De ce nu se rosteşte rânduiala Duminicii Ortodoxiei la români, aşa cum se face în întreaga Ortodoxie?

Se poate observa în Romania și în alte țari că modul în care se raportează cineva la Sinodiconul Ortodoxiei este ca un barometru al ortodoxiei credinței sale. Și nu degeaba!… Nu o dată am auzit la ecumeniștii de astăzi că nu este bine și frumos să anathematizeze Biserica pe cineva sau ceva etc. Dincolo de iubirismul și relativismul afirmațiilor acestora, trebuie spuse câteva lucruri. Atrag atenția că mai jos sunt câteva gânduri, remarci, punctări, nu vreo tratare exhaustivă științifică și ultimativă a problemei – așa cum se pare că au crezut unii.

Articolul de față nu răspunde la întrebările din titlu – care rămân mai mult retorice-, deși, mai nou, am dat de niște urme ale problemei. Știu că există un răspuns pentru întrebările acestea, știu că unii au și studiat un pic chestiunea lipsei Rănduielii pe la români, și îi invit cu această ocazie să publice sau măcar să semnaleze la secțiunea „Comments” eventuale linkuri către texte lămuritoare. Dacă ne trimit ceva vrednic de publicare, vom și publica. Desigur, unul dintre răspunsurile evidente este ecumenismul în diferitele sale forme, mai vechi și mai noi (Sf. Maxim Mărturisitorul se plângea deja în secolul al VII-lea d. Hr. de duhul relativismului și împăciuitorismului dogmatic ascus sub titlul de minimum sau minimalism dogmatic al mai marilor vremii lui, dar și al unora din veacurile trecute lui)… Unii spun că Rânduiala Sinodikon-ului nu ar fi fost niciodată inclusă în Triodul tradus în limba română, ci, doar, eventual, tradusă separat (cel puțin așa lasă să se întrevadă pentru viitor o notă din Triodul publicat la Neamț în prima jumătate a secolului XIX). Cine poate lămuri această problemă să o facă. Am primit între timp următoarea precizare de la un părinte cunoscător:

«Aşadar, pe scurt: Synodiconul nu a existat niciodată în nici un Triod slavonesc de prin părţile astea. Traducerile din sec. 17-18 ale Triodului, deşi au fost făcute din ellineşte, au respectat tipicul în vigoare pînă atunci, adică fără Synodicon. […] Cert este că textul din Molitfelnic [este vorba de Molitfelnic-ul vechi retipărit de Măn. Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil – Petru Vodă, n. noastră] este aproape identic cu cel pe care îl am dintr-un manuscris de la Arhivele Statului din Iaşi, şi care conţine o traducere de pe la 1890, făcută de un ieromonah din Iaşi. Atîta vreme cît nu am nici o siguranţă că aceasta este sursa (deşi se aseamănă pînă la identitate), nu cred că te interesează numărul manuscrisului, data traducerii şi traducătorul. După ştiinţa mea, acest manuscris ieşean este cel mai vechi text românesc al Synodiconului.»

Din câte știu eu, chiar acesta este textul, conform indicațiilor Molitfelnic-ului. Prin urmare, chiar dacă  „tipicul în vigoare până atunci”, adică nu Tipicul Bisericesc, ci obiceiul îndătinat în acele secole (nu știu de ce și de unde) pe la noi, nu obișnuia rostirea Sinodikon-ului, totuși se vede că preoții vremii erau precupați de această lacună de care erau conștienți până într-acolo încât se ajunge să fie tipărit separat (probabil, cine voia, putea să-l rostească, nefiind, însă slujba aceasta generalizată). După cum vom vedea mai jos, pe bună dreptate această preocupare este recurentă în modernitate, ajungând ca Sinodokon-ul să fie retipărit sau retradus în diferite variante, de diferiți clerici teologi erudiți.

Iată, însă, ce scria acum destui ani un teolog contemporan („În apărarea Prohodului” de Danion Vasile, text din Evanghelia versus Iuda, Sophia, 2006, retipărit în Biserica și dușmanii ei, Eugmenița, 2010):

«E foarte trist că din Triodul românesc lipseşte cea mai im­portantă slujbă cu caracter dogmatic din tot anul bise­ri­cesc, e vorba de Sinodiconul Ortodoxiei, slujbă în care sunt anatemizaţi nominal marii eretici şi sunt cinstiţi ma­rii sfinţi apărători ai Ortodoxiei. Celelalte popoare orto­do­xe au această slujbă, şi mari teologi – cum este Mitro­po­litul Hierotheos Vlachos – au scris mult despre impor­tan­ţa ei. Întrucât cultul bisericesc are un caracter catehe­tic, dacă va fi văduvit de amprenta dogmatică va avea roa­de pe măsură, credincioşii fiind mult mai uşor de atras în ghearele diferitelor rătăciri.

„În Triodul de la Neamţ (1833), deşi se încerca totuşi o res­pectare cât mai fidelă a traducerii greceşti, «nimic adău­gând sau scăzând, ci întocmai precum iaste [Triodul] cel Grecesc, afară de Canonul Litaniei Sfintelor Icoane din Duminica întâia a Sfântului Post ce să numeşte a Pra­vo­slaviei şi a Cărţii Sfântului a toată lumea al Şaptelea So­bor, întru carea blestemă pre toţi ereticii luptători de Icoa­ne şi pre toţi ceilalţi începători ai eresurilor ce au stă­tut în vremi împotriva Sfintei Pravoslavnicii Credinţe; şi binecuvântează pe toţi Păstorii, Apărătorii, Învăţătorii şi Lu­minătorii carii s‑au nevoit şi până la sânge au stătut pen­tru apărarea Pravoslaviei. Fericeşte şi pre toţi Pravo­slav­nicii împăraţi şi împărătese şi pre toţi Drept Slăvitorii carii au stătut în vremi, ajutători şi apărători dreptei cre­din­ţe. Care Canon, dimpreună cu soborniceasca Carte, fi­ind că până acum nici în Trioadele cele mai dinainte n‑au fost tipărit[1], nici noi n‑am găsit de cuviinţă ca chiar în lo­cul lui în Duminica Pravoslaviei, pre cum iaste în cel gre­cesc, să se tipărească. Ci pentru oareşicare supţiri so­coteli (altfel spus: „lăsându‑ne amăgiţi de înţelepciunea lumii acesteia” – n.n.), am poruncit ca pe urmă în deose­bită filadă[2] să se tipărească” [55; 42].

Mitropolitul Hierotheos Vlachos spune: „Ne este de­si­gur cu neputinţă să analizăm şi să tâlcuim toate lucrurile mi­nunate şi pline de semnificaţie din Sinodiconul Or­to­do­xiei. Cititorul va trebui să îl parcurgă cu băgare de seamă şi astfel îi va descoperi însemnătatea” [166; 177].


[1] Dacă slujba ar fi lipsit numai dintr‑o ediţie a Triodului, ar fi putut fi doar o gre­şeală personală – intenţionată sau nu – a celui care a făcut tra­du­ce­rea. Faptul că greşeala nu a fost remediată vreme de zeci şi chiar su­te de ani arată totuşi că s‑a preferat o viaţă liturgică „vădu­vită” de sluj­ba Sinodiconului.

[2] Iniţiativa separării slujbei într‑o „filadă separată” a fost de fapt o ten­­tativă – din păcate reuşită, cum putem constata – de a lipsi cultul li­turgic în limba română de Sinodicon. Credem că, dacă poporul or­to­dox din România ar fi avut parte de o asemenea slujbă, atitudinea faţă de învăţăturile celorlalte confesiuni ar fi fost mai puţin laxă.»

Salutăm, deci, re-editarea în Molitfelnic-ul vechi (necezurat, căci, după cum se știe, ultima ediție necezurată este cea din 1992) de către Mănăstirea Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil – Petru Vodă a rânduielii traduse la 1891 și pe care, deocamdată, o recomandăm ca variantă ortodoxă și din punct de vedere filologic (adică are limbaj bisericesc): https://apologeticum.wordpress.com/2010/02/21/sinodicon-ul-ortodoxiei-randuiala-din-duminica-biruintei-ortodoxieiprima-duminica-din-postul-mare/

Pentru o variantă istorico-critică mai dezvoltată (ediția clasică istorico-critică este cea a lui Jean Gouillard), în traducerea profesorului diac. Ioan I. Ică jr (însă filologic sunt ridicate obiecții la adresa cuvintelor alese; un exemplu ar fi calchierea franțuzită „Memorie eternă” în loc de „Veșnică pomenire” în variantă tipărită anii trecuți la Editura Deisis; dar mai sunt și altele) am găsit pe net postarea aceasta sau aceasta.

Vedeți și această traducere a păr. Dan Bădulescu (via limba engleză; de asemenea, încărcată pe un site și aici) și textul însoțitor lămuritor:

«Textul Sinodiconului Ortodoxiei a fost mult alterat de-a lungul secolelor, mai ales din cauza adăugării de material şi nume după restaurarea icoanelor din 843. Aceasta este situaţia textului ce este tipărit în mod curent în Triodul actual. Unii dintre ortodocşii contemporani mai zeloşi au inclus chiar condamnări ale unor lucruri cum ar fi „pan-erezia ecumenismului”. Este probabil imposibil să reconstruim exact textul original. Totuşi British Library posedă un manuscris, (BL. Additional 28816) scris în 1110 sau 1111 de monahul Andrei de la mânăstirea Oleni din Morea, care ne poate da o idee a scopului şi conţinutului originalului. În opinia lui Jean Gouillard, editorul ediţiei critice a Sinodiconului, „manuscrisul londonez este cu siguranţă unul din cei mai buni martori ai formei originale şi pur constantinopolitane ale Sinodiconului”. Manuscrisul îi era necunoscut atunci când a alcătuit ediţia sa şi a fost în consecinţă ignorat la modul general.

Acest text al Sinodiconului este scris la sfârşitul unui manuscris al Faptelor Apostolilor, Epistolelor şi Apocalipsei, cu titlul oarecum derutant „Definiţia [Horos] celui de-al 7-lea Sf. Sinod”. Textul Sinodiconului este scris frumos cu roşu şi negru şi ne-a parvenit însoţit de notaţia ecfonetică. Textul a fost intenţionat pentru a fi cântat cu solemnitate, aşa cum se citesc Apostolul sau Evanghelia, şi nu pur şi simplu citit. O serie de nume, mai ales cele ale lui Simeon Stâlpnicul şi Teodor Studitul, au o importanţă deosebită. Cuvintele „Dumnezeu să dea pace împărăţiei lor. Împărate ceresc, apără-i pe cei pământeşti!” sunt după cât se pare, specifice acestui manuscris. Cele 7 paragrafe numerotate sunt numerotate astfel pe marginea manuscrisului.

