseaza, pentru ca Domnul Iisus Hristos, care s-a pogorat din ceruri pentru spasenia noastra zice: „N-am venit să chem pe cei drepti, ci pe cei pacatoşi la pocainta” şi „mare bucurie se face in ceruri pentru un pacatos care se pocaieste”. ILT, 33. Aici se arata ca si crestinii pot da anatema pe calugarii ce isi leapada cinul ingeresc si nu vor a se mai intoarce, adica celor care se despart de Biserica prin pacate foarte grave. Tot la fel pot da crestinii anatema si pe cei care se dezlipesc de Biserica si se duc la papistasi sau la sectanti sau la alte religii, si care nu vor sa se mai intoarca. Anatema asupra unei erezii inseamna ca erezia aia nu este de la Hristos ci de la dracul. Daca tot vine vorba … Acuma cativa ani pe siteul cacodox, numit crestinortodox, am zis anatema ( eu i-am considerat atunci anatema nu spun ca au fost dati anatema de vreun sinod ) mai multor persoane : – unui curvar, care facuse si teologia, care pretindea ca se impartaseste des, si ca catolicii si sectantii au si ei sfinte taine; i-am zis anatema ( multi o sa inteleaga gresit cuvantul asta ce l-am spus, pentru ca a da anatema o poti face in mai multe sensuri : 1) poti da anatema pe o perioada anumita sau definitiv dupa canoane, oficial, adica sa il opresti de la Impartasanie – asta fac preotii dupa ce au studiat suficient cazul celui anatemizat si au incercat toate mijloacele de indreptare; 2) sau poti zice anatema in sensul ca ai constatat ca cineva propovaduieste public un pacat si nu vrea sa se indrepte, si atunci tu zici anatema unei astfel de erezii si celui care o propovaduieste, insa zici anatema nu in sensul ca il opresti tu de la Impartasanie caci nu poti nefiind preot, ci zici in sensul ca ai constatat ca acel eretic se impartaseste spre osanda pentru ca face pacat impotriva Duhului Sfant, si ii spui ca ii este spre osanda; adica este anatema sufleteste, asta constati, sufleteste este despartit de Hristos, insa fizic nu poti sa il impiedici sa se duca la impartasire; dar nu zici pe un anumit termen ci doar pe perioada cat va propovadui acea erezie; caci cat timp o va propovadui nici intr-un caz nu are cum sa se uneasca cu Hristos, iar anatema inseamna despartirea de Dumnezeu pe care tu doar o constati nu o provoci, caci nimeni nu doreste nimanui asa ceva ) in sensul ca este despartit de Hristos, ca asta era sigur, ca nu avea cum sa fie unit cu Hristos sau sa se uneasca cu El prin sfanta Impartasanie ! Cand el se impartasea, ca gasise si popa care sa ii dea Impartasania, desigur unul din asta secularist, ca sunt destui, ii dadea chiar sfanta Impartasanie in sfanta lingurita, dar el in trupul si sufletul lui nu primea nici o sfintire absolut deloc, ci doar inraurire diavoleasca, spre osanda, intra satana in el. Pentru ca profana Taina; mai apoi a inceput sa spuna ca are vedenii cu Maica Domnului, pe care o simtea ca este femeie !!! Asta este harisma celui inselat. – la fel unei teoloage asa zis ortodoxe de la Bruxelles, care sustinea tot asa ca catolicii au sfinte taine si sectantii, si mai zicea ca femeile pot lua anticonceptionale prin pogoramant; o ecumenista; Nu imi pare rau deloc nici in ziua de azi ca am zis anatema, pentru ca erau foarte smintitori. Dar oricum, chiar si de n-as fi zis eu anatema, ei oricum erau anatema sufleteste, pentru pacatele lor, in care nu lucra harul Duhului Sfant. Si mai zic si asta : toti aceia care au pacate impotriva Duhului Sfant sunt anatema ( afurisenia tot anatema este, insa o anatema temporara ) oricum, chiar de nu-i da nimeni, caci nu este nevoie ca episcopul sa zica oficial anatema la fiecare in parte, lucru ce nici nu se poate. Ci ei sunt anatemizati la sinoadele ecumenice si locale. Deci cu sufletul sunt despartiti de Hristos, adica anatema, chiar de se si impartasesc spre osanda. Si anatemele sunt definitive sau temporare, insa sunt valabile pana cand aceia ce vor pocai de pacatele lor. Asta e sigur 100%, indiferent cine ar spune altfel : ” hula impotriva Duhului Sfant nu se poate dezlega nici in veacul acesta nici in cel viitor ”, zice Domnul. Chiar de va veni un preot sau episcop si va zice ca dezleaga pe un pacatos impotriva Duhului Sfant, impotriva Duhului Sfant va ” dezlega ”, adica nedezlegat va ramane, adica anatema, definitiv sau temporar. Iar daca este temporar sau definitiv eu nu judec, ci asta numai Hristos o stie, caci nu sunt prooroc si nu pot prevedea pocainta fiecaruia. Prin faptul ca am zis anatema am recunoscut doar realitatea sufleteasca in care stateau in speranta ca poate asta ii va mai trezi. Insa nu s-au trezit. Iar Ips Serafim Joanta, despre care Ips Teofan zicea ca e inger, are alta teorie. El zice ca catolicii au fost dati anatema de un sinod local si nu de unul ecumenic, deci ei nu sunt anatema pentru ortodoxie, ci doar local !!! O Doamne, ce ratacire ! Ei sunt anatema doar local, pentru sfantul Fotie si patriarhia Constantinopolului de atunci si pana la Athenagora care cica i-a absolvit pe catolici de anatema ! Asa zice un IPS. Si propovaduieste asta si in facultatile teologice din romania la stundentii teologi, si care nu zic nimic impotriva. Ca de mai multe ori le-a zis ca catolicii au sfinte taine, ba chiar si sectantii care s-au desprins din catolici. Acesta este ingerul Serafim Joanta. O fi inger, nu zic nimic, insa nu poate fi decat inger cazut. Iar asta pe mine nu ma incalzeste cu nimic, ma lasa rece. Deci Ips Teofan a uitat sa specifice ca e si cazut, sau poate el o fi crezand ca este inger bun ?! Pai ia sa vedem un canon : 1440. .-Sinoadele mitropolitane sau patriarhale ale bisericilor nationale au datoria numai sa interpreteze si sa aplice canoanele sinoadelor ecumenice si ale celor locale aprobate ecumenic, fara sa scoata sau sa adaoge ceva la ele, sau a le talmaceasca in alt chip, decit in acelasi spirit al ecumenicitatii evanghelice si apostolice, aparandu-le integritatea lor dogmatica si de cult, si a osandi pe eretici (IV ec. l; VI ec. l; VII ec.l). Hotararile sinodale cu privire la disciplina administrativa apartin epocii si traditiilor locale si culturale putandu-se modifica in decursul istoriei in asa fel, ca sa nu se aduca vatamare adevarurilor dogmatice, morale si de cult. -„Astfel sinoadele bisericilor nationale trebuie sa se adune de doua ori pe an, primavara si toamna (Apost. 34, 37; I ec. 19) sau cel putin odata pe an (VI ec. 8; VII ec 6; Cart. 73), cand episcopii sant obligati sa vina la sinod (IV ec. 19; VI ec. 8; Laod. 40; Sard. 6; Cart 76). Sinodul judeca pe episcopi (Ap.74; I. ec. 5; II ec. 6; IV ec. 9; Ant. 14, 15, 17, 20), si primeste spre judecare apelurile clericilor inferiori (I ec. 5; Ant. 6; Sard. 14; Cart. 11; Teofii 4; V. Neascultarea, Judecata). Avem aici cuvantul ” canoanele sinoadelor ecumenice si ale celor locale aprobate ecumenic ”, deci este vorba si de canoanele care au fost date la sinoadele locale si care au fost aprobate ecumenic. Pai stim ca cei ce traiesc necununati se numesc curvari si au 7 ani oprire de la Sfanta Impartasanie. Cine spune asta ? Sfantul Vasile cel mare la un sinod local. Nu este nici un sinod ecumenic care sa spuna ca aceia care traiesc necununati la biserica sunt curvari si se despart. Deci acest canon este dat doar la un sinod local si este acceptat la nivel ecumenic. Nu ca sfantul Vasile cel mare a inventat el de la sine ca aceasta este curvie si apoi au acceptat toti dupa el. Asta este o blasfemie. Caci Taina Nuntii a fost infiintata de Mantuitorul la Nunta din Cana Galileii ( atentie mare ! sfintii parinti zic ca Mantuitorul a infiintat Taina Cununiei la nunta din Cana Galileii, dar nu zic ca i-a cununat pe acei iudei, ci doar ca atunci s-a infiintat Taina pentru viitorii crestini, caci El a participat la nunta si a aratat prin asta ca El vrea sa participe la nuntile crestinilor; iar daca participa la nuntile crestinilor se cuvine sa o faca printr-o sfanta Taina, caci iudeii sunt iudei si nu pot fi sfintiti, iar crestinii sunt crestini si pot fi sfintiti; cine zice ca atunci Mantuitorul a cununat pe iudei nu este in duhul sfintilor parinti care nu afirmat niciodata asa ceva si au si oprit cu totul cununiile ereticilor sau paganilor la biserica ortodoxa, ci este in duhul lui antihrist, al new-age-ului, in care si paganii si iudeii si ereticii se pot sfinti si pot ajunge sfinti fara a se pocai, si astfel putem uni toate religiile intr-una; insa cum sa fie sfintenie acolo unde nu se implinesc poruncile Domnului, ci se calca cu voia si nu este pocainta ?!? ), iar in alta parte sfintii parinti zic ca cele 7 sfinte Taine au fost infiintatea de Mantuitorul prin sfintele Evanghelii, deci erau obligatorii pentru crestini inca de pe vremea apostolilor. In mod traditional, era acceptat prin traditia vorbita, la nivelul intregii ortodoxii, inca inainte de sfantul Vasile cel mare ca acela este pacatul curviei. Sfantul Vasile doar a expus acest canon in scris ca sa se pastreze mai bine. Caci o astfel de schimbare, ca un lucru sa nu fi fost curvie inainte de el, si sa fi devenit curvie dupa el, nu este posibila. Caci altfel Biserica dinaintea lui nu ar mai fi fost sfanta, caci pacatul curviei este foarte mare, nu doar pacat. Si asemenea schimbari nu se pot face in Biserica veci, mai ales sa afirme sfantul Vasile cel mare asa ceva. Daca pana la el nu ar fi fost pacat nici el nu ar fi spus canonul respectiv, iar daca l-a spus atunci e clar ca pana la el s-a pastrat aceasta invatatura doar verbal, in obicei. Ca si in alta parte el observa un obicei care pana la el nu s-a scris, ci s-a pastrat oral, si apoi el l-a consemnat. Atunci cand zice ca este obiceiul ca daca barbatul preacurveste femeia sa nu-l paraseasca, iar daca femeia preacurveste barbatul sa o paraseasca. Deci dupa cuvantul de mai sus, putem avea si canoane hotarate la sinoade locale, si care sunt mai apoi acceptate si ecumenic, si care au puterea unei hotarari de la un sinod ecumenic. Caci zice ca si canoanele de la sinoadele locale aprobate ecumenic, trebuie respectate cu sfintenie de patriarhii, ” fara sa scoata sau sa adaoge ceva la ele, sau a le talmaci in alt chip, decat in acelasi spirit al ecumenicitatii evanghelice si apostolice, aparandu-le integritatea lor dogmatica si de cult, si a osandi pe eretici ”. Deci o patriarhie nu poate sa incalce niciodata un canon local aprobat ecumenic. Ce este aprobare ecumenica ? Pai oare aceasta este tot una cu sinod ecumenic ? Nu este. Caci in cuvantul de mai sus nu vorbeste doar de canoanele de la sinoadele ecumenice, ci si de canoane hotarate la sinoade locale dar aprobate ecumenic, si daca spune asta dupa ce spune despre cele hotarate la sinoadele ecumenice, inseamna ca canoanele aprobate ecumenic nu sunt tot una cu cele hotarate la sinoadele ecumenice. Deci sinodul ecumenic si aprobarea ecumenica nu este acelasi lucru. Caci am spus ca nici un sinod ecumenic nu a aprobat pana in ziua de azi canonul sfantului Vasile cel mare in privinta curviei. Si nici nu este nevoie. Acest canon a fost aprobat ecumenic fara sa fie nevoie de nici o intrunire ecumenica a tuturor patriarhilor, pentru ca era un canon care era valabil dintotdeauna de la apostoli, dar se pastra oral. Deci nu este nevoie de sinod ecumenic pentru fiecare canon de la un sinod local, ci doar ca acel canon sa fie aprobat ecumenic, adica sa fie primit de intreaga ortodoxie. Asa si cu anatemizarea catolicilor. Si nu este nevoie de un sinod ecumenic pentru fiecare noua religie pe care o descoperim, ca asa nu mai terminam niciodata cu sinoadele ecumenice. Dar orice noua religie pe care o descoperim daca este anatemizata la un sinod local, si apoi anatema respectiva este primita de toate patriarhiile, atunci religia devine anatema ecumenic. Sau daca sinoadele ecumenice dau anatema pe pagani la general, atunci nu este nevoie sa facem cate un sinod ecumenic pentru fiecare religie noua. Pentru catolici nu mai e nevoie de nici un sinod ecumenic. Deci daca sfantul Fotie a zis anatema catolicilor, iar catolicii lui, iar restul patriarhiilor apoi au intrerupt toate comuniunea euharistica cu Roma, atunci e clar ca anatema de la sinodul local data de sfantul Fotie a fost acceptata ecumenic, si nu mai poate fi decat aplicata obligatoriu de toate patriarhiile de pana in ziua de azi. E vorba de o anatema ecumenica si nu locala. Caci daca celelalte patriarhii nu se rupeau euharistic de Roma atunci trebuiau sa se rupa de Constantinopol, si nu au facut asta, pentru ca sfantul Fotie avea dreptate. Ma rog, in nici un chip catolicii nu pot fi decat anatema. Clar. Pana se vor pocai si vor veni la ortodoxie. La fel si toti sectantii care s-au desprins din ei. Sper ca e clar ca ereticii nu pot avea Sfinte Taine. Cine spune altfel huleste Tainele ortodoxe. Am clarificat doua subiecte : pogoraminte la pacate nu se poate, iar ereticii nu au sfinte Taine. Mie daca imi dati in mana impartasania catolicilor, romano sau greco, nu conteaza, o voi calca in picioare, caci este paine spurcata. O arunc jos si o calc. Nu o dau pe apa sau in foc ca pe o paine binecuvantata, ci o calc. Caci cand un popa catolic face liturghia catolica, nu sfinteste painea si vinul nici un strop. Painea si vinul pe care ei le considera impartasanie, nu sunt sfintite nici macar cat anafora ortodoxa, ba mai mult, nici macar cat painea de pe masa crestinului, care si el face o rugaciune de sfintire a bucatelor inainte de masa. Bucatele de la masa ortodoxului se binecuvinteaza cu un strop de har, cat poate da el, dar painea din ” impartasania ” catolica nu se binecuvinteaza nici atat. Caci ei nu zic la liturghia lor : Doamne binecuvinteaza bucatele din potir ca sa le mancam ca pe o simpla mancare. Daca ziceau asa se mai binecuvantau ele, dar daca ei zic sa se prefaca in Trupul si Sangele Mantuitorului, atunci ei batjocoresc fara sa isi dea seama Taina ortodoxa, si astfel nu primesc nici un strop de har, ci inraurire diavoleasca asupra painii si vinului. Acolo ei il primesc pe dracul in chipul lui Hristos, si cu acel drac se impartasesc ei, si de aia nu pot veni usor la ortodoxie, pentru ca energiile demonice ale acelui drac le intuneca mintile in permanenta. E un fel de vraja care le mentine permanent mintea si inima in puterea draceasca la care se inchina in bisericile lor. Papa ii vrajeste cu painea lor necurata pe care o numesc impartasanie. Este inspaimantator ce fac ei acolo, aduc inchinare dracului camuflat in chipul lui Hristos, si nu isi dau seama, raman in inselare. Si cei ortodocsi care ajungeau sa se inchine unui astfel de drac aparut in vedenie, aveau mai apoi de suportat consecinte dezastruoase, unii chiar se pierdeau pe vesnicie. Dapai unui catolic care face asta in fiecare sarbatoare ! Nu este de mirare ca ei nu vin la ortodoxie. Deci daca mi se da o astfel de impartasanie in mana mea, eu o voi calca, caci pe dracul il voi calca. Am mai zis ca cei care au pacate impotriva Duhului Sfant pot lua anafora, aghiazma, li se poate face Cununie, Maslu, inmormantare, dar nu se pot pomeni la sfanta Liturghie sau sa fie impartasiti, daca cred in sfintenia bisericii ortodoxe si a Tainelor ei. Dar daca unul dintre ei merge la Impartasanie, chiar cu aprobarea unui preot ortodox inselat, tot ramane neimpartasit, pentru ca nu poate intra Trupul si Sangele Mantuitorului intr-un vas spurcat. Acel om se va impartasi de lucrare satanica si nu de harul Duhului Sfant, pe care il huleste, si va profana Taina Impartasaniei. Si din astia, in ziua de azi sunt destui, chiar majoritatea. Ia uitati-va la sate, ba chiar si la orase, la toti aceia care nu tin posturile ( aici intra si cei care manaca de post dar dau altora mancare de dulce in post, sau cei de le munte care vand lapte sau branza la masina laptelui sau a branzei in posturi; ei trebuie sa rupa contractele lor cu satana ), sau care folosesc anticonceptionalele sau prezervativele, sau care fac onanie, sau care nu isi fac rugaciunile zilnice, astea fiind cele mai raspandite pacate impotriva Duhului Sfant, ca se impartasesc si ei odata sau de doua ori pe an. Preotii secularisti ii lasa, insa cand ei merg la impartasire si ei si preotii aceia primesc inraurire diavoleasca si nicidecum har, nici macar un strop. Caci ei profaneaza Taina si fac pacat, iar prin pacat nu se primeste nici un strop de har ci diavol. Ooo, cat de multi astfel de preoti sunt in ziua de azi, care in loc sa ii cheme la pocainta pe astfel de oameni, ii ” dezleaga ” la pacate si apoi si la impartasire. Dar partea lor este a lui Iuda, a aceluia care la Cina cea de Taina a profanat Impartasania, chiar daca nu stia ca face vre-un pacat. Daca tot vine vorba de impartasirea lui Iuda … De ce l-a lasat Mantuitorul pe Iuda sa se impartseasca spre osanda lui, si cum zic sfintii parinti a intrat dracul in Iuda dupa impartasire, si nu i-a zis sa nu se impartaseasca si el. Pentru ca ceea ce voia sa faca Iuda, adica vanzare, el nu stia ca e vanzare. El gresea din nestiinta, chiar daca greseala era extrem de grava. Caci el credea ca Mantuitorul fuge de a fi facut imparat peste Israel din smerenie, dar ca asta era menirea Lui de Mesia. Chiar si apostolii credeau asta. Dar ei nu voiau sa-L forteze din evlavie si increderea pe care o aveau in El. Iuda era insa mai rationalist si judeca lumeste, gandind ca ii va face un bine Lui fara voia Lui, si mai apoi El ii va fi recunoscator. De aceea s-a inteles cu puternicii lui Israel sa fie adus Mantuitorul in fata sinodului lor, crezand ca el fiind Mesia nu are cum sa i se intample ceva rau, ci va fi pus sigur imparat. De aceea s-a si spanzurat atunci cand a vazut ca a fost osandit la moarte. Deci el la Cina cea de Taina nu stia ce va urma, si gresea grav din nestiinta. Exista pacate impotriva Duhului Sfant, pacate de moarte, pacate mici, si greseli din nestiinta. Sper ca stiti ce sunt acelea si nu mai trebuie sa mai explic. Mai exista si cele strigatoare la cer care sunt mai grave decat cele de moarte. Deci Mantuitorul stiind ca Iuda greseste si nu este constient de asta, si ca pentru a-i explica si a-l convinge ar dura prea mult timp, l-a lasat sa se impartaseasca. Sa explic mai clar, ca aici se intrevad mai mult taine. Mai intai cum procedeaza Dumnezeu atunci cand in Biserica apare o noua greseala, o noua ratacire, o noua erezie ? Pai cand a aparut arianismul cum s-a procedat ? Au trebuit 70 de ani de discutii pe tema asta intre sfintii parinti si adeptii arianismului, pana cand sfintii parinti au luminat pe toti cei care erau de luminat din biserica ortodoxa ca arianismul este erezie. Caci arienii in acei 70 de ani au fost primiti in biserica ortodoxa, preotii adepti ai arianismului au avut in continuare Tainele valide, aveau dreptul sa slujeasca, iar arienii sa se impartaseasca. De ce sfintii parinti nu i-au dat anatema imediat ? Pentru ca arienii timp de 70 de ani au ridicat mereu si mereu noi argumente in sprijinul ratacirii lor, si sfintii parinti au trebuit mereu sa clarifice acele probleme pe care le ridicau arienii, trebuiau sa aduca contra-argumente care sa desfiinteze pe cele ariene. Si astfel s-a discutat 70 de ani, fara sa se pronunte anatema. Dar in momentul in care arienii nu au mai putut aduce nici un argument, sfintii parinti au zis : daca voi nici acum nu va corectati, cand am invins toate argumentele voastre, apoi inseamna ca voi nu aveti capacitatea de a intelege ortodoxia din cauza pacatelor grosolane pe care le aveti. Pentru ca omul pentru a intelege teologia ortodoxa trebuie mai intai sa se corecteze de pacatele grosolane. Deci in timpul celor 70 de ani au inteles teologia si argumentele sfintilor parinti doar arienii care nu aveau pacate grosolane. La urma au mai ramas cei cu pacate grosolane, ascunse sau nu. Si atunci sfintii parinti au zis : gata, pe astia nu mai avem noi raspundere sa-i luminam, gata si cu problema arianismului, anatema. Si i-au despartit de biserica si de Sfintele Taine. Asa se procedeaza cu fiecare noua problema care apare in fata Bisericii. Asa proceda si Mantuitorul, desigur, cu blandete, ingaduinta, rabdare si indelunga rabdare. De exemplu cand cei ce-l tot ispiteau in public, fariseii si arhiereii, saducheii, si altii, El mai intai le-a tot adus argumente, iar cand ei nu au mai avut ce sa-I mai spuna, dar tot nu s-au corectat, El le-a zis : am cunoscut ca nu aveti in voi dragostea de Dumnezeu si deci sunteti ai diavolului. Adica ca au pacate mult mai mari si de aceea nu pot intelege cuvintele Lui. Si daca nu se vor pocai de ele nici nu vor le vor intelege vreodata. Si asa a si fost. Au ramas dusmani cu El. Asa si cu Iuda. Iuda gandea ca are el dreptate si ca nu greseste, si astfel Mantuitorul nu putea inca sa-l desparta din randul apostolilor, trebuia sa-l rabde si sa ii explice. Insa problema era ca Iuda deja se intelesese cu arhiereii sa-L aduca inaintea lor inainte de Pasti. Si Iisus stia ca asa va face, dar pentru ca nu cumva sa vina asupra Lui in alta zi decat seara aceea de joi, si adica vineri dimineata sa nu fie rastignit, si in consecinta invierea Lui sa nu mai cada Duminica, atunci El i-a zis : ” ceea ce vrei sa faci du-te si fa mai repede ”, adica fa in seara asta, pentru ca Eu maine dimineata sa fiu pus pe cruce si nu maine seara, si ca invierea sa cada Duminica dimineata, atunci cand trebuie. Deci, El vazand ca Iuda nu poate fi corectat in timp util, si ca oricum avea sa-l vanda, atunci l-a lasat sa se impartaseasca spre osanda, fara a-i mai explica nimic, ci doar i-a zis : fa mai repede. Asa este blandetea si rabdarea Mantuitorului, caci El a doua zi, avea sa fie rastignit, dar singur a spus : fa mai repede, si nu a spus : Iuda blestemat sa fii. Mai mult l-a mai lasat sa profaneze si Trupul si Sangele Lui la Cina cea de Taina. Noi daca cineva vrea sa ne taie mana sau sa ne fure o lopata, sau ne ia un metru de pamant il blestemam si mergem pana in panzele albe la judecata cu el. Apoi ce crestini om mai fi si noi ?!?! Asa cum zice Mantuitorul : cine nu asculta de invatatura Bisericii sa-ti fie tie ca un pagan si ca un vames. Asa suntem noi, ca niste pagani si ca niste vamesi. Suntem ca paganii. Apoi cum s-or mantui cei care au averi si nu le dau dau la saraci si mai apoi se mai si lupta in judecati pentru un metru de pamant ? Pai nu se mantuiesc. Asa sunt asa zisii crestini din ziua de azi. Daca le spui asta fac pe smeritii si apoi tot acelasi pacat fac, adica sunt crestini numai cu numele, adica ca paganii. Mai mult zic ca daca le spui ii judeci, si raman tot asa. Ca ei zic ca fac pogoramant la pacate, ca in ziua de azi trebuie sa faca asa ca sa isi salveze casniciile. Mare inselare. Daca tot vine vorba de salvarea casniciilor si de pogoraminte la pacate, tot pe site-ul crestinortodox am intalnit tate din astea care ziceau ca iau anticonceptionale pentru ca sotii lor nu se pot abtine de la impreunare si le obliga la avort. Apoi, aceste tate nu mai sunt crestine nicidecum. Caci pentru anticonceptionale au mai mult de 2-3 ani oprire de la impartasanie, si chiar daca preotii secularisti ii lasa sa se impartaseasca spre osanda se impartasesc nu cu har ci cu diavol, precum am zis mai sus. La fel si cei care fac onanie, care au oprire de la impartasanie un an sau jumatate de an, daca se lasa se pacat definitiv. La fel si prezervativul, care este o forma de onanie. Unii poate gandesc ca pentru onanie se mai da si canonul de 40 de zile de post aspru, si daca se lasa de pacat pot fi impartasiti dupa cele 40 de zile. Si apoi gandesc asa : postim in postul mare si in cel al craciunului 40 de zile, si in timpul asta nu ne impreunam, deci obligatoriu nu avem cum sa facem pacatul onaniei, deci e logic ca dupa post de Pasti si de Craciun ne putem impartasi canonic. Insa se inseala. Tot spre osanda se impartasesc. De ce ? Pentru ca Impartasania li se poate da doar daca se lasa definitiv de pacat si apoi tin cele 40 de zile de post. Ori ei isi planifica ca dupa post sa refaca pacatul. Iar asta nu e pocainta ci mizerie, este nepocainta si minciuna. Nici dezlegarea de la spovedanie nu e valida asupra lor. Nici daca toti episcopii din lumea asta s-ar aduna si i-ar dezlega, nu ar fi valida dezlegarea, pentru ca aceasta e data de Hristos prin ei si nu de ei, iar Hristos stie gandurile cele mai ascunse, si daca ii vede cum isi planuiesc sa reia pacatul dupa post, apoi nu le mai da dezlegare veci. Nu au decat sa nu creada ce le spun, dar vor avea surpriza neplacuta dupa moarte, cand le va cere Mantuitorul socoteala pentru fiecare data cand au profanat Impartasania, si lor si preotilor care i-au ” dezlegat ”. Atat de mare a ajuns ratacirea preotilor, mai ales a celor de mir, incat ma intreb in ce masura mai au ei coonstiinta ca tin de sfintii parinti sau de biserica ortodoxa. Spun ei asta numai cu gura sau chiar o cred ? Pai preotul dintr-un sat, de exemplu, ” impartasea ” un preacurvar ( de fapt pe mai multi ) caruia ii zicea la ” spovedanie ” : ” frate nu te mai du la lea Mariuta ”, si ala zicea ca ” nu ma mai duc ”, popa il ” impartasea ” iar ala a doua zi era dus la lea Mariuta. La preacurvie. Ala e preacurvar si acuma la 65 de ani, si chiar propovaduieste curvia si preacurvia la tineri si batrani. Popa ala era si foarte lacom de bani incat lumea se cam saturase de el, dar toate aceste lucruri pe episcopi nu i-a deranjat. La un moment dat insa acel popa a facut niste acte cu semnaturi false de la enoriasi ( le falsificase el ) si care au ajuns la episcop, lucru pentru care episcopul l-a dus in alta parohie. Doar atat. Acolo isi continua opera mantuitoare. Popa asta nou care a venit nu e chiar asa ca ala dinaintea lui, e tanar, cand predica nu citeste de pe o hartie, zice lumea. Insa mananca de fata cu enoriasii carne in saptamana branzei. Lumea cand vede se ia dupa el. Si cand e vorba de impartasit, impartaseste tot satul in cele 4 posturi, sat in care nimeni nu tine nici un post. Sau care mai tin tin de forma, caci ei tin dar la alte persoane din familia lor sau straine le dau de dulce sa manance in post. Ala nu e post tinut, ci batjocura de post. Pe acestia ii ” impartaseste ” popa. Si ei se cred impartasiti. Apoi mai e un obicei pagan la ei : pe cei care tin poruncile lui Dumnezeu si se pot impartasi nu vrea sa ii impartaseasca de Pasti, nu stiu din ce motiv secret, cica nu poate spovedi !!! Iar pe alte persoane care au mare putere de a posti, si care nu tin posturile obligatorii ale bisericii ci le calca, dar care inainte de Pasti tin 3 zile de post negru ii ” impartaseste ” si de Pasti. Auzi. Poate din cauza asta nu poate popa sa spovedeasca de Pasti din cauza ca nu toti pot tine cele 3 zile de post negru si mai apoi sa mai aiba si puterea sa vina la slujba invierii unde trebuie sa stea pana dimineata in picioare. Apoi mai omule, asta nu mai e crestinism. Au ajuns acest fel de popi exact catarul din vedenia staretului Antonie care sta intre usile Imparatesti, caci ei nu mai inteleg crestinismul, ci au conceptie sectara. Si sunt foarte multi astfel de preoti intre cei de mir, cu astfel de credinta de gen sectar. Chiar marea majoritate a celor de la sate. Daca tot am clarificat situatia cu Iuda, ca in cazul greselii din nestiinta, atunci ma gandesc sa analizez daca ecumenismul si secularismul este greseala din nestiinta sau pacat. Mai intai sa zicem ce este pacatul. Inainte de caderea din rai Adam nu avea in fire pacate. Daca omenirea nu ar fi cazut din rai, oare ar mai fi avut nevoie de medicina, stiinta si tehnologie ? Ecumenistii ar zice ca nu, pentru a-si putea justifica mai apoi caderile lor. Ei ar zice asa ( am sa expun tot rationamentul lor dar acolo unde ei gandesc gresit o sa pun o steluta cu un numar si la urma voi explica in ce costa greseala lor, la fiecare numar ) : ” omenirea in primul rand ar fi avut mari puteri spirituale. Apoi daca nu erau boli nu era nevoie nici de medicina*1. Iar daca omul avea puterea de a merge pe apa, nu era nevoie de vapoare; daca avea puterea de a disparea dintr-un loc si a aparea in altul ( si Iisus a aratat ca avea aceasta putere inca de la nastere, cand a aparut in bratele Maicii Domnului fara a se naste pe cale fireasca; si daca Iisus avea aceasta putere inca de la nastere o avea si Adam si Eva ), nu ar fi fost nevoie de automobile si avioane*2; daca avea puterea de a contempla universul si de a vedea exact toate tainele lui nu avea nevoie de rachete cu care sa mearga in univers; si asa mai departe. Omul in rai nu ar fi avut nevoie de stiinta si tehnologie, deci acestea nu ar fi aparut*3. In rai nu era nevoie de armate si de minciuna*4. Toate acestea ar fi fost considerate pacate daca omenirea ar fi ramas in rai*5. Insa cand omul a cazut din rai caile mantuirii lui s-au complicat : au aparut bolile si puterile spirituale au disparut. In rai omul avea o fire curata, dupa cadere a dobandit o fire decazuta. Iar firescul pentru om este ceea ce este necesar pentru mantuirea omului. Insa dupa cadere omul