Traducerea întregului text (în engleză) este făcută de profesorul Andrew Louth, şi este folosită aici cu amabila sa permisiune, editată ca să corespundă cu aceea a BL. Adiţionalul 28816 de Arhimandritul Efrem, şi cu adăugirea în subsol a referinţelor scripturistice. Manuscrisul însuşi nu marchează în vreun fel special pasajele scripturistice. Cuvintele dintre parantezele drepte sunt adăugate de traducător (-ul englez) pentru a clarifica mai mult. Traducerea de mai jos a fost aranjată astfel ca să reprezinte, pe cât posibil, înfăţişarea manuscrisului, cu paragrafele şi rubricile sale. În manuscris apar litere mari de marcare.»

Desigur, tocmai faptul că nici nu poate fi recuperat textul originar, din sec. IX, pentru faptul că acesta a fost actualizat de multe ori în secolele următoare, ne arată faptul că și astăzi textul rânduielii ar trebui nu doar rostit, dar și actualizat. O altă variantă aici, cu niște actualizări binevenite la adresa ereziilor contemporane, incusiv cele generate de mișcarea ecumenistă, de ce New Age și practicile aferente (interesante discuțiile generate de acest text-propunere al cărui autor nu-l cunosc – cel puțin atâta timp cât nu se ajunge la concluzii aberante de o parte sau de alta. Toate aceste adaosuri ar trebuie făcute, în chip deplin, la nivel sinodal; unele, bineînțeles, nu sunt o noutate și se subînțeleg în vechile anatheme ale canoaneleor apostolice și ecumenice etc; eu m-aș bucura dacă s-ar generaliza la noi Sinodikon-ul chiar și în forma veche, printr-o decizie Sinodală – despre o binecuvântare implicită sau și explicită dată de Pastorala de anul acesta a Sf. Sinod al BOR vom reveni mai jos):

«Anatema celor care fac rugaciuni in comun cu ereticii si prolifereaza panerezia ecumenista. Anatema! (se zice de 3 ori)
Anatema masonilor si masoneriei! Anatema! (se zice de 3 ori)

Anatema papistasilor! Anatema!
Anatema penticostalilor! Anatema!
Anatema yoginilor! Anatema!
Anatema bioenergeticienilor si homeopatilor! Anatema!
Anatema iehovistilor! Anatema!
Anatema celor ce practica karate, rei ki, acupunctura! Anatema!
Anatema ghicitorilor si inselatilor vrajitori! Anatema!
Anatema mormonilor! Anatema!
Anatema celor ce l-au primit pe papa in Biserica si nu s-au pocait de aceasta! Anatema!
Anatema baptistilor! Anatema!
Anatema celor care fac rugaciuni in comun cu ereticii si prolifereaza panerezia ecumenista. Anatema!
Anatema masonilor si masoneriei! Anatema! (se zice de 3 ori)

Anatema celor ce spun ca noi crestinii ortodocsii ne-am inchina la acelasi “dumnezeu” la care se inchina papistii, protestantii, evreii si musulmanii! Anatema!

Tuturor ereticilor Anatema!

Anatema= in afara granitelor Bisericii- in afara invataturii Bisericii Ortodoxe- taiati din Trupul lui Hristos, lipsiti de comuniunea cu sfintii si Biserica, in mana satanei.»

Desigur, se mai pot adăuga și altele (spre exemplu, anathema celor care spun că Tainele ereticilor catolici sau de alt fel sunt lucrătoare/valide sau că necalcedoneenii au aceeași credință cu Ortodocși).

Ultimele link-uri prezintă, deci, la un loc, traduceri ale diferitelor variante ale Sinodikon-ului, variante generate de faptul că în diferite epoci au fost adăugate noi anatheme asupra noilor erezii. Puteți vedea varianta din secolul XIV, în care sunt puse și condamnări la adresa adversarilor isihasmului etc. Să nu uităm că ereticii de azi sunt în continuare adversari ai isihasmului, ai învățăturii despre Dumnezeu, energiile necreate și îndumnezeirea omului. Catolicii și protestanții (incusiv diversele secte apărute în secolul XIX și mai apoi) au în continuare aceste probleme. În schimb, unii simt nevoia sa facă rugăciuni în comun cu ei.

Acum, revenind, trebuie spus că Sinodul BOR, prin Pastorala sinodală din anul acesta (2012), aduce aminte despre tradiția ortodoxă de a citit Anathemele asupra ereziilor și începătorilor ori adepților lor, apelând la un citat din Păr. Dumitru Stăniloae. Desigur, slujba Sinodikon-ului Ortodoxiei este și o slujbă de rugăciune pentru întoarcerea la Ortodoxie a celor căzuți în erezii și, de asemenea, este o slujbă de pomenire a celor care au apărat Dreapta Credință de-a lungul timpului!:

«Duminica Ortodoxiei e ziua a șaptea a Bisericii, odihna ei sărbătorească după victoria asupra haosului spiritual, prin așezarea temeiurilor adevărate ale existenței umane. Duminica Ortodoxiei este astfel, în fiecare an, sărbătoarea dreptei credințe în întregul ei, sărbătoarea biruinței adevărului revelat împotriva schimonoselilor mincinoase ale omului. De aceea se citește în Duminica Ortodoxiei lista tuturor ereticilor și se rostește anatema asupra lor (Părintele Dumitru Stăniloae, O teologie a icoanei, Ed. Anastasia, Bucureşti, 2005, p.51).»

Unii au redus-o doar la o slujbă de pomenire a binecredincioșilor împărați, episcopi, sfinți. Astfel, în ultima vreme, și în Grecia s-au dat directive ca în cadrul Rânduielii (care se face printr-o procesiune împrejurul bisericii, clericii și poporul având în mâini cruci și icoane, și fiind făcute patru opriri cu ectenii, ultima fiind cea din fața bisericii sau mergându-se înlăuntrul ei – unde se rosti textul Sinodikon-ului, anathemele ereziilor și ereticilor precum și pomenirile sau proslăvirile stâlpilor credinței drepte) să nu se mai rostească partea cu anathemele. Pot furniza și textul de tipic propus, pentru cunoscătorii de greacă – deși cred că nu este cazul. Desigur, așa cum s-a văzut, unii clerici se conformează noilor directive, alții nu. Depinde mult și de episcopul locului. Se cunosc cazuri concrete chiar și anul acesta în care unii au făcut așa și alții altfel. În Sfântul Munte, însă, lucrurile sunt clare în continuare! La fel au fost și sunt pentru diaspora tradiționalistă rusă, care a dat câtiva ierarhi cu viață sfântă – precum Sf. Ioan Maximovici – și ale căror decizii sinodale au fost pecetluite și de Sinodul BORu ca o condiție pentru reunirea cu ei. Ei au adăugat sinodal o anathema la adresa ereziilor teologiilor eclesiologice ecumeniste (condamnate sinodal, de altfel, recent, și de Siondul Bisericii Ortodoxe a Georgiei). Iată ce scrie același Danion Vasile în sursa menționată:

«Completa­rea a fost stabilită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ru­se din afara Rusiei[1], care s‑a întrunit la Vancouver, Ca­na­da, în 1983 şi care a avut o poziţie mult mai dură: „Ana­te­ma celor care atacă Biserica lui Hristos învăţând că Bi­se­ri­ca Sa este împărţită în aşa‑zise «ramificaţii» ce se deo­se­besc în doctrină şi în felul de viaţă sau că Biserica nu exis­tă vizibil, ci va fi formată în viitor, când toate «ra­mi­fi­caţiile» – sectele, denominaţiunile şi chiar religiile – vor fi unite într‑un singur trup, şi care nu deosebesc Preoţia şi Tai­nele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi euha­ristia ereticilor sunt eficace pentru mântuire; prin ur­mare, celor ce cu bună‑ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti ere­tici înainte‑menţionaţi sau celor ce susţin, răs­pân­desc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul dra­gostei fră­ţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor des­păr­ţiţi, să fie Anatema” [194; 16‑17].

Într‑una din conferinţele sale ţinute la Facultatea de Teo­logie din Bucureşti, arhimandritul Efrem, stareţul mă­năs­tirii aghiorite Vatoped, a fost întrebat: „Ce este Sino­di­conul Ortodoxiei care se citeşte în Grecia în mă­năstiri şi în catedrale şi dacă n‑ar trebui cunoscute aceste lucruri şi în România?” El a spus: „Noi, în Duminica Or­todoxiei, fa­cem o litanie şi citim anatemele celor şapte Sinoade Ecu­menice. Acesta este lucrul pe care îl facem. Dum­nea­voas­tră nu îl faceţi aici?” La răspunsul negativ al pă­rin­te­lui Constantin Coman, arhimandritul a continuat: „Este bi­ne să‑l faceţi. Noi, după apolisul dumnezeieştii Li­tur­ghii, facem procesiune în mănăstire, cu patru opriri şi ros­tim anatemele. În acelaşi timp rostim şi credinţa hotărâtă de cele şapte Sinoade Ecumenice, pomenind pe luptătorii pen­tru dreapta credinţă începând din timpul Si­noadelor şi ajun­gând până la Sfântul Grigorie Palama” [55; 173].


[1] Cea mai cunoscută personalitate a Sinodului Bisericii Ruse din dias­­poră a fost Sfântul Ioan Maximovici (ierarhul făcător de minuni, ale cărui sfinte moaşte se află întregi în Catedrala din San Francisco, tre­cut la Domnul în anul 1966).»

Prin urmare, în legătură cu toate acestea, intervine întrebarea: este o încălcare a iubirii de Dumnezeu și de aproapele rostirea  anathemelor? Rânduiala cuprinsă în Moltifelnicul re-editat de Petru Vodă este împresurată  și cu ectenii și rugăciuni pentru întoarcerea cu dragoste la Lumina Adevărului – adică la Ortodoxie – a ereticilor.

Iată câteva considerente legate de acest termen, considerente preluate dintr-un articol dedicat acestei teme (semnat Radu Alexandru), deși pot fi făcute unele comentarii și completări la adresa celor afirmate acolo (de exemplu, faptul că, în realitate, Rânduiala aceasta se face în fiecare parohie, nu doar în catedrale; sau amintirea necritică a nefastului moment al ridicării necanonice a anathemelor din 1054 asupra ereziilor papiste  în 1965 de către Paul al VI-lea și Patriarhul Ecumenic Athenagoras [în realitate, niciodată nu se poate ridica anathema de pe niște erezii, ci doar de pe persoanele care se pocăiesc sincer de ereziile lor și se întorc în Biserică!]). Salutar faptul că se accentuează faptul că o anathema trebuie pecetluită inițial de un sinod. Mai jos sunt extrase doar niște pasaje care să lămurească ce este anathema:

«Anatema in Sfanta Scriptura

In Septuaginta, anatema a fost folosit cu doua sensuri: (1) ceva care este inchinat lui Dumnezeu si (2) ceva care este indepartat din cauza pacatului, a raului. In Levitic 27:28 anathema este traducerea ebraicului herem, un termen ce face referire la un ceva interzis, intangibil pentru oameni; caci jertfele aduse lui Dumnezeu nu puteau fi folosite pentru alt scop, erau dincolo de atingerea oamenilor. Astfel, anatema a ajuns sa insemne, in timp, mai degraba ceva separat, exilat, de neatins, decat jerfa propriu-zisa.

In Noul Testament anatema avea sa insemne indepartare, cum ar fi in Faptele Apostolilor 23:12, 23:14, 23:21 sau in Epistola catre Galateni 1:8-9.

Anatema in istoria Bisericii

In primele secole crestine, iar mai apoi in definitiile sinodale, anatema avea sa insemne o sanctiune severa indreptata spre cei care profesau comunitatilor crestine erezii. Dreptul de anatema din sanul Bisericii crestine a ereticilor si a celor ce nu respecta invatatura morala si dogmatica a fost stabilit de Sinoadele Ecumenice prin formula: “Sa fie anatema”.

Primul sinod unde este folosit cuvantul anatema e Sinodul de la Elvira din anul 306.

Un alt exemplu il reprezinta anatemele Sfantului Chiril al Alexandriei impotriva lui Nestorie din anul 431.

Cel mai cunoscut exemplu de anatematizare este cel care a stat la baza separarii dintre Biserica crestina din Rasarit si cea din Apus, prin actul de excomunicare (anatema) dat de papa Nicolae I (858-867), in 863, impotriva lui Fotie, patriarhul de la Constantinopol, deoarece acesta nu recunoaste Filioque. Fotie, la randul sau, excomunica (anatematizeaza) pe papa Nicolae I intr-un sinod tinut la Constantinopol, in 867 si nu-l mai recunoaste ca papa, condamnand in aceslasi timp si Biserica Romei, pentru ca trimisese misionari catolici in Bulgaria si introdusese si aici, in Simbolul credintei, formula Filioque. […]

Anatematizarea urmareste indreptarea

Sensul propriu al cuvantului anatema, in greca veche, desemna ceva care a fost separat spre a fi ridicat. Cuvantul este compus din “ana” – o prepozitie ce indica o miscare ascendenta -, respectiv “thema” – parte separata.

Proclamarea anatemei in Biserica are in vedere pe de-o parte, paza celor dinlauntrul Bisericii de invataturile gresite, iar pe de alta, salvarea ereticilor, pocainta si mantuirea lor. […]

Anatema lui Hristos

Tot mai multi oameni percep anatematizarea ca fiind un act “fundamentalist” al Bisericii. Din contra, noi spunem ca reprezinta un act fundamental, care, ca si in cazul unui organism viu, asigura mentinerea imunitatii interioare, pastrarea sanatatii.

Oricat de neplacut sau de dur ar suna in urechile omului modern – care si-a luat prostul obicei de a vorbi despre Ortodoxie ca despre ceva greu si plicticos – trebuie sa acceptam realitatea: in Biserica, “mladita” uscata este taiata, “smochinul neroditor” este blestemat. Daca nu in istorie, de catre Biserica, atunci, in mod sigur, de catre Hristos la Judecata Universala: “Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui” (Matei 25, 41).»

Îmi aduc aminte că am citit undeva o predică a Sfântului Ignatie Briancianinov despre folosul duhovnicesc al rostirii cuvântului anathema, cuvânt cu putere multă de a îndepărta gândurile de erezie și hulă din mintea puțin credincioasă o multora (o puteți găsi în Sf. Igantie Briancianinov, „Predici la Triod și Penticostar”, Ed. Sophia, 2003, pp. 33-37 în varianta de care dispun). Căci există și dracii teologi, dracii de Dumnezeu hulitoarelor erezii… Oare din acest motiv este atât de neplăcută rostirea acestui cuvânt de către unii, chiar „teologi” „post-patristici” ce se cred mai ortodocși și mai plini de iubire către eretici decât Sfinții Părinți? Poate și decât Hristos Însuși, care este Capul Bisericii, iar Biserica (prin Scripturi, Sf. Tradiție și Sinoadele Ecumenice primite de pleroma bisericească) este gura Sa?

………………………………

UP DATE: Pentru cei care contestă în continuare termenul anathema și practica Bisericii aferentă, mă întreb dacă sunt gata să conteste și Scripturile. Nu degeaba spune ce spune Sf. Ignatie Briancianinov. Tocmai duhul filosofesc al ereziei s-a extins până și asupra problemei teologice a anathemei! Mă tem că cine ezită sa dea anathemei erezia și pe eretici nu mai are mult până va contesta filosoficește până și Scripturile (de fapt, deja o și face!). Mă tem că nu mai are mult, și, să nu fie! va cădea și în apocatastaza origenistă sau de alt fel (să nu uităm de apocatastații moderni, de desfiițarea iadului în concepțiile unora dintre ereticii apuseni contemporani). M-aș bucura să încerce să-și ia inima în dinți și să facă ceea ce a făcut Teodoret al Cirului, care se codea să dea cu putere anathemei pe Nestorie la Sinodul III Ecumenic, dar care, când a spus, în final, anathema, a scăpat mai apoi și de gândurile potrivnice de la diavol, care  îl făceau să nu fie convins și să mai vrea să mai dea lămuriri despre motivul pentru care are rețineri. În problema ereziei nu încape filosofare și iconomie, pentru că sunt chestiuni de viață și de moarte. Cineva (un absolvent de master în teologie, aflat, desigur, sub influența teologiei „post-patristice”, care face ravagii și la noi), încercând să combată Rânduiala Sinodikon-ului (mai precis, cuiul lui Pepelea, rostirea Anathemelor), îmi zicea zilele trecute că „nu trebuie să preiau așa, de-a valma, ceea ce spun Părinții și Biserica” (și, iată, și Scriptura), ci „trebuie să gândesc cu mintea mea”. Și că „unul plus unu fac doi”. Ba chiar că „nu este de acord nici cu Molitfele Sf. Vasile cel Mare”. Eu i-am răspuns că la mine Unul plus Unu plus Unu fac Unu (și nu doi sau trei) și că dacă așa învață Sfinții Părinți eu așa fac, fără discuții! Să ne rugăm pentru el și pentru astfel de oameni! Rugați-vă și pentru mine! Cui i se pare că șade, să aibă grijă să nu cadă! Un Părinte din Pateric spunea că atunci când citește din Psaltire tot timpul se blesteamă pe sine, de vreme ce zice acolo „blestemat cel păcătos” și alte asemenea. Apropos, la catolici (și protestanți, probabil – dar eu știu sigur ce se petrece pe la unii catolici), s-au scos pasajele de blestem din Psaltire (sunt marcate cu altă culoare pentru a nu fi citit în cult)! Supără urechile subțiri… Iată o mostră din cuvântul Sf. Igantie Brinancianinov, cea despre Teodoret al Cirului și pățania sa cu anathema. Sper să citiți tot cuvântul său ținut chiar la Duminica Ortodoxiei:

«Doctoria anatemei a fost întotdeauna socotită ca neapărat trebuincioasă de către Sfânta Biserică în privinţa cumplitei boli a ereziei. Când Fericitul Teodorit, episcopul Cirului, dorind să se îndreptăţească în privinţa învinuirilor aruncate asupra lui, Părinţii i-au cerut ca mai întâi de toate să-l dea anatemei pe ereziarhul Nestorie. Teodorit, care se lepădase de Nestorie, dar nu aşa de hotărât cum se lepădase de el Biserica, a vrut să dea lămuriri. Părinţii i-au cerut iarăşi să dea anatemei cu hotărâre, fără alte explicaţii, pe Nestorie şi învăţătura acestuia. Teodorit a vrut din nou să dea lămuriri, însă Părinţii au cerut iarăşi ca el să dea anatemei pe Nestorie, ameninţând că altminteri îl vor socoti eretic pe însuşi Teodorit. Teodorit a rostit anatema asupra lui Nestorie şi a tuturor învăţăturilor eretice ale acelei vremi. Părinţii au dat slavă lui Dumnezeu, l-au proclamat pe Teodorit păstor ortodox, iar Teodorit nu a mai cerut să dea lămuriri, căci lepădase din sufletul său pricinile care îl făceau să simtă nevoia de a da lămuriri.

Aşa stau lucrurile între duhul omenesc şi înfricoşătoarea boală a ereziei.

Auzind astăzi ameninţătoarea vestire a doctoriei duhovniceşti, să o primim cu înţelegere adevărată şi, dând-o sufletelor noastre, să lepădăm fără făţărnicie şi în chip hotărâtor acele pierzătoare învăţături pe care Biserica le va lovi cu anatema spre mântuirea noastră. Chiar dacă le-am lepădat întotdeauna, să întărim glasul prin care le leapădă Biserica.

Libertatea, uşurimea, puterea duhovnicească pe care le vom simţi negreşit în noi ne mărturisesc dreptatea acestei lucrări bisericeşti şi adevărul învăţăturii vestite în ea.»

Vedeți și citatele biblice de mai jos. La primul cred că ne putem regăsi mulți, precum părintele din Pateric ce se căia amarnic și se smerea citind Psalmii lui David…:

Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema! Maran atha! (Domnul vine).”
(I Corinteni 16, 22);

“8. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! 
9. Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!
(Galateni 1, 8- 9).

Deci, mantuirea nu este lucru de joaca, sentimentalisme, umanisme, relativisme new-age. A da anathemei o învățătură și pe cei care o propovăduiesc tragandu-i in intuneric și Iad pe mulți, este un gest de iubire de Dumnezeu si aproapele (dar și față de propria mânturie). Anathema dată de Biserică arată că îi pasă de cel anathematizat, așteptând ca acesta să se trezească, să conștientizeze faptul că se duce în iad și îi tărăște și pe alții acolo cu el.
Sf. Ioan Botezatorul de ce zice celor care vin la el „pui de vipera”, apoi „acum securea stă la rădăcina pomilor, deci orice pom care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc” (Luca 3, 7, 9)? Dar iată și rezultatul imediat: „Și mulțimile îl întrebau, zicând: Ce să facem, deci?” (Luca 3, 10).
Prin urmare, sa plângem cu lacrimi amare pentru cei ce se pierd, dar să urâm cămașa de pe ei, adica erezia… Nu așa zice Scriptura? Așa făceau, cu siguranță, și marii sfinți care au avut dragoste dumnezeiască și compasiune pentru vrăjmași și chiar pentru diavol! Și le-au avut cu adevărat, până la sânge, precum Hristos (care, totuși, blesteamă smochinul neroditor sau zice caprelor: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolilor și îngerilor lui” cf. Matei 25, 41), nu ca noi! Credeți că Sf. Siluan Athonitul, pe care îl invocă unii ecumeniști, nu răspundea „Anathema” când se făcea în mănăstirea sa athonită Rânduiala Sinodikon-ului în Duminica Ortodoxiei? Dar Sf. Simeon Noul Teolog, omul Imnelor Dumnezeiștii Iubiri, care a mai și trăit în Constantinopol un secol și ceva după instituirea Sinodikon-ului?
Știți de ce o făceau? Explică tot Parinții, prin gțndirea și exemplul lor: pentru că ascultau de Hristos și de Sf. Apostoli, de Scriptură, de Sf. Sinoade Ecumenice, de canoane, de Părinții de dinainte, care îi născuseră în Dumnezeu și le predanisiseră aceste lucruri. Și pentru că nu se încredau în raționamentele lor, tocmai pentru că aveau minte îndumnezeită prin ascultare de Scripturi și Părinți! Nu oricine are masura de a iubi corect pe eretic sau pe diavol. Majoritatea covârșitoare a oamenilor iubesc greșit, pătimaș, bolnav! Nu reușesc să iubească pe păcatos, dar să urască păcatul lui – așa cum învață Sf. Isaac Sirul! Din acest motiv, atrage atenția și dl. J. Cl. Larchet într-o carte despre problema iubirii, Sf. Părinți nu cer dragostea asta cosmică (propovăduită atât de mult astăzi de diferitele spirtualități înșelate, din care diavolul a și dispărut, totul este numai lumină, deja ne aflăm în Eshaton ) pentru începători, ci atrag, din contra, atenția la marele pericol pe care o reprezintă pentru cei mulți! Unii l-au iubit din compasiune pe diavol și au ajuns să îl urască pe Dumnezeu. Există pilde destule în Pateric de mari pustnici înșelați de o astfel de dragoste greșită! Ori, gândirea umanist new-age-istă de astăzi, hrănită cu filme hollywood și soap-opera (telenovele), nu poate discerne diferența. Și de aceea, dacă vrem să ne mântuim, mai bine este nouă să facem ceea ce ne-au învățat Scripturile, Sinoadele și Sf. Părinți fără să mai cârtim.