a pierdut aptitudinile mantuitoare din rai, si atunci avea nevoie de altele noi, mai accesibile*6. Deci daca dupa cadere, Dumnezeu nu ar fi coborat nivelul firescului mai jos, omul nu s-ar fi mantuit niciodata*7. Adica : Dumnezeu daca ar fi spus dupa caderea omului ca omul nu are voie sa faca armate pentru aparare ca e pacat, sau ca nu poate spune minciuna in nici o situatie, sau ca nu are voie sa inventeze stiinta sau medicina sau tehnologia, ca acestea ar fi ramas pacate ca in rai, atunci un simplu virus de raceala ( de exemplu ) ar fi ucis toata rasa umana inca inainte sa se nasca din Fecioara Maria Hristos, si sa ne salveze prin crestinism*8. Omenirea ar fi murit*9, toti oamenii s-ar fi dus in iad. Universul material nu ar fi disparut, insa oamenii ar fi ramas toti fiinte fara trupuri, iar Hristos nu se mai putea intrupa. Deci nu putea muri nici invia. Si daca El nu ar fi inviat nici omenirea nu mai putea fi inviata, caci puterea de a fi inviata omenirea a venit prin invierea Lui. Deci omenirea ar fi ramas vesnic in iad. Deci prin mijloacele care erau firesti in rai omul dupa cadere nu se mai putea mantui, deci aceste mijloace pentru omul cazut nu au mai putut fi firesti ci au devenit suprafiresti*10. Atunci Dumnezeu a mai coborat putin din necesitate nivelul firescului : unele lucruri ce erau nefiresti in rai, acum dupa cadere au devenit firesti*11. Asta nu a insemnat ca Dumnezeu S-a hulit pe Sine, sau ca a fost biruit de pacat prin caderea omului, sau ca a facut pogoramant la pacatul omului. Nu, caci Dumnezeu nu poate face pogoramant la energie demonica, nu poate conlucra cu cel ce l-a ispitit pe Adam in rai. Si nici nu are nevoie. Ci Dumnezeu a coborat nivelul firescului insusi, adica unele lucruri nefiresti din rai au devenit firesti, adica necesare mantuirii*12. Deci Dumnezeu a alungat energia demonica din acele lucruri pe care El le-a facut sa fie firesti pentru omul decazut*13. Si dupa ce a alungat energia demonica, demonul nu avea decat sa crape de ciuda, dar acele lucruri au devenit virtuti*14. Dumnezeu are putere sa faca asa ceva, pentru ca El a creat Cerul si pamantul si el a pus legile in ele, atunci le si poate schimba dupa dorinta Lui, caci este Stapan. Dar nu toate au devenit firesti, ci doar cele de care omenirea are neaparata nevoie pentru a se putea mantui : a devenit fireasca tehnologia, stiinta, medicina, armatele pentru aparare, si a minti in anumite situatii exceptionale*15. Aceste lucruri au devenit firesti si nu mai constituie pacate, pentru a se putea mantui omul*16. De ce Dumnezeu nu a facut sa fie firesti toate pacatele, astfel incat omul sa fie izbavit instantaneu de orice pacat, si sa fie considerat curat inaintea Lui Dumnezeu si dupa cadere ? Pentru ca omul a ales sa devina decazut, sa nu mai aiba partasie cu harul, si Dumnezeu trebuia sa respecte aceasta dorinta a omului, si nu sa tot coboare nivelul firescului la infinit la fiecare cadere a omului, astfel incat sa il mantuiasca pe om cu forta. Dumnezeu i-a dat omului darul libertatii de alegere, fara de care nici nu poate fi fericire si rai, si i-a respectat alegerea omului de a fi decazut, alegerea omenirii care prin Adam a ales sa fie decazuta. ”. Asta e rationamentul lor. Sa explicam fiecare greseala : *1 in rai nu erau boli, nu era nici medicina asa cum o cunoastem azi, insa dupa firea lucrurilor, omul isi suplinea lipsurile din organism cu subtantele din plante si minerale. Manca adica. Asta era firesc in rai, iar bolile au aparut de la cadere, de la pacat. Bolile ( fiind nefiresti ) aduc niste lipsuri exagerate ( nu ca foamea care e fireasca ) in organism, iar vindecarea lor inseamna a suplini lipsurile din organism cu substante din plante si minerale, adica un lucru firesc care era si in rai. Ca omul sa suplineasca necesitatile de substante din organism, prin intermediul hranei din plante si minerale, era firesc in rai. In asta costa si vindecarea bolilor – in a suplini necesitatile organismului cu substante din plante si minerale, care nu este ceva nefiresc, este o lucrare care omul oricum o facea in rai, in absenta bolilor. Deci suplinirea lipsurilor din organism, care din pricina pacatelor a devenit exagerata si a generat bolile, se face ca si in rai pe cale fireasca : hranire cu plante si minerale. Asta e si medicina din ziua de azi. Desigur, medicina care este buna, nu cea pe care o inventeaza oamenii bolnavi de rautate la minte si la suflet. Caci masonii inventeaza tot felul de medicamente care nu sunt medicamente. Apoi Arhanghelul Rafael a invatat pe oameni diferite leacuri din plante si minerale. Nu se poate spune ca ingerii si-au lepadat firea lor, adica ar fi facut pacate, din mila fata de oameni, deci iata ca medicina este fireasca si pentru ingeri. Caci daca si-ar fi lepadat firea lor prin mila fata de oameni, atunci azi nu ar mai fi fost ingeri ci demoni. Caci a lucra ei impotriva firii lor create de Dumnezeu este impotriva harului, este o hulire a lui Dumnezeu, un pacat. Ingerii nu pot lucra impotriva firii lor ingeresti. Apoi, medicina nu schimba firea omului, aceasta e doar o lucrare a omului. Sfintii parinti fac deosebire intre fire si lucrare, de exemplu sfantul Grigorie Palama a explicat aceasta diferenta foarte clar, stiti. Faptul ca Dumnezeu a creat lumea nu a schimbat cu nimic Firea Fiintei Sale, chiar daca lucrarea Lui cu faptura este mult sub nivelul Lui de cunoastere. Crearea lumii este fireasca pentru El, chiar daca faptura este mult inferioara Lui in cunoastere. Caci daca ar fi fost nefireasca ar fi schimbat Firea Lui Dumnezeu si atunci El Insusi ar fi cazut din Cer in iad. Asta e erezie, desigur. La fel intruparea Mantuitorului : Dumnezeu Fiul a luat firea omeneasca in Persoana Lui, dar aceasta lucrare nu a schimbat cu nimic Firea Lui Dumnezeiasca. La fel si moartea Lui pe cruce, nu a schimbat Firea Lui Dumnezeiasca. Nici invierea nu I-a schimbat Firea. Toate acestea sunt lucrari ale Sale ( si care sunt pogoratoare ) nu sunt impotriva Firii Sale Dumnezeiesti ci dupa Fire ( nu a facut pogoramant la lucru nefiresc ). Sau cand a vindecat multime nenumarata de boli, vindecarea nu a insemnat lucrare impotriva Firii Lui Dumnezeiesti, ci dupa Fire. Deci daca vindecarea prin minune este dupa firea Lui omeneasca desavarsita si dupa Firea Lui Dumnezeiasca, si nu impotriva firilor Sale, atunci nici medicina nu este impotriva firilor Sale. Deci o lucrare nu este impotriva firii unei fiinte daca lucrarea nu inseamna o hulire, o tradare a firii. O lucrare oricat de pogoratoare ar fi, nu este impotriva firii daca nu o strica. Iar medicina este o lucrare de hranire a trupului cu plante si minerale, ceea ce este dupa firea omului, nu este impotriva firii lui. Deci nu este impotriva firii, oricat de complexa ar fi. Desigur din pricina bolilor, suplinirea lipsurilor organismului a devenit mult mai complexa decat era la omul din rai si care nu avea boli, insa oricat de mult s-ar complica aceasta lucrare nu este impotriva firii atata timp cat vindeca omul. Dumnezeu in vesnicie Se odihnea, insa cand a inceput sa creeze lumea nu S-a mai odihnit, zice Scriptura. Asta insa nu inseamna ca Si-a tradat Firea. Sper ca am fost destul de clar. Si deasemenea nu se poate spune ca medicina il transforma pe om in alta fire, adica in alta fiinta, din om sa-l faca dinozaur sau nu stiu eu ce alta fiinta. Deci medicina nu este rea. *2 in rai nu ar fi fost nevoie de vapoare, avioane si automobile, asa e, insa si astea sunt doar niste lucrari care nu modifica firea omului. Caci nu devine omul masina din cauza lor. Nu sunt impotriva firii, atata timp cat nu fac nici un rau omului. Desigur ele pot fi folosite si la rau de oamenii rai, dar ele prin ele insele nu sunt rele. Deci chiar daca in rai nu ar fi existat aceste masinarii, totusi ele sunt doar niste lucrari dupa fire, nu impotriva firii. *3 nici rachetele nu sunt impotriva firii atata timp cat nu schimba in rau firea omului. *4 in rai nu era nevoie de armata ? Sa ne imaginam urmatoarea situatie : daca Adam nu ar fi pacatuit, nici Eva, si ar fi nascut pe Cain si Abel in rai; dar apoi Cain ar fi cazut in pacat si dupa el toti urmasii lui ar fi mostenit de la el firea decazuta, iar Abel ar fi ramas nepatimas si curat si toti urmasii lui ar fi fost curati. Atunci am fi avut oameni perfecti si oameni pacatosi pe pamant. Raiul nu ar mai fi fost rai. Oamenii rai ar fi luptat cu oamenii desavarsiti, si cei desavarsiti cu cei rai. Asa cum ingerii din cer lupta cu demonii. Lupta nu e un pacat, daca e in scop de aparare a binelui. Oamenii perfecti ar fi luptat impotriva oamenilor rai folosindu-se de puterile spirituale. Ar fi fost doua armate. Desigur oamenii desavarsiti nu puteau fi invinsi. Dar am aratat ca lupta cu raul nu e pacat si nici impotriva firii, ci o lucrare fireasca. Apoi daca oamenii rai ar fi fost unii mai rai si altii mai putin rai, atunci cei mai putin rai poate nu ar fi fost chiar dusmani cu cei desavarsiti. Insa cei desavarsiti nu puteau sa descopere planurile lor de lupta cu cei foarte rai, nici macar celor mai putin rai dintre cei rai. Caci putea sa apara o tradare. Deci oamenii desavarsiti ar fi mintit despre planurile lor de lupta, si asta ar fi fost tot o arma de lupta cu raul, nu ar fi fost ceva impotriva firii. Deci daca minti pentru a proteja binele firii atunci nu e pacat, ci e lucru firesc. Deci minciuna in anumite situatii nu este impotriva firii ci fireasca. La fel, ingerii numesc pe Dumnezeu Domnul Savaot, care se traduce Imparatul ostirilor ceresti, ceea ce arata ca Insusi Dumnezeu este Conducator de osti, Cel mai mare. Si asta nu e nici un pacat. Si sa observam ca in cartea despre viata sfantului Siluan, in comentariul prefata scris de parintele Ioan Ica junior, care este un ecumenist, se strecoara deasemenea o hula subtila : el zice ca ingerii ar fi luptatori cu raul din firea lor, insa Dumnezeu ii vrea pe crestini sa nu lupte cu raul, caci asta ar insemna maniheism. Ba nu, ci lupta cu raul este permisa atunci cand este pusa in primejdie patria de exemplu. Si asta se numeste patriotism si este virtute. Sfintii au murit cu sabia in mana, si Insusi Mantuitorul la Cina cea de Taina le spune apostolilor sa aiba sabii, nu in sens metaforic ci la propriu. Insa nu le-a permis sa le foloseasca in orice situatie, ci doar in situatii exceptionale, cum ar fi apararea patriei. Asta nu este maniheism. Daca ar fi maniheism, atunci Insusi Mantuitorul ar fi fost maniheu, si la fel si ingerii. Asta e hula. Maniheii sunt aceia care tot timpul ridica sabia. Insa Mantuitorul si ingerii nu o fac. La ingeri nu este justificat maniheismul ca si cum le-ar fi firesc, ca si cum Dumnezeu i-ar fi creat manihei. Asta e hula. Acest ecumenist zice acolo ca ingerii tot timpul ar ridica sabia dar ca la ei nu ar fi pacat. Nu e asa. Insa ecumenistii au tendinta sa judece ca maniheism pe oricine ridica, pentru ca ei nu mai predica ortodoxia, ci iubirea lumeasca fata se eretici. Ei sunt adeptii iubirii in orice situatie si fara discernamant, chiar si atunci cand ajungi sa iubesti raul. Si atunci normal ca ei ii vad pe cei ce spun cuvantul ” eretic ” ca fiind lipsiti de iubire. Nu degeaba a comentat cartea un ecumenist, nu degeaba au exploatat ecumenistii iubirea curata a sfantului Siluan, ci pentru ca au fost destui care nu au inteles mesajul acestui sfant. Pentru ei iubirea fata de vrajmasii Bisericii inseamna sa calci propria credinta. Alti rataciti spun ca ingerii nu lupta niciodata, si ii acuza pe cei care isi iubesc vrajmasii cu dreapta socoteala ca au angelism. Adevarul insa e in dreapta socoteala. Dreapta inseamna dupa voia Lui Dumnezeu nu dupa inteligenta omeneasca. *5 am aratat ca nu ar fi fost considerate pacate *6 dupa cadere omul a pierdut aptitudinile mantuitoare din rai, si atunci avea nevoie de altele noi, mai accesibile, insa aceste aptitudini noi am aratat ca sunt tot firesti, caci nu schimba in rau firea omului, ci o vindeca. *7 atata timp cat noile aptitudini nu sunt nefiresti Dumnezeu nu a coborat cu nimic nivelul firescului *8 daca medicina nu e nefireasca atunci e normal ca omul a dezvoltat-o si nu avea cum sa fie ucisa omenirea de un virus de raceala *9 nu ar fi murit *10 au devenit suprafiresti pentru omul cazut, insa medicina, armata, tehnologia, minciuna in anumite situatii, am aratat, nu sunt nefiresti *11 nu erau nefiresti, ci doar ca nu era de ce sa fie folosite in rai *12 nu erau nefiresti, ci doar ca nu era de ce sa fie folosite in rai *13 nu a alungat nici o energie demonica din ele, caci nici nu au avut niciodata *14 nu au devenit virtuti ca erau si in rai *15 nu erau nefiresti, ci doar ca nu era de ce sa fie folosite in rai *16 nu erau nefiresti, ci doar ca nu era de ce sa fie folosite in rai Ecumenistii mai spun ca si evreii dinainte de Hristos au facut niste lucruri care ar fi fost nefiresti in rai, la porunca Lui Dumnezeu . Sa dam niste exemple. Avem faptul ca poporul iudeu a atacat de multe ori alte popoare pentru a ajunge in Pamantul Fagaduintei, lucru care in ziua de azi noua ni se pare incorect. Caci a lua altor popoare pamantul este pacat azi. Insa nu si atunci, caci pentru mantuirea omului era necesar ca iudeii sa ajunga in Pamantul Fagaduintei. Deci iudeii au atacat popoarele si le-au alungat din acel pamant, spre binele lor, spre mantuirea lor, chiar daca ele nu intelegeau asta. Nu le-a facut nici un rau, ci prin armata s-a aparat binele suprem, mantuirea omenirii, si astfel nu s-a facut nici o lucrare impotriva firii, ci dupa fire. Apoi mai avem legea lui Moise in care Dumnezeu zice ca nu e pacat sa omori de exemplu pe curve cu pietre. Zice ca e virtute. De ce era necesar acest lucru atunci, de ce a fost firesc ? Pentru ca daca iudeii nu ar fi omorat pe curve cu pietre, prin sminteala si pacatele curvelor si ale altor pacatosi, care deasemenea trebuiau omorati, s-ar fi stricat neamul lor atat de mut incat nu se mai putea naste Fecioara Maria care sa nu aiba ganduri pacatoase in toata viata ei, deci nici Hristos nu se mai putea naste. Si mantuirea ar fi devenit imposibila. Tot asa Dumnezeu a interzis iudeilor sa nu se amestece cu neamurile pagane, din pricina ca prin amestecari de casatorie iudeii ar fi preluat si paganismul lor, caci aveau aceasta slabiciune, vedem asta cand s-au inchinat vitelului de aur pe vremea lui Moise. Deci anumite lucruri le-a cerut lor Dumnezeu, dar care au fost firesti. Mai apoi abia a venit Hristos, si dupa ce a facut cunoscuta credinta crestina pe pamant, a dezlegat si legea lui Moise de asupra iudeilor. Iudeii din ziua de azi nu mai omoara cu pietre pe curve, probabil au inceput sa simta si ei ca nu mai e valabila legea lui Moise. Dumnezeu nu putea cobora nivelul firescului deloc dupa cadere, si din cauza ca daca ar fi facut asta ar fi insemnat sa schimbe firea omeneasca. Iar a schimba firea omeneasca inseamna a face sa dispara universul si sufletele de pe cealalta lume, dupa care sa creezi din nou o alta fire omeneasca. Caci in acelasi univers nu se putea crea o alta fire omeneasca, caci ea nu se poate crea decat din univers nou. Fire omeneasca noua implica univers nou. Caci legile universului actual nu pot fi in concordanta cu o fire omeneasca noua, caci Dumnezeu cand a creat universul l-a creat in asa fel incat sa fie in concordanta cu legile din firea omeneasca pe care a creat-o. Si daca ar fi schimbat firea omeneasca, adica ar fi creat alta fire cu alte legi, trebuia schimbat si universul sa aiba alte legi, adica trebuia creat din nou. Dar Dumnezeu nu poate face sa dispara sufletele de pe cealalta lume, si nici univresul. El nu isi retrage energiile din creatie, ca asta ar insemna ca se tradeaza pe Sine. Cand El a creat universul si omul si a zis ca este bine foarte ca le-a creat, a zis asta pentru vesnicie. Deci daca Dumnezeu nu a coborat nivelul firescului nici inainte de Hristos nici dupa El, atunci ecumenistii sunt indreptatiti sa coboare nici ei nivelul firescului, adica sa nu mai considere pacate unele pe care sfintii le-au cosiderat pacate ? Mantuitorul dupa ce a murit pe Cruce ne-a aratat calea : daca credinta este prigonita alegem mucenicia decat lepadarea. Apoi ne-a mai descoperit un lucru : lumea trebuie sa vina la un sfarsit, altfel nu se poate. Deci daca azi sa zicem ca ne prigonesc masonii si sionistii, nu e justificat sa coboram nivelul firescului, ci sa alegem mucenicia. Si trebuie sa alegem asa chiar daca sionistii vor ajunge sa omoare pe toti crestinii ortodocsi de pe pamant. Caci spune Hristos ca atunci va fi sfarsitul si un sfarsit trebuie sa fie. Si trebuie sa fie nu in anul cutare, ci cand paganii vor avea puterea asupra ortodocsilor sa-i omoare pe toti pana la unul si vor voi sa faca asta. Adica daca pana la Hristos, mantuirea nu era pe pamant, si Dumnezeu nu a coborat nivelul firescului la iudei, nici azi nu se poate. Ar mai putea spune ecumenistii : in zilele apostolilor mucenicia atragea pe altii la crestinism, dar azi nu mai atrage pe nimeni. Eu : e adevarat pe undeva si asta cu toate ca exista si azi oameni care vazandu-i pe altii ca marturisesc se intaresc si ei in credinta. Sunt insa mai putini, insa asta nu justifica coborarea nivelului firescului. Ei zic : daca majoritatea se smintesc de marturisire atunci nu mai e spre mantuirea lor daca vad muceniciile. Eu : apoi daca judecau asa si sfintii parinti, atunci ar fi coborat si ei uneori nivelul firescului, dupa caz, si atunci cand ar fi fost prea putini oameni care sa poata fi convertiti prin vederea muceniciei, ar fi ales sa lepede credinta. Dar daca ar fi lepadat ceva din ortodoxie, cum ar mai fi propovaduit ortodoxia ? Si daca unii ” sfinti ” ar fi lepadat ortodoxia, cum ar mai fi propovaduit ei ortodoxia ??? Nu mai reiau chestiile astea ca le-am mai explicat. Daca lepezi ceva cat de mic din ortodoxie nu mai propovaduiesti ortodoxia ci cacodoxia. Dar sfintii au zis pentru vremea noastra : cine mantuieste mantuiasca-si sufletul sau. Adica nu conteaza daca mai este cineva in jurul tau care sa mai inteleaga ortodoxia, ci tine tu singur ortodoxia indiferent de ce cred ceilalti. Dupa Hristos mantuirea a devenit posibila pentru fiecare om, chiar daca pentru unii e mai usoara pentru altii e mai grea. De aceea ce au hotarat odata sfintii apostoli si sfintii parinti ca e pacat, nu poate deveni veci virtute sau lucru firesc. Pentru a atrage la o anumita credinta, sau pentru a salva casnicia sau manastirea, nu ai voie sa consideri nici un pacat mic ca fiind firesc. Caci are inraurire diavoleasca si nu se permite. Am mai explicat ca inraurirea diavoleasca nu duce la nimic bun. Dupa cadere firea omeneasca s-a deprins cu patimi si a dobandit nestiinta, insa Hristos dupa ce a venit pe pamant a restaurat firea omeneasca deplin. A adus-o la nivelul la care era inainte de cadere, ba chiar mai sus zic sfintii parinti. Caci Adam si Eva erau casatoriti in rai, iar pustnicii si calugarii care imita viata ingereasca, sunt mai presus de casatorie. Deci firea este mai sus acum. Mai zic ecumenistii ca daca Adam si omenirea daca nu cadea din rai, nu ar fi lucrat tamplarie, nu ar fi vorbit despre tot felul de lucruri care au aparut dupa cadere, si nici nu s-ar fi gandit la ele. Daca Hristos ar fi vrut sa traiasca exact ca Adam in rai ar fi trebuit sa nu fie tamplar, sa nu vorbeasca de lucrurile care au aparut dupa cadere si nici sa se gandeasca la ele, deci nici sa le vada. Ori asta nu o putea face nici intr-o pustie, caci si acolo ar fi deplans lumea decazuta pentru mantuirea careia a venit. Deci El Insusi nu S-a ridicat la nivelul firescului lui Adam din rai, ci a coborat acest nivel. Eu raspund : nu l-a coborat deloc caci tamplaria este lucrare dupa fire nu impotriva firii, iar vorbirea despre tratarea bolilor sufletesti ale oamenilor din jur nu este nici ea impotriva firii ci dupa fire. Aceste adevaruri cred ca trebuie scrise cu rosu pe fruntile ecumenistilor, ca sa si le aduca aminte si dimineata cand se scoala si seara cand se culca. Problema e ca putini din cei ce vor citi aceste randuri le vor si intelege. Majoritatea vor zice ca sunt filosofie, sau purisme, sau ineptii. Insa ei sunt trupesti. Dumnezeu e Duh. Si cei ce ii slujesc Lui trebuie sa ii slujeasca in duh si in adevar. In duh si in adevar s-au combatut toate ereziile. Deci omenirea dupa cadere a putut merge mai departe. Iar cand a venit Hristos pe pamant a infiintat Biserica Lui, iar Biserica a stabilit care sunt lucrurile pe care Dumnezeu le considera firesti si necesare pentru mantuirea omului, si care sunt considerate nefiresti, adica pacate. Deci a facut diferenta intre bine si rau, intre virtute si pacat. Si in momentul in care a facut deosebirea dintre firesc si nefiresc, dintre virtute si pacat, nu a ales ca fiind nefiresc ceea ce ar fi fost nefiresc doar pe vremea apostolilor, iar in vremurile din urma nu ar mai avea cum sa mai fie nefiresc din cauza scaderii majoritatii crestinilor, ci ar deveni firesc pentru slabiciunea lor. Ci cand biserica a zis ca cutare lucru este pacat sau nefiresc, a spus asta pentru toate veacurile, caci daca ceva considerat nefiresc pe vremea apostolilor, ar fi fost necesar sa fie firesc in vremurile noastre, atunci insisi sfintii apostoli ar fi spus ca lucrul acela sa fie considerat firesc in vremea noastra. Insa ei au spus dupa Iisus : mai bine mucenicia ! Deci ei au vorbit pentru toate veacurile, si ce au hotarat a fi nefiresc este valabil si pentru noi. Iar daca nivelul firescului ar fi trebuit sa scada cu timpul atunci sfintii apostoli si sfintii parinti ar fi predanisit o astfel de invatatura din timp, si nu sa fie inventata ea in secolul 20 de ecumenisti. Deci ei ar fi spus : sa aveti grija ca in viitor unele din lucrurile pe care le consideram azi nefiresti si pacat maine vor fi virtute sau pogoramant. Nici un sfant nu a zis asa ceva in toata istoria !!! Si nici nu avea cum sa zica, caci lucrul diavolesc nu se face niciodata dumnezeiesc. Caci scaderea crestinilor nu este din vremea noastra, ci incepe din vremurile apostolice, cum zice si apostolul ca se si lucra taina faradelegii care va duce la apostazia cea mai de pe urma. Si de ce zice ca va fi o apostazie inainte de antihrist ? Oare nu se refera la ecumenism ??? Iar sfintii parinti nu au ales intotdeauna mai bine martirajul decat a considera virtute ceea ce apostolii au zis ca e pacat ? Nu au dat ei anatema intotdeauna pe eretici, indiferent cat de torturati au fost de catre eretici ? Mantuitorul nu a ales Crucea si nu ne-a predanisit-o si noua ? A zis vreun sfant ca exista si alta cale ? Adica aceea de a te pune mai in rand cu lumea, si sa zici ca pentru a salva viata unuia sau manastirea e nevoie ca sa accepti a face pacatul si a zice ca nu e pacat, sau ca faci pogoramant la pacat. Nu. Sfintii parinti nu au acceptat asa ceva niciodata, si doar prigoana bisericii nu s-a inventat in secolul 20, ci a existat si in vremurile apostolice si in alte veacuri. Si daca cei de atunci au ales moartea decat pacatul, asta e calea si pentru noi. Dar mai mult, toate proorociile ce se refera la vremurile noastre zic ca episcopii din vremea noastra vor invata pe oameni o cale stricata, apostata, si sa nu ascultam de asa ceva. Si nu au vorbit ca din punctul de vedere al vremii lor, caci si ei au fost prigoniti, chiar mai mult decat noi. Deci Biserica a considerat nefiresc intotdeauna, ceea ce este nefiresc pentru toate veacurile, nu doar pentru a anumita vreme. Ideile ecumenistilor l-au ratacit chiar si pe parintele Rafael Noica o vreme, si am sa explic mai incolo, sau pe parintele Teofil Paraian, ala cu fata luminata de la Sambata de sus, care zicea ca catolicii au sfinte taine. Ecumenistii zic asa : daca Dumnezeu a coborat nivelul firescului dupa caderea lui Adam, atunci inseamna ca si noi putem cobora nivelul firescului la vremurile din urma, caci sunt cele mai mari ispite acum. Eu le raspund asa : daca toata Biserica ar cobora nivelul firescului, atunci am avea unele pacate de ieri sa nu mai fie pacate azi, deci atunci Biserica luptatoare s-ar desparti de Biserica Biruitoare din Cer, a caror membri au considerat acele pacate ca fiind pacate, cand ei inca erau pe pamant. Adica : sfintii au considerat acelea pacate, si apoi s-au dus in Cer, iar noi zicem ca pacatele alea au devenit virtuti sau pogoraminte, asta nu e despartire intre sfintii din Cer si noi cei de pe pamant ? Este, pentru ca sfintii din cer aveau pe pamant conceptia urmatoare : daca cineva facea un lucru pe care ei il considerau pacat, si nu voia sa se pocaiasca, se oprea de la sfintele Taine, adica se afurisea, iar afurisenia este despartire de Biserica. Si daca pacatosul nu se pocaia nici intr-un timp mai indelungat devenea anatema definitiv. Si in nici un caz nu faceai sfintii parinti pogoraminte la ceea ce au considerat odata a fi pacat. Asta era conceptia sfintilor. Deci noi daca vom considera virtute ceea ce ei considera pacat, ei ne vor afurisi si apoi anatemiza. Caci zic sfintii parinti : cei care dogmatizeaza pacatul, adica il considera virtute, sa fie anatema. Unde se spune asta ? Iata : 715. – Crestinii care calca numai legile bisericesti administrative, si ajung in neintelegere cu ierarhia, organizandu-se si rugandu-se deosebit, se numesc schismatici. Crestinii care s-au ratacit de la unele adevaruri dogmatice de credinta ortodoxa, DE MORALA si de cult, se numesc eretici. Crestinii care si-au formulat o doctrina eretica si schismatica rupandu-se definitiv de biserica, se numesc SECTANTI. Doctrinele ratacite de toate nuantele, sint creatiunea fiintelor rationale razvratite, care, in conformitate cu legea liberei lor vointe, ele pot sa asculte de adevarul vointei lui Dumnezeu sau nu, afirmandu-se in viata ca niste membre deformate (Deut. 6, 1-25; 30, 1-20), si contrare realitatii adevarului revelat, doctrine care s-au desfasurat pe linia timpului, sub formele idolatriei, ale falsilor profeti si erezii (Fac. 41,8; Ex. 7,10-13; Num. 22 si 23; Deut. 13, 1-8; Matei 22,31-32; 24,4-25; F. Ap. 8,9-24; 20, 29-30; I Cor. 1, 10-13; 3,2-9; II Petru 2,1-2; I Tim. 4,1-5; Tit. 3,3-5) -V. Dogmele. 716. – Fiintele rationale, oamenii, cad in erezie, din cauza: a) nestiintei (Osca, 4, 6-7; Deut. 1, 39; Ioan 4, 11); b) a inselaciunii diavolesti tainuite (Fac. 3, 1-6; Matei 4,1-10; Ioan 8,44; II Cor. 11,3-15); c) poftelor omenesti de a se folosi rau de libertatea care duce la razvratire, neascultare si necredinta (III Regi-22, 1-28; Ier. 20, 1-18; Tit .3, 2-5); d) a invechirii intru pacate, atit prin educatia primita cat si prin indeletnicirea voita a mintii si a vietii obisnuite (V. Neascultarea, Pacatul). indreptarea ereticilor se poate face numai cu darul lui Dumnezeu, care se poate altoi numai pe o inima sincera, pe care Dumnezeu nu o va urgisi (Ps. 50, 17; v. Spovedania, Providenta). 717. -„Pe ereticii cei nelegiuiti, care nu se pocaiesc, afurisiti-i si-i lepadati de ceilalti credinciosi, aducand la cunostinta publica din biserica lui Dumnezeu si porunciti credinciosilor sa se fereasca cu desavarsire de ei, si sa nu se intovaraseasca cu ei nici la vorba si nici la rugaciune, caci ei sant potrivnici si dusmani ai bisericii, strica turma lui Hristos si batjocoresc mostenirea credintei. (Prov. 13,20). Acestia sant despre care Domnul a spus cu amaraciune si cu asprime, zicand ca sant hristosi mincinosi si invatatori vicleni, care hulesc duhul harului si dispretuiesc darul lui cel oferit gratis, carora nu li se iarta nici in veacul de acum, nici in cel ce va sa vie (Matei 5,32). -Const. Ap. VI, 18. 718. -„Episcopul, presbiterul sau diaconul numai de se ruga impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca (suspende), iar de le va da voie a lucra ca unor clerici, sa se cateriseasca”. -Apost. 45. 720. -„Nu este ingaduit ereticilor sa intre in casa lui Dumnezeu, daca staruie in eres” (Matei 12, 30; Luca II, 23). -Laod. 6 721. -Nu se cade a lua binecuvantari (paine, aghiasma) de la eretici, fiindca acestea sant mai mult niste absurditati, decit adevarate binecuvantari”. -Laod. 32. -„Nu se cuvine a se ruga impreuna cu ereticii sau schismaticii”. -(Apost. 9, 45). -Laod. 33. 979. -Pe cei ce nu pazesc legatura canonica dupa repetatele lamuriri si indemnuri, duhovnicul poate sa nu-i mai primeasca la spovedanie, ca sa nu se faca partas la pacatele lor, caci va da seama de sufletul fiecarui credincios inaintea lui Dumnezeu. Deasemenea el nu poate sa ceara prin vorbe sau semne ceva pentru spovedanie, caci iertarea si vindecarea sufleteasca nu se poate cistiga cu bani. -Trebnic p. 528. 982. -„Toate acestea le scriem ca sa se cerceteze bine rezultatele pocaintei, caci negresit nu dupa timpul de canonisire judecam pacatele, ci tinem seama de felul pocaintei, care este hotaritoare. Celor ce se despart cu greu de pacatele lor si vor sa slujeasca mai mult placerilor trup
  3. Emanuel zice:

    Celor ce se despart cu greu de pacatele lor si vor sa slujeasca mai mult placerilor trupesti decat lui Dumnezeu, si refuza sa traiasca dupa poruncile Evangheliei, cu acestia rupem legatura duhovniciei, caci in privinta celor nesupusi si indaratnici intru pocainta, ne-am invatat cele zise: Mantuind, mantuieste-ti sufletul tau (Fac. 19, 17), prin despartirea de cel invechit in rele” – Sf.Vasile 84.
    983. -„Deci, sa nu ne inselam si sa ne lasam a pieri impreuna cu cei nepocaiti, ci, temindu-ne de greaua osanda si avand inaintea ochilor ziua cea infricosata a judecatii Domnului, sa nu fim nepasatori primejduindu-ne mintuirea din pricina pacatelor straine. Daca n-am invatat nimic din poruncile cele infricosate ale Domnului, si nici nu ne-au inteleptit pedepsele cele mari, cum ca pentru pacatele noastre ne-a parasit Domnul si ne-a dat robiei…, ce avem noi comun cu cei pacatosi? Ci noi trebuie sa le aratam pacatele ziua si noaptea, in particular si in public, dar sa nu ne lasam inselati de pacatele lor, ci mai degrab sa ne rugam Domnului ca sa-i castigam si sa-i scoatem din cursele diavolului. Daca nu vom putea face aceasta, sa ne sarguim, cel putin, a ne mantui sufletele noastre de vesnica osanda, ferindu-ne de pacate straine” (I Tim. 5, 22 ; II Ioan 11) – Sf.Vasile 85.
    271. -„Preotul trebuie sa afuriseasca, cand este dupa pravila, ca sa nu se incarce cu pacate straine, ca nu este aceea rabdare, ci va fi pricina de pierzare, si nici se cuvine a fi mai milostiv decit parintii. Arhiereul sau duhovnicul, fiind stapanit de aceleasi pacate, ca si penitentul, sa nu socoteasca ca i se va ierta lui acele pacate, daca va fi ingaduitor si va usura pe cei pacatosi calcand legile Domnului. Ci pentru ale sale pacate sa ceara iertare, iar legea lui Dumnezeu s-o aplice cu dreptate. Trebuie sa fie ingaduitor numai cind pacatosul se va hotari sa se indeparteze de la rau si se va smeri intru pocainta”. -Sim.Tes. IX. 30.