Desigur, ca gest al iubiri de Dumnezeu (care este și Adevăr, nu numai Iubire, iar Iubirea fără Adevăr este ipocrizie) și aproapele, anathema trebuie dată cu durere și iubire pentru cel care se încăpățânează în refuzarea Adevărului și Iubirii, nu cu triumfalism ori vanitate. A fi Drept-Credincios este și un mare dar… Despre relația dintre anathema și iubirea de Dumnezeu și aproapele, vedeți și niște lămuriri ale Sf. Ioan Gură de Aur, care tâlcuiește, ispirat de Sf. Ap. Pavel, cuvântul acestuia „aș dori să fiu eu însumi anathema” (Romani 9, 3): http://dogmaticaempirica.wordpress.com/2012/03/07/sf-ioan-gura-de-aur-despre-anathema-la-cuvantul-apostolului-„-as-fi-dorit-sa-fiu-eu-insumi-anatema-romani-9-3/

Iertați-mă și mă pomeniți și pe mine în rugăciunile voastre!

de Marian Maricaru| Blog de Dogmatică empirică

Acest articol a fost publicat în ANTI-ECUMENISM și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

58 de răspunsuri la De ce nu se rosteşte rânduiala Duminicii Ortodoxiei la români, aşa cum se face în întreaga Ortodoxie?

  1. Pingback: SINODIKON – De ce nu se rosteste randuiala Duminicii Ortodoxiei pe la romani? De ce nu se actualizeaza periodic cu noile erezii? « Saccsiv's Weblog

  2. Şerban zice:

    Este frumos să dai anatemei cele ce ŞTII CLAR că sunt de CURĂŢAT, dar a băga totul în aceeaşi oală, fără DISCERNĂMÂNT este ca şi cum ai da un pistol adevărat, încărcat, unui copil. Nu ştii ce poate face cu el… Una este să stai în pustie şi să te nevoieşti până obţii VEDEREA cu DUHUL şi, chiar atunci, din pricini de EL ştiute, DUMNEZEU lasă uneori să nu vezi totul. Şi alta e sihastrul de apartament, de casă, care-şi mai dă şi el cu părerea ce legume mai trebuie puse în oala anatemizării ca să iasă supa bună.
    ATENŢIE: am văzut homeopatia pusă printre cele anatemizate. De ce? Pentru că nişte Părinţi de la Muntele Athos s-au inflamat când nu au înţees ce a făcut George Vithoulkas, reînnoind şi repunând homeopatia pe baze ştiinţifice, de la Samuel Hahnemann?
    E posibil ca Părinţii să aibă competenţe spirituale, dar asta nu implică automat că au şi competenţe în MEDICINĂ şi în BIOFIZICĂ!!! Nu sunt mulţi ca Părintele Porfirie.
    Am studiat HOMEOPATIA şi nu am văzut NIMIC DIAVOLESC în EA. Este o medicină mult mai ştiinţifică decât medicina alopată, unde omul e văzut ca un ÎNTREG şi nu ca o sumă de organe şi funcţii, o sumă de părţi. REMEDIILE sunt preparate din elemente din NATURĂ: METALE, MINERALE, PLANTE, INSECTE, ANIMALE şi aşa numitele NOSODE, secreţii sau ţesut patologic. Prepararea REMEDIILOR se bazează pe PROPRIETATEA APEI de a MEMORA FORMA de VIBRAŢIE a MOLECULELOR şi a ATOMILOR din MATERIALUL de bază folosit, plantă, mineral, etc. Despre MEMORIA APEI s-au spus multe de către doctorul japonez MASARU EMOTO care a conferenţiat şi în ROMÂNIA. Mai precis, MOLECULELE de APĂ se GRUPEAZĂ în MICI FORMAŢIUNI numite MICRO-CULSTERE, ce au FORMA de AGREGARE în ARMONIE cu FORMA de VIBREAŢIE a moleculelor din materialul de bază folosit la prepararea remediului, plantă, mineral, etc. Se folosesc DILUŢII în care TEORETIC nu se mai găseşte substanţă fizică din materialul folosit, ci RĂMÂNE DOAR APA GRUPATĂ în MICRO-CLUSTERE cu FORMA MOLECULARĂ MEMORATĂ a RESPECTIVULUI material de bază folosit pentru prepararea respectivului remediu. Agitarea RITMICĂ folosită pentru aşa-zisa DINAMIZARE este tocmai pentru a REALIZA CONTACTUL INTENS la NIVEL MOLECULAR între MOLECULELE de APĂ şi MOLECULELE de SUBSTANŢĂ ACTIVĂ, astfel încât aceste MOLECULE de SUBSTANŢĂ ACTIVĂ să FORMEZE MICRO-CLUSTERELE MOLECULELOR de APĂ, ce SE CONFORMEAZĂ şi POARTĂ MESAJUL INFORMAŢIONAL SPECIFIC. Aceste remedii acţionează foarte ştiiţific, mult mai ştiinţific şi mai ecologic decât antibioticele şi toate medicamentele alopate. Explicaţia dovedită ştiinţific a acţiunii remediilor homeopate este că FORMA LOR de AGREGARE la nivel MOLECULAR este în OPOZIŢIE de FAZĂ cu forma de manifestare a simptomelor bolii şi, astfel, este ca o ANULARE a UNEI UNDE cu UNDA AFLATĂ în OPOZIŢIE de FAZĂ. Găsiţi pe larg aceste explicaţii în publicaţiile Alexandrei Delinick, specialistă în BIOFIZICĂ, care a arătat că Homeopatia este o MEDICINĂ NONAGRESIVĂ, fără efecte secundare, spre deosebire de medicina alopată, şi având BAZE ŞTIINŢIFICE MULT MAI TEMEINICE, din perspectiva FIZICII CUANTICE, decât medicina alopată.
    Sunt multe de spus şi nu vreau să lungesc vorba; ESENŢIALUL ESTE: acolo unde nu avem competenţe să stăm frumos în FAŢA DOMNULUI cu RUGĂCIUNE şi să nu fim ipocriţi, spunând că suntem „cei mai mici şi mai neînsemnaţi, cei mai păcătoşi”, dar, de fapt să NE ÎNTINDEM MAI MULT DECÂT PLAPUMA primită de la DOMNUL. Nu de alta, dar, dacă o tragem spre cap prea tare riscăm să ni se vadă RUŞINEA din zona picioarelor. Faceţi cum credeţi, dar judecaţi bine la cele ce v-am spus.

  3. nu se rostește pentru că preoții nu mai sunt .
    sunt doar trăitori după trup care învață oamenii să se supună superiorilor lor nu pentru Hristos ci pentru funcția lor.

  4. Stie cineva , la Petru Voda s-au citit asemenea anateme ?

  5. Psalmul 50 zice:

    Cenzura Sinodiconului din Ortodoxie, reprezinta negarea propriei identitati.
    Trist dar adevarat.

    Nu se mai rosteste pentru ca nu mai este TRAIRE. Bine zicea parintele Arsenie Boca, ca nu vom mai fi sfinti, si ne vom mantui numai prin MUCENICIE.

    Avem nevoie de o bataie strasnica de la Dumnezeu, ca sa ne venim in simtiri.

  6. Pr Timotei zice:

    Draga Serban, sa intleg ca parintele Paisie care avea harisma vederii cu duhul si a pastrat Ortodoxia curata fara nici un amestec eterodox era in inselare atunci cand ataca homeopatia ca practica daoista, care lucreaza cu energizarea- un fenomen necunoscut de stiinta si neexplicat la fel ca si bioenergia?

  7. Pr Timotei zice:

    E vorba de o vindecare la nivel energetic, produsele se dinamizeaza, deci nu sunt numai materie ci si energie pura, energia cosmica -prana, sau Dao din filosofia chineza. De aceea intra la nivelul spurcaciunilor, pentru ca provoaca inraurire demonica, Asa spune un mare aghiorit contemporan, parintele Sava Aghioritul. Parinti se declara in razboi cu aceasta practica magica, multi medici din Academia Atenei au scris texte doveditoare cum ca homeopatia este de ordin spiritual nu material. Nu tot ceea ce iti face bine e de la Dumnezeu.
    H OMOIOΠAΘHTIKH AΣYMBIBAΣTH
    ME THN OPΘOΔOΞH ΠIΣTH

    ιερομοναχοσ Σαββα Αγιορειτη

    Δεν αποτελεί ιατρική ειδικότητα

    traducere: Homeopatia nu poate convietui cu credinta ortodoxa
    de Ieromonah Sava Aghoioritul
    se explica legatura intre energia homeopata si Dao sau prana hindusa
    pericolul exercitat de aceste false medicamente aspura organismului dar si asupra sufletului, creearea de dependenta, etc

  8. Pr Timotei zice:

    Iata ce spue chiar intemeietorul homeopatiei, sau defapt cel care a preluat-o din filosofiile orientale:
    Haneman vorbeste de Forta Vitala, remediile homeopate nu acctioneaza in mod fizic asupra organismului ci in mod spiritual. Homeopatia reface echilibrul Fortei Vitale, dezechilibru numit boala. (Haneman, Organonul Medicinei, editia a 6-a, ed Excalibur, paragraful 11, Bucuresti, 2008)

    Aceasta actiune a homeopatelor se numeste spirit-like – si este o actiune spirituala ce actioneaza asupra energiilor perturbatoare.(idem)

    Vindecarea este holista: medicul homeopat actionaeaza asupra fortei vitale, forta ce exista in tot universul si se confunda cu el(exact DAo-ism curat) (ibidem)

  9. Pr Timotei zice:

    Iata ce spune Asociatia Famililor Ortodoxe din Grecia:
    Raul provocat de homeopatie?
    1CREEAZA DEPENDENTA
    2 NU VOINDECA CI DA SENZATIA DE VINDECARE
    3. TE IMPARTASESTI DIN ENERGII DRACESTI-CA SI CUM AI BEA MEREU CEVA SPURCAT
    4. ENERGIILE DRACESTI POT DA SIMPTOME URATE-POT MULTIPLICA PATIMI ALE SUFLETULUI, ETC, NU SUNT CONVINS DACA SE AJUNGE LA POSEDARE DEMONICA

    Un lucru f important – toata homeopatia este rea, nu exista homeopatie buna si rea, e vorba de acelasi principiu de functionare. De aceea e ca si cum ai spune ca exista magie buna si magie rea.

  10. Pr Timotei zice:

    Exista apoi o apreciere a Academiei de Stiinte de la Atena in care se explica lipsa de legatura dintre stiinta medicala si homeopatie care ramane la nivel filosofic. Iata ca oamenii de stiita avizati, cunoscatori s-au pronuntat in privinta homeopatiei.

  11. Pr Timotei zice:

    Exista o intreaga industrie a homeopatelor , institutul Boiron avand vanzari de miliarde de euro anual a unui „medicament” ce contine apa si zahar. Ca si cum ai vinde „pamant din Rai” sau ” pene din arripile Arhanghelului Mihail”. Problema nu ar fi aici daca lucrurile nu ar avea si o fateta spirituala si anume „energizarea” care e o practica de domeniul magiei.
    Pr Nikon Aghioritul.

  12. Pr Timotei zice:

    Anatemele de mai sus sunt anatemele ce se rosteau la Chilia Parintelui Paisie Aghioritul.

  13. Pingback: saccsiv = blog radical – dar în favoarea cui? « Biserica din suflet

  14. MM zice:

    Voi diortosi textul, pentru ca l-am scris in mai mult sau mai putinul timp liber. Până atunci, va dau linkul la care am postat exact ceea ce invata Sf. Ignatie Briancianinov despre pronuntarea cuvantului anathema.
    Daca ajuta Domnul, voi actualiza textul de mai sus, astfel incat voi ruga si pe Apologeticum sa-l actualizeze si aici.
    Deci:
    http://dogmaticaempirica.wordpress.com/2012/03/06/sf-ignatie-briancianinov-predica-la-duminica-ortodoxiei-despre-folosul-anathemei/
    Câteva spicuiri:
    «Erezia, fiind păcat greu, păcat de moarte, se vindecă uşor şi hotărâtor – ca păcat al minţii -prin darea ei nefăţarnică, din toată inima, anatemei. Sfântul Ioan Scărarul a zis: “Sfânta Biserică sobornicească îi primeşte pe eretici când ei dau anatemei fără făţărnicie erezia lor, şi îndată îi învredniceşte de Sfintele Taine; iar pe cei căzuţi în curvie, chiar dacă îşi mărturisesc şi părăsesc păcatul, porunceşte, urmând apostoleştilor rânduieli, să fi despărţiţi de Sfintele Taine pentru mulţi ani”.
    Urma lăsată de păcatul trupesc rămâne în om şi după mărturisirea păcatului, şi după părăsirea lui; urma lăsată de erezie e nimicită îndată după lepădarea ei. Fără această doctorie, otrava hulei împotriva lui Dumnezeu rămâne în duhul omenesc şi nu încetează a-l clătina cu nedumeriri şi îndoieli pricinuite de împreună-simţirea netăiată din rădăcină faţă de erezie; rămân gânduri ce se ridică împotriva înţelegerii lui Hristos (II Cor. 9, 5), ce fac anevoioasă mântuirea pentru cel ţinut în legăturile lor, ţinut în legăturile nesupunerii şi împotrivirii faţă de Hristos, pentru cel ce rămâne în împărtăşire cu satana.

    Doctoria anatemei a fost întotdeauna socotită ca neapărat trebuincioasă de către Sfânta Biserică în privinţa cumplitei boli a ereziei. Când Fericitul Teodorit, episcopul Cirului, dorind să se îndreptăţească în privinţa învinuirilor aruncate asupra lui, Părinţii i-au cerut ca mai întâi de toate să-l dea anatemei pe ereziarhul Nestorie. Teodorit, care se lepădase de Nestorie, dar nu aşa de hotărât cum se lepădase de el Biserica, a vrut să dea lămuriri. Părinţii i-au cerut iarăşi să dea anatemei cu hotărâre, fără alte explicaţii, pe Nestorie şi învăţătura acestuia. Teodorit a vrut din nou să dea lămuriri, însă Părinţii au cerut iarăşi ca el să dea anatemei pe Nestorie, ameninţând că altminteri îl vor socoti eretic pe însuşi Teodorit. Teodorit a rostit anatema asupra lui Nestorie şi a tuturor învăţăturilor eretice ale acelei vremi. Părinţii au dat slavă lui Dumnezeu, l-au proclamat pe Teodorit păstor ortodox, iar Teodorit nu a mai cerut să dea lămuriri, căci lepădase din sufletul său pricinile care îl făceau să simtă nevoia de a da lămuriri.

    Aşa stau lucrurile între duhul omenesc şi înfricoşătoarea boală a ereziei.

    Auzind astăzi ameninţătoarea vestire a doctoriei duhovniceşti, să o primim cu înţelegere adevărată şi, dând-o sufletelor noastre, să lepădăm fără făţărnicie şi în chip hotărâtor acele pierzătoare învăţături pe care Biserica le va lovi cu anatema spre mântuirea noastră. Chiar dacă le-am lepădat întotdeauna, să întărim glasul prin care le leapădă Biserica.

    Libertatea, uşurimea, puterea duhovnicească pe care le vom simţi negreşit în noi ne mărturisesc dreptatea acestei lucrări bisericeşti şi adevărul învăţăturii vestite în ea.»

  15. C.Roman zice:

    Nici nu stiu daca, spunandu-mi parerea, nu ma alatur celor a caror pozitie este departe de Adevarul lui Dumnezeu. Nadajduiesc totusi sa nu supar pe nimeni, iar daca gresesc, Dumnezeu sa ma lumineze si sa-mi arate cu blandete, Adevarul bine-placut Lui.
    Nu cunosc nici pe departe care sunt adevaratele motive care stau la baza unei decizii de anatemizare. Oricum cred ca nu e usor sa ridici fruntea sus si sa spui vorbe grele, indiferent cui ar fi ele adresate. Eu personal n-am vazut niciunde in invataturile Mantuitorului Hristos, astfel de povete. Cel mult atat: „Si de nu va vor primi, atunci sa iesiti din cetatea aceea si sa scuturati praful de pe picioarele voastre. Adevarat va spun voua ca, la judecata, mai usor ii va fi Sodomei decat cetatii aceleia!” Mai mult chiar, Mantuitorul ne indeamna mereu sa-i iubim pe vrajmasii nostri pentru ca si Dumnezeu-Tatal sa ne ierte noua toate cate ii gresim noi…
    Din invataturile Sfintilor Parinti, aflam de multe ori situatii similare cand cei ce traiau in comun cu vrajmasii lor, nu-i urau si nu-i anatemizau. Nu intru in detalii prea adanci, dar vreau sa amintesc doar doua dintre exemple: Sf. Ioan Rusul a slugarit toata viata la un pagan, care a ajuns pana la urma sa-l indrageasca din tot sufletul, desi nici paganul nici familia lui nu au trecut vreodata la ortodoxie. Odata, pe cand stapanul se afla la Mecca sa se roage, Sf. Ioan se ofera sa trimita o farfurie cu pilaf cald acestuia, prin intermediul rugaciunii catre Mantuitorul Hristos. Oare ce dovada mai mare de dragoste pentru vrajmas ne mai trebuie? Are gestul lui ceva comun cu ideia de anatemizare? Sf. Siluan Athonitul povesteste cum un sfant parinte se ruga cu lacrimi in ochi pentru cineva care tocmai tradase credinta in Hristos, casatorindu-se cu o evreica. Iar in inima lui i-a aparut Mantuitorul care l-a intrebat de ce se mai roaga pentru el, dupa ceea ce facuse, iar batranul mai mult a inceput sa planga si sa spuna ca in mila Lui cea mare, nu se poate sa nu gaseasca iertare si pentru cel cazut. Si atunci Mantuitorul i-a spus: ” In dragostea ta, Mi te-ai asemanat, Mie!” De unde, deci, aceasta „anatema”? Cu ce ne ajuta pe noi, in mantuirea noastra, daca noi dam anatema Biserica Ortodoxa din Romania, de pe stil vechi, iar ei pe noi? Nu sunt fratii nostri, vecinii nostri buni, prietenii nostri, impreuna rugatori cu noi? De curand in intreaga tara, Icoana facatoare de Minuni a Preasfintei Fecioare („Umilenie”), venita de dincolo de Prut, a fost o binecuvantare nu numai pentru cei de pe stilul vechi, ci pentru toti ortodocsii care au mers si s-au inchinat cu smerenie si credinta. Cum se impaca „anatema” cu „binecuvantarea comuna”? Noi, cei mici nu stim cum stau lucrurile. Poate dogma ortodoxa in sine este mult mai complexa, dar din exterior lucrurile par sa se bata cap in cap. Intr-un fel suntem privilegiati astazi fiindca fiecare are sansa sa se documenteze in orice directie doreste, daca Duhul Sfant il poarta pe caile cele bine-povatuitoare. Si cine mai bine decat Sfintii Parinti, impreuna cu un duhovnic cu mare har, ne-ar putea indruma pasii?
    Poate – zic eu – acest discernamant a stat la baza celor care nu au indraznit sa citeasca (chiar toate) punctele vizate ca fiind anatema. Daca gresesc sau daca am suparat pe cineva prin rationamentul meu, imi cer iertare, fratilor.

  16. Pr Timotei zice:

    Draga C Roman, 380 de Sfinti Parinti de la Primul Sinod Ecumenic a dat anatemei pe Arie si invatatura lui. Printre acesti Sfinti parinti erau si Sfantul Spiridon, Mare Facator de Minuni si Sfantul Nicolae Mare Facator de Minuni cel care i-a dat o palma lui Arie peste fata. A;poi mai sunt inca 6 Sinoade Ecumenice si in ca doua ce astepta ecumenicitatea, fiind considerate ecumenicesi anume Sinodul de pe timpul Sf Fotie si de pe timpul Sf Grigorie Palama ce au anatematizat sute de eretici impreuna cu ereziile lor. Asa ca umanismul nostru s-ar putea sa fie intr-o eroare. Defapt ne credem mai buni ca Sf Parinti, dar defapt rationamenul nostru e fals, si e lipsit de adevar.

  17. Pr Timotei zice:

    Logica simpla spune ca orice te departeaza de Dumnezeu e in anatema. Daca nu am avea anatemele nu am avea repere. Am fi tentati sa calcam si prin strachini, pe cand prin anateme care sunt niste borduri, niste granite stim unde e gresit, unde nu trebuie sa calcam pentru ca e pamant minat si s-ar putea sa explodam. De aceea anatemele nu sunt omenesti ci sunt date de Duhul Sfant cel care a inspirat siSfintele Scripturi in aceeas masura in care a inspirat si Anatemele. Sa nu uitam ca SZf Scritura are foarte multe anateme impotriva ereticilor. Dar ar trebui sa o mai citim, mai ale Epistolele si Evangheliile. Apostolii au blestemat cu moartea pe Anania si Safira care au murit pe loc, pentru ca Apostolii i-au blestemat!!!!