    Deci iata cum gandesc sfintii din Cer despre cei care fac nefirescul sa fie considerat firesc, adica dogmatizeaza pacatul. Ii socotesc sectanti, si ii despart de Biserica. Acuma o sa zica ecumenistii si secularistii ca sfintii din cer se schimba acuma in conceptie dupa noi, ca stiu neputinta noastra a vremurilor de pe urma. Apoi atunci vom avea astfel : sfintii din Cer vor considera virtute sau pogoramant un pacat, luadu-se dupa noi, ca sa nu ne dea pe noi anatema, si apoi si Maica Domnului si Insusi Hristos vor considera la fel. Apoi si Dumnezeu Tatal va considera asta. Deci Dumnezeu si sfintii vor spune ca lumea nu mai poate fi biruita azi, si ca nu se mai poate pustnicia sau virtutea cutare ? Caci secularistii spun si ca pustnicia, sau nebunia pentru Hristos sau mucenicia nu se mai poate. Asta a zis-o un episcop din Romania. Pai daca toti sfintii din Cer, si Maica Domnului si Hristos si Dumnezeu Tatal ar afirma dupa noi ca cutare virtute nu se mai poate azi face in lume, atunci toti s-ar lepada de sfintenia lor, caci daca ar accepta un pacat pentru care normal se spune anatema, atunci ar dobandi in ei energie demonica !!!. Opaaa, iata unde duce ecumenismul. Bine zice despre ecumenisti apostolul Pavel ca vor huli maririle ceresti. Iar daca Dumnezeu Tatal s-ar lua dupa Hristos si ar zice si El ca acea virtute nu se mai poate, atunci Firea Dumnezeiasca ar suferi schimbare, caci daca Dumnezeu ar lucra lucruri care sunt impotriva firii, atunci insasi Firea Lui s-ar strica. Oho, unde se ajunge !

    Insa este virtute sa lupti intr-un razboi de aparare a patriei, nu e pacat, cu conditia sa nu o faci pentru bani sau placere, ca unii au placere sa ucida. Daca ascunzi un om nevinovat de puterea conducatoare in casa ta, si vine puterea si te intreaba daca l-ai vazut pe omul ala, nu e pacat sa minti, ci virtute. Medicina e virtute daca ii dai un timp nu prea mare, la fel si stiinta si tehnologia. Dar cu banii mai intai trebuie ajutati saracii. Ca avem in africa un dezastru cum nu s-a mai auzit, iar asa zisii crestini cheltuie prea multi bani pe rachete si tancuri, sau si mai rau dau bani pe anticonceptionale si reviste, sau pe coca-cola si pizza, dar nu ii ajuta pe africanii ce mor de foame. Am citit ca un african moare de foame la fiecare 5 secunde, deci in timp ce noi vorbim aici au murit mii de africani. Si moartea de foame este cea mai infricosatoare si chinuitoare. I-am vazut in poze, sunt numai piele si os. Si sunt pe lume o gramada de asa zisi crestini bogati, chiar si cei care se considera ca au o viata decenta tot bogati sunt, si nu fac nimic. Ei zic : eu nu m-am nascut in africa. Asta e paganism. In al doilea razboi mondial au murit 20 si ceva de milioane de oameni in 4 ani. In africa mor numai de foame 25 de milioane de oameni la fiecare 4 ani, deci avem acolo un razboi mondial continuu de multi ani. Daca acuma se face o mica iesire in strada a unor oameni din europa, toate televizoarele vuiesc 24 de ore din 24 despre senzationala stire, si o tot tin asa, pana oamenii se calmeaza. Este un soc. Chiar daca nimeni nu moare. Iar in africa e un razboi mondial continuu de zeci de ani, si nici o televiziune nu zice absolut nici un cuvant, nici o paranteza, nici o virgula. Asta nu mai e nici macar paganism, e satanism curat. Televiziunile astea sunt cu adevarat ale diavolului. Judecand numai dupa aceasta crima. In africa moare de foame in fiecare 4 ani mai mult decat populatia romaniei, si nimeni nu zice nimic de asta. De ce ? Pentru ca nu exista iubire deloc. In schimb exista din abundenta avorturi si anticonceptionale, si apoi hai la Impartasanie ca ne dezleaga popa. Asta e ” crestinismul ” din ziua de azi, mai bine zis paganismul. ” Sa iti fie tie ca un pagan si ca un vames … Nu dati cele sfinte cainilor si margaritare porcilor ”. Iar apostolul Pavel zice ca cine nu iubeste pe Domnul sa fie anatema, iar cine nu iubeste pe aproapele nu iubeste nici pe Domnul. Iar africanii sunt aproapele nostru, atata timp cat exista avioane si vapoare.
    Aceste cuvinte au fost uitate, nu mai fac parte din constiinta ” crestinilor ” nici a preotilor secularisti. Preotii secularisti nu sunt crestini, ci sunt anatema cu sufletul, adica despartiti de Hristos, chiar daca au Sfinte Taine. Harul preotiei lucreaza prin ei ca printr-un lemn nesimtitor, caci ei nu il mai simt, si nici cum lucreaza. Ei sunt anatema cu sufletul si trupul lor, nu au fost dati anatema oficial de episcopi, caci in ei nu mai lucreaza harul Botezului, caci acesta pentru pacate nu mai poate lucra. Deci nu se pot uni cu Hristos cat stau in asemenea pacate, iar despartire de Hristos inseamna anatema :
    863. -Duhul Sfint nu hirotoniseste pe toti cu vointa Sa, dar lucreaza prin toti… „Cel ce nu s-a hirotonisit dupa pravila arhiereu, preot sau cleric, harul lui Dumnezeu lucreaza printr-insul in virtutea hirotoniei, pentru credinta si mantuirea celor ce vin la el, care primesc harul sfintirii intru credinta, adica cei hirotonisiti sant sfintiti, cei legati sau dezlegati de pacate sant legati si dezlegati, si tainele sant taine, caci nu lucreaza omul, ci harul ca printr-un organ; dar vai de acel organ, de va lucra cu nevrednicie, potrivnic vointei lui Dumnezeu si vai de omul care batjocoreste toate acestea”. -S. Tes. IX, 10-13.

    Dar deocamdata spre bucuria lor lumeasca, secularismul si ecumenismul nu s-a dat anatema de catre vreun sinod local sau ecumenic. Insa va veni si ziua cand o astfel de anatema, necesara Bisericii, indispensabila, se va da. Si atunci le va fi ultima zi in care va mai lucra in ei harul preotiei, si atunci Biserica va ramane cu foarte putini preoti, caci proorociile spun ca asa va fi, ca foarte putini preoti vor intelege atunci ca au devenit anatema, in mod oficial. Nimeni nu le poate opri harul preotiei mai inainte de acel sinod, Doamne fereste, caci nici nu este bine si nici nu poate nimeni. Caci un mirean nu poate opri harul preotiei caci nici nu il poate da. Daca nu il poate sfinti pe preot nici nu il poate opri. Mireanul cel mult poate sa opreasca fizic pe un preot sa slujeasca in cutare biserica, dar asta numai in cazul in care este prins intr-un pacat care deja este anatemizat de un sinod ecumenic sau local. S-au intamplat cazuri : cand un preot a fost prins in preacurvie si a fost alungat de enoriasi chiar inainte ca episcopii sa opreasca acel preot din slujire. Deci mireanul poate opri un preot care face un pacat clar pentru care sfintii parinti prevad oprire din slujire, sa nu mai slujeasca fizic in cutare biserica, dar harul preotiei va lucra in continuare in acel preot pana va fi oprit de episcopi din slujire. Caci numai episcopii pot face asta.
    Acuma este aparuta insa o noua erezie : erezia secularismului cu ramura ei ecumenismul. Aceasta erezie a ecumenismului in speta, nu a fost inca analizata, dezbatuta, discutat indeajuns, intre teologi. Exista doua tabere, evident puternic disproportionate, cea mult mai numeroasa fiind a ereticilor, si care aduc fiecare argumente in favoarea ei. Ereticii vin cu interpretari false prin care justifica nejustificabilul, pogoramantul la pacat. Insa deoarece nu exista o anatema impotriva acestora data de un sinod, si acceptata ecumenic, ei inca sunt in greseala din nestiinta. Caci am spus : pacatul este ceea ce este deja clarificat de Biserica ca fiind lucru nefiresc, pacat. Ceea ce nu este inca clarificat, ci urmeaza a se clarifica, este inca greseala din nestiinta. Asa a fost si arianismul in cei 70 de ani, cat a fost tolerat in Biserica. Si erezia primatului papal a fost tolerata zeci sau chiar sute de ani in Biserica, caci prima data a aparut cu vreo 500 de ani inainte de 1054. Asa tin eu minte ca am citit. Erezia ecumenismului se va clarifica in viitor, deja avem aproape 100 de ani de cand sfintii parinti spun ca este erezie, unanim, iar preotii secularisti zic ca nu e. Si ei continua sa profaneze, spre osanda lor, asa cum si Iuda a fost ingaduit sa profaneze Trupul si Sangele Mantuitorului, spre a lui osanda, chiar in fata Mantuitorului, si chiar cu o zi inainte de a fi crucificat din cauza lui. Ii rabda Dumnezeu si pe preotii secularisti, dar spre a lor vesnica osanda, caci alaturi de Iuda se vor trezi. Azi ei inca gresesc din nestiinta, dar si Iuda tot din nestiinta L-a vandut pa Iisus, si tot din nestiinta s-a si impartasit, spre osanda. Inca nu s-a clarificat problema ecumenismului, secularismului, mai ingaduie Dumnezeu. Stilistii s-au desprins prea devreme de ecumenisti, si astfel s-au desprins si de Biserica. E adevarat ca secularistii nu fac parte din Biserica, ci doar ca au functia si harul preotiei in Biserica, dar cu sufletul si trupul lor sunt in afara Bisericii si in iad. Si continua sa insele si sa fie inselati. Daca Mantuitorul a spus despre Arie ca I-a sfasiat camasa, atunci despre catolici ce o fi spus, dapai despre preotii secularisti si ecumenisti ?!? Va spun eu ce a zis Mantuitorul despre secularisti : a zis ca L-au rastignit a doua oara, intr-o vedenie de la anul 1800 si ceva. Prima data L-au rastignit evreii iar a doua oara L-au rastignit nu Arie, nu catolicii, nu sectantii ci secularistii. Caci Arie nu a tras dupa el asa multi adepti in afara Bisericii, cum au facut-o catolicii si cum o vor face secularistii. Dupa Arie majoritatea au ramas ortodocsi, dupa 1054 majoritatea au devenit catolici, iar dupa sinodul al optulea ecumenic care va anatemiza pe secularisti si ecumenisti, vor ramane cum a zis sfantul Nectarie : peste tot un episcop, un preot si un monah. Adica vor ramane nu minoritatea, ci extrem de putini ortodocsi. Asta e, intr-adevar se apropie sfarsitul.
    1226. -Liturghisitorul mai intai sa se pazeasca pe sine ca sa nu slujeasca fiind nevrednic, oprit de arhiereu, sau are asupra sa pacat de moarte. „Niciodata sa nu slujeasca liturghia pina ce nu se va dezlega de arhiereu”. Cel ce va sluji cu nevrednicie, „se face vinovat nu numai de furarea celor sfinte, ci inca se face ca un ucigas al lui Dumnezeu, asemenea cu jidovii care au rastignit pc Domnul” -IPD. 1,3.

    Sa analizam oleaca cazul stilistilor : sa presupunem ca apostolul Ioan, cand a auzit ca Iuda Il va vinde pe Mantuitorul, ar fi spus : Iudo nu cumva sa te impartasesti, iesi afara de aici, sa fii despartit de comunitatea ucenicilor lui Iisus. Iar Mantuitorul i-ar fi spus cu blandete : nu asa, lasa-l ca inca nu stie ce face. Iar apostolul Ioan ar fi spus, daca Iuda ramane in ceata apostolilor si in seara asta, atunci eu plec si ma despart de ceilalti apostoli care il rabda pe Iuda. Daca Ioan s-ar fi despartit de ceilalti apostoli s-ar fi despartit si de Hristos. Desigur, Sfantul apostol Ioan nu a facut o astfel de greseala, caci a stiut ca asta insemna sa se desparta si de Iisus, ci a avut si el rabdare ca Iisus. Insa stilistii s-au despartit de ceata ortodocsilor, pentru ca nu au rabdat schimbarea calendarului si ecumenismul. Dar, schimbarea calendarului, in privinta sarbatorilor fixe nici macar nu e sub nici o anatema a vreunui sinod, ci e doar o schimbare de tipic, iar stilistii s-au despartit si pentru atata. Cu atat mai grav. Caci greselile de tipic nici nu pot avea vreodata asupra lor anateme, deci nu ar fi fost niciodata cazul de despartire pentru calendar. Va fi caz de despartire in cazul ecumenismului, insa stilistii mult prea tare s-au grabit. Inca nu este vremea, caci mai trebuie discutat.
    Daca e greseala din nestiinta ecumenismul si secularismul, asta nu inseamna ca secularistii se impartasesc cu vrednicie, sau ca preotii secularisti slujesc cu vrednicie. Nu. Nici Iuda nu s-a impartasit decat spre osanda, si a intrat satana in el, chiar daca el a fost inconstient de aceasta. Tot asa si preotii ecumenisti sau secularisti, cand slujesc o fac spre osanda, si cand impartasesc asa zisi credinciosi secularisti o fac spre osanda lor si a acelor asa zisi credinciosi. Cand un credincios secularist se impartaseste intra satana in el, ca si in Iuda si ca si in Arie. Si nu primeste nici un strop de har, ci doar inraurire diavoleasca. Mult mai bine ar fi daca nu s-ar fi impartasit deloc, dar nu vor sa asculte nici sa inteleaga. La fel, un preot care dezleaga pe ” credinciosi ” la pacate, primesc inraurire diavoleasca si nu isi dau seama, ca o primesc inconstient, nu sunt capabili sa simta asta. Si cand ii impartasesc pe acei ” credinciosi ” primesc inraurire diavoleasca. Un preot care impartaseste un ” credincios ” care are pacate impotriva Duhului Sfant primeste inraurire diavoleasca. Apoi, astfel de preoti secularisti, in tot restul timpului slujesc permanent spre a lor osanda, si de fiecare data cand slujesc primesc inraurire diavoleasca in loc sa primeasca har. Nu primesc nici un strop de har, absolut nici unul. Dar asta nu o simt ei, caci nu sunt capabili sa simta si sa inteleaga. La fel primea si Arie cat inca slujea in biserica ortodoxa, si preotii arieni in cei 70 de ani. Este extrem de socant pentru unii, insa cu Sfintele Taine nu te joci.
    Mai este insa o situatie, si trebuie sa o spun ca sa nu tulbur pe nimeni. Sa iau un caz spre exemplu : daca o credincioasa secularista are mare evlavie fata de Sfintele Taine, se duce la un preot secularist si ii spune asa la spovedanie : parinte, sotul meu ma lasa sa tin postul eu, dar ma ameninta ca daca nu ii dau mancare de dulce in posturi ma bate sau divorteaza; ce sa fac, ca eu pentru Sfintele Taine vreau sa divortez si chiar sa si mor. Iar un astfel de preot necredincios ii va spune : lasa, in cazul tau eu te dezleg sa ii faci mancare de dulce la sot sau la copii, ca Hristos stie neputinta ta, si apoi ii da dezlegare la Impartasanie. Credincioasa secularista, daca se va duce la Impartasanie, poate ca se va impartasi in mod real cu harul Duhului Sfant, dupa evlavia ei. Insa dupa ce se va impartasi ea va simti in inima ei ca Dumnezeu nu e de acord sa ii faca de mancare de dulce sotului. Va simti asta chiar si daca nu va intelege cu mintea, dupa impartasire va simti o ridicare duhovniceasca in sufletul ei, iar cand se va apuca sa faca de mancare sotului de dulce, in post, va simti cum harul Impartasaniei se duce. Cu multi, sau numai cu unii, se intampla asta, numai Dumnezeu stie cu cati. Insa asta se intampla numai cu cei care au o adevarata evlavie la Sfintele Taine, iar o adevarata evlavie fata de Sfanta Impartasanie aceasta este : sunt gata sa divortez si sa si mor pentru a ma putea impartasi. Caci o evlavie mai mica decat aceasta nu este demna de o astfel de sfintenie absoluta cum este cea a Impartasaniei. Cine va avea o astfel de evlavie va simti sigur ca Dumnezeu nu e de acord cu dezlegarea preotului, si nici sa faca de mancare de dulce in post sotului. Am dat doar un exemplu, dar asta se poate aplica in orice pacat. Daca are o adevarata astfel de evlavie, Dumnezeu ii va da harul si apoi simtirea ca e pacat. Si dupa un timp, mai scurt sau mai lung, va intelege si cu mintea ca acela e pacat si va fugi mai apoi de astfel de preoti secularisti. Deci pe unii ca acestia Dumnezeu ii cheama la sfanta Impartasanie, dar cu conditia ce am spus-o mai sus. Si numai in cazul in care pacatul in care sta e de fapt greseala din nestiinta, adica greseala respectiva nu e inca clarificata de Biserica, e o erezie nou aparuta. Insa cand avem de a face cu o persoana care pretinde ca are evlavie la sfintele Taine, insa face pacat care este anatemizat de sfintii parinti, adica este vinovata de o incalcare a invataturii ( dogmatice, teologice, morale sau de cult ) sfintei Biserici ortodoxe, invatatura care deja a fost clarificata de sfintii parinti si pedepsita de sfintele sinoade, atunci o astfel de persoana nu se poate impartasi veci cu sfintele Taine. De aceea am specificat in alta parte in acest text ca episcopul nu poate impartasi eretici, caci ei incalca invatatura Bisericii care deja a fost clarificata. Deci daca la un preot traditionalist ar veni o femeie care are influente seculariste de la alti preoti si nu mai stie ce sa creada, poate sa o lase sa se impartaseasca daca are evlavia de care am zis mai sus si zice : daca Dumnezeu imi va da sa simt prin Sfanta Impartasanie ca secularismul este erezie, este gresit, atunci voi marturisi si cu moartea impotriva secularismului, nu numai ca ma voi desparti de sotul care mi-l impune. In general secularistii nu zic asa, ci ei insisi ispitesc preotul sa faca pogoraminte la pacate.
    Imi aduc aminte ca erau si doua tate pe razboiintrucuvant, care tot asa spuneau ca ele nu sunt vinovate ca curvesc cu barbati, pentru ca ele vor casatorie si copii iar barbatii nu vor sa se casatoreasca daca mai intai nu le ” incearca daca sunt bune la pat ”, cum zic paganii. Apoi barbatii aia sunt pagani, dar si femeile alea tot pagane sunt. Si spuneau ca ele nu sunt vinovate, iar ” razboinicii ” le lasau sa vorbeasca liber si ele chiar ii laudau pentru asta. Poate de atunci razboinicii s-au pocait de sminteala grava pe care au permis-o pe site-ul lor, insa femeile alea cu adevarat aveau pe dracul in ele. Caci pogoramant la curvie este ca si cum ai vrea sa verifici daca un cutit taie bine si te-ai duce sa tai pe mama si pe tata si pe copii tai, sa-i omori, ca sa verifici daca e bun cutitul ala de taiat porcul. Oamenii ce gandesc lucruri din astea nu sunt normali, ci s-au facut ca dracii, cum zic sfintii parinti. Asa sunt destui pe lumea asta. Eu va zic ca si in casatorie daca oamenii se impreuneaza doar ca sa aiba placeri, atunci tot nu e curata impreunarea lor. Omul nu trebuie sa fie stapanit de placeri, caci zice apostolul Pavel ca ceea ce te stapaneste la aceea te si inchini. Omul casatorit cand se impreuneaza trebuie sa nu isi doreasca aceasta, ci sa fie cu mintea tot la Judecata de Apoi si la iubirea Domnului. De aia sfintii parinti chiar si pe cei casatoriti nu ii lasa sa se impreuneze trei zile inainte de a se impartasi cu Preacuratele Taine. Nu sunt curati. Sfintii parintii Ioachim si Ana erau curati 99% zice cuviosul Paisie, dar ei erau oameni cu o mare frica de Dumnezeu, si cand se aflau impreuna erau ca in fata Marelui Judecator, si aveau lacrimi nu dorinta de placere in timpul actului, gandindu-se si la marea responsabilitatea a ceea ce fac inaintea Lui Dumnezeu, caci un copil e mare responsabilitate. Multi considera asta ineptie, dar ei sunt inapti de curatie in casatorie. Sunt trupuri, cum zice Domnul.
    Cei ce se impreuneaza pentru placere si ca sa nu arda vor avea copii asemenea intr-o masura mai mare sau mai mica cu Cain, nu cu Abel. Cain si Abel s-au nascut din Adam si Eva, deci din aceeiasi parinti, apoi fii lui Cain sunt satanistii din ziua de azi, iar fii lui Cain sunt ortodocsii si cei care fac maximul posibil in legea lor, alta decat ortodoxia, daca nu au venit in contact cu ortodoxia. De ce aceasta diferenta intre Cain si Abel si fii lor daca s-au nascut din aceeasi protoparinti ? Diferenta se explica biologic : zamislirea lui Abel a fost facuta nu de dragul placerii lui Adam si Eva, iar zamislirea lui Cain a fost pentru placere. Cum spune psalmistul : intru faradelegi m-am zamislit, si apoi m-am departat de cei ce lucreaza faradelegea. Cine se departeaza de cei care se impreuneaza pentru placere ? Duhul Sfant se indeparteaza pentru o vreme. Zamislirea intru faradelegi nu e buna, si toti ne zamislim asa, pentru ca oamenii se impreuneaza pentru placere. Dar Maica Domnului de ce s-a nascut mai Preasfanta decat toata faptura ? Pentru ca zamislirea ei de catre sfintii parinti Ioachim si Ana nu a fost pentru placere ci pentru Dumnezeu, ca sa o inchine lui Dumnezeu. Si zice cuviosul Paisie ca zamislirea Ei a fost 99% pentru Dumnezeu si nu pentru placere, a fost curata 99% zamislirea. Deci copii care se nasc din parinti ortodocsi, daca impreunarea a fost pentru placere se nasc cu mare incapacitatea de a fi adevarati ortodocsi. Si apoi ii doare capul toata viata pe acei pariti, ca sa isi plateasca placerile patimase din timpul impreunarilor lor. TOTUL SE PLATESTE. Asta sa o stiti : nimic, absolut nimic nu ramane fara plata, nici un cuvant, nici un gand. Daca parintii ar sti tainele acestea, macar unii dintre ei ar fi mai cu frica de Dumnezeu cand se impreuneaza, si nu s-ar mai impreuna ca dobitoacele, stapaniti de placeri. Caci a fi stapanit de placere pentru dobitoace este firesc, dar pentru oameni nicidecum. De aceea spune sfantul Apostol Pavel ca cine are femeie sau barbat pe lumea asta sa fie ca si cum nu ar avea. Deci si cei casatoriti sa fie ca si cum nu ar fi casatoriti, adica nu sa nu faca copii, ci sa nu fie stapaniti de placere deloc. Asta e. Este foarte mare responsabilitate actul zamislirii unui copil, nu va bateti joc de viitorii vostri copii ca de voi va bateti joc. De fapt crestineste nici nu e ” sa te casatoresti ca sa nu arzi ”. Cuvantul asta l-a spus apostolul Pavel pentru neputinta patimilor celor ce vor a se casatori, ca adica ei nu pot trai in feciorie, cum era el. Adica este patima, dar decat sa ajunga sa curveasca mai bine este se casatoreasca, lucru firesc, iar pentru faptul ca au impreunare patimasa sa fie opriti de la impartasire 3 zile. Observati si in acest caz, nu se face pogoramant la nici un lucru nefiresc, ci la un lucru firesc, casatoria, iar pentru patima se opreste impartasirea 3 zile.
    Exista si posibilitatea ca oameni curati asemenea cu sfintii Ioachim si Ana sa aiba o casatorie aproape curata, si aceia se pot impartasi si in ziua cand s-au aflat impreuna. Dar asa ceva este extrem de rar in istoria crestinismului. Majoritatea privesc casatoria dupa cuvantul sfantului apostol Pavel : ” ca sa nu arda ”. Dar sa mai ajungi sa mai si curvesti cu voia ca sa verifici ” compatibilitatea ”, adica daca se produce destula placere, atunci placerea devine scop al casatoriei, si asta e paganism, inchinare la idoli, iar curvia respectiva este egala cu omorul. In ziua cutare ai curvit, inseamna ca ai omorat un om. Asa e de grava, caci curvia si omorul are acelasi canon : 7 ani oprire de la Sfintele Taine. La crestini nu exista asa ceva. Ziceau tatele ca mirenii nu se pot abtine ca calugarii, dar e fals, nu se pot abtine pentru ca au pe dracul in ei, sunt stapaniti de patimi. Aceia se impartasesc spre osanda. Facerea de copii nu este scopul crestinului ci mantuirea, iar daca curvesti nu mai vezi veci mantuirea. Iar daca o crestina nu gaseste un barbat cu adevarat crestin atunci sa ramana necasatorita, iar nu sa faca pogoramant la curvie. Sa ceara de la Dumnezeu puterea de a trai in curatie si Dumnezeu le-o va da, daca o vor cere asa cum trebuie, caci si mirenii dinainte de casatorie, spun sfintii parinti, trebuie sa fie ca si calugarii. Pe adeptii secularimului si pogoramintelor la lucrare diavoleasca, preotul traditionalist trebuie sa nu ii dezlege ci doar sa le spuna : este gresit secularismul, dar daca tii neaparat sa te impartasesti du-te la alt duhovnic, caci eu nu te pot impartasi spre osanda. Caci si Mantuitorul nu i-a dat Impartasania cu mana Lui lui Iuda, caci nu i-ar fi dat-o stiind ce avea el sa faca, ci a dat-o ucenicilor lui, apostolilor, care i-au dat-o si lui Iuda caci ei nu stiau ce va face Iuda. Deci a fost si greseala lui Iuda ca s–a impartasit spre osanda, dar si a apostolilor ca i-au dat-o. Insa ei nu s-au impartasit spre osanda, pentru ca aveau mare evlavie la Mantuitorul, caci au zis prin Petru : eu nu ma voi lepada de tine chiar si de voi fi omorat. Si daca Mantuitorul le-a zis asta e Trupul si Sangele Meu, cine nu mananca si bea nu va avea viata vesnica in el, ei au avut mare evlavie si fata de Sfintele Taine. Si au primit harul din Ele. Asa si preotul traditionalist, daca vine la el un om cu conceptii seculariste nu trebuie sa il ” dezlege ” la Impartasanie ca pacatuieste de moarte ( caci el stie ca secularismul va fi anatema si oficial ), ci sa ii spuna : eu nu te dezleg caci secularismul este greseala foarte grava care va fi anatema intr-o zi. Si daca secularistul se va duce la alt preot care il va dezlega atunci preotul traditionalist nu are nici un pacat.

    Ce se va intampla cu un preot secularist ? Acel preot, fiind lipsit de evlavie, daca nu are o astfel de evlavie incat sa si poata muri pentru a se impartasi si Sfintele Taine, Dumnezeu nu ii va descoperi caderea sa, si se va impartasi si va sluji la infinit spre a lui osanda, si nu va mai primi har impartasindu-se. Va primi har cand va lua anafora si aghiazma, sau cand va sluji vreo slujba, dar nu cand se va impartasi sau cand se va pomeni la proscomidie. In aceste doua cazuri va primi inraurire diavoleasca, si nu va putea sa simta asta. Si ii vezi ca ei cu inima raman oarecum reci, superficiali, sau cum zicea parintele Iustin, ca nu au decat o viata politica si nu inteleg profunzimile ortodoxiei, ci doar fac teologie. Daca va avea si el o astfel de evlavie incat sa isi dea si viata pentru a nu gresi fata de Sfintele Taine, atunci Dumnezeu il va ridica din nestiinta lui, mai intai va simti cu inima si mai apoi va intelege si cu mintea.
    Daca insa o asa zisa credincioasa secularista va veni la preot, si din astea sunt multe, si va spune : parinte nu pot sa nu ii fac sotului mancare de dulce in post ca ma ameninta, si nu ma pot desparti de el. Iar parintele ii va spune ca o dezleaga, atunci ea se va impartasi sigur spre a ei osanda. Si niciodata nu va simti asta, decat cand va veni la pocainta de pacate, poate printr-un necaz. Caci spune sfantul apostol Pavel ca cei care se impartasesc cu nevrednicie le vin necazuri, boli sau chiar si moarte, pentru pacatul lor.

    Deci lucrurile sunt grave, chiar daca avem de a face cu o greseala din nestiinta. Dar mi se pare ca nu am zis destul de clar : de ce este greseala din nestiinta sa dezlegi la impartasanie un credincios care are un pacat pentru care canoanele zic oprire de la Impartasanie ? De ce este greseala din nestiinta si nu pacat, odata ce canoanele deja clarifica asta la sinoadele ecumenice si cele locale ? Ba chiar unele canoane zic ca preotul sa nu dezlege la impartasanie decat daca exista pocainta sincera si numai dupa ce isi va face canonul prevazut. Lucrurile astea deja sunt foarte cunoscute si nu mai necesita lamurire sau dezbatere la vreun sinod. Problema este ca acuma a aparut o noua erezie care zice asa : acuma sunt alte vremuri, apocaliptice si este permis sa dezlegam la pacate pe care sfintii parinti nu au dezlegat pana acuma pentru ca vremurile lor erau mai bune, caci credinciosii erau in majoritate tari in credinta. Deci, dupa cum zice cuviosul Porfirie, diavolul este mult mestesugaret. Acuma a mestesugit o chestie foarte intortocheata ca sa o dea tot cum ii convine lui. Deci secularistii zic ca pe vremea dinaintea noastra erau multi credinciosi tari in credinta, si pogoramintele la pacate ar fi fost smintitoare, deci de aia sfintii parinti nu au facut pogoraminte la pacate. Insa sfintii parinti nu din aceasta cauza nu au facut pogoraminte la pacate, ci deoarece acest lucru nu este de folos indiferent cati credinciosi se smitesc de asprimea asta si nu mai raman in Biserica sau cat sunt de slabiti credinciosii. Caci pentru Dumnezeu nu are importanta 1000 de asa zisi credinciosi care cu pacate impotriva Duhului Sfant vin si profaneaza Impartasania, ci au importanta 10 credinciosi care se impartasesc cu vrednicie. Pentru El conteaza ca acei 10 sa ramana in Biserica iar cei 1000, daca vor sa plece pot pleca. Secularistii insa tin mai mult ca sa nu sminteasca pe cei 1000 daca i-ar opri de la Impartasanie, si nu tin atata de mult daca cei 10 se vor sminti. Dar ei nu se gandesc ca cei 1000 oricat de mult s-ar impartasi, daca nu se lasa de pacatele impotriva Duhului Sfant despre care Mantuitorul a zis ca nu pot fi dezlegate nici in veacul acesta nici in cel viitor, tot nu vor deveni niciodata crestini, tot nu se vor uni niciodata cu Hristos. Apoi secularistii zic ca daca se vor impartasi cu timpul se vor lasa de pacate, insa nu gandesc ca impartasindu-se cu nevrednicie vor primi asupra lor inraurire diavoleasca, si datorita acestui fapt vor darama si ce au zidit prin participarea la celelalte slujbe. Caci astfel de credinciosi la celelalte slujbe primesc har, insa daca vin si la Impartasanie darama tot, caci inraurirea diavoleasca darama, si daca cineva cu o mana zideste iar cu alta darama nu va termina niciodata de zidit. Asta nu o gandesc secularistii. Dar daca nu ar mai veni la Impartasanie vor zidi prin celelalte slujbe, si cu timpul vor lasa si pacatele. Venind insa la Impartasanie nu vor mai lasa niciodata pacatele, ci vor dobandi un duh pizmas si hulitor de Dumnezeu : daca popa dezleaga inseamna ca eu nu trebuie sa ma las de pacat. Iar daca popa ii va zice vreodata unuia ca acesta sa lase pacatul, acela va gandi : pana acuma ma dezlegat si acuma vrea sa la las, ce i-a venit, o sa ma duc la alt popa. Degeaba il va ameninta popa ca nu are voie sa mearga la alt popa, caci un credincios care e in stare sa profaneze Impartasania nu va fi in stare sa asculte o astfel de invatatura de la popa, ca adica nu are voie sa mearga la alt popa. Daca el si de Dumnezeu isi bate joc, cu atat mai mult de un popa care este om. De aceea sfintii parinti spun bine : astfel de credinciosi nu trebuie impartasiti, mai ales ca impartasirea lor inseamna profanarea Tainei. Iar canoanele prevad pentru cei care profaneaza Taina Impartasaniei cam trei ani de oprire de la Impartasire (-„Cine va lua canonisire de la duhovnicul sau, ca sa nu se impartaseasca, si se va pricestui sa se desparta de biserica trei ani, ca se cade ca cel ce leaga sa-l si dezlege. Insa de-l vor lega altii, altii sa-l dezlege, iar de se va pocai, sa-l primeasca la impartasanie, ca scris este: cine va veni catre mine, nu-l voi scoate afara”. -PBG, 115. ), deci pacatul este foarte mare, daca pentru curvie sau omor se prevede 7 ani. Deci daca un om profaneaza si numai odata pe an Taina, atunci tot ce zideste el in anul acela prin participarea la slujbe, va darama prin pacatul profanarii Impartasaniei, si mai mult chiar va pierde si ce avea mai inainte. Deci nu e de joaca cu acestea !

    ” Canonisirea trebuie sa se faca numai dupa legea Domnului, caci duhovnicul nu judeca dupa1 legile facute de el, ci este sluga si ispravnic pus de Domnul pentru mantuirea sufletelor, care este obligat sa implineasca poruncile Stapanului sau. Duhovnicul trebuie sa puna inaintea celui pacatos calea vietii si calea mortii aratata numai si numai de legea Domnului, iar nu de inchipuirea sau pacatele sale, prin care ar voi sa aprecieze pe ale altuia (Ier. 21,8; Simeon al Tes. IX, 72).
    -„Leaga bine pe cel pacatos, pana ce se va impaca cu Dumnezeu. Nu-l lasa nelegat ca nu candva sa fie legat de dreapta judecata a lui Dumnezeu. Daca il voi lega eu, Dumnezeu nu-l mai leaga, iar daca nu-l voi lega eu, atunci il asteapta legaturile cele nedezlegate. „Ca daca ne-am judecat pe noi insine, nu am mai fi judecati de nimeni” (I Cor. 11, 31). „Deci, sa nu crezi ca aceasta este o cruzime si o neomenie, ci ea se naste din bunatate si din dorinta de vindecare si a bunei griji. Dar vei zice, ca i s-a dat un timp destul de lung ca pedeapsa. Cat timp? Un an, doi sau trei? Dar eu nu caut la multimea timpului sau anilor, ci la indreptarea sufletului… Daca cel pacatos s-a smerit, daca s-a pocait, atunci s-a facut totul; daca nu este aceasta, apoi timpul cel indelungat nu foloseste la nimic! Caci noi nu cautam daca rana a fost legata un timp mai indelungat, ci daca legatura a folosit la ceva. Daca a folosii si intr-un timp mai scurt, sa n-o mai pui, iar daca n-a folosit la nimic, atunci pune-o si dupa zece ani! Aceasta, sa-ti slujeasca de hotar pentm dezlegarea ranei: Dobandirea spre viata vesnica si vindecarea celui legat de pacate” -Ioan llrisostom, l Cor. Om XIV
    -„Toale acestea le scriem ca sa se cerceteze bine rezultatele pocaintei, caci negresit nu dupa timpul de canonisire judecam pacatele, ci tinem seama de felul pocaintei, care este hotaritoare. Celor ce se despart cu greu de pacatele lor si vor sa slujeasca mai mult placerilor trupesti decat lui Dumnezeu, si refuza sa traiasca dupa poruncile Evangheliei, cu acestia rupem legatura duhovniciei, caci in privinta celor nesupusi si indaratnici intru pocainta, ne-am invatat cele zise: Mzntuind, mantuieste-ti sufletul tau (Fac. 19, 17), prin despartirea de cel invechit rele” – Sf.Vasile 84.
    -„Deci, sa nu ne inselam si sa ne lasam a pieri impreuna cu cei nepocaiti, ci, temandu-ne de greaua osanda si avand inaintea ochilor ziua cea infricosata a judecatii Domnului, sa nu fim nepasatori primejduindu-ne mantuirea din pricina pacatelor straine. Daca n-am invatat nimic din poruncile cele infricosate ale Domnului, si nici nu ne-au inteleptit pedepsele cele mari, cum ca pentru pacatele noastre ne-a parasit Domnul si ne-a dat robiei…, ce avem noi comun cu cei pacatosi? Ci noi trebuie sa le aratam pacatele ziua si noaptea, in particular si in public, dar sa nu ne lasam inselati de pacatele lor, ci mai degrab sa ne rugam Domnului ca sa-i castigam si sa-i scoatem din cursele diavolului. Daca nu vom putea face aceasta, sa ne sarguim, cel putin, a ne mantui sufletele noastre de vesnica osanda, ferindu-ne de pacate straine” (I Tim. 5, 22 ; II Ioan 11) – Sf.Vasile 85.
    In ziua de azi avem mai mare nevoie de episcopi ca sfantul Vasile cel Mare care a zis :
    858. -„Foarte mult ma mahneste faptul ca in vremea din urma, au inceput a se neglija canoanele parintilor si s-a calcat severitatea bisericeasca. Ma tem ca nu candva, aceasta neglijenta sa se intinda, incetul cu incetul si sa duca la tulburarea treburilor bisericesti. Dupa obiceiul incetatenit, in toate bisericile lui Dumnezeu, din adinca ” vreme, se primeau candidatii in slujba bisericii, numai dupa ce erau examinati cu toata temeinicia, si se cercetau cu de-amanuntul, despre intreaga lor viata, daca nu sint barfitori, betivi, galcevitori, daca au fost crescuti din tinerete ca sa poata sluji cele sfinte, fara de care nimeni nu va putea vedea pe Domnul” (Ev. 12, 14). Toate acestea le cercetau prezbiterii si diaconii, care traiau impreuna cu ei, apoi ii recomandau horepiscopilor, care primeau marturisirile de la cei ce stiau adevarul lucrurilor, si apoi aducea la cunoslinta episcopului (eparhiot), si numai asa il numara in tagma slujitorilor bisericesti”.
    „Dar acum, fara a mai tine seama de noi, (episcopii eparhioti) si fara a-i mai aduce la noi spre aprobare, (voi horepiscopii) v-ati insusit toata puterea. Apoi pe linga aceasta indatorire (a selectionarii) ati lasat pe prezbiterii si pe diaconii (interesati omeneste) sa introduca in biserica pe cei nevrednici, dupa bunul lor plac, fara a li se cerceta viata, a se constata partinirea cea dupa rudenie, sau orice alta prietenie (pacatoasa). Din aceasta cauza se numara foarte multi clerici in fiecare sat, si niciunul nu este vrednic de slujirea altarului, dupa cum voi insiva marturisiti, nefiind alesi de barbati vrednici. Deci, de vreme, ce situatia este destul de grea, si acum de frica recrutarii in militarie, cer multi sa intre in cler, este absolut trebuincios sa se respecte canoanele parintilor, si va cer voua (horepiscopilor) sa-mi trimiteti catalogul clericilor din fiecare sat, de cine a fost promovat in cler si care este felul lor de viata (morala). Dar sa va pastrati la voi si o copie a acestui catalog, asemenea cu cel trimis noua, si nimeni sa nu se scrie intr-insul cand vrea. Astfel, cei ce s-au hirotonisit prezbiteri din anul primului indiction (373 e. c.) sa fie socotiti intre mireni, si sa se faca din nou cercetari asupra lor de catre voi, si pe cei pe care ii veti socoti vrednici, sa fie primiti prin realegerea voastra, si astfel sa curatati biserica, izgonind pe cei nevrednici de ea. Deci, pentru viitor, sa cercetati serios pe cei vrednici si numai asa sa-i primiti, insa sa nu-i hirotonisiti pana ce nu-i veti prezenta in fata noastra, caci altfel, va fi socotit ca mirean tot ce va fi hirotonisit fara aprobarea noastra”. -Sf.Vasile 89 (enciclica din anul I de arhiepiscop).

    Observati ca atunci s-a calcat un canon care era de ordin administrativ si care nu constituia pacat – anume faptul ca horepiscopii au hirotonit preoti fara aprobarea episcopilor eparhioti ( exista canoane care interzic aceasta dar nu prevad oprire din slujire sau caterisire a horepiscopilor ce le calca ), deci avem pogoramant la calcarea unui canon dar nu la pacat. Dar si in aceasta situatie sfantul Vasile era ingrijorat atat de mult incat a dispus ca toti cei hirotoniti cu nevrednicie sa fie izgoniti din preotie. Asa ar trebui facut si azi, toti preotii nevrednici care calca canoanele trebuie izgoniti din preotie daca nu se corecteaza. Aceasta trebuie facuta chiar si daca ar mai ramane in tara asta si numai cativa preoti de sa ii numeri pe degete. Asta o va face la propriu sinodul al optulea ecumenic.
    879. -Dupa hirotonie arhiereul ii da sfatul dupa Sf. Vasile: „Straduieste-te, o preotule, sa fii lucrator fara rusine, drept indreptind cuvantul adevarului. Niciodata sa nu mergi la slujba avand vrajmasie impotriva cuiva, ca nu candva sa alungi pe Mangaietorul in ziua sfintei slujbe. Nu te judeca si nici nu te certa, ci stand in biserica roaga-te si citeste pana la ceasul cand trebuie sa savarsesti dumnezeiasca slujba tainica si astfel sa pasesti la sfantul altar cu pocainta si cu inima curata, neprivind incoace si incolo, si cu frica si cu cutremur sa stai in fata Imparatului cerurilor. Nu grabi sau scurta rugaciunile din cauza purtarii de grija omenesti si nu tine seama de fata oamenilor, ci priveste numai la Imparatul ce este de fata si la puterile ceresti care stau imprejur. Fii vrednic implinitor al canoanelor sfinte. Nu liturghisi impreuna cu cei ce sant opriti de la slujba. Baga de seama inaintea cui stai, cum liturghisesti si pe cine impartasesti. Nu uita porunca Domnului si a Sfintilor Apostoli care zice: Nu dati cele sfinte cainilor si nu aruncati margaritarele in fata porcilor (Matei 7, 6). Paziti-va de caini (nepocaitii) si de alte curse. Vezi sa nu cazi (din credinta) de frica oamenilor. Nu da pe Fiul lui Dumnezeu in mainile nevrednicilor (la impartasire). Nu te teme in acel ceas de cineva, dintre cei slaviti ai pamantului, nici de cel ce poarta coroana. Celor ce sant vrednici de dumnezeiasca impartasanie sa le-o dai in dar, precum si tu insuti ai primit-o in dar. Sa nu dai, celor ce nu li se permite de dumnezeiestile canoane, caci ei se socotesc a fi ca paganii, si daca nu se pocaiesc vai atat lor cat si celor ce-i impartasesc. Baga de seama (nu ma priveste pe mine, ci pe tine) ca nu candva din neglijenta ta, soarece sau altceva sa atinga sfintele taine, nici sa se umezeasca, sau sa se afume, sau sa umble cu ele cei profani si nevrednici. Daca vei tine seama de acestea si de unele asemenea cu acestea, te vei mantui atat pe tine, cat si pe cei ce asculta de tine”. (Sf. Vasile 15); Catre cel nou hirotonisit.

    Ati observat ca aici sfintii parinti numesc pe cei nepocaiti caini si pagani si zic ca ei sunt absolut nevrednici de a se impartasi, caci le este spre osanda ? Unde zice vre-un sfant parinte ca vre-odata ar fi posibil ca Impartasania sa fie de folos unui om nepocait ? Nicaieri. Asta au inventat-o ecumenistii in secolul 20.