  18. MM zice:

    @ C. Roman: RECITIȚI, va rog, articolul :)
    Scrie acolo ca randuiala cuprinde si rugaciuni foarte puternice pentru intoarcerea la Ortodoxie a celor rataciti. In plus, Hristos a blestemat si smochinul, care apoi s-a uscat, si pe cei care sunt capre si nu oi (Matei, cap, 25), Sf. Apostol Pavel zice sa dăm anatehma pe oricine invata alta Evnaghelie decat cea data etc, de asemenea, da anathemei pe Alexandru, care invata ca a doua venire a si avut loc.
    Sunt atatea citate biblice. Daca doreati, citeati cu atentie articolul, In plus, sunt date si niste linkuri acolo. De exemplu, cel la articolul despre anathema al lui Radu Alexandru, care are citate biblice din Noul Testament (Evanghelii, Epistole). Cititi si ce invata Sf. Ignatie Briancianinov. Dar cititi CU ATENTIE, va rog frumos:
    http://dogmaticaempirica.wordpress.com/2012/03/06/sf-ignatie-briancianinov-predica-la-duminica-ortodoxiei-despre-folosul-anathemei/
    In plus, anathema nu inseamna numaidecat blestem, asa cum gresit intelegeti. Recititi articolul. De cate ori sa o mai spun? Chiar nu intelgeti ca mantuirea nu este lucru de joaca, sentimentalisme, umanisme, relativisme new-age?
    A da anathemei o invatatura si pe cei care o propovăduiesc tragandu-i in intuneric si Iad pe multi, este un gest de iubire de Dumnezeu si aproapele. Anathema data de Biserica arata ca ii pasa de cel anathematizat, asteptand ca acesta sa se trezeasca, sa constientizeze faptul ca se duce in iad si ii taraste si pe altii.
    Sf. Ioan Botezatorul de ce zice „pui de vipera” si „ACUM securea stă la rădăcina pomilor, deci orice pom care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc” (Luca 3, 7, 9)? Dar iată și rezultatul: „Și mulțimile îl întrebau, zicând: Ce să facem, deci?” (Luca 3, 10).
    Prin urmar, sa plangem cu lacrimi amare pentru cei ce se pierd, dar sa uram camasa de pe ei, adica erezia.. Nu asa zice Scriptura? Asa facea, cu siguranta, si Sf. Ioan Rusul si Sf. Siluan.
    Stiti de ce? Explica tot parintii: nu oricine are masura de a iubi corect pe eretic sau pe diavol. Majoritatea covarsitoare a oamenilor iubesc gresit, patimas, bolnav! Nu reuesc sa iubeasca pe pacatos, dar sa urasca pacatul lui – asa cum invata Sf. Isaac Sirul! Din acest motiv, atrage atentia si dl. J. Cl. Larchet, Sf. Părinți nu cer dragostea asta cosmică pentru începători, ci atrag, din contra, atenția la marele pericol pe care o reprezintă pentru cei mulți! Unii l-au iubit pe diavol și au ajuns să îl urască pe Dumnezeu. Există pilde destule în Pateric de mari pustnici înșelați de o astfel de dragoste greșită!
    Iertați!

  19. Pingback: Sinodiconul Ortodoxiei « Demni.net

  20. daniel zice:

    Pai pe buna dreptate articolul de fata nu raspunde la intrebarile din titlu!
    Se intreaba teologii daca sinodiconul mai corespunde cu originalul? Dar in BOR nic macar nu se mai citeste!!! De ce nu se citeste? De ce nu se mai ragaseste in cartile de cult? Cine a hotarat sa-l scoata si cand?
    Prea multi iau hotarari in numele romanilor. Si ierarhi si politicieni si masoni si ce-or mai fi ei. Pana cand??

  21. MM zice:

    http://iisusestedomnul.wordpress.com/2012/01/01/anatema/

    ANATEMĂ

    “Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema! Maran atha! (Domnul vine).”
    (I Corinteni 16: 22);

    “8. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!
    9. Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!“
    (Galateni 1: 8- 9).

  22. Dinu zice:

    Anatemizarea incepe din gradina raiului , oprirea de la cele Sfinte , oprirea de la Pomul Vietii, daca esti anatemizat te usuci ,ca si smochinul ce la blestemat Hristos. Nu oricine poate sa dea cu aceste anateme. Degeaba se rostesc anatemele daca Dumnezeu nu le executa. Pentru ca nu omul face acest lucru, doar oameni Sfintiti induhovniciti ce sunt in permanenta in prezenta Duhului Sfant. Toti cei care au fost pe o linie schismatica poate sa zica anatema cat vror ei , e fara de folos , pentru ca nu sunt in ungerea Duhului Sfant. Nu poti sa furi Biserica , nu poti sa pradezi sa o jefuiesti de bogatiile si comorile ei sau sa o silesti. Fratilor anatemele sunt la fel de pretioase cum este si rugaciunea inimii, rugaciunea Lui Iisus. Noi putem fi martirizati , omorati biciuti ,chinuiti ,rasticniti , torturati etc. Dar cine te-ar putea desparti de dragostea Lui Hristos?? Nimeniii!!!!!!!! Decat doar tu prin lepadare.
    Traim vremuri foarte grele, cu dureri mari pentru sufletele crestinilor, si mari pericole se intrevad si se pot zari. Ar fi bine si mai mult decat indicat sa ne tinem de credinta noastra ortodoxa care este curata in dogma ei, sa ne tinem de post si rugaciune ca mare este Dumnezeu poate se va indura de noi.

  23. Pingback: SINODIKON | ACVILA ORTODOXA blog

  24. Romeo2110 zice:

    >Anatema celor ce practica karate, rei ki, acupunctura!

    Aici intra in principiu artele martiale orientale (chineze, japoneze, corteene, vietnameza, posibil indiene) la care trebuie adaugate clonele din Europa-America . Exemple: Kung-fu, Aikido, Taikwando.

  25. C.Roman zice:

    Ma tem ca pe alocuri, este vorba de o neintelegere, iar pe de alta parte, uneori mi se pare ca riscam prin insistentele noastre sa ne ratacim in propriile hatisuri. Chiar asa: „Cui i se pare că șade, să aibă grijă să nu cadă!”
    In primul rand multumesc pentru rabdare si indrumare. Recunosc, nici nu citisem toate acele puncte, enumerate ca fiind date anathema. De acord cu TOATE, desi sunt mult prea pacatos pentru ca pozitia mea sa conteze catusi de putin. Eu alta povara am pe suflet, dar de asta vad ca nu se atinge nimeni. Nu cred ca se pune problema, in mijlocul ortodoxiei, daca Il iubim sau nu pe Dumnezeu (Sfanta Treime), sau daca o cinstim pe Preasfanta Fecioara si pe Sfintii cei bine-placuti lui Dumnezeu. Chiar daca ortodoxia de astazi, in unele biserici, lasa un gust amar, totusi, Cuvantul ramane si ar fi bine daca ne-am apleca asupra Lui si nu asupra slabiciunilor anumitor slujitori ai ortodoxiei. Sa ne rugam pentru ei si sa nu fim in locul lor cand li se va cere socoteala.
    Vad aducandu-se mereu citate din Sf. Ignatie Briancianov, si ma bucur fiindca l-am indragit mult de cand am descoperit „Firimiturile ospatului”. Dar omitem un lucru extrem de important: Sf Ignatie Briancianov facea parte din Biserica Rusa, pe cand toata ortodoxia era unita intr-un singur calendar. Nu stiu ce pozitie ar avea acum Sf Ignatie.
    Sunt prin mila lui Dumnezeu un crestin-ortodox pe nou si sunt incredintat ca si Biserica noastra are Harul lui Dumnezeu fiindca altfel n-am mai avea sfinti ai inchisorilor, izvoratori de mir sau atatia monahi inainte vazatori de a caror har nimeni nu se poate indoi. Si totusi, mi-e sufletul amar fiindca Iordanul are o alta zi sfintita, Taborul la fel, ca sa nu mai zic de faptul ca uneori postul sfintilor Petru si Pavel ajunge sa fie mai mic decat prevede Sf. Traditie… Si la fel de trist sunt si cand ma gandesc ca Sf Munte Athos tine oranduiala tot pe stil vechi.
    Candva stiu sigur ca cele doua biserici s-au anatemizat reciproc. Acum nu cunosc pozitia stilistilor fata de noi, dar din cate ii cunosc, sunt destul de conservatori. Ei, din acest motiv ma simt cu sufletul incarcat. Fac parte dintr-o biserica – pe cat posibil – anatemizata, nu de niste eretici, ci de cineva care pastreaza traditia veche asa cum o fac urmasii Sf. Briancianov pe care noi… il luam drept examplu!…

  26. Pr Timotei zice:

    C. Roman. cei pe stilul vechi care sunt in Biserica cea Una: Rusii, Ierusalimul, Antiohia, etc sunt in aceeas Biserica , calendarul nu ne desparte cu nimic de ei. E doar un insrument de masurare a timpului, nu e Dogma! In schimb cei care s-au rupt de Biserica si si-au format sinoade paralele si supra biserici- si se considera supra ortodocsi cad in pacatul schizmei. De aceea daca cineva merge la acesti schizmatici, care nu au alta gresala decat faptul ca si-au facut sinoade paralele- nemaintalnit in toata istoria Bisericii, ies inafara Bisericii si isi pericliteaza mantuirea. De aceea mai bine ramanem in Biserica si dam marturia cea buna, decat sa iesim din Biserica si sa pierdem mantuirea. Sa nu uitam ca schizmaticii acestia sunt fractionati la randul lor in multe grupari, care nu au intercomniune intre ei, ceea ce arata tocmai faptul ca nu au Duhul Sfant, ca au cazut intr-o erezie cumplita, la fel de mare ca cea de care s-au ferit si anume ecumenismul, e vorba de calcarea Articolului din Crex ce spune Cred intr-UNA Biserica- despartind credinciosii din turma lui Hristos si risipindu-i!
    De aceea Sfintii Parinti chiar daca adevarul era de partea lor, s-au ferit ca sa faca sinoade paralele si pomeneau pe episcopii arieni, primind hirotoniile lor pana la judecata Sinodului. In schimb daca Sinodul ii condamna nu mai primeau hirotoniiile lor. (Pidalion)
    De aceea mare grija, pentru ca exista si cadere de-a dreapta.

  27. Pr Timotei zice:

    Draga Serban, citinnd cu atentie textul tau in favoarea homeopatiei am sesizat un lucru si anume ca vorbesti de „clustere” are moleculeor de apa. Asta arata ca nu prea stam bine cu chimia.
    Oricine a studiat putina chimie stie ca moleculele de apa nu raman niciodata intr-o forma anume, ele fiind intr-o continua miscare. Asa ca povestea homeopatiei stiintifice ramane o poveste frumoasa pentru cine nu a studiat putina chimie. Parintele Paisie Aghioritul a dat Anatemei homeopatia nu intamplator ci tocmai datorita insaelarii care a cuprins mintile chiar a unor alesi ai ortodoxiei.