  4. Emanuel zice:

    Stiu ca degeaba vorbesc cu astfel de secularisti. Dar macar imi fac datoria sa spun. Degeaba caci ei de mult au pierdut evlavia fata de Sfintele Taine si nu mai simt cand le profaneaza.
    Mai sunt si altfel de secularisti : staretii si calugarii care propovaduiesc o decadere a monahismului. Ei spun : daca am fi trait noi in zilele sfintilor parinti ne-am fi nevoit si noi la fel ca ei, dar acuma nu se mai poate. Este o inselaciune. Aceeasi inselaciune ca si ecumenismul, pogoramantul la pacate. Si o vedem chiar si la unii din cei mari. Chiar si parintele Rafael Noica, a zis in serile filocalice, cum ca : azi nu se mai poate pustnicia, dupa al treilea razboi mondial nu se va mai putea nici dreapta credinta, aceasta afirmatie din urma cica ar fi apartinut parintelui Sofronie. Da, parintele Sofronie ar fi zis asa ceva, insa se intelege altfel : dupa al treilea razboi nu va mai fi posibila credinta in lume, asta au zis-o multi sfinti parinti. Este perfect adevarat. Dupa acel razboi va veni si marea apostazie, si la nivel oficial nu va mai fi posibila credinta, adica in lume, ci doar in pustii. Dar sa nu mai fie posibila pustnicia, asta e batjocura si ocara asupra invataturii sfintilor parinti. O zic chiar sfintii din pateric : ca cei de pe urma vor zice ca nu se mai poate, si ca asta este ocara la adresa sfintilor. Deci sfintii parinti au zis ca a spune chiar si la aceste vremuri ca nu se mai poate este o ocara. Acesta este citatul din pateric : ” vor fi egumeni nebagand seama de mantuirea lor si a turmei, osardnici toti si silitori la mese, si galcevitori, lenesi la rugaciuni si la clevetiri osardnici, gata spre a osandi vietile sfintilor si cuvintele lor, nici urmandu-le nici auzindu-le, ci mai vartos ocarandu-le si zicand : de am fi fost noi in zilele lor ne-am fi nevoit si noi. ” ( pagina 192, fragmentul 15 ).
    Apoi sfantul Antonie cel mare zice ca chiar si la vremurile din urma vor mai fi pustnici, dar se vor feri de ierarhie, pentru ca ierarhia nu va mai permite ci va huli pustnicia. Si sfantul Nil pustnicul si sfantul Nifon patriarhul Constantinopolului a zis la fel, si multi alti sfinti. Insa au zis pentru cine are urechi de auzit.
    Mai zice parintele Rafael Noica ca uneori credinta noastra ortodoxa ajunge sa ne tradeze, sau cel putin asa simtim noi, insa nu specifica faptul ca asta este o simtire gresita, venita de la patimile noastre. Ci pune asta pe seama faptului ca sunt vremurile din urma si in aceste vremuri adica nu ar mai fi necesara dreapta credinta, nu ar mai cere asta de la noi Dumnezeu. Vadit sunt vremurile din urma spunea parintele Rafael, dar vadit ce a spus el cum ca credinta noastra ne tradeaza este o ratacire. Credinta ortodoxa este harul dumnezeiesc si indumnezeirea omului si nu poate trada pe om niciodata. Poruncile Domnului nu pot trada niciodata. Hristos este Imparatul veacurilor si al celui de pe urma, si credinta in El nu poate trada pe nimeni nici in acest sfarsit de lume. Asta e o impresie a celor stapaniti de patimi care nu isi inteleg credinta.
    Ar mai putea zice unii ca cuviosul Sofronie si apotolul Pavel au zis ca nici o lege nu il poate mantui pe om, deci ortodoxul e liber fata de orice lege, si in consecinta poate face pogoraminte la orice pacat. Dar ei interpreteaza si aceste cuvinte gresit, in afara contextului in care le-au spus sfintii :
    – Apostolul Pavel a zis ca nici o lege nu mantuieste pe om, in contextul in care vorbea despre Legea Veche, care era cu greseli, adica omeneasca. Dupa ce spune ca Legea Veche nu mai e valabila, apoi generalizeaza si spune ca nici o lege nu mantuieste pe om, adica nici o lege omeneasca. Nu se intelege ca nici o lege, adica nici cea crestina, dumnezeiasca, sau ca Duhul Sfant conduce pe om in afara oricarei legi, adica il elibereaza de orice lege. Nicidecum. Caci in alta parte Sfantul Apostol Pavel numeste si legea crestina lege, legea harului ! ( daci harul are o lege ), si e si normal asa. Caci Hristos a venit pe pamant si ne-a dat o Cale de urmat, o serie de legi, de porunci ale lui Dumnezeu, dar aceste nu mai sunt legi omenesti, care intr-adevar nu pot mantui pe nimeni. Asta era intelesul. Iar aceia care se cred ai Duhului Sfant si ca ei nu sunt condusi de nici o lege, adica sunt liberi fata de orice lege, aceia sunt inselati de vrajmasul : Duhul Sfant nu conduce pe om in mod haotic, asa la intamplare, ci in mod rational, are o ratiune. Pana si Cuvantul Lui Dumnezeu, Fiu Lui Dumnezeu, mai este numit Ratiunea Lui Dumnezeu, Adevarul, de sfintii parinti, Logosul Divin, adica Ratiunea. Adica pana si Fiul Lui Dumnezeu se conduce pe Sine tot dupa o lege, anume dupa legea milostivirii in Adevar, adica a milostivirii dar nu pana la a face pogoramnt la pacate. Caci Dumnezeu nu Isi tradeaza Firea si nici firea creatiei, pe care a creat-o buna. Aceia care zic ca nu au nici o lege in mintea lor, si ca asta e lucrarea Duhului Sfant, de fapt ei afirma ca nu mai stiu nici ce este bine si ce este rau, adica daca nu ai o lege, o ratiune, atunci cum poti sa iti dai seama ca in cutare situatie este rau sa faci un lucru ? Ei se cred fara de lege, dar de fapt sunt faradelege, fara de minte. Caci mintea conduce sufletul, ratiunea, iar omul irational nu este al lui Dumnezeu nicidecum. Si in plus, nici macar nu are cum cineva dintre oameni sa se izbaveasca din orice lege, sa iasa in afara oricarei legi, asta e imposibil. Nimeni nu poate, oricat s-ar sforta, sa ajunga un om complet irational, complet haotic. Ar trebui sa nici nu mai gandeasca nimic, sa isi scoata mintea din suflet si sa fie asemena unei pietre, dar si pietrele sunt supuse legilor naturii. O lege tot vei avea stapan. Caci omul este fiinta limitata si limita omului este legea care il conduce. Adica daca zici ca nu te conduci dupa nici o lege, de fapt nu mai constientizezi ca esti supus unei legi. Atata tot. Cei care se cred mai presus de orice lege sunt niste rataciti, caci ei gusta un fel de bucurie inselatoare, o bucurie mincinoasa, ca au ajuns mai presus de orice lege, si au ajuns liberi cu adevarat, insa nu isi dau seama ca au ajuns in cea mai mare inselaciune. Caci ei tot sunt sub o lege de care nu sunt constienti ( dovada este faptul ca in fiecare situatie zic : asta e bine asta e rau, si daca zic atunci inseamna ca se conduc dupa o ratiune ), insa se cred ajunsi intr-un fel de Nirvana budista, unde persoana umana se anuleaza si omul este eliberat de chingile naturii sale. Groaznic, asta nu mai e crestinism ci budism. Si nu isi dau seama ca asta nu e Duhul Sfant ci dracul. Adica se inseala. De fapt apostolul Pavel altceva zice ? Nu ca s-a eliberat pe sine de orice lege si ca a ajuns in Nirvana, ci ca nu mai e sub Legea Veche, si sub nici o lege omeneasca. Apoi zice ca : toate imi sunt permise dar nu toate imi sunt de folos. Si asta tot gresit o interpreteaza secularistii. Daca zice ca toate ne sunt permise se refera la faptul ca legea veche interzicea mancarea de porc si altele ca acestea, din anumite ratiuni ( care nu le mai discut acuma ), dar legea harului nu le mai interzice. Deci toate sunt permise inseamna toate cele pe care le-a creat Dumnezeu si deci sunt firesti. Nu inseamna ca si pacatele ne sunt permise. Iar mai apoi sfantul Apostol Petru vine si el si ne spune ca cele pe care le-a spus sfantul Apostol Pavel sunt mai greu de inteles, si ca multi le-au interpretat gresit, spre a lor pierzare. Iar apoi ii descrie pe acestia : nori negri si frunze uscate purtate de vant. O descriere destul de relevanta a celor care ” nu sunt condusi de nici o lege ”. Mantuitorul zice ca cei condusi de Duhul Sfant sunt asemena vantului, care nu stii de unde vine si unde se duce, dar aici iar avem alt sens : omul duhovnicesc nu este inteles de omul trupesc. De aceea zic sfintii parinti ca multi s-au ratacit interpretand Scripturile, care sunt greu de inteles.
    – Iar cuviosul Sofronie zice ca nici o lege nu ne poate mantui, insa in acest context : mai intai zice ca nu toti calugarii pot sa tina posturi mari, ci fiecare sa isi stabileasca o masura a postului, si ca important e sa ramana calugarii uniti in obstea lor, iar nevointele sa fie dupa puterea fiecaruia. Asta e intelesul. Insa secularistii il scot din context si il interpreteaza ca legea care ne interzice a nu pacatui nu este crestineasca, caci este lege si ne limiteaza. Deci cuviosul Sofronie zice de fapt ca nici o lege, nici o regula de nevointa nu este valabila in mod obligatoriu pentru toti, ci fiecare sa faca cat poate si sa nu judece pe altii. Insa desigur nu se refera la posturile obligatorii ale Bisericii, pentru care nu avem motive rationale sa le calcam, caci sunt firesti. Aceste posturi sunt obligatorii pentru toata lumea, iar nevointele suprafiresti, mari, le fac cei ce pot.
    Am mai atins trei subiecte :
    – Nu toate imi sunt de folos zice Apostolul. Asta inseamna ca pentru cei care au ajuns sa faca nevointe peste fire, adica mai presus de posturile obligatorii ale bisericii, nu le mai este folositor sa mai manance cele firesti create de Dumnezeu, adica si carne, lapta, branza sau oua.
    – Mai apoi mai e subiectul pogoramantului de a nu tine posturile obligatorii ale bisericii in cazul unor oameni bolnavi. Asta o fi oare pogoramant la lucru nefiresc, la pacat ? Secularistii desigur asta o cred. Insa iar se inseala. Nu este pogoramant la pacat, caci a nu tine posturile bisericii se permite doar acelora care au niste boli care le usuca trupurile foarte tare, si astfel postul i-ar omora. Deci sfintii au zis : noi suntem omoratori de patimi nu de trupuri. Ratiunea postului este de a usca trupul de sucurile care il fac pe om supus patimilor, cum zice sfantul Maxim Marturisitorul, iar daca un om deja are trupul foarte uscat de boala atunci nu mai are rost sa tina post caci poate muri sau se imbolnaveste si mai tare. Insa nu toate bolile usuca trupul, de exemplu obezitatea il ingrasa. Si zic sfintii parinti ca nu trebuie avut incredere in orice doctor care zice ca cutare nu poate posti ca e bolnav. Ci sa avem incredere numai in medicii credinciosi, care nu au conceptii din astea omenesti : daca postesti iti slabesti sistemul imunitar. Aceasta este un mare neadevar si o hula. In primul rand postul intareste sistemul imunitar, si medicina moderna a venit sa confirme asta, ca posturile bisericii ortodoxe elimina toxinele din organism si il fac mai sanatos. Dar doctorii multi sunt cu conceptii lumesti, si zic ca daca postesti iti slabesti sanatatea, caci ei cred ca numai oamenii solizi sunt sanatosi, dar este exact invers. De multe ori posturile foarte aspre au vindecat boli pe care medicina nu le poate vindeca, de exemplu cancerul. Am cunoscut un om mirean care a tinut 3 saptamani de post negru, si s-a vindecat de cancer in ultima faza, mai avea doar cateva saptamani de viata si si-a zis ca macar sa le petreaca in post, si s-a vindecat. Deci posturile nu se dezleaga decat in cazuri rare de anumite boli, nici pe departe la orice boala. De exemplu nu poti dezlega postul pentru ca te doare burta sau capul, oricat de tare te-ar durea.
    – Faptul ca biserica dezleaga pe crestini sa manace carne in afara posturilor, oare nu este pogoramant la pacat ? Adam in rai nu manca carne si nici nu omora animale. Oare aceste nu sunt pacate ? Raspunsul e ca nu sunt pacate, ci doar pogoraminte la lucuri firesti dar mai putin justificate teologic, mai putin de cinste. De exemplu anumite organe ale trupului nostru sunt mai putin de cinste, si asa erau si la Adam in rai, insa asta nu inseamna ca nu sunt firesti. Sunt firesti caci le-a creat Dumnezeu, si nu degeaba. Acele organe erau si in rai mai putin de cinste dar erau firesti. Insa dupa cadere au ajuns sa fie foarte de rusine, incat oamenii si le acopera, din cauza pacatului care ii lupta. Pacatul ii face sa le fie rusine de a arata in public acele organe. Ar fi un lucru smintitor. E rusine sa si vorbesti de ele. Adam in rai nu era asa rusinat, ca nu avea patimi, insa nici in rai acele organe nu erau foarte de cinste, nu poti spune ca acele organe erau de cinste la fel de mult ca inima, sau de exemplu nu poti spune ca piciorul e la fel mult de cinste ca si creierul. Deci organele au unele mai mare importanta si cinste, altele mai mica. Insa asa le-a creat Dumnezeu si sunt toate firesti si necesare. Omul nu putea sa aiba in loc de picioare doua creiere, nu ii era de folos. Deci si intre lucrurile firesti sunt diferente in cinstea de care sunt vrednice. Tot asa se judeca lucrurile si cu omorarea animalelor si a mancarii de carne : este tot un lucru firesc, pentru ca Dumnezeu l-a creat pe om stapan al animalelor, pe animale le-a creat oricum muritoare si cu rolul de a folosi omului, deci a omora un animal nu este pacat, ci doar un lucru mai putin de cinste. Tot firesc dar mai putin justificat teologic. In rai Adam nu a avut ocazia sau necesitatea sa omoare animale iar hrana lui era numai vegetala, insa daca la un moment dat ar fi omorat un animal datoria necesitatii, asta nu ar fi fost cadere din rai sau pacat. Dumnezeu nu ar fi socotit veci ca e logic sa arunce pe om, creatia suprema, din rai, pentru ca ar fi omorat un animal din necesitate. Nu s-ar fi considerat deci pacat, si deci nici in ziua de azi nu avem motiv sa facem asa ceva. Insa Hristos, zice traditia, a mancat numai peste toata viata Lui, deci a omorat pesti si i-a mancat, ba chiar facea minuni si ii ajuta pe apostoli sa prinda pesti in mare. Daca ar fi fost pacat le-ar fi zis : nu omorati bietele fapturi, ca nu voi sunteti importanti ci ele pentru Dumnezeu. Insa nicidecum sa faca asa ceva. Si dupa inviere a fript si a mancat peste. Deci nici a manca carne in afara postului nu este pogoramant la pacate. Numai yoghinii care se inchina la faptura considera asta pacat, nu crestinii. Deci a nu manca carne deloc este un lucru firesc si mai de cinste, iar a manca este tot un lucru firesc dar mai putin de cinste. De aceea Biserica accepta ca crestinii sa manance carne insa in posturi se interzice asta in mod obligatoriu. De ce se interzice ? Pentru ca dupa caderea lui Adam, carnea animalica si produsele din animale ( laptele, branza, ouale ), au devenit cele mai pline de toxine alimente. Si medicina zice asa : carnea, laptele, branza, ouale sunt cele mai pline de toxine alimente, iar toxinele aduc boli in organism. Inainte de cadere aceste produse nu aveau toxine deloc, caci inainte de cadere nici nu exista in rai toxine nicaieri, aceste au aparut numai dupa cadere, preponderent in aceste produse. Iar toxinele aduc in organism boala dar si patimi. Fac si creierul sa nu mai functioneze bine, si organismul sa nu mai functioneze sanatos si sa acumuleze tot felul de sucuri care aduc in suflet patimi, si mintea sa nu mai poata intelege Scripturile, de aceea sfintii parinti au fixat anumite posturi ( si nu degeaba le-au pus in anumite perioade ale anului ) ca perioade in care tot omul sa se curateasca si sa elimine toxinele din organism, si au interzis obligatoriu ca crestinii sa calce posturile. Caci daca omul mananca tot anul numai mancare cu toxine atunci toxinele se acumuleaza in organism, nu mai ajung sa fie eliminate, si astfel omul se va imbolnavi. Daca omul nu mananca carne sau lapte care au toxine, si in posturi, toxinele din organism nu ating cantitati exagerate si pot fi eliminate pe cale fireasca, insa daca omul nu tine posturile toxinele ajung prea multe si nu mai ajung a fi eliminate si astfel vine boala. Toate acestea le-a clarificat sfintii parinti care au fost luminati de Duhul Sfant. Cei care le calca isi agonisesc vesnica osanda, caci aceia vor ramane inevitabil oameni trupesti si pentru ei Scripturile, invatatura crestina, vor ramane vesnic de neinteles. Ei vor intelege numai niste chestii superficiale, vor avea impresia cale stiu pe toate, si cam atata. Cine are ochi de vazut sa vada si cine are urchi de auzit sa auda. Cei care nu tin posturile cu nici un chip nu se pot impartasi spre mantuire, ci numai spre osanda.
    Revin. Mai apoi zice parintele Rafael Noica ca a zis unui calugar ca, chiar daca Hristos a biruit lumea noi cei de pe urma nu mai trebuie sa o biruim, caci noi ne vom mantui in mod paradoxal. Oo, apoi daca Hristos spune despre Sine ca El este Calea, si ca a biruit lumea desigur in toate veacurile, si pe cea de la sfarsitul lumii, deci daca El este Calea, atunci e de inteles ca si noi santem obligati ca prin puterea Lui sa biruim lumea. Caci El este Calea, nu doar pentru Sine, ci pentru noi. Deci acea mantuire paradoxala de care vorbeste nu exista, este un miraj, in care spera multi calugari ai veacului de pe urma. Ei vor sa se mantuiasca in luxuri. Dar si mirenii sunt obligati sa dea saracilor milostenie tot ce le este peste strictul necesar, caci zice Hristos : daca ai doua camesi da una saracului care nu are, si altele ca acestea. Asta este pentru mireni. Dar pentru calugari este alta cale : sa nu aiba doua camesi, ca de aia au ei votul saraciei. Caci ei zic : nu noi avem ci manastirea. Dar se inseala, caci daca manastirea are luxuri, atunci si ei traiesc in luxuri. Iar luxul la calugar este si mai de osanda ca la mirean. Un mirean ce are avere trebuie sa o dea milostenie. Probabil ca daca zici asta unuia care are de exemplu 6 case, o sa crape de ciuda. Cum sa dea el la saracii de pe strada care nu au casa si dorm iarna pe strada 5 case ? Pai doar nu e nebun, se gandeste el. Dar daca nu da atunci este nebun. Ca cine aduna comoara pe pamant o pierde pe cea din cer, nu se poate sa ai si aici comoara si dincolo. Preotii in ziua de azi zic : nu este pacat sa ai bogatie, daca mai faci si milostenie. Insa saracii de ei nu zic : trebuie sa faci milostenie tot ce iti este peste strictul necesar. Astfel se mint si pe ei insisi si pe enoriasi. Mai mult ca preotii se fac preoti pentru bani, ca sa aiba o viata usoara, fara munca, sa traiasca doar din slujbe. Apoi pacat au si mirenii care dau asa de multi bani la slujbe, incat preotii sa nu mai fie nevoie sa puna osul la munca. Caci preotul trebuie sa castige din slujbe atat de putin incat sa nu ajunga nici de strictul necesar, incat sa fie nevoiti sa puna osul la treaba. Dar preotii de mir, in general, cand devin preoti, nici cu faptul ca aduna avere pe baza doar de slujbe tot nu sunt multumiti, si ajung sa sminteasca chiar si pe mireni. E prea de tot. Pai ce marturisire sa mai astepti de la astfel de preoti ??? N-ai ce. Ei nu sunt in stare sa munceasca, dapai sa isi mai riste si caterisirea de la episcopii ecumenisti. Asa merge sistemul antihristic inainte. Iar calugarii chiar daca nu sunt pustnici, ci sunt prin manastiri de obste aproape de sate, sau mai la distanta, ei trebuie sa iubeasca chilia si sa fuga de mireni pe cat posibil. Iar staretii nu mai trebuie sa ii puna la munca pentru a asigura cazarea si mancarea pentru mirenii ce vin de stau la slujbe. Aceasta cazare si mancare trebuie asigurata doar din banii de la slujbe, si daca nu ajung acesti bani sa se multumeasca cu atat, cu posibilitati reduse de cazare. Iar nu sa se apuce a zidi case cat mai mari de cazare, si sa devina manastirile ca niste moteluri, unde calugarii muncesc ca mirenii. Asta este tot secularizare, si duce la iad. Pot sa fie nemultumiti mirenii, nu au decat, chemarea calugarilor este de a sta in chilie si de a-si plange pacatele, nu sa stea la vorba cu mirenii, sau sa dea la coasa. Pacat, neamul calugaresc, numit ingeresc, a ajuns sa fie un neam de argati in manastire. Unde este smerenia si plansul calugarilor, unde este fuga de lume, unde este iubirea de chilie ? Unde este viata lor ingereasca ? Doar in faptul ca traiesc in feciorie ? Apoi calugar ce inseamna ? Fecior sau ascultator ? Nu. Calugar inseamna singuratic, asa se traduce, adica si in manastirile de obste trebuie ca ascultarea sa respecte dorinta de singuratate a calugarului. Si daca e siguratic, chiar daca nu e pustnic, sa fie singuratic in chilie, sa stea in chilie. Pacat, s-a distrus monahismul. Marii parinti, precum Ilie Cleopa, nu au fost vinovati de secularizarea monahismului, chiar daca in manastirea Sihastria se trage la coasa toata vara. Asta fac calugarii neputinciosi. Aceia nu sunt calugari, decat cu haina. Mai bine zis sunt mireni care fac milostenie. Au ajuns calugarii ca mirenii si mirenii ca dracii. Iar unde mai au si luxuri prin manastiri au ajuns si calugarii ca dracii. Parintele Ilie Cleopa ii plangea pe acesti neputinciosi : ati distrus chiliile de pustnici si in loc ati facut case de primit mireni, si va canta cucul aici, le zicea. Calugarii nu mai au plansul, nu mai au smerenia, ci doar se prefac in infatisare ca o au. Caci smerenia si plansul se face doar stand in chilie cat mai mult. Asa o zic sfintii parinti. Si nu vad ca totul se duce de rapa. Calugarul trebuie sa stea in chilia lui si sa puna in mintea lui aceste trei ganduri :
    – ca a murit de trei zile, iar de omul mort nu se lipesc nici ocara nici slava, nici dorintele de lumea asta
    – ca este mai rau decat toti oamenii
    – sa stea inaintea Judecatii lui Dumnezeu si sa isi planga pacatele, sa isi planga mortul lui, nu pe altii
    El trebuie sa fuga de oameni, dar cand este nevoit sa se intalneasca cu ei, din mare necesitate, atunci sa aiba dragoste fata de oameni si plansul sa il aiba numai in inima lui, ascuns. Dar sa se si roage pentru oameni si sa le insufle un duh de pocainta. Iar in chilie trebuie sa citeasca in fiecare zi patericul egiptean. Asta e biblia calugarului. Insa daca calugarul sta cu lumea, nici nu stie si nu simte in ce duh lumesc sta, si ca acela e duhul diavolesc. E ca si mort.
    Parintele Rafael Noica, s-a corectat de greseala, a devenit el insusi pustnic, dar restul calugarilor ce face ? Doarme si zice : cand va veni prigoana ne vom curata prin ea. Insa nu isi dau seama ca daca acuma pe timp de pace nu sunt in stare sa faca cele ale Domnului, cum vor fi in stare sa le faca cand vor fi amenintati cu moartea ? Cum vor fi in stare sa marturiseasca daca acuma nu sunt in stare sa stea intr-o chilie ? Daca nu poti sta intr-o chilie cum vei putea sta in rai ??? Nu vei putea. Ei zic : ne vom pocai. Dar pocaiti-va acum, de ce nu va pocaiti, daca puteti ? Intr-o chilie mai poti avea ganduri pacatoase si nimeni nu o sa te chinuie pentru asta. Insa pe lumea aialalta daca vei avea ganduri pacatoase nu vei mai putea sta in rai, ci vei merge in iad, la chinuri. Deci va fi mult mai greu de stat in rai decat intr-o biata chilie, caci in rai nu poti sta daca mai ai un singur gand pacatos. Nimic necurat nu va intra in Imparatia Cerurilor, zice Scriptura.
    Daca Hristos a biruit lumea si noi trebuie sa o biruim, caci El este Calea. Si daca nu vom birui lumea nu vom intra nici in Biserica Biruitoare din Cer, si nu degeaba se cheama Biruitoare, ci pentru ca a biruit lumea. Mantuire paradoxala nu exista, nu va inselati.
    Am ajuns la subiectul pecete antihristica.
    Avem pe internet www, la fiecare pagina de internet. Aceste litere dau 666, caci litera w este a sasea in alfabetul evreu. Mai mult : www sunt initialele de la World Wide Web, in traducere panza mondiala de paianjen. Apocalipsa ne vorbeste despre o pecete, un nume al antihristului si un numar, 666, al numelui lui. Panza paianjenului este internetul, paianjenul este antihristul. Paianjenul este o insecta respingatoare si infricosatoare pentru multi, si modul lui de a se hrani este de a prinde mustele in plasa lui. Mustele sunt oamenii prosti care vor fi prinsi in panza antihristului care va fi internetul. Paianjen in engleza se zice web, w este a sasea litera, e este un 6 rasturnat, iar b seamana tot cu 6, trei de 6 in trei litere. Ciudata coincidenta. Numele simbolic al antihristului, paianjen, da 666. Eu as zice insa ca nu asta e dezlegarea lui 666. In primul rand 666 nu este numarul numelui lui antihrist cum am crezut noi. Fiara apocaliptica zice prorocia ca are 7 capete si 10 coarne. Cele 7 capete inseamna in primul rand 7 imparati care au imparatit 7 imparatii. Si zice apoi ca la momentul respectiv, adica acuma 2000 de ani cand sa facut proorocia, 5 imparatii au trecut, una mai este, iar a saptea cand va veni nu va avea de stat multa vreme. Iar antihristul este al optulea imparat si este dintre cei 7. Cum se dezleaga aceste cuvinte ? Cele 7 imparatii sunt 7 imperii pagane cu care a avut de luptat poporul ales. Al saselea imperiu era Imperiul Roman, care era atunci inca, pe vremea cand s-a scris apocalipsa. Cinci imperii pagane deja trecusera : grec, medo-persan, babilonian, egiptean si mai este unul pe care eu nu il stiu caci nu cunosc istoria dinainte de imperiul babilonian aproape deloc. Trebuie sa mai fie un astfel de imperiu pagan cu care sa se fi luptat evreii, caci proorocia nu poate fi gresita. Am mai auzit de imperiul maias, atzec, or mai fi fost si altele, dar nu stiu care din ele au luptat cu evreii. Dupa al saselea imperiu pagan zice proorocia ca va mai fi un imperiu pagan care va lupta cu poporul ales. Insa poporul ales dupa Hristos nu a mai fost evreii, ci crestinii. Imperiile care au urmat au fost : parca unul franc sau asa ceva dar nu era pagan, otoman ( nu e pagan ca musulmanii se inchina la Alah care corespunde lui Iehova al evreilor ), napoleonian ( catolic ), austroungar ( catolic ), poate a fost si unul nazist ( nu a fost pagan ca nemtii nu se inchinau la zei ci erau sectanti iar Hitler era cel mult ateu nu pagan ). Aceste imperii nu au fost pagane deci nu se incadreaza in proorocia apocaliptica. Eu zic ca apocalipsa se refera la alt imperiu care inca nu a venit si care va tine putina vreme cum zice : in alt loc apocalipsa vorbeste despre invazia chinezilor. 200.000.000 de soldati chinezi vor omori a treia parte din omenire, adica miliarde. Asta este imperiu. Si pagan, caci chinezii sunt budisti adica pagani. Si vor lupta impotriva crestinilor. Cand ne gandim ca tarile ortodoxe sunt mai aproape de china decat cele catolice sau sectare. Si sfantul Andrei cel Nebun pentru Hristos zicea ca chinezii vor omori pe crestini si vor spurca bisericile. Iar sfantul Serafim de virita zicea ca china va lua o buna parte din rusia, dar mai apoi o va da inapoi. Deci invazia chinei nu va tine mult. Probabil ca al patrulea razboi mondial va fi invazia chinei iar armaghedonul va fi al cincelea. Al treilea va fi curand, intre rusia, nato si america.
    Apoi va veni antihristul, care va fi al optulea imparat si este dintre cei 7. Asta inseamna ca imperiul lui va fi reinvierea unui imperiu din cele 7. Este vorba despre imperiul roman, caci fiara statea pe 7 munti, adica in cetatea Romei care sta pe 7 munti. Roma va fi capitala politica si economica a imperiului antihristic iar ierusalimul capitala religioasa. Antihristul nu este fiara care se ridica din mare si are 7 capete si 10 coarne. Este numai un capat care se va naste din unul din cele 7 capete, si care va avea 2 coarne ca de miel si va vorbi ca un balaur. Asa il descrie apocalipsa. Ala este antihristul, iar fiara care are 7 capete este totalitatea imperiilor pagane ce au luptat cu poporul ales din toata istoria lumii, adica paganismul. Iar paganismul are numarul 666 : un 6 inseamna ratiune patimasa, un 6 inseamna pofta patimasa si un 6 inseamna manie patimasa. Cum zice si parintele Ilie Cleopa. Numarul 666 nu este numarul numelui antihristului, ci este numarul numelui paganismului care a luptat cel mai sangeros impotriva poporului ales si a lui Dumnezeu. Si zice ca este numar de om : 666. Pai patima este lucrare pur omeneasca adica lipsita de harul dumnezeiesc. Deci inseamna ca imparatia lui antihrist si in general imparatiile pagane, s-au caracterizat prin lucrare fara har a celor trei parti ale sufletului omenesc : mania, pofta si ratiunea. Aceste trei parti ale sufletului au lucrat pur omeneste, adica indumnezeire fara har dumnezeiesc, patimas. Deci cele trei parti ale sufletului au fost ridicate la rang de indumnezeire prin ele insele fara Dumnezeu, in mod patimas. Deci 666 inseamna lucrare patimasa, fara har, pur omeneasca, de aceea zice ca este numar de om, adica nu de dumnezeu prin har. Nu zice apocalipsa ca numarul 666 este al fiarei cu 7 capete, si ca cele 7 capete sunt cele 7 imperii pagane din istorie ? Deci fiara aceea nu este antihristul ca persoana, ci tot paganismul. Antihristul este unul din cele 7 capete care a primit lovitura de sabie si iar a inviat, adica reinvierea imperiului roman, care a primit lovitura de moarte cand s-a desfiintat. Si zice cuviosul Paisie ca papa va fi ca un cap al rautatilor si isi va indemna adeptii sa urmeze pe antihrist, si probabil ca asta va face din Roma un oras foarte important pentru antihrist, chiar capitala economica si politica. Si papa deja propovaduieste new-age-ul si guvernul mondial.
    Iar www este initiala de la world wide web, adica face referire la imparatia paganismului in general, adica si la imparatia lui antihrist. Si aceasta imparatie are numarul 666, caci este unul din cele 7 capete ale fiarei. Iar cele 10 coarne sunt 10 imparati ai lumii care vor fi in timpul antihristului si vor da toata puterea lor lui. Iar proorocul mincinos poate ca este fiara de la Bruxelles, caci asa se si cheama, si asa o numeste si cuviosul Paisie. Prima fiara iese din mare adica din neamuri, si paganismul a iesit din neamuri intotdeauna. Iar proorocul mincinos va iesi din pamatânt, adica din evrei. Ori, calculatorul si internetul sunt create de evreomasoni, deci fiara de la bruxelles, este creatia lor. Mai apoi zice apocalipsa ca proorocul va face un chip fiarei celei dintai, adica paganismului, sau chiar antihristului care atunci va fi exponentul paganismului, si ca acel chip va vorbi. Adica antihristul va vorbi la calculator si fiecare om va trebui sa asculte predica lui. Si zice ca omul care va vedea chipul lui se va inchina lui, iar cine nu va voi sa se inchine va fi omorat. Pai daca cipul se va introduce ca implant pe mana dreapta sau pe frunte ( poate in creier ), si in acel cip se va inregistra informatia despre omul respectiv : numele lui, adresa de internet a paginii de cont bancar personal, si alte informatii. Iar cand omul va lua dintr-un magazin niste produse, va trece apoi prin usa aceea electronica care va citi informatia de pe cipul lui. Si din informatie va scoate adresa de internet a contului sau, si apoi va lua din cont prin intermediul internetului suma care o va transfera in contul magazinului. Adica tranzactia se va face pe internet, si se vor folosi pagini de internet corespunzatoare conturilor bancare. Apoi sistemul va asigura omul ca informatia de pe cip se va sterge din sistem automat, pana la urmatoarea tranzactie. Asta va fi sigur, minciuna, insa omul va crede de frica, precum zice apocalipsa ca nimeni nu va indrazni sa se puna cu fiara. Dar daca o persoana va deveni antipatica antihristului, i se va sterge cipul, si apoi i se va spune : omule, din nefericire ti s-a sters informatia de pe cip si nu mai putem gasi pagina de internt a contului tau, deci ai pierdut toti banii. Si astfel omul va muri de foame. Sau vor si anula cipul si omul nu va mai putea fi nici salariat, nu va mai exista in sistem. Cum a zis David Rocheffeler.
    Deci oamenii vor fi siliti ca la cutare ora sa deschida internetul prin intermediul cipului si sa urmareasca predica antihristului. Cum se vor inchina ei ? Simplu : fiecare pagina de internet are www in adresa, deci de fiecare data cand omul va deschide vreo pagina de internet, va folosi www, adica 666, dar nu ca noi, scris cu mana. Ci el va naviga pe internet folosind cipul implantat, care va avea inregistrate diferite adrese de internet. In primul rand pagina contului personal va fi fi obligatoriu inregistrata in cip, deoarece omul nu va avea leptopul cu el in magazin ci cipul. Mai apoi va fi inregistrata si pagina de internet unde va vorbi antihristul in direct. Caci daca omul va fi in masina de exemplu, sau la servici, si nu va putea manevra calculatorul din apropiere, ca sa deschida pagina antihristului, ea se va deschide automat, dar nu in calculator, ci in cip. Caci la acea ora cipurile nu vor fi ca cele de azi, cu mult mai performante. Si deja azi cel mai mic calculator este cat un cip. Atunci cipurile vor fi mai performante decat calculatoarele din ziua de azi, si omul va avea de fapt un calculator implantat in creier si unul in mana. Cu cel din mana va face tranzactii prin magazine, iar cu cel din cap va naviga pe internet. Si va avea logat internetul wireless. Deci la ora respectiva cand va vorbi antihristul, calculatorul implantat va deschide automat pagina, scriind in bara de adresa www, adica 666. Adica se va scrie 666 in calculatorul implantat in cap, unde va fi scris si numele persoanei, deci va fi numele alaturi de 666, si mai mult decat atat, va fi 666 chiar in capul persoanei. In asta va consta inchinarea. Si cine nu va voi sa se inchine, adica isi va scoate cipul, va muri de foame.
    Iar predica antihristului omul o va vedea la calculatorul din cap, care va furniza imaginile direct la creier. Deja avem tehnologia asta in curs de dezvoltare. Si va naviga pe internet direct prin ganduri. Si aceasta tehnologie au inceput sa o dezvolte niste japonezi.
    Iar pentru internetul obiectelor se va folosi atat www cat si un nume codat al fiecarui obiect, scris in cod binar, incadrat de cei trei de sase pe care ii vedem pe fiecare eticheta. Se vor pastra cei trei de sase si cand vor fi inregistrati in cipurile din cap pentru ca etichetele produselor din magazine vor folosi acelasi sistem EAN-13 cu cei trei de 6. Si cand omul va face o comanda online pe internet, va folosi codul produsului. Totul prin ganduri.
    Ooo, tuluuaie, va inebuni lumea de tot.
    Am scris peste 40.000 de cuvinte, dar oare vor folosi cuiva ?
    A, am uitat sa zic : cand s-a zis ca daca va lua cineva carduri sau implanturi, va constitui pacat sau ce va insemna acea cadere ? Pai e simplu : inaintea sinodului al optulea care ii va afurisi pe toti cei ce au luat implanturi sau carduri si nu vor a se pocai, cine va intelege ca cardurile cu cip fac parte din sistemul antihristic va face pacat daca le va primi, si cu atat mai mult implantul. Si daca nu se va pocai va pacatui impotriva Duhului Sfant si nu se va mai putea impartasi pana nu se va pocai. Iar implantul probabil ca este si pacat de moarte deci va trebui sa fie si un canon de oprire de la impartasire. Deci astfel de oameni vor trebui sa refuze cardurile si implanturile chiar si daca vor trebui sa isi dea viata pentru asta, de exemplu din motive medicale. Daca insulina se va lua pe baza de card de sanatate atunci va trebui sa refuze si cardul si insulina si sa moara pentru credinta. Caci pogoramant la pacat nu se poate.
    Ar putea zice unii ca la sinodul al optulea cardul nu va fi considerat pacat de moarte ci doar pacat mic, care nu duce la oprire de la impartasire. Insa care este diferenta dintre pacatul de moarte si pacatul mic ? Spune sfantul Vasile de la Poiana Marului, ca pacat mic are de exemplu cineva care se manie cu patima dar intr-o ora se corecteaza, iar daca trece de o ora pacatul lui devine de moarte. Intervalul de o ora este dat ca exemplu. Adica daca un pacat mic il faci mai mult timp la un moment dat devine mai grav si atunci e pacat de moarte. Asta e diferenta. Asa si cu cardul : daca cineva spune la un moment dat ca cardul nu e pacat mare sau ca nu e grav si ca se poate lua, cu toate ca isi dea seama ca e cadere, atunci pacatuieste pacat mic, si nu se va opri de la impartasire, dar cu conditia sa ii para rau ca a zis. I se va da numai un canon de rugaciune sau milostenie cum se obisnuieste, si sa spuna acelui om pe care l-a smintit ca a zis gresit ca nu e grav sa iei card. Insa daca va sminti pe altii mai intai, si apoi va si lua el insusi card si nu se va lepada de el imediat, cu siguranta ca pacatul lui devine de moarte, adica grav. Atunci chiar de se va lepada de card mai apoi, va primi si un canon de oprire de la impartasire. Asa se judeca pacatele. Orice preot este absolut obligat sa judece asa lucrurile, iar nu sa zica cuiva ca nu e nimic.
    Iar un preot care va intelege ca cardul e o cadere sa nu impartaseasca pe nici o persoana care are card sau implant, chiar daca acea persoana considera asta o simpla tehnologie, ci sa ii spuna acelei persoane : eu nu te pot dezlega caci astea vor fi anatema la al optulea sinod ecumenic, iar cuviosul Paisie aghioritul spune clar ca e cadere, chiar daca tu nu intelegi asta. Daca va impartasi o persoana care crede ca cardul e simpla tehnologie nevinovata, atunci va pacatui de moarte acel preot. DE ACEEA PARINTELE IUSTIN A SIMTIT IN DUHUL SFANT CA CINE ARE CARD NU SE POATE IMPARTASI SAU POMENI LA PROSCOMIDIE. AVEA MARE DREPTATE. El este un om cu Duhul Sfant in el viu, si simte clar cuvintele Duhului. Este sfant. Insa a gresit atunci cand a spus ca preotii cu carduri nu mai au Taine Valide, caci harul preotiei nu se poate opri decat de un sinod de episcopi. Exista canon care spune ca numai 6 episcopi ( sper ca imi aduc bine aminte numarul ) pot opri de la slujire un preot. Nu putem noi sa oprim harul. Mai mult : credinciosii de la o parohie, chiar daca ar fi toti impotriva cardurilor, si preotul ar avea card, nu pot sa dea afara pe preot din biserica si sa ii interzica sa slujeasca. Caci asta nu o pot face credinciosii decat pentru pacate ale preotului care deja au fost anatemizate de sinoade. Mai e si situatia cand unor preoti nu le-a lucrat preotia in cazuri exceptionale, cand nu se sfinteau Darurile din cauza unui pacat al slujitorului. Si mai apoi asta se arata prin faptul ca in Potir aparea carne si sange, asta fiind o dovada prin minune ca nu s-au sfintit Darurile. Este scris si in Moliftelnic. Sau se descoperea in alt chip vre-unui sfant care era de fata. Insa in aceste cazuri exceptionale nu se intampla sa nu se sfinteasca Darurile decat odata sau de putine ori unui anumit preot pe care Dumnezeu vrea sa il ridice dintr-un pacat. Nu se intampla la toti preotii cu acel pacat si nu se intampla decat extrem de rar. De exemplu unui preot i s-a descoperit ca nu s-au sfintit Darurile si se intreba ce pacat o fi facut. Si nu intelegea, dar mai apoi l-a intrebat si pe diacon daca o fi facut ceva, iar acela a zis ca nimic decat ca a gresit un cuvant fata de un credincios. Dar asta se intampla extrem de rar. De cate ori preotii nu au astfel de pacate, ba chiar si mult mai mari, insa Darurile se sfintesc de fiecare data. Altfel nu am mai fi avut Sfinte Taine valide decat la slujbele sfintilor. Asta e ratacire.
    Eu cred ca parintele Iustin e un om sfant cu mare har, cu mare lumina dumnezeiasca in el, si chiar si dusmanii ortodoxiei, ecumenistii simt asta, insa ei nu inteleg cuvintele lui. Pentru ca el chiar le spune la modul serios ca ecumenismul e erezie, insa ei inteleg ca asta e valabil doar pentru unii. Ei cred si in acrivie si in pogoramantul la pacate, care e erezie. Parintele Efrem din Arizona, mare sfant si el, a spus ca nu ii poti opri de la impartasire pe cei care au carduri. Insa s-a referit ca adica nu ii poti opri sa se impartaseasca de la preoti care ii ” dezleaga ”, insa nu a zis ca un preot traditionalist este obligat sa le dea Sfintele celor cu carduri. Caci nu e voie. Dar dupa sinodul al optulea se va afurisi persoana care ia card sau implant, chiar daca nu constituie asta inca pecetea. Caci acuma nu constituie pecetea acestea. Pecetea va fi cand va fi aparut si antihristul. Cardul si implantul ajuta la construirea imperiului si dictaturii antihristice.
    Dar aceia care nu vor intelege ca acestea fac parte din sistemul antihristic, si nu din frica ci din rationamentul lor, se vor incadra la categoria secularistilor, care desigur se impartasesc tot spre osanda, dar nu simt. Va fi greseala din nestiinta, dar atat de grava incat nu se vor putea impartasi spre mantuire, ci asemenea lui Iuda spre osanda. Va scapa cu greu doar daca vor fi gata sa isi dea viata pentru credinta si vor zice permanent : Doamne daca Tu stii ca aceste lucruri sunt gresite, ridica-ma si invata-ma cele placute Tie, si da-mi puterea sa mor pentru Tine. Si cu timpul Dumezeu ii va da sa inteleaga toate acestea. Caci greseala din nestiinta daca este grava nu duce la rai ci direct in iad. Insa daca nu intelege ca este greseala grava, si nu are nici mare evlavie fata de Sfintele Taine astfel incat sa ceara luminare de la Dumnezeu in problema cardurilor prin Sfintele Taine, spre osanda se va impartasi. Caci Dumnezeu are putere pe unii ca acestia care au mare evlavie la Sfintele Taine sa le descopere prin Impartasanie ca cardul e cadere. Daca vor avea astfel de evlavie incat sa fie in stare sa isi dea si viata pentru voia lui Dumnezeu, atunci vor primi raspuns de la El.
    Sa luam cazul paganilor care nu au cunoscut ortodoxia. Vor fi judecati dupa legea lor, adica daca ei in legea lor au facut maximul de bine care le era accesibil in paganism, atunci cu usurinta pe cealalta lume ii va trece Dumnezeu la ortodoxie si ii va mantui, caci fara ortodoxie nu exista mantuire. Zicea si parintele Petroniu Tanase ca ortodoxia se poate primi si pe lumea asta si pe cealalta. Caci proorocii vechiului testament nu s-au mantuit decat dupa ce a venit Hristos in iad si le-a propovaduit celor de acolo, spune apostolul. Iar propovaduit inseamna ca i-a convertit la ortodoxie. Mantuire fara ortodoxie nu se poate. Se pot mantui catolici, eretici, iudei si pagani si pe cealalta lume, dar trecand la ortodoxie dincolo. Insa cei care in legea lor nu au facut maximul accesibil lor nu pot fi trecuti cu usurinta la ortodoxie. Vedem asta si pe asta lume : un pagan care face multe milostenii cand vine in contact cu ortodoxia vine usor la convertire. Avem cazul sfantului Corneliu sutasul in faptele apostolilor. Asa este si dincolo. Apoi noi i-am pictat pe icoane pe cei care au fost fruntasi in legea veche, pe prooroci, si le zicem sfinti, cu toate ca ei in viata lor pamanteasca nu puteau fi sfinti caci au fost iudei. Dar ei dincolo usor au ajuns sfinti dupa invierea Mantuitorului. Deci proorocii dinainte de Hristos care nu erau pagani, ci doar iudei, au murit si s-au dus in iad, in partea de sus a iadului unde nu sunt chinuri mari ci doar lipsa luminii, intuneric. Ei in timpul vietii lor mai vedeau din cand raiul in vedenie. Asa si dupa ce au murit, ei mai vedeau raiul insa nu putea sa iasa din iad, pana ce nu i-a scos Hristos cand le-a propovaduit crestinismul.
    Iar paganii care in viata asta nu sunt tocmai de varf in legea lor, adica mai au si lene in cele bune, dincolo nu trec tocmai usor la ortodoxie, ci doar partial, si le mai ramane un canon de facut pentru un timp mai indelungat, pentru lenea lor. De aia zice un sfant ca si paganii se pot mantui, dar vor fi orbi. Adica se mantuiesc dar isi mai fac si ceva canon in iad pentru ca au avut si lene. Dar nu vor avea chinuri mari, de aceea zice ca se mantuiesc. Dar cei care au fost foarte lenesi, indiferent in ce religie au fost, vor fi mult si bine la chinuri. Acestia si pe pamant daca vin in contact cu ortodoxia o hulesc si o prigonesc.
    Hristos i-a spus unui pustnic intr-o vedenie ca se va milostivi si de cei care o singura data in viata au cerut de la Dumnezeu mila, insa cei care au facut poruncile Lui in viata asta, vor fi prietenii Lui in cea viitoare. Milostivire inseamna aici ca se vor micsora chinurile lor prin milostivirea Lui, insa ei nu vor scapa din iad si nu vor fi prietenii Lui.
    De aceea si parintele Arsenie Boca l-a pictat pe nu stiu ce ” sfant ” catolic pe icoana. El nu a fost sfant in viata asta, caci a fost eretic, insa daca a facut maximul de bine accesibil lui in catolicism, si nu a avut contact cu ortodoxia, ci a cunoscut-o doar din surse mincinoase, atunci probabil ca s-a mantuit usor si s-a si sfintit, dincolo. Dar sa spunem clar : nu exista nici aici nici dincolo mantuire sau sfintenie la neortodocsi. E imposibil sa existe pentru ca Dumnezeu e doar ortodox si raiul e doar cu ortodocsi in el. Cum zicea si sfantul Ioan scararul : nu poti gasi smerenia adevarata decat la ortodocsi si inca la aceia daca sunt curati. Pentru ca smerenie fara pocainta deplina nu exista. Iar mantuire fara smerenie iar nu exista.
    Dar nici smerenia nu e intotdeauna smerenie adevarata. Caci sfantul Antonie cel mare spune ca mai presus de smerenie e dreapta socoteala, adica daca nu combini impreuna cu smerenia o alta virtute deosebita de ea, atunci nici smerenia nu mai e smerenie, ci mandrie ascunsa. Acea virtute este frica de Dumnezeu. De aia zice parintele Iustin ca smerenia caracteristica poporului roman nu este smerenie adevarata, ci o mandrie ascunsa. Asa cum inchinarea poate fi si la diavol nu numai la Dumnezeu si smerenia poate fi in fata duhului lumesc si nu neaparat in fata lui Dumnezeu. Daca numai te smeresti in fata puterii si slavei lumii acesteia, atunci nu ai frica de Dumnezeu si nici smerenie fata de Dumnezeu. Caci cine se face prieten cu lumea este vrajmas lui Dumnezeu. Sa te consideri mai rau decat toti oamenii dar sa pastrezi si frica de Dumnezeu si marturisirea credintei celei adevarate fara nici un compromis. In ziua de azi duhul apostaziei este foarte raspandit la cei ce merg la biserica, la monahi si la cei din ierarhie. Si cu astfel de oameni este de multe ori pacat sa si vorbesti cu ei si chiar sa te si gandesti la ei in mod prietenos. Caci ei sunt foarte bolnavi de slava desarta si vor sa le dai dreptate in ratacirea lor. Si daca le esti prieten atunci primesti sa le dai dreptate, adica primesti in tine duhurile lor lumesc. Asa sunt toti secularistii. Toata caderea episcopilor, preotilor, staretilor si calugarilor, a mirenilor, vine din cauza ca ei se fac prieteni cu lumea si nu mai sunt primiti astfel de Dumnezeu. Cu astfel de oameni trebuie sa fim foarte expeditivi. Asta am observat si la parintele Iustin : este foarte expeditiv fata de duhul lumesc si nu se compromite prin nimic, chiar daca nu uraste pe nimeni ci se smereste in fata tuturor. Ca zis sfintii parinti ca cel desavarsit trebuie sa se considere mai prejos si decat talharul si decat curva, insa sa ramana in frica de Dumnezeu, neatins de murdaria lor. Parintele Iustin are o finete cu care observa toate duhurile din oamenii ce vin la el, si este expeditiv fata de ei in duh, nu primeste in el duhurile lor. De aia ramane lumina, si lumea se mira ca el nu face compromisuri, ca nu se teme de slava si puterea lumii si de moarte. Cand se roaga pentru oameni are si dragoste dar si expediaza la plimbare toate duhurile lor demonice, duhul lumesc. Asta este calea.
    Am fost la mitropolitul Andrei Andreicut si el este un ecumenist, dar imi spunea ca parintele Iustin e sfant. Pai daca e sfant atunci de ce nu face ca el ? Pentru ca ecumenistii concep doua cai : rigurozitatea dar si pogoramantul. Au dreptate pana aici, insa greseala lor e ca pogoramantul la pacat este de la diavol, este pacat si erezie. Dar ei nu inteleg. In asta consta apostazia de pe vremea lui anrihrist. Astea sunt lucruri subtile si de aia nu le pot intelege multi, ca am ajuns vremurile in care si cei alesi pot sa mai cada in erezie si ratacire. Am dat exemplul cu parintele Rafael Noica si am explicat. Asa ca in ziua de azi nu e de mirare cine cade, ci cine nu cade. O sa zica unii asa zisi aparatori ai parintelui Rafael ca l-am atacat, insa ei nu inteleg duhul in care am spus, caci aceleasi cuvinte le poti interpreta in mai multe feluri, depinde ce duh ai in tine. Daca am atacat din slava desarta sau din ura atunci am pacat. Dar eu nu ma simt asa. Eu ma simt liber fata de toti, nu sunt legat de nimeni si credinta ce o am nu depinde de nimeni ci doar de Dumnezeu. Nu cred asa din cauza ca asa a zis cutare parinte cu viata sfanta, caci si sfintii mai fac greseli, mai ales in vremurile astea. Doar sinoadele ecumenice acceptate de Biserica sunt infailibile. Si daca e gresit atunci e gresit : ce este da sa fie da si ce este nu sa fie nu. E simplu. Nimeni nu e lipsit de greseala. Chiar si Maica Domnului a facut greseli din nestiinta. Este hula sa spui asta , sau sminteala ? Nu, caci si sfintii au spus-o pentru ca sa martusiseasca adevarul si sa nu fie unii care sa creada erezii.
    Maica Domnului inainte de a-L naste pe Hristos, a avut credinta iudaica, si asta in ziua de azi este un pacat foarte mare. Insa atunci inca nu era crestinismul, deci al Ea a fost doar greseala din nestiinta. Caci Biserica Iudaica de atunci nu intelegea in ce constau greselile credintei iudaice. Si daca Biserica lui Dumnezeu de atunci, adica cea iudaica, nu avea putere sa isi inteleaga greselile, nici de la Maica Domnului nu cerea Dumnezeu sa isi cunoasca greselile. Adica erau greseli din nestiinta, nu pacate. Dar Hristos a putut sa se nasca din Ea pentru ca Ea avea o mare evlavie fata de Dumnezeu, si in plus ceea ce nu a avut nici un alt sfant, nu a facut nici un pacat in toata viata Ei, nici macar cu gandul. Ce este pacatul ? Pacatul este acel lucru gresit pe care Biserica Lui Dumnezeu l-a clarificat ca este pacat. Dar atentie ! Biserica Lui Dumnezeu nu clarifica ce este pacat si ce nu prin preoti, ca iata preotii din vremea Mantuitorului L-au rastignit pe cruce. Biserica clarifica pacatele doar prin oamenii lui Dumnezeu, care in Vechiul Testament erau proorocii, iar in cel Nou sunt sfintii. In Vechiul Testament Biserica era Biserica Iudaica, care insa nu era desavarsita, nu avea intelegerea cailor mantuirii. Iar cand a venit Hristos El a adus credinta desavarsita, ortodoxa. Biserica ortodoxa acum are puterea de a lega si dezlega, adica de a clarifica ce este gresit si ce nu. Dar nu toata invatatura desavarsita au expus-o sfintii in cartile lor, ci doar ceea ce este strict necesar pentru mantuire pentru fiecare om. Restul de taine pe care Hristos le mai descopera omului care a ajuns sa inteleaga cele pe care Biserica le cere in mod obligatoriu pentru mantuire, Hristos le descopera la fiecare sfant in parte, sau si prin alti sfinti. Dar acelea sunt taine ceresti, noi macar sa intelegem cele pamantesti, cum zice Hristos : ” daca v-am spus cele pamantesti si nu le-ati inteles cum va voi spune si cele ceresti ”, tainele care privesc cetele ingeresti ? Noi sa intelegem macar cele pamantesti, adica ce trebuie noi sa facem aici pe pamant pentru a ne mantui. Sigur, Maica Domnului, dupa venirea Lui Hristos a inteles permanent ceea ce Hristos ii clarifica ca este gresit, deci nu cadea in pacat. Si ajuns aproximativ desavarsita nu numai in cele pamantesti dar si in cele ceresti, prin vedenii, pana la sfarsitul vietii Ei.
    E simplu pentru mine dar e complicat de explicat. Greselile pentru o vreme scurta ale sfintilor nu ii face sa cada din sfintenie. Caci ei au evlavie mare fata de sfintele Taine si Dumnezeu ii ridica din greseala imediat. Ei nu se impartasesc spre osanda ca secularistii cu inima impietrita, care nu au pocainta. Iar sfintii isi centrau viata lor doar pe pocainta. Si cu cat erau mai mari sfinti cu atat se centrau mai mult pe ea. Asta a spus-o sfantul Ignatie Briancianinov. Asta a fost intotdeauna pana in clipa din urma, calea vietii lor : pocainta. Si erau sfinti pentru ca se pocaiau fierbinte si in fiecare ceas si clipa. Asta si este sfintenia. Iar caderea din sfintenie nu e altceva decat lipsa pocaintei. Si asta e si adevarata smerenie. Pe smerenie si pocainta se centreaza dreapta slavire.
    Cititi patericul, mai ales daca sunteti calugari ca sa muriti pentru lume si sa aflati comoara plansului pentru pacate. E singura cale, neincetata pocainta. Chiar in pateric am aflat cea mai simpla explicare a poruncilor lui Dumnezeu.
    Deci am zis ca parintele Iustin e expeditiv fata de duhul lumesc. Bolile care ne vin vin din cauza duhului lumesc. Iar sfantul Sisoe cel mare si alti Avva ai patericului ziceau ca cine fuge de slava lumeasca si cauta slava dumnezeiasca acela implineste toata Scriptura. La fel zice si sfantul apostol Pavel si ceilalti apostoli.
    Pana unde vor ajunge secularistii cu tupeul lor impotriva lui Dumnezeu ? Avva Moise a zis ca la vremurile din urma vom avea doua prigoane :
    – mai intai va fi o prigoana impotriva ortodocsilor cu erezia, si se refera la prigoana care a inceput acuma odata cu ecumenismul; apoi zice ca cei care se vor curati de patimi prin suferinta prigoanei se vor mantui
    – va urma apoi o vreme de pace, se refera la vremea imparatului ortodox din rusia si la cel din grecia, cand ortodocsii vor fi in pace si ortodoxia va fi cunoscuta oriunde pe pamant; apoi va urma o si mai mare prigoana impotriva Bisericii, ultima si cea mai mare; zice ca pana si preotii, secularisti desigur, vor preacurvi si vor socoti aceasta normal pentru ei, caci vor zice ca sunt vremurile din urma si trebuie sa faca pogoraminte la pacate ca si in ziua de azi, dar vor face pogoramant pana si la curvie si omor, caci atunci va aparea si antihristul si ei isi vor lua cel mai mare avant in erezia lor; si vor mai fi atunci cativa ortodocsi care vor mustra pe acei faradelege preoti secularisti, iar preotii aceia vor pune pe anumiti oameni de ai lor sa ii omoare pe cei ce indraznesc sa mustre pacatele lor. Iar cei ce se vor omora de acei preanecurati preoti, se vor numara cu sfantul Ioan Botezatorul si cu mucenicii.