  28. LEGIONARUL zice:

    Despre artele martiale ,ce pot sa spun… kung-fu , e diferit, e vb de energii, e mult mai inclinat spre budism….Taekwondo, e sport olimpic……acolo nu prea ai treaba cu energiile….cum e la kung fu…singurele chestii, e ca la inceputul, cat si la sfarsitul antrenamentului, exista salutul si plecaciunea fata de maestru, antrenor. Si plecaciunea, in fata tabloului fondatorului, stilului respectiv, daca exista asa ceva in sala respectiva,….adica plecaciunea simbolica, spre intemeietorul stilului respectiv, care probabil e budist, confucianist, taoist….In rest, nu prea ai de ce te teme, ca te-ai rupe de ortodoxie, parerea mea, eu sunt pasionat de arte martiale…….Cele moderne, cum e kickboxing, MMA-artele martiale mixte, nu au treaba cu plecaciuni la tabloul maestrului si cu energii. Se pune accent, pe efortul si munca fizica, indelunga…..sau boxul, care nu are treaba cu chinezii, japonezii…! Poti incerca si Sambo…..Lupte greco-romane sau lupte libere. Sunt pro-arte martiale…dar cu pastrarea ortodoxiei…e simplu!
    FEDOR EMELIANENKO ESTE UN MARE CAMPION DIN RUSIA, POATE ATI AUZIT, INTOTDEAUNA LA MECIURI, CAND INTRA , SAU CAND IESE, DIN RING, ARE MEREU CRUCE LA GAT, IL APRECIEZ MULT PENTRU ASTA, ARE CREDINTA, INTRADEVAR, NU SE IMPACA DUMNEZEU, CU VIOLENTA ORGANIZATA, DIN CONCURSURILE DE MMA……..INSA, AM DAT UN EXEMPLU DE UN LUPTATOR, CRESTIN-ORTODOX, AM ATASAT CATEVA LINKURI, SA VA FACETI O IDEE……ARE CHIAR SI DUHOVNIC.


    CHIAR E CREDINCIOS FEDOR…NU E CHESTIE DE PREFACATORITE PUTETI AUZI SI CE SPUNE PREOTUL, DESPRE EL!

  29. LEGIONARUL zice:

    SINGURA CHESTIE NASPA, ESTE CA A FOST INTR-O ORGANIZATTIE CARE SE NUMEA RED DEVIL.DECI AVEA UN NUME AIUREA ORGANIZATIA……IN REST, CHIAR CRED CA FEDOR, E UN BUN CRESTIN-ORTODOX PRACTICANT SI BINEINTELES , CAMPION MMA SI SAMBO!

  30. Psalmul 50 zice:

    @ Legionarul

    Gresit spui! Si vad ca iti dai singur seama, ca organizatia se numea chiar DEVIL, adica DRACUL. Cu alte cuvinte dracul i-a chemat sa se bata intre ei, iar crestinii stim ca nu se bat, asa cum si Stefan arhidiaconul nu s-a batut, ci a fost batut si omorat cu pietre.
    Asadar promotorul competitiei batausilor a fost chiar dracul.
    In concluzie, NU mai fi pro arte martiale , ci fii PRO mantuire si viata intru HRISTOS.

    Nu te contrazic eu, ci Rugaciunea Domneasca!
    „Precum in Cer, asa si pe pamant”

    Precum in Cer, batai nu sunt ….asa si pe pamant
    Precum in Cer, competitii nu sunt ….asa si pe pamant
    Precum in Cer, fotbal nu se joaca …asa si pe pamant
    Precum in Cer, avorturi nu se fac …asa si pe pamant
    Precum in Cer, desfranare nu se face …asa si pe pamant
    Precum in Cer, crime nu sunt ….asa si pe pamant
    Precum in Cer, o singura Credinta ….asa si pe pamant ORTODOXIA

    Nu se poate spune cineva ca e credincios, daca ii boxeaza unui fata pana il desfigureaza. I-as zice acelui sportiv: – Frate, daca il iubesti pe Dumnezeu, alege: ori Dumnezeu, ori sportul.
    Nu exista sportivi credinciosi, ci sportivi care alearga dupa bani, faima (mandrie), succes, etc.

    Credinciosul isi alege un trai decent si o meserie cinstita, nu una de fotbalist care alearga pe arena draceasca numita stadion unde se injura de Hristos, de Maica Domnului, de Sfinti, de Sfintele Pasti, de coliva, de Grijanie, etc.

    Asadar cineva care il trimite la spital cu coaste rupte pe colegul adversar din ring (stadion, sala, arena, etc) fii sigur ca nu i-a dorit binele, si nici in numele lui Hristos nu a facut asta.

    Ma intreb oare ce pravila de rugaciune are un sportiv care l-a umplut de sange cu cateva ore mai inainte pe adversarul sau ?

  31. LEGIONARUL zice:

    Hmmm! Am mai specificat, ca Dumnezeu nu se impaca cu violenta, insa e vorba de pasiune…fata de sporturi de contact. Apoi lumea in care traim e mult mai violenta…eu prefer sa stiu sa dau cu un picior, sa ma apar, impotriva unui raufacator. Ma si rog, evident, dar probabil, Dumnezeu nu mi va trimite un inger de lumina sa ma apere, pentru ca nu sunt vrednic. sau imi va ingadui sa trec prin locul cu pricina, poate chiar va lucra prin mine, dandu-mi putere sa ma apar de raufacator, Sper ca ceea ce mi am imaginat sa nu se intample nimanui si nici mie!

  32. Pr Timotei zice:

    Ceei care se inclina la maestru se inchina la un idol la un drac.
    E vorba de inchinarea la dracul salii.

  33. Pr Timotei zice:

    Nu va duceti copii la karate sau alte practici de genul acesta, pentru ca ii bagati in iad, intra in ei dracul mandriei si alte patimi si se inchina demonilor- demonul salii.

  34. C.Roman zice:

    @ Legionarul
    Daca te-ai ruga cu adevarat, ai sti ca Dumnezeu te apara si nimic rau nu ti se poate intampla. Iar daca totusi ti se intampla, Dumnezeu ingaduie asta numai pentru indreptarea ta. Cred ca este nepotrivit sa invat sa dau cu piciorul ca sa ma apar. Sa ma apar de ce? Si Ceausescu si-a facut bunker ca sa fie mai in siguranta… Cum as putea sa ma incred in mine mai mult decat in Dumnezeu? Cum as putea sa cred ca invatand sa ma apar, lovind, nu se va intampla intr-o zi sa ma infurii pe cineva nevinovat si sa se intample o nenorocire? Habar nu avem noi unde duce mandria noastra si urzeala vrajmasului…

  35. Pr Timotei zice:

    C. Roman. cei pe stilul vechi care sunt in Biserica cea Una: Rusii, Ierusalimul, Antiohia, etc sunt in aceeas Biserica , calendarul nu ne desparte cu nimic de ei. E doar un insrument de masurare a timpului, nu e Dogma! In schimb cei care s-au rupt de Biserica si si-au format sinoade paralele si supra biserici- si se considera supra ortodocsi cad in pacatul schizmei. De aceea daca cineva merge la acesti schizmatici, care nu au alta gresala decat faptul ca si-au facut sinoade paralele- nemaintalnit in toata istoria Bisericii, ies inafara Bisericii si isi pericliteaza mantuirea. De aceea mai bine ramanem in Biserica si dam marturia cea buna, decat sa iesim din Biserica si sa pierdem mantuirea. Sa nu uitam ca schizmaticii acestia sunt fractionati la randul lor in multe grupari, care nu au intercomniune intre ei, ceea ce arata tocmai faptul ca nu au Duhul Sfant, ca au cazut intr-o erezie cumplita, la fel de mare ca cea de care s-au ferit si anume ecumenismul, e vorba de calcarea Articolului din Crex ce spune Cred intr-UNA Biserica- despartind credinciosii din turma lui Hristos si risipindu-i!
    De aceea Sfintii Parinti chiar daca adevarul era de partea lor, s-au ferit ca sa faca sinoade paralele si pomeneau pe episcopii arieni, primind hirotoniile lor pana la judecata Sinodului. In schimb daca Sinodul ii condamna nu mai primeau hirotoniiile lor. (Pidalion)
    De aceea mare grija, pentru ca exista si cadere de-a dreapta.

  36. Pr Timotei zice:

    Cristian 2 nu pot sa iti raspund decat cu raspunsul Parintelui Paisie Aghioritul: Anatema bioenergeticienilor si homeopatilor! Anatema!

  37. C.Roman zice:

    @Pr. Timotei

    Desi initial am incercat sa evit continuarea discutiei pe acest subiect, inteleg ca doriti sa va incredintati ca am inteles bine cum stau lucrurile. Parinte, eu sunt mult prea nevrednic si nici pe departe in masura sa stapanesc o astfel de problema extrem de delicata. Doar Dumnezeu stie ce si cum este, dar in marea Lui milostivire, mai inchide ochii asa cum a facut-o de atatea ori. In plus, suntem in Postul Mare si o polemica, pe orice tema ar fi ea, este in totalitate neindicata. In ce ma priveste, eu nu ma opresc la notiunea de „schizmatici”, nu din ignoranta si probabil nici din prea multa dragoste fata de aproapele, ci fiindca am propriile mele nedumeriri. Nu spune nimeni ca ne inchinam la calendar si vreau sa cred ca stie Dumnezeu ce-i in sufletul meu, ci la anumite aspecte cel putin ciudate: Botezul Domnului se savarseste la noi pe 6 Ianuarie, iar raul Iordanului isi intoarce de doua mii de ani cursul pe 19 Ianuarie. Sunt oare doua Boboteze? Eu nu ma raportez la ce fac oamenii, ci la ceea ce face Dumnezeu. Pe Muntele Tabor, minunea coborarii norului nu se savarseste pe 6 August, ci in noaptea dintre 18 spre 19 August. Cumva este voia oamenilor sau voia lui Dumnezeu? Trecand peste acestea, sunt multi care calatoresc in Tara Sfanta, avand in suflet aceasta credinta pe care o am si eu, pacatosul, si sfintia-voastra. Iar dupa cateva zile revin cu totul alti oameni si cu o dorinta de nestavilit de a trece pe stilul vechi. Stiu, noi trebuie sa facem ascultare, iar Dumnezeu ingaduie si ne suporta asa, dar ceva e putred la mijloc. In principiu suntem o singura Biserica, dar un pic cam razvratita fata de voia lui Dumnezeu, care ne arata in fiecare an (mai putin acest an cand se pare ca Iordanul si-a urmat nestingherit cursul), ca suntem in contra-timp. Ca sa nu mai spun un alt aspect de care sunt convins ca nu vreti sa tineti cont: au fost multe cazuri (chiar in familia noastra de cateva ori) cand strabuni de-ai nostri, raposati, care au dus o viata cu adevarat evlavioasa, in saracie si multa rugaciune, si care au tinut calendarul vechi, mai vin si acum in vis in anumite perioade de post la noi, cand ne dojenesc ca am inceput prea devreme sau cand ei sunt inca in post, iar noi nu… Da, stiu, visele vin de la diavol si nu trebuie sa le luam in calcul, dar undeva in constiinta noastra se cuibareste indoiala ca nu facem tocmai bine ceea ce facem, atat timp cat Rusii, Ierusalimul, Antiohia, etc, pastreaza totusi cu sfintenie Sfanta Traditie.
    Daca ASCULTAREA duce la mantuire, trebuie sa nu mai gandim, ci sa facem. Dar si bietii mireni catolici fac ascultare asa cum le cere biserica lor. Ce vina au ei ca s-au nascut asa? Ce vina au mirenii stilisti din Romania, daca in mintea lor nu exista un argument mai puternic decat Ierusalimul si minunile pe care le face bunul Dumnezeu? Unde ne-am uita, parca suntem in alunecare libera, fie de-a dreapta, fie de-a stanga, fie … mai de mijloc, sau „caldicei” asa!… Nadajduim doar in mila lui Dumnezeu, incercand sa ne cunoastem si sa ne recunoastem intreaga stare de pacatosenie si iadul in care ne complacem in fiecare zi, si sa realizam ca nu vrednicia noastra ne mantuieste, ci numai bunatatea lui Dumnezeu si a Mantuitorului Iisus Hristos.
    Iertare pentru indrazneala de a privi mesajul ca pe o provocare si mai ales fiindca i-am mai dat si curs!