  5. Emanuel zice:

    Nu este alta cale decat pocainta permanenta. Si in rai sfintii fac pocainta pururea. Caci nici in rai nu poti sta decat prin pocainta, iar lipsa pocaintei e caderea din rai. Caci sfintii din rai sunt chemati de Dumnezeu sa se roage pentru cei din iad care pot primi in ei duh de pocainta. Pentru a le insufla acest duh, sfintii trebuie sa se considere mai rai decat cei din iad, si apoi sa faca pocainta ca si cum ei ar fi facut pacatele acelora din iad. Si facand asa le insufla pocainta. Pocainta ii ridica pe cei din iad, treptat la ortodoxie si la curatirea sufletului de patimi. Deci cine este capabil sa primeacsa in iad acest duh de pocainta poate fi salvat. Sunt multi care in viata asta traiesc doar in pacate si zic ca se vor pocai doar la moarte. Insa la moarte nu ai cum sa mai faci o pocainta desavarsita, incat sa iti cureti sufletul de pacate complet, ca apoi sa poti sta in rai continuu. Caci cei care mai au o singura patima de care nu s-au curatit la moarte, o iau cu ei dincolo, si apoi trebuie sa isi faca canonul pentru acea patima in iad, pana ce se vor izbavi de ea. Vor sta si in rai un din timp in timp, dar vor merge in anumite momente si in iad sa isi mai faca canonul. Iar sfintii s-au luptat cu patimile zeci de ani pana au scapat de ele, si nimeni nu a reusit sa scape de patimi usor si rapid. Cuvioasa Maria egipteanca s-a luptat cu patimile 17 ani ca cu niste fiare, abia apoi a inceput sa ii fie lupta mai usoara, cu toate ca viata ei in pustie era o mucenicie continua, nu doar o mucenicie de cateva zile, cum au avut sfintii mucenici. Asa si cu talharul de pe cruce, printr-o marturisire de credinta pe cruce, insotita de o pocainta extrem de fierbinte ( caci a zis ca ” noi meritam crucea dar Iisus nu ” ), s-a curatat de marile pacate ale sale, si Iisus i-a zis astazi ( in vesnicie adica ) vei fi cu Mine in rai. Insa nu trebuie inteles din aceste cuvinte ca talharul nu si-a facut si restul de canon pentru patimile ce i-au mai ramas in suflet in iad. El dupa moarte s-a dus in rai cu Mantuitorul, i s-a dat un loc in care statea atunci cand sufletul lui nu era luptat de patimi, si cand incepeau luptele se ducea in iad pentru canon. Si asa s-a petrecut pana s-a curatat definitiv, si mai apoi a stat in rai continuu. Veti vedea dincolo ca asa este. Asta este intelesul cuvantului ” fiul sta in casa pururea iar robul nu sta ”. Faptul ca proorocii vechiului testament vedeau in vedenie raiul si in viata asta, nu inseamna ca s-au dus in rai dupa moarte. Cei trupesti nu vor intelege ce am spus, caci nici nu vor sa inteleaga, caci ei au conceptia : nu trebuie sa ne pocaim de toate pacatele ci doar la moarte sa ne spovedim si gata e. Asta e inselare. Spovedania la moarte daca este curata duce la rai, dar canonul ti-l faci dincolo pana platesti si cel din urma banut, cum zicea Mantuitorul. La Dumnezeu nu merge cu smecheria. Caci dupa moarte sufletul se duce asa cum era in viata asta : cu neputintele si patimile care le-a avut inaintea mortii, sau cu desavarsirea daca a avut-o. Insa desavarsirea nu se castiga printr-o spovedanie. Nimeni nu a reusit si nici nu va reusi asa ceva vreodata. Oricat de fierbinte pocainta vei avea, iti trebuie zeci de ani de pocainta pana vei ajunge desavarsit. Si daca inainte de moarte vei avea spovedanie si pocainta, dar si patimi si nedesavarsire, atunci cu acestea vei marge la judecata, si in rai nu va intra nimic necurat, adica patimile. Patimile nu pot intra in rai. Au existat si ortodocsi care au murit pentru Hristos dar s-au dus in iad. Asta s-a aratat intr-o vedenie de catre Maica Domnului, pustnicului Grigorie ( daca imi aduc aminte bine ), ca erau niste episcopi care au murit pentru Hristos omorati de turci, dar s-au dus la osanda. Si sfantul Grigorie a intrebat pe Maica Domnului de ce s-au dus aceia in iad, iar Maica Domnului i-a raspuns : acestia nu M-au odihnit nici pe Mine nici pe Fiul Meu in viata lor. Si mai zic sfintii parinti ca si daca ai invia mortii dar daca ai manie, atunci nu te poti mantui. Sau alti sfinti zic ca daca ai pomenire de rau chiar si daca vei suferi moartea pentru Hristos tot in iad mergi. Mergi pana iti faci canonul tot, pana iti platesti si ultimul banut din datorie, zice Hristos. Asa este. Deci cei care amana pocainta si o singura zi sau ora, se inseala amarnic. Vor da socoteala pentru fiecare minut pierdut.
    Ce se intampla cu cei care se impartasesc spre osanda ? Cum se simt ei si cum se simt cei care se impartasesc spre mantuire ? Diferenta este una esentiala :
    – cei care se impartasesc spre mantuire primesc prin Impartasanie un duh de pocainta de toate pacatele, si apoi o bucurie adevarat duhovniceasca, smerita, in care ei se vad ca sunt sfintiti dar in acelasi timp se vad pe ei insisi mai rai decat toata faptura, adica vad in ei insisi puterea lui Dumnezeu care ii face biruitori asupra oricarui pacat, le da puterea sa nu mai pacatuiasca nici cu gandul, isi vad constiinta impacata cu Dumnezeu deplin si cu adevarat, si in conformitate cu invatatura sfintilor parinti. Apoi ei primesc puterea de a se vedea mai rai decat orice om, caci fara aceasta smerita cugetare nu poate nimeni scapa de judecare. Si primesc puterea de pocainta permanenta, de toate pacatele. Acestia s-au impartasit cu adevarat cu Trupul si Sangele Domnului si s-au unit cu Hristos : cele Sfinte sfintilor. Ei de fiecare data cand se impartasesc se unesc real cu Hristos, sunt sfintiti cu adevarat
    – cei care se impartasesc spre osanda, nu primesc un duh de pocainta de toate pacatele, si primesc o bucurie lumeasca, care insa li se pare lor ca este duhovniceasca. Ei nu se vad ridicati prin puterea lui Dumnezeu din toate pacatele lor, constiinta lor este falsificata, adica se cred impacati, au impresia ca au liniste si pace, insa nu isi dau seama ca acestea sunt date de duhul diavolesc care a intrat in ei. Ei nu se sfintesc cu adevarat si nu se unesc cu adevarat cu Hristos, ci din contra se unesc cu diavolul. Ei nu Il primesc pe Hristos prin Sfanta Impartasanie ci il primesc pe diavolul prin profanarea Impartasaniei, il primesc pe dracul in chip de inger de lumina, adica dobandesc o lumina pe fata poate, si o liniste parelnica ( Hristos a spus : pacea Mea o dau voua nu precum lumea o da o dau Eu ” – deci si lumea si diavolul ii da omului o pace lumeasca, diavoleasca, inselatoare, pe care lumea o crede a fi pace, dar nu e ). Or fi zicand unii ca daca primesc o liniste in sufletele lor dupa impartasire inseamna ca a fost bine, insa se inseala : sfantul Siluan a zis ca ” zic unii parinti ca cei care au o vedenie de la diavol simt tulburare, dar nu e valabil decat la cei smeriti, caci numai cei smeriti simt tulburare cand vine duhul diavolesc, insa cei mandri cand vine diavolul la ei in chip de inger luminat ei nu simt nici o tulburare ci se bucura ”. Tot asa si cu cei care se impartasesc spre osanda : ei in primul rand sunt mandri, caci daca nu erau nu se impartaseau fara pocainta, caci unde nu e pocainta nu e smerenie ci mandrie; avand mandrie ei primesc pe diavolul in chip de inger de lumina prin profanarea Impartasaniei insa nu simt nici o tulburare, ci simt liniste, insa nu isi dau seama ca linistea aia e de la vrajmasul. E o liniste diavoleasca, inselatoare, pe care diavolul le-o da lor ca sa ii insele cat mai tare. Tot asa cum la sectanti diavolul le da sa se pocaiasca de niste pacate ca sa ii tina in continuare in inselarea lor eretica. Si sectantii par a avea dragoste mai mare decat ortodocsii, pace mai multa, blandete mai mare etc.. Falsuri diavolesti. Unde nu e pocainta de toate pacatele nu este Duhul Domnului. Si in exterior pot parea oricat de linistiti, insa e lucrarea vrajmasului, este o liniste cu mandrie, nu cu pocainta, si lumea care merge la biserica, in general, nu poate simti cand linistea e de la diavol sau de la Dumnezeu cu adevarat. Nici macar preotii sau episcopii din ziua de azi nu mai au acest dar al discernamantului, nu mai sunt vazatori cu duhul. Caci toti s-au dus pe calea cea lata a pierzarii, a pogoramintelor la pacate, care din start inseamna o lipsa a evlaviei, o profanare a celor sfinte, si primirea unor inselaciuni diavolesti grave. Sfintii parinti au zis ca pe vremuri abia daca se mantuia un calugar din 1000, si un duhovnic din 10000, insa in ziua de azi nici macar atata nu mai e valabil. Si intr-o tara cu cateva zeci de mii de preoti, poate or fi fiind unul sau doi care se mantuiesc, care au darul discernamantului canonic. Deci atentie mare : si diavolul ii poate da omului starea de smerita cugetare, de a se vedea mai rau ca toti, insa numai daca ii da o smerita cugetare falsa, adica omul se vede mai rau, dar in acelasi timp este nepasator, nu are si frica de Dumnezeu in suflet si nu se pocaieste de toate pacatele. Caci diavolul in doua feluri il poate insela pe om : ori ii da frica de Dumnezeu dar fara smerita cugetare si din asta cade in judecarea celorlalti cu patima si in tulburare ( asta se mai numeste ravna draceasca ), ori ii da omului o smerita cugetare fara dreapta socoteala, adica lipsita de frica de Dumnezeu si de pocainta de toate pacatele, deci o stare de liniste falsa, lipsita de pocainta, o stare de nejudecare a celorlalti, insa lipsa de pocainta de toate pacatele personale. Sunt doua inselaciuni. De aceea sfantul Antonie cel Mare a zis : dreapta socoteala este mai mare decat smerenia, adica smerenia si smerita cugetare trebuie sa fie insotita de frica de Dumnezeu si de pocainta de toate pacatele. Altfel ne inselam. Diavolul poate specula orice virtute, numai dreapta socoteala daca cu adevarat este dreapta dupa judecata lui Dumnezeu nu dupa judecata omului, aceea nu o poate el imita. In ziua de azi toata lumea ortodoxa, cu preoti, cu calugari, cu episcopi, cu mireni, cu totii sunt in una din aceste doua inselaciuni, cand intr-una cand in cealalta, iar izbavirea este numai respectarea cu strictete a sfintelor canoane, caci aceea este lumina Duhului Sfant. Alta cale nu este. Sinoadele ecumenice sunt infailibile, ortodoxia nu s-a inventat cu cutare parinte de la nu stiu ce manastire care e foarte slavit de lumea care vine la biserica, si care calca canoanele. Nu. Ala nici nu e ortodox macar, cum nici lumea nu e. Ce mai simt aceia care se impartasesc spre osanda : simt ca Impartasania e o milostivire dumnezeiasca si ca Dumnezeu e milostiv si cu pacatosii care nu se pocaiesc de toate pacatele, caci ei cred ca ca nu pot sa se pocaiasca chiar de toate. Insa ei nu inteleg ca Impartasania nu e doar o mila dumnezeiasca ci cu mult mai mult : este unirea deplina a omului cu Hristos. Ori unire a omului cu Hristos nu se poate face acolo unde mai sunt pacate de care omul nu s-a pocait. Unde e pacatul acolo nu e harul. Impartasania nu e doar o milostivire a lui Dumnezeu, daca spui asta hulesti. Impartasirea e unirea omului cu Hristos, unirea deplina, nu o simpla milostivire. Milostivire a lui Dumnezeu sunt acestea : anafora, aghiazma, untdelemnul sfintit, dar prin acestea nu se poate spune ca omul se uneste deplin cu Hristos, ci doar ca primit milostivire de la El. Iar daca spui ca Impartasania e doar o milostivire de la Dumnezeu atunci tu hulesti Sfinta Impartasanie, o reduci doar la nivel de anafora. Asta e hula. Si cine se impartaseste doar penntru a simti o milostivire dumnezeiasca acela profaneaza Impartasania, o huleste si o reduce la nivel de anafora. ” Cele Sfinte sfintilor ”. Atat.
    Ar mai zice unii : cum sa se uneasca omul deplin cu Hristos caci in viata asta nimeni nu ajunge desavarsit ? Si mai zic ca daca omul s-ar pocai de toate pacatele inainte de Impartasanie atunci dupa ce s-a impartasit odata nu mai cade apoi in pacate din nou, si ar ajunge o singura data omului sa se cuminece in viata. Amandoua aceste rationamente sunt gresite :
    – A te impartasi nu inseamna ca ai ajuns desavarsit deplin, si in viata asta nimeni nu poate ajunge absolut desavarsit, asa zic si sfintii parinti. Insa cand cineva se impartaseste spre mantuire, primeste harul in inima si in minte prin povatuire dumnezeiasca, insa nu isi asimileaza pentru vesnicie acest har. De asta dupa un timp il pierde. Ce inseamna asta ? Sa dau mai intai un exemplu simplu, ca sa fie mai usor de inteles : un copil mic nu poate inca merge singur, dar mama il ia de mana si astfel poate face cativa pasi; cand insa il lasa singur, mai apoi, el cade si nu mai poate merge. Asa e si cu harul si cu Impartasania. Cine se spovedeste curat si isi paraste toate pacatele si neputintele inaintea Domnului la spovedanie, cu hotararea sincera si mai presus de ratiunea omeneasca, de a nu le mai face, mai apoi se impartaseste in stare de pocainta de toate pacatele, deci cu vrednicie. Cine se impartaseste cu vrednicie, pentru evlavia lui, primeste ca povatuitor harul dumnezeiesc, care il ia de mana pe omul neputincios, si il conduce si il ajuta sa mearga, sa nu mai pacatuiasca. Astfel omul nu mai cade in pacate, un timp, atata timp cat harul il tine de mana. In perioada asta se sfinteste cu adevarat, nu mai face nici un pacat, devine sfant cu adevarat. Se uneste cu Hristos deplin. Insa mai apoi, omul se minuneaza de puterea pe care a primit-o si care o vede ca depaseste cu totul neputinta sa, iar mai apoi incearca sa isi explice cu mintea lui cum s-a petrecut aceasta. Incearca sa inteleaga, cum anume lucreaza harul ce este in el, cum anume il face mai presus de pacat, ce anume il invata harul. Insa atunci cand omul incepe sa isi explice cu mintea lui lucrarea harului, mintea fiind inca neputincioasa, observa doar anumite lucrari ale harului, doar anumite aspecte ale lucrarii harului, pe care este ea in stare sa le sesizeze. Mai apoi incearca sa se conduca dupa ceea ce a observat, si astfel harul slabeste si omul incepe sa cada din nou in pacate. Dar asta nu inseamna ca omul nu s-a unit cu adevarat dupa impartasire cu Hristos. S-a unit deplin dar mai apoi pierde harul.
    – De aceea nu e suficient ca omul sa se impartaseasca numai o singura data in viata lui, ci mereu dar canonic. Daca nu se impartaseste canonic, profaneaza Taina, si in loc sa primeasca pe Hristos de povatuitor in ale harului, primeste pe Satana in chipul lui Hristos.
    Ar mai zice unii ca sunt canoane care se pot calca si nu constituie pacat. E adevarat, insa numai canoanele de ordin administrativ, care nu prevad pentru incalcarea lor nici o anatema, nici o afurisenie, caterisire, oprire din slujire, sau alta pedeapsa canonica, si care nu inseamna calcarea poruncilor evanghelice, numai acelea se pot incalca insa si asta doar in situatii exceptionale, cand situatia o cere, nu in mod normal. Insa canoanele care prevad pedepse canonice, calcarea lor este intotdeauna pacat, si nu se pot calca niciodata, nu se poate face niciodata pogoramant de la ele. Asta e diferenta.
    In final o sa mai vorbesc oleaca si despre ratacirea evolutionismului, care este a oamenilor asa zisi de stiinta. Ce zice aceasta conceptie ? Zice ca fiecare specie de planta, de animal, dar si omul, ar fi aparut si s-ar fi dezvoltat pe pamant prin evolutie adica prin modificari genetice succesive, prin miliarde de modificari genetice care s-ar fi petrecut pe pamant in cursul a miliarde de ani. Caci pentru a ajunge omul la nivelul de inteligenta de azi, nu putea decat printr-o evolutie de miliarde de ani, caci modificarile genetice nu apar prea des, ci foarte rar. Si vedem si in ziua de azi, ca in viata bunicilor si strabunicilor nostri, ba chiar si a celor din vremea lui Hristos sau a celor de acum 7000 de ani, nu au aparut nici un fel de modificare genetica, ci aratau exact ca noi. In schimb cand am fost la un medic stomatolog evolutionist imi zicea ca eu am evoluat oleaca din cauza ca am respiratia inceata !!! Si vorbea serios. Si mai zicea ca deja la unii oameni din prezent nu le mai apar maselele de minte, probabil ca asta ar fi un lucru nefolositor. Dati-mi voia sa rad cu lacrimi.
    Dar nu s-au intrebat adeptii evolutionismului cele mai esentiale intrebari :
    mai intai daca evolutionismul ar fi existat cu adevarat, o modificare noua genetica care apare nu poate fi calculata inteligent de natura, caci natura stim foarte bine nu are nici un fel de inteligenta. Caci modificarile din specia umana de exemplu nu sunt create de animale, care mai au si ele un stropisor de inteligenta, atata cat ca stiu sa alerge pe drumul cel mai drept cand alearga spre o destinatie, si nu in curba. Aceste animale nu aveau cum sa faca modificari genetice in specia umana caci nici nu stiu ce sunt alea. Deci natura nu putea modifica inteligent specia umana in cursul miliardelor de ani. Deci daca ar fi fost cu adevarat modificari genetice si evolutionism, atunci modificarile 99,999999… % din ele ar fi fost lipsite de inteligenta adica nefolositoare pentru om, iar restul din ele ar fi fost bune dar intamplatoare si extrem rare. Deci modificarile folositoare pentru specia umana ar fi fost pur intamplatoare si extrem de rare. Daca s-ar fi intamplat acest lucru atunci cu siguranta ar fi aparut in cadrul fiecarei specii de planta, animal dar si in cardul speciei umane, pe pamant, miliarde de variatii ale speciei. Deci miliarde de forme de garoafe, unele cu petalele in pamant, altele cu frunze asemanatoare cu ale stejarului, altele cu tulpina ca de fag dar la dimensiuni reduse, si tot felul de variatii pe care ni le putem noi imagina. Desigur unele din aceste variatii de specii nu ar fi rezistat deloc, altele ar fi rezistat sute de ani pana sa dispara, altele mii de ani, altele milioane si altele miliarde pana in ziua de azi. La om tot asa ne putem imagina mii si miliarde de variatii posibile in cadrul speciei, incat ne-am intreba care ar mai fi forma fizica a speciei umane, ca nu ar mai fi una prestabilita, si nici inteligenta. De exemplu ar fi aparut oameni cu piciorul drept in locul mainii drepte, altii cu inima in locul stomacului, altii cu creierul in piciorul stang, altii cu urechea stanga intoarsa cu susul in jos, altii cu o tulpina de copac in loc de piciorul stang, altii cu o trompa de elefant, altii cu gat de girafa, altii cu capul montat pe abdomen, altii cu forma capului ca la dinozaur dar cu spatiu mai mare pentru creier, altii cu branhii ca la pesti in loc de plamani, altii cu ochi de liliac, altii de marimea unei balene, si miliarde de miliarde de variatii neinteligente. Caci omul fiind specia cea mai ” evoluata ” ar fi imprumutat tot felul de elemente din fiecare specie de animal sau planta. Si unele dintre aceste forme de oameni ar fi rezistat in istoria omului zeci de ani pana la disparitie, altele sute, altele mii de ani, altele miliarde pana in ziua de azi.
    Ar zice unii ca acele variatii au incercat sa apara insa nu s-au putut dezvolta din cauza ca nu au rezistat la conditiile vitrege ale pamantului. Oare ?! Pai conditiie de pe pamant nu sunt prea vitrege, nu se compara cu cele de pe alte planete. Iar un om cu trompa de elefant de exemplu, nu trompa asa de mare dar tot trompa in loc de nas, ar fi rezistat si pana in ziua de azi. Daca era asa am fi avut pe pamant intre noi oameni si cu trompe de elefant, sau cu coada de maimuta, daca tot zic ei ca omul a evoluat din maimuta. Sau ar mai putea zice evolutionistii ca daca omul a evoluat doar din maimuta atunci nu avea cum sa aiba trompa de elefant, ci cel mult coada, care i-ar fi disparut cand s-a coborat jos din copaci. Apoi cum sa evolueze omul doar din maimuta, cand avem atatea specii de animale care ar fi putut foarte bine si ele sa evolueze ca maimuta sau ca omul. Dar unde ??? Ce conditii de pe pamant le-a impiedicat pe celelalte animale sa evolueze pana la nivelul omului, cand si ele exista de cand exista si omul, si au trait in acelasi mediu ca si el, caci o maimuta are acelasi mediu ca si elefantul sau tigrul. Deci iar se incurca evolutionistii. In plus, cum anume i-a dat jos coada maimutei cand s-a coborat din copac ? Are natura inteligenta si a socotit ca de acuma maimuta prin faptul ca s-a coborat din copac nu mai are nevoie de coada ?? Sau maimuta si-a taiat coada ca nu mai era la moda ?? Ha, ha, ha. Natura nu putea sa dea jos coada maimutei. Iar daca maimuta a evoluat dintr-o planta care oare sa fie acea planta ?? Oare cum i-au disparut maimutei absolut toate semnele din organism ca ea a fost candva o planta ? Ca nu avea cum sa ii dispara toate, caci natura nu are inteligenta. Si asa se judeca lucrurile cu toate animalele. Ele arata clar ca sunt create de ceva inteligent, nu de o natura moarta, din plante. Trebuia sa mai gasim la multe dintre animale de exemplu niste frunzulite in loc de blana, si le-ar creste si fructe pe corp, din care vara sa poata manca. Ar zice evolutionistii ca frunzele de fapt au evolut in blana, iar fructele au disparut in lipsa frunzelor, iar blana a aparut din cauza ca e frig. Pai atunci natura este inteligenta si le da la animale doar ceea ce este mai inteligent, sau le da tot felul de parti ale organismului la intamplare, si supravietuiesc doar cele care pot ? Ca parca asa era teoria evolutionista. Dar evolutionistii se contrazic si pe ei insisi. Iar maimuta are blana si traieste in zona ecuatoriala unde este cald tot anul. Si atunci in loc de blana putea sa apara si solzi ca la pesti, sau o piele groasa ca la porc, sau chiar solzi de peste, asa la intamplare, caci natura nu are inteligenta. Si am fi avut azi tot felul de maimute, de exemplu cimpanzei cu solzi, cimpanzei cu piele groasa, cimpanzei cu blana, altii cu frunze si fructe crescute pe corp, altii cu trei picioare, altii mai mari la corp si cu 7 maini, si asa mai departe. Toate aceste variatii ar fi aparut si le-am fi gasit in pamant, in fosile, cu tot felul de variatii ale scheletului. Si mai mult, ar fi existat si in ziua de azi, caci nu aveau de ce sa dispara.
    Deci atunci am avea doua lucruri :
    – mai intai s-ar fi gasit in scheletele de oameni din pamant miliarde de forme de oameni, cu toate aceste feluri de variatii, care s-ar fi vazut unele din ele si in schelete. Nu s-a descoperit pana acuma nici o singura forma de variatie genetica din acele miliarde care ar fi aparut, ci doar oameni de o singura forma, aceea din ziua de azi. Plus niste maimute pe care unii le-au confundat cu omul si pe care le-au numit omul de neanderthal, omul din paleolitic etc., care sunt numai cateva la numar. Unde sunt asadar acele miliarde de variatii neinteligente care ar fi aparut prin evolutionism.
    – In al doilea rand multe, mii de variatii, ar fi rezistat si pana in ziua de azi, deci am fi avut de exemplu oameni cu trompa de elefant. Unde sunt toate aceste variatii ?? Caci eu nu vad decat o singura forma de om, chiar daca culoarea pielii difera. Din miliarde de variatii ale formei sa nu fi aparut decat piele de culori diferite ??? Daca ar fi fost evolutionism, nu ar fi fost doar atat, nici pe departe.
    Deci evolutionismul nu a existat. Nu numai ca nu exista dovezi, cum zic si evolutionistii, dar avem miliarde de dovezi ca nu a existat : lipsa acelor miliarde de variatii in cadrul speciei umane, si sute sau mii in cadrul fiecarei specii de animal sau de planta. Iar daca lipsesc atunci lipseste si evolutionismul cu desavarsire, dar si mintea oamenilor ” de stiinta ” evolutionisti. Nu observam in ziua de azi dar si in fosilele scoase din pamant, decat o singura forma pentru fiecare specie, fara variatii. Asta nu dovedeste decat un singur lucru : a existat o inteligenta superioara fata de cea a omului din zilele noastre care a putut sa creeze omul in mod inteligent si l-a conceput numai intr-o singura forma, exceptie facand neinsemnata diferenta a culorii pielii. Dar si culoarea pielii a aparut tot din cauza ca unii oameni au trait la clima foarte calda, altii la clima temperata, si altii la polul nord sau sud. Deci avem o inteligenta creatoare mult superioara noua. Oamenii de stiinta nu pot crea in laborator nici un deget dapai un om cu inteligenta si viu. Probabil ca evolutionistii, si-au dat seama, unii dintre ei, de aceste dovezi zdrobitoare impotriva evolutionismului, insa nu spun nimic, pentru ca ei sunt atei si nu vor sa se pocaiasca de marile lor pacate. Insa au inventat alta smecherie, ca sa isi poata sustine in continuare teoria lor : exista extraterestri, care au inteligenta superioara cu mult fata de a noastra, si care ne-ar fi creat pe noi in laboratoarele lor. Alta nazbatie. Unde sunt acei extraterestri, eu nu stiu, ca inca nu s-a dovedit pe nici o cale stiintifica si incontestabila adevarul existentei lor ? Si daca asta nu e dovedit stiintific atunci evolutionistii ce sunt ? Oameni de stiinta ?!? Nicidecum. Ei sunt doar atei, si vor sa loveasca in religie, si cauta tot felul de presupusuri nestiintifice prin care sa sminteasca macar pe unii dintre oamenii simpli. Si iata ca in scoli se predica evolutionismul, care nu e stiinta ci basm. Nu e nici macar religie, caci se pretinde stiinta, ci e basm al unor oameni lipsiti de minte si de orice morala. In plus daca dracii le vor aparea acelor oameni de ” nestiinta ” evolutionisti, sub forma extraterestrilor, ei vor crede asta. Si probabil ca la cei mai fruntasi dintre evolutionisti deja se intampla asta, insa ei nu au cum inca sa demonstreze stiintific ca au vazut extreterestri, adica draci. Dar vor gasi ei o gaselnita, si pana la urma o sa ii arate pe acei draci in carne si oase, caci dracul are uneori putere sa apara si fizic. Asta cu timpul, pe masura ce omenirea se va demoniza tot mai mult, ca probabil ca diavolul nu se poate arata fizic decat oamenilor foarte demonizati. Si atunci acesti evolutionisti satanisti, la indemnul dracilor extraterestri, urmaresc sa aduca lumea in cat mai mare demonizare, prin pacate cat mai strigatoare la cer. Si in final vom ajunge la ce a zis staretul Antonie ca a vazut in vedenie : vor apare dracii sub forma de extraterestri si vor petrece cu oamenii pe pamant, si vor omora pe crestini. Pe vremea antihristului. Totul pentru a nega pe Dumnezeu si pocainta. Astfel nu vom mai avea stiinta ci religie pe pamant. Evolutionistii de azi maine se vor inchina direct la draci, si vor deveni oameni de religie satanista. Asta e viitorul stiintei, caci stiinta a luat-o razna de la Darwin incoace.
    Mai mult, oamenii specialisti in fizica cuantica vor demonstra existenta lumii spirituale, caci ei deja sunt pe pasul de a face asta, caci au observat ca particulele elementare apar si dispar, uneori se transforma in energie electromagnetica, dar alteori dispar cu totul ca si cum nu ar mai exista materia deloc, nici sub forma energiei electromagnetice, si apoi apar inapoi. Aceste fenomene demonstreaza deja existenta lumii spirituale, caci daca particulele elementare devin nemateriale, atunci e si o lume nemateriala. Vor ajunge sa demonstreze acest lucru in laborator, si chiar sa controleze energiile spirituale si sa lucreze cu ele. Dar nu cu energiile spirituale necreate, caci nu au cum, ci doar cu energiile demonice. Asta probabil ca ii vor invata demonii pe oamenii de stiinta. Si oamenii toti vor ajunge sa creada ca Dumnezeu exista, insa vor zice ca satanistii : Dumnezeu este rau, caci nu ne lasa sa ne desfatam, sa ne traim viata. Si vor crede mai degraba pe extraterestri si se vor inchina lui Lucifer. Si atunci va veni antihristul care ii va elibera de Dumnezeu. Iar Lucifer si dracii se vor arata ca adevaratii creatori si binefacatori ai oamenilor. Satanistii deja afirma asta.

  6. Pingback: Ideologia Noii Ere provocare pentru Ortodoxie | ACVILA ORTODOXA blog

  7. Pr Timotei zice:

    Citat din emanuel:

    De aceea si parintele Arsenie Boca l-a pictat pe nu stiu ce ” sfant ” catolic pe icoana. El nu a fost sfant in viata asta, caci a fost eretic, insa daca a facut maximul de bine accesibil lui in catolicism, si nu a avut contact cu ortodoxia, ci a cunoscut-o doar din surse mincinoase, atunci probabil ca s-a mantuit usor si s-a si sfintit, dincolo. Dar sa spunem clar : nu exista nici aici nici dincolo mantuire sau sfintenie la neortodocsi.”

    Frate, cu toata dragostea iti spun ca te contrazici.
    Mai ales eretici cu nume blestemat ca francisc de assisi care era miscat de duhurle necurate asa cum spune Sf Ignatie Briancianinov nu are cum sa fie pictat nici macar pe peretii de afara ca ornament ai Bisericii, dapai cu aureola de sfant!

  8. Pr Timotei zice:

    Lucrurile nu stau chiar asa cum le prezinti tu, mai uita-te la omiliile pr Metallinos si vezi. (pentru fratele emanuel)

  9. crestinul ortodox zice:

    Parinte Timotei , la marturisirea de credinta cand a facut-o talharul de pe cruce si-a spus Cred Doamne ca tu esti Fiul lui Dumnezeu ,Hristos” si „Dumnezeu i-a spus Adevarat ai spus ,Astazi vei fi cu mine in rai” Dumnezeu nu stat sa analizeze, a tu ti-ai trai viata ca un talhar si ai fost eretic de credinta si ca atare nu -ti accept rugaciunea Nu! Dumnezeu a vrut ca mai intai pacatosul sau ereticul sa ajunga sa fie crucificat ca si mantuitorul Hristos sa vada nimicnicia omului fata de slava lui Dumnezeu , recunoasterea si lepadarea pacatului (raspunsul acestuia catre celalalt talhar oare nu vezi noi am gresit pentru asta suntem condamnati …)si apoi sa faca marturisirea suprema de credinta adevarata „Cred Doamne ca tu esti Fiul lui Dumnezeu” astfel si in aceste timpuri apostazice pe care le traim Biserica Ortodoxa este Biserica Adevarata ,ereticii sunt multi,ereziile sunt multe ,lupi imbracati in piei de oaie multi,dar Dumnezeu paradoxal cheama la nunta sa chiar si pe oile ratacite dupa cum spune drept cuvantul sau avem pilda nuntii imparatului cand cunoscutii au refuzat sa vina si atunci a poruncit slugilor sale sa adune la nunta sa pe toti care se aflau pe marginile drumurilor la raspantii ,pe toti care-i aflau erau invitati la nunta si apoi portile s-au inchis si a inceput nunta ,a venit Imparatul sa-si cunoasca invitatii sai de la masa dar a vazut ca unul din ei nu avea Haina De nunta ,atunci a poruncit slugilor sale ca cel care nu avea Haina de Nunta sa fie aruncat in intunericul de afara, in focul cel vesnic…”astfel oricine se leapada de antihrist la ora actuala si de sistemul demonic (ce arata clar abaterea de la Biserica Dreapta Ortodoxa si de la Invatatura Dreapta si Sfanta data de Sfintii nostri Ierarhi ) isi pregateste si imbraca Haina De Nunta cea alba si frumoasa pentru Imparatia lui Dumnezeu .Iar cei care in ereziile lor ratacesc si vor crede ca vor intra la „nunta” cu o falsa haina de nunta din erezia lor si din credinta lor ratacita se inseala amarnic intrucat se vor asemana acelui invitat viclean care nu era imbracat cu Haina de Nunta la masa cea dorita de Dumnezeu ,oare?!?” haina de nunta” nu este credinta ortodoxa drept maritoare in Hristos ,in Maica Domnului si toti Sfintii ierarhi ,Marturisitori si Mucenici care pe sangele si prigoana lor s-a construit ?!! insa sa revin la ideea de mai sus ,suntem inconjurati de multi eretici la ora actuala dar credeti-ma ca Dumnezeu i-a asteapta si pe ei saracii sa se trezeasca si sa se intoarca din erezia lor chiar ca acel talhar in momentul mortii sale sau chiar ca acei” invitati la nunta „care nu faceau parte din „cunoscutii” imparatului care vor veni si vor intra insa cu o conditie sa aiba „Haina De Nunta Cea Curata si Adevarata ” si referitor la Biserica Sfanta si Dreapta Doar UNA Va Fi si UN SINGUR TRUP CEL AL LUI HRISTOS pe care portile Iadului Nu o Vor Birui si anume BISERICA ORTODOXA CE ARE PE HRISTOS DREPT CAPUL EI SI CARE ESTE CLADITA PE BISERICA PRIMILOR CRESTINI MARTIRIZATI AI PRIMELOR VEACURI PE ADEVARUL ORTODOX ARATAT DE INSASI DUMNEZEU PRIN SLUJITORII SAI ,insa cel rau nu doarme lucreaza prin slujitorii sai indemnandu-i sa vina sa spurce BISERICA ORTODOXA CEA ADEVARATA ca poate astfel se va spurca si se va intina si ii voi arunca in ratacirea cea mare ,dar Insasi HRSTOS este capul Bisericii Sale SI Anume CEA ORTODOXA si nu vor putea caci INSASI POTILE IADULUI NU O VOR BIRUI dar va merge atunci la Ierarhii ce raspund de Biserica ortodoxa si care din pacate unii din acestia la ora actuala nu urmeaza BIserica in DUHUL LUI HRISTOS si se va incerca lucrarea smintita prin acestia care se vor apropia de eretici prin sintagma „DUMNEZEU este unul si acelasi pentru toti „este ca si cum S_AR STERGE DIN START 2000 DE ANI DE CRESTINISM ORTODOX ,Cu vietile si invataturile INVATATURILE DREPTILOR SI SFINTILOR NOSTRI IERARHI si MARTURISITORI,MUCENICI,MUCENICE ,ASCETI,PRIGONITI, vai Doamne”LUATI SEAMA SI NU DATI MARGARITARELE( CELE SFINTE )IN GURILE PORCILOR CA NU CUMVA ACESTIA SA SE INTOARCA SI SA VA SFASIE SI PE VOI”
    „Si-i veti cunoaste pe acestia dupa roade daca sunt de la HRISTOS sau in alt duh strain de Hristos ”
    Si referitor la Parintele Arsenie Boca ,parinte Timotei as dori sa subliniez doar doua aspecte importante ce tin de apartenenta acestui Sfant al romanilor la Biserica Ortodoxa :
    petru CINE? si pentru CE ? a fost prigonit,marginalizat,inchis,batut,persecutat , oare pentru desertaciunea materiala ,NU! Parintele Arsenie Boca nu am auzit sa fi avut nu stiu ce terenuri,vile,podgorii etc atunci cumva pentru „mandria ierarhiceasca ” categoric NU! pentru ca daca era pe placul lui satan avea o functie insemnata pentru acea mandrie ierarhiceasca in ierarhia vremii de atunci ca doar avea darul profetiei,avea darul proorocirii,avea darul vindecarii demonizatilor si as continua sa enumar intrucat sunt multe minuni ale acestui sfant chiar si dupa moartea sa dar v-as ruga insa sa cititi cu atentie aceste cuvinte de mai jos poate vor fi mai explicite decat as putea eu sa o fac prin cuvintele mele :
    Centre for Romanian Studies

    Centre for Romanian Studies header image 1
    ← Lionel ROUX: “Odyssée pastorale” – Extrait “Chez les bergers des Carpates Roumaines” Poetry in Translation ( LXXX) – William Butler YEATS – “The Lake Isle of Innisfree” →
    Miracolul Bisericii de la Drăgănescu şi o profeţie a Părintelui Arsenie Boca
    March 3rd, 2011 · No Comments · Art Exhibitions, OPINION, PEOPLE, quotations, Reviews

    Biserica Draganescu pictata de Pr. Arsenie BOCA

    Isabela Vasiliu-Scraba: Miracolul Bisericii de la Drăgănescu şi o profeţie a Părintelui Arsenie Boca

    Motto:

    “Pictura sacră e istoria în imagini a vieţii Mântuitorului şi a celor transfiguraţi de El. Adică imaginea raiului. Sfinţia Ta [pr. Arsenie Boca] ai înţeles să faci o pictură transfigurată în nuanţe clare şi deschise, paradisiace, pentru a sugera lumea feerică de dincolo. Biserica de la Drăgănescu iradiază lumina raiului”

    (Nichifor Crainic).

    Biserica Draganescu: Fresca de Pr. Arsenie BOCA

    Biserica din satul Drăgănescu se singularizează printr-o serie de întâmplări pe care le-am putea numi de-a dreptul miraculoase. Un prim miracol a fost că biserica a putut fi pictată de Părintele Arsenie Boca. Mai ales dacă avem în vedere formalitatea aprobării lucrării urmând a fi executată din 1967 de cel mai mare duhovnic din Biserica ortodoxă românească, persecutat de poliţia politică, anchetat, urmărit, închis şi schingiuit fără condamnare judecătorească încă din 1948, de când fusese înfiinţată Securitatea comunistă de către Ana Pauker/Hanah Rabinsohn împreună cu alţi agenţi N.K.W.D/K.G.B. Părintele Nicolae Streza observase în volumul său de amintiri că nimeni nu va putea “contabiliza numărul miilor de credincioşi care, căutându-l pe Părintele Arsenie Boca, au bătut drumurile spre Sâmbăta de Sus, apoi spre Prislop, spre Bucureşti, spre Drăgănescu, cu eforturi mari, uneori cu teama de a nu-i face rău, fiind mereu supravegheat” (pr.N. Streza, Mărturii despre Părintele Arsenie Boca, Ed. Credinţa strămoşască, 2009, p.22).
    Un alt fapt de mirare este că pictura bisericii din satul Drăgănescu a apucat să fie văzută de poetul mistic Nichifor Crainic (1889-1972), şi el, ca şi Părintele Arsenie Boca, scăpat cu viaţă din puşcăriile politice ale generalului N.K.W.D. Boris Grumberg, alias Nikolski/Nicolau. De la maica Zamfira aflăm de vizita din 1971 a fostului academician epurat din înalta instituţie odată distrugerea planificată a tot ce a însemnat până în 1948 valoare culturală românească. Într-o scrisoare autorul Nostalgiei Paradisului comunica teologului-duhovnic în jurul căruia se născuse în anii patruzeci “mişcarea religioasă de la Sâmbăta de Sus”(pr.N. Streza, op. cit) bucuria avută la vederea picturii, “pecetluindu-i” astfel valoarea (v. Monahia Zamfira Constantinescu, Notă, în vol. Cărarea Împărăţiei, Deva, 2006, p.332-333). Ascuns de urmăritorii săi din armata sovietică, academicianul Crainic fusese adus de la Sibiu de Părintele Arsenie Boca şi găzduit în vila Mitropolitului N. Bălan (v. N. Crainic, Memorii, vol.II, Bucureşti, 2002, p.37-40) în prima iarnă de ocupaţie rusească a României. Se pare că Petru Groza ar fi încuviinţat ascunderea fugarului spunând că “omul acesta [N.C] trebuie păstrat pentru neamul românesc” (Cărarea împărăţiei, Deva, 2006, p.332). Pe când era oaspete stareţului Arsenie Boca, directorul Gândirii s-a ocupat de stilizarea traducerii Filocaliei. Iată ce-i scria în 1971 teologul Nichifor Crainic fostului stareţ al Mânăstirii Brâncoveanu care reînviase „cu viata si cu propăvăduirea sa duhul Filocaliei în viaţa religioasă a poporului nostru” (v. Dumitru Stăniloaie, în Prefaţa la vol.III al Filocaliei, Sibiu, 1947):

    „Ceea ce am admirat la Sfinţia Ta e că nu te-ai lăsat. Din zugrav de suflete, fericite să se modeleze după Domnul tuturor, iată-te zugrav de biserici, adică al celor ce poartă pe chipurile cuvioase reflexul desăvârşirii Fiului lui Dumnezeu. E o mare mângâiere, acum când nu mai ai prilejul să desăvârşeşti pe aspiranţi, să poţi mângâia cu penelul pe cei desăvârşiţi pentru a-i da pildă pe zidurile sacre. Mica biserică de la Drăgănescu are norocul să simtă pe zidurile ei zugrăvite predicile fierbinţi, pe care miile de oameni le ascultau la Sâmbăta de Sus. E o pictură nouă ca şi predica de atunci. Nimic întunecat în această primăvară care îmbracă cu plai înflorit bolţile bisericii. E o lumină de tonuri deschise către lume, ca spiritul şi chipul Mântuitorului coborât să ne aducă lumina de sus, ce iradiază din pictura Sfinţiei Tale. E un stil nou, e o pictură nouă, după viziunea nouă pe care o porţi în suflet” (Nichifor Crainic, 1971).

    Biserica Dragamescu Interior pictat de Pr. Arsenie BOCA

    Rândurile faimosului teolog profesor, distins cu titlul Doctor honoris cauza al Universităţii din Viena, tipărite de monahia Zamfira Constantinescu în prima ediţie a Cărării împărăţiei (Deva, 1995) au avut darul să pună o oarecare stavilă celor care, invocând reguli pe care nu le-au înţeles în spiritul lor, au căutat să denigreze pictura cea nouă a Bisericii de la Drăgănescu realizată de Părintele Arsenie Boca.
    In 1950 Patriarhului Justinian Marina îi reuşeşte mutarea în cadrul Patriarhiei a Comisiei de pictură bisericească de la Ministerul Cultelor, numit de el “Securitatea popilor”. Probabil că fără această trecere n-am fi avut azi nici frescele şi mozaicurile Olgăi Greceanu de la Manăstirea Antim, nici “predicile vii” (apud. Nichifor Crainic) pictate pe zidurile bisericii de la Drăgănescu de fostul stareţ al Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus şi apoi de la M-rea Prislop.
    Miraculoasă este însăşi supravieţuirea monumentului de artă pe care-l reprezintă micuţa biserică aflată la vreo 30 de km de Bucureşti. E suficient să ne gândim că ea se află pe malul lacului de la Mihăileşti, unde Mefisto şoptise tiranului (ca spre sfârşitul Faustului goethean) să construiască un port, neapărat în locul bisericii, si nu în altă parte. Ceauşeştii voiau distrugerea Bisericii Părintelui cu o furie nestăpânită. Ceea ce a dus în primăvara anului 1989 la pălmuirea Părintelui Arsenie Boca în mijlocul bisericii în sfânta zi de Paşte. Înverşunarea lor împotriva călugărului iconar care s-a opus cu fermitate dărâmării Bisericii de la Drăgănescu nu s-a stins până nu l-au condamnat la o moarte martirică (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martirică a Părintelui Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la Sâmbăta de Sus).

    În categoria miraculosului intră şi supravieţuirea picturii Bisericii executată de Părintele Arsenie Boca din 1968 şi până în 1989. Fiindcă din interiorul Bisericii din Bălteni au dispărut “figurile impunătoare ale sfinţilor” realizate pe cheltuiala şi cu efortul Olgăi Greceanu în anii 1945 şi 1946 ajutată fiind de Eduard Săulescu şi Theodora Cernat-Popp. În 1972 fresca a fost refăcută de Olga Greceanu (v. prof. univ. dr. Adina Nanu, Olga Greceanu, album editat în 2004 de Centrul de Cultură Palatele Brâncoveneşti, p.49). Din păcate, pictura Bisericii din Bălteni care prin “ritmul cumpănit al compoziţiei de o sobră şi gravă armonie” îi păruse Adinei Nanu că “învăluie şi linişteşte sufletul privitorului ca o rugăciune” n-avea să scape decât într-o primă instanţă de furia destructivă a dărâmătorilor de biserici din vremea comunismului. Ea n-a mai putut supravieţui valului distrugător al inculturii sub aparenţe bine-voitoare.

    Pe 5 septembrie 2010, anul centenarului naşterii Părintelui Arsenie Boca, un preot venise cu soţia să vadă pictura Bisericii Drăgănescu. Eram şi eu acolo, poate ajunsă în acea zi ca să nu ratez întâlnirea cu soţia acelui preot. Fiindcă de la ea am aflat că trecerea Părintelui Arsenie Boca era însoţită de atâta veneraţie încât credincioşii îi atingeau pe furiş haina preoţească. În ce-l priveşte pe bătrânul preot care tot găsea defecte picturii bisericii, văzându-l aşa de ostil, nu m-am putut reţine să-i citez o spusă a Părintelui Arsenie Boca:

    “Să nu pronunţaţi prea des numele meu că pe unii îi arde”.

    Asta pentru că de la acel specialist în pictură bisericească aflasem nişte aşa-zise neajunsuri ale picturii. Vezi Doamne, culorile vesmintelor nu corespundeau canoanelor, şi nici feţele sfinţilor nu erau pe placul preotului venit din Bucureşti, care tocmai îmi spusese că face parte din Comisia de pictură bisericească a Patriarhiei. Noroc că în 1971 fostului profesor de Teologie Mistică aceeaşi pictură îi plăcuse.

    Dacă Nichifor Crainic nu si-ar fi exprimat în scris entuziasmul pentru scenele pictate în biserică de Părintele Arsenie Boca, cine ştie dacă soarta lor n-ar fi fost aceeaşi cu soarta frescelor Olgăi Greceanu care din 1992 au încetat (cu acordul Comisiei de pictură bisericească a Patriarhiei) să existe pe pereţii Bisericii din Bălteni. Uimitoare mi-a părut şi profeţia Părintelui Arsenie Boca prevăzând ostilitatea oficială care se va prelungi şi după moartea sa. El a spus:

    “Ierarhia BOR îşi va face de lucru cu mine şi după moartea mea”

    (pr. N. Streza, Mărturii despre Părintele Arsenie Boca, Ed. Credinţa stămoşască, 2009, p.223)

    Biserica Draganescu, Fresca pictata de Pr. Arsenie Boca
    SI INCA O INTREBARE PENTRU PR TIMOTEI SI CU ASTA INCHEI –” DE UNDE STITI CA ACEL blestemat ca francisc de assisi ESTE PICTAT DE PARINTELE ARSENIE BOCA SI NU ESTE OPERA DRACULUI CARE NU DOARME SI NU a STRECURAT PRINTR-UN SLUJITOR DE AL SAU ACEA PICTURA? ” SAU SA PRESUPUNEM CA AR FI PICTAT INR-ADEVAR DE PARINTELE ARSENIE BOCA DAR DE” PICTURA PROFETICA ” ATI AUZIT? SI DE INCRESTINAREA EVREILOR CE SCRIE IN APOCALIPSA CHIAR SI A FRANCISCANILOR a ERETICILOR – DE MARTURISIRE SI VENIREA LOR LA CREDINTA ORTODOXA CEA ADEVARATA IN VREMURILE DE PE URMA ATI AUZIT? BANUIESC ,CA DA DAR MULTI DINTRE SUNTEM tentati IMPINSI DE DUHUL LUMII ASTEIA ,DUH DE SERTACIUNE SA INCHIDEM OCHII SA SPUNEM O NU TRAIM ACELE TIMPURI MAI ESTE ,MAI AVEM TIMP PENTRU HAINA DE NUNTA.
    DOAMNE AJUTA!

  10. crestinul ortodox zice:

    Motto:

    “Pictura sacră e istoria în imagini a vieţii Mântuitorului şi a celor transfiguraţi de El. Adică imaginea raiului. Sfinţia Ta [pr. Arsenie Boca] ai înţeles să faci o pictură transfigurată în nuanţe clare şi deschise, paradisiace, pentru a sugera lumea feerică de dincolo. Biserica de la Drăgănescu iradiază lumina raiului”

    (Nichifor Crainic).

    Biserica Draganescu: Fresca de Pr. Arsenie BOCA

    Biserica din satul Drăgănescu se singularizează printr-o serie de întâmplări pe care le-am putea numi de-a dreptul miraculoase. Un prim miracol a fost că biserica a putut fi pictată de Părintele Arsenie Boca. Mai ales dacă avem în vedere formalitatea aprobării lucrării urmând a fi executată din 1967 de cel mai mare duhovnic din Biserica ortodoxă românească, persecutat de poliţia politică, anchetat, urmărit, închis şi schingiuit fără condamnare judecătorească încă din 1948, de când fusese înfiinţată Securitatea comunistă de către Ana Pauker/Hanah Rabinsohn împreună cu alţi agenţi N.K.W.D/K.G.B. Părintele Nicolae Streza observase în volumul său de amintiri că nimeni nu va putea “contabiliza numărul miilor de credincioşi care, căutându-l pe Părintele Arsenie Boca, au bătut drumurile spre Sâmbăta de Sus, apoi spre Prislop, spre Bucureşti, spre Drăgănescu, cu eforturi mari, uneori cu teama de a nu-i face rău, fiind mereu supravegheat” (pr.N. Streza, Mărturii despre Părintele Arsenie Boca, Ed. Credinţa strămoşască, 2009, p.22).
    Un alt fapt de mirare este că pictura bisericii din satul Drăgănescu a apucat să fie văzută de poetul mistic Nichifor Crainic (1889-1972), şi el, ca şi Părintele Arsenie Boca, scăpat cu viaţă din puşcăriile politice ale generalului N.K.W.D. Boris Grumberg, alias Nikolski/Nicolau. De la maica Zamfira aflăm de vizita din 1971 a fostului academician epurat din înalta instituţie odată distrugerea planificată a tot ce a însemnat până în 1948 valoare culturală românească. Într-o scrisoare autorul Nostalgiei Paradisului comunica teologului-duhovnic în jurul căruia se născuse în anii patruzeci “mişcarea religioasă de la Sâmbăta de Sus”(pr.N. Streza, op. cit) bucuria avută la vederea picturii, “pecetluindu-i” astfel valoarea (v. Monahia Zamfira Constantinescu, Notă, în vol. Cărarea Împărăţiei, Deva, 2006, p.332-333). Ascuns de urmăritorii săi din armata sovietică, academicianul Crainic fusese adus de la Sibiu de Părintele Arsenie Boca şi găzduit în vila Mitropolitului N. Bălan (v. N. Crainic, Memorii, vol.II, Bucureşti, 2002, p.37-40) în prima iarnă de ocupaţie rusească a României. Se pare că Petru Groza ar fi încuviinţat ascunderea fugarului spunând că “omul acesta [N.C] trebuie păstrat pentru neamul românesc” (Cărarea împărăţiei, Deva, 2006, p.332). Pe când era oaspete stareţului Arsenie Boca, directorul Gândirii s-a ocupat de stilizarea traducerii Filocaliei. Iată ce-i scria în 1971 teologul Nichifor Crainic fostului stareţ al Mânăstirii Brâncoveanu care reînviase „cu viata si cu propăvăduirea sa duhul Filocaliei în viaţa religioasă a poporului nostru” (v. Dumitru Stăniloaie, în Prefaţa la vol.III al Filocaliei, Sibiu, 1947):

    „Ceea ce am admirat la Sfinţia Ta e că nu te-ai lăsat. Din zugrav de suflete, fericite să se modeleze după Domnul tuturor, iată-te zugrav de biserici, adică al celor ce poartă pe chipurile cuvioase reflexul desăvârşirii Fiului lui Dumnezeu. E o mare mângâiere, acum când nu mai ai prilejul să desăvârşeşti pe aspiranţi, să poţi mângâia cu penelul pe cei desăvârşiţi pentru a-i da pildă pe zidurile sacre. Mica biserică de la Drăgănescu are norocul să simtă pe zidurile ei zugrăvite predicile fierbinţi, pe care miile de oameni le ascultau la Sâmbăta de Sus. E o pictură nouă ca şi predica de atunci. Nimic întunecat în această primăvară care îmbracă cu plai înflorit bolţile bisericii. E o lumină de tonuri deschise către lume, ca spiritul şi chipul Mântuitorului coborât să ne aducă lumina de sus, ce iradiază din pictura Sfinţiei Tale. E un stil nou, e o pictură nouă, după viziunea nouă pe care o porţi în suflet” (Nichifor Crainic, 1971).

    Biserica Dragamescu Interior pictat de Pr. Arsenie BOCA

    Rândurile faimosului teolog profesor, distins cu titlul Doctor honoris cauza al Universităţii din Viena, tipărite de monahia Zamfira Constantinescu în prima ediţie a Cărării împărăţiei (Deva, 1995) au avut darul să pună o oarecare stavilă celor care, invocând reguli pe care nu le-au înţeles în spiritul lor, au căutat să denigreze pictura cea nouă a Bisericii de la Drăgănescu realizată de Părintele Arsenie Boca.
    In 1950 Patriarhului Justinian Marina îi reuşeşte mutarea în cadrul Patriarhiei a Comisiei de pictură bisericească de la Ministerul Cultelor, numit de el “Securitatea popilor”. Probabil că fără această trecere n-am fi avut azi nici frescele şi mozaicurile Olgăi Greceanu de la Manăstirea Antim, nici “predicile vii” (apud. Nichifor Crainic) pictate pe zidurile bisericii de la Drăgănescu de fostul stareţ al Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus şi apoi de la M-rea Prislop.
    Miraculoasă este însăşi supravieţuirea monumentului de artă pe care-l reprezintă micuţa biserică aflată la vreo 30 de km de Bucureşti. E suficient să ne gândim că ea se află pe malul lacului de la Mihăileşti, unde Mefisto şoptise tiranului (ca spre sfârşitul Faustului goethean) să construiască un port, neapărat în locul bisericii, si nu în altă parte. Ceauşeştii voiau distrugerea Bisericii Părintelui cu o furie nestăpânită. Ceea ce a dus în primăvara anului 1989 la pălmuirea Părintelui Arsenie Boca în mijlocul bisericii în sfânta zi de Paşte. Înverşunarea lor împotriva călugărului iconar care s-a opus cu fermitate dărâmării Bisericii de la Drăgănescu nu s-a stins până nu l-au condamnat la o moarte martirică (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martirică a Părintelui Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la Sâmbăta de Sus).

    În categoria miraculosului intră şi supravieţuirea picturii Bisericii executată de Părintele Arsenie Boca din 1968 şi până în 1989. Fiindcă din interiorul Bisericii din Bălteni au dispărut “figurile impunătoare ale sfinţilor” realizate pe cheltuiala şi cu efortul Olgăi Greceanu în anii 1945 şi 1946 ajutată fiind de Eduard Săulescu şi Theodora Cernat-Popp. În 1972 fresca a fost refăcută de Olga Greceanu (v. prof. univ. dr. Adina Nanu, Olga Greceanu, album editat în 2004 de Centrul de Cultură Palatele Brâncoveneşti, p.49). Din păcate, pictura Bisericii din Bălteni care prin “ritmul cumpănit al compoziţiei de o sobră şi gravă armonie” îi păruse Adinei Nanu că “învăluie şi linişteşte sufletul privitorului ca o rugăciune” n-avea să scape decât într-o primă instanţă de furia destructivă a dărâmătorilor de biserici din vremea comunismului. Ea n-a mai putut supravieţui valului distrugător al inculturii sub aparenţe bine-voitoare.

    Pe 5 septembrie 2010, anul centenarului naşterii Părintelui Arsenie Boca, un preot venise cu soţia să vadă pictura Bisericii Drăgănescu. Eram şi eu acolo, poate ajunsă în acea zi ca să nu ratez întâlnirea cu soţia acelui preot. Fiindcă de la ea am aflat că trecerea Părintelui Arsenie Boca era însoţită de atâta veneraţie încât credincioşii îi atingeau pe furiş haina preoţească. În ce-l priveşte pe bătrânul preot care tot găsea defecte picturii bisericii, văzându-l aşa de ostil, nu m-am putut reţine să-i citez o spusă a Părintelui Arsenie Boca:

    “Să nu pronunţaţi prea des numele meu că pe unii îi arde”.

    Asta pentru că de la acel specialist în pictură bisericească aflasem nişte aşa-zise neajunsuri ale picturii. Vezi Doamne, culorile vesmintelor nu corespundeau canoanelor, şi nici feţele sfinţilor nu erau pe placul preotului venit din Bucureşti, care tocmai îmi spusese că face parte din Comisia de pictură bisericească a Patriarhiei. Noroc că în 1971 fostului profesor de Teologie Mistică aceeaşi pictură îi plăcuse.

    Dacă Nichifor Crainic nu si-ar fi exprimat în scris entuziasmul pentru scenele pictate în biserică de Părintele Arsenie Boca, cine ştie dacă soarta lor n-ar fi fost aceeaşi cu soarta frescelor Olgăi Greceanu care din 1992 au încetat (cu acordul Comisiei de pictură bisericească a Patriarhiei) să existe pe pereţii Bisericii din Bălteni. Uimitoare mi-a părut şi profeţia Părintelui Arsenie Boca prevăzând ostilitatea oficială care se va prelungi şi după moartea sa. El a spus:

    “Ierarhia BOR îşi va face de lucru cu mine şi după moartea mea”

    (pr. N. Streza, Mărturii despre Părintele Arsenie Boca, Ed. Credinţa stămoşască, 2009, p.223)

    Biserica Draganescu, Fresca pictata de Pr. Arsenie BOCA

    (Sursa text: http://isabelavs.blogspot.com )

    Sursa ilustratii: http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-draganescu-95957.html

    © 2000–2012 Centre for Romanian Studies — Sitemap — Cutline by Chris Pearson with edits by Vincent Roman.

  11. crestinul ortodox zice:

    nu inteleg !

  12. crestinul ortodox zice:

    nu te inteleg parinte Timotei explica-te mai bine in legatura si cu Parintele Arsenie Boca !

  13. crestinul ortodox zice:

    pentru mine Parintele Arsenie Boca este un Sfant al romanilor daca dvs Parinte Timotei aveti cu totul alta parere despre Parintele Arsenie Boca ,inseamna ca….

  14. Emanuel zice:

    Parinte Timotei,nu ati inteles ce am spus : francisc de assisi a fost un eretic si inselat in timpul vietii, dar pe lumea cealalta si Iuda a avut o sansa la mantuire si la a deveni un sfant, poate dupa ce a stat si un secol in iad. Poate cineva sa zica ca nu e asa, are cineva dovada ca marii pacatosi nu mai pot fi scosi niciodata din iad ? NU. Tocmai asta am spus. Iar cuviosul Paisie aghioritul a spus ca dupa parerea lui, nu era ceva sigur, recunostea, numai 10% din persoanele din iad, sunt asa de impotrivitori fata de Dumnezeu incat nu vor sa fie salvati si cu ei Dumnezeu nu are ce mai face. Nu zice ca aceia nu au absolut nici o sansa sau ca nu vor avea absolut niciodata, caci asta nu poate nimeni zice, dar zice cuviosul ca deocamdata, atata timp cat se impotrivesc ei insisi mantuirii din iad, nu mai pot fi salvati. Dar restul de 90% din cei din iad, inseamna ca au ceva sanse de a fi salvati. Si eu as spune ca si inselati de talia lui francisc de assisi, vazand ca papa i-a mintit, vazand ca au fost dusi in iad, probabil ca dincolo au inceput sa ceara mila lui Dumnezeu, adica Ortodoxia.

Spuneţi-vă părerea, respectând conţinutul articolului! (Mesajele ce nu corespund vor fi şterse!)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s