  38. Şerban zice:

    Sunt probleme mari cu „energiile” astea care văd că tulbură pe mulţi. O să caut să spun câteva cuvinte cu rost de clarificare. OMUL este SINGURA FIINŢĂ VIE de pe PĂMÂNT, în sensul TARE al CUVÂNTULUI, adică în sensul că ESTE SINGURA FIINŢĂ CONŞTIENTĂ DE SINE, care POATE CUNOAŞTE pe DUMNEZEU prin ÎNFIEREA de SUS, din DUHUL SFÂNT, mulţumită Lui HRISTOS, MIELUL JERTFIT la FACEREA Lumii, care SE ÎMPARTE şi NU SE DESPARTE. Fiind ÎNCUNUNAREA Creaţiei, având MENIREA şi ROSTUL de a ÎMPREUNA pe DUMNEZEU cu Creaţia (Îngeri şi Natură, Cer şi Pământ), OMUL pătrunde TAINIC cu Duhul Său TOATĂ Creaţia. Dar nu omul căzut din Har, ci Omul MÂNTUIT. Tocmai de aceea, Omul poate cunoaşte toate şi împreuna pe pe TOATE pentru că Duhul Omului PĂTRUNDE TAINIC Întreaga Creaţie. Spune HRISTOS, după Înviere: Datu-Mi-S-a TOATĂ PUTEREA în CER şi PE PĂMÂNT. Duhul Omului este Puterea Libertăţii Omului de a ALEGE dacă să slujească sau nu Lui Dumnezeu, Făcătorul Său. Toate cele din Natură sunt TAINIC PĂTRUNSE de Duhul Omului şi, mai mult, sunt AFECTATE de ceea ce FACE Omul, de alegerile sale Spirituale şi de Acţiunile sale. Tocmai pentru că Duhul Omului PĂTRUNDE TAINIC TOATĂ NATURA, Omul putea VORBI în RAI cu ANIMALELE, la fel ca şi SFINŢII din ZILELE NOASTRE sau din VECHIME. Tocmai pentru că ESTE UN UNIC DUH AL OMULUI, DUHUL Lui HRISTOS, Oamenii SE POT UNI întru HRISTOS în BISERICA Lui HRISTOS. Tocmai pentru că ESTE UN UNIC DUH AL OMULUI, Bărbatul şi Femeia SE POT UNI prin TAINA SFINTEI CUNUNII într-un TRUP şi într-un CUGET. Tocmai pentru că ESTE UN UNIC DUH al OMULUI spune HRISTOS:
    Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toţi să fie Una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie Una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi Slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie Una, precum Noi Una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru Unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. (IOAN 17, 20-23)
    Şi, deşi este un SINGUR Duh al OMULUI, acest Duh se Manifestă în CHIPURI DIFERITE, care sunt Chipurile Sufletelor Noastre ca Mădulare ale Lui HRISTOS. Un UNIC TRUP, TRUPUL TAINIC al Lui HRISTOS, şi UN UNIC Duh, DUHUL OMULUI care se Manifestă în Chipuri Diferite după cum ne-a Făcut Dumnezeu pe fiecare, cu ROSTUL său, cu Menirea sa. Aşa cum suntem conştienţi şi nu putem nega că Duhul nostru ţine ÎMPREUNĂ TOATE ORGANELE şi CELULELE şi FUNCŢIILE CORPUULUI NOSTRU într-o STARE de BUNĂ FUNCŢIONARE, în ARMONIE UNELE CU ALTELE, TOT aşa, Duhul Omului, al fiecărui Om, ARE ROSTUL de A ÎMPREUNA prin FACEREA VOINŢEI Lui DUMNEZEU Întreaga Creaţie, Îngeri şi Natură, Cer şi Pământ. Nu este NIMIC în afară de Duhul Omului şi de HARUL Lui DUMNEZEU.
    Deci, ceea ce se spune că sunt „energii” din Natură, etc., nu sunt decât MANIFESTĂRI ale Duhului Omului. Şi, dacă DUMNEZEU a făcut Natura ca fiind BUNĂ şi FRUMOASĂ, pătrunsă TAINIC de Duhul Omului, tocmai spre a PUTEA FI STĂPÂNITĂ de OM, cum se spune în Facerea 1, 28, ESTE FIRESC ca ELEMENTE din NATURĂ, care nu au fost atât de afectate de căderea morală-spirituală a omului, SĂ AJUTE PRIN FORMELE LOR SPECIFICE de MANIFESTARE la REFACEREA FORMEI de MIŞCARE ARMONIOASĂ a Duhului Omului şi, astfel, SĂ AJUTE la VINDECAREA Sa, mai precis, la ALINAREA PROBLEMELOR sale, pentru că VINDECAREA ADEVĂRATĂ o DĂRUIEŞTE DUMNEZEU cu HARUL SĂU, aici fiind BINE de AMINTIT TAINA SPOVEDANIEI, TAINA ÎMPĂRTĂŞANIEI şi TAINA SFÂNTULUI MASLU.
    Aşadar, toate aşa-zisele „energii” sunt manifestări într-o formă sau alta a Duhului Omului. Şi dacă sunt în ARMONIE cu VOINŢA Lui DUMNEZEU, atunci sunt numite „energii bune” şi dacă sunt în dizarmonie cu Voinţa Lui DUMNEZEU sunt numite „energii rele”. De fapt, TOATE SUNT MANIFESTĂRI ale Duhului Omului, Singura „FORŢĂ VIUTALĂ” în afară de HARUL Lui DUMNEZEU. ESTE o PĂCĂLEALĂ să credem că sunt energii separate de noi, din afara noastră. În fapt, toate aceste „energii”, fie că sunt ale pietrelor, ale animalelor, ale plantelor etc., sunt Manifestări TAINICE ale DUHULUI Omului care, DOAR PĂTRUNZÂND cu ADEVĂRAT întreaga Natură POATE s-o STĂPÂNEASCĂ, tot aşa cum, într-o anumită măsură stăpâneşte Corpul Uman. Îngerii căzuţi, diavoli, au înşelat pe Om şi l-au făcut să îşi piardă această VEDERE UNITARĂ a Naturii, să se simtă separat, izolat de restul Naturii, să vadă Natura nu ca pe Trupul Său Tainic, ci ca pe ceva uneori ostil şi de necontrolat. Tot îngerii căzuţi susţin această teorie cu „energiile” care ar fi din afara Omului, când de fapt am spus: NU ESTE DECÂT HARUL Lui DUMNEZEU şi Duhul Omului.
    În Homeopatie se PREIA MESAJUL INFORMAŢIONAL dintr-un MATERIAL de BAZĂ pe SUPORTUL APEI, ale CĂREI MOLECULE SUNT GRUPATE în MICRO-CLUSTERE, după cum am zis, MICRO-CLUSTERE ce AU FORMA DE MANIFESTARE SPECIFICĂ REMEDIULUI RESPECTIV. Este adevărat că aceste formaţiuni de apă nu sunt veşnice, ci au UN TIMP de VIAŢĂ, după care se DESTRUCTUREAZĂ. Dar, atâta timp, cât au o formă potrivită, ele pot acţiona foarte uşor şi eficient la nivelul Corpului Uman ce este TAINIC o SINTEZĂ a NATURII Create, ca ÎNCUNUNARE a EI, ce o DEPĂŞEŞTE tocmai prin faptul că ESTE TEMPLU al DUHULUI SFÂNT. Homeopatia este doar o MODALITATE TERAPEUTICĂ prin care MESAJUL NATURII POATE AJUNGE MAI INTENS şi MAI EFICIENT în CORPUL Omului bolnav, al cărui Suflet nu se mai mişcă în ARMONIE cu Voinţa Lui DUMNEZEU. Nu este nimic „magic” sau „diavolesc” în homeopatie, atâta timp cât Natura nu o considerăm diavolească. De ce căutăm Natura când avem nevoie de relaxare? Pentru că NE RECOMFORTEAZĂ, NE REFACE, şi asta prin faptul că PRIN FORMELE SALE DE MANIFESTARE, Natura NE REAMINTEŞTE de NOI ÎNŞINE ca OM ÎNTREG, ce CUPRINDE ÎNTREAGA NATURĂ. Astfel, Natura ne ajută să ne alinăm durerile Sufleteşti sau Trupeşti.
    În Homeopatie se foloseşte principiul că CEEA CE ÎŢI PRODUCE RĂUL TE POATE VINDECA dacă este ADMINISTRAT într-o FORMĂ şi o DOZĂ POTRIVITĂ. Cui pe Cui SE SCOATE. Ce spunem de Înviere la Paşti?
    HRISTOS A ÎNVIAT din MORŢI, CU MOARTEA pe MOARTE CĂLCÂND şi CELOR DIN MORMINTE VIAŢĂ DĂRUINDU-LE.
    Deci, dacă HRISTOS ÎNSUŞI ne-a arătat că ceva aparent rău, trăit pentru DOMNUL, cu Închinare pentru DUMNEZEU, ne poate aduce BINELE, atunci şi HOMEOPATIA îşi are DREPTUL de A ALINA SUFERINŢELE Oamenilor, chiar dacă unii, întru neştiinţa lor, o nesocotesc sau chiar o hulesc. Văzând Omul ca pe o Fiinţă Unitară, Homeopatia este mult mai aproape de Adevăr, decât medicina alopată. Gândiţi-vă BINE: Dacă faptul de a agita cu mixerul gălbenuşul de ou cu uleiul pentru a face MAIONEZĂ este diavolesc, atunci şi DINAMIZAREA HOMEOPATĂ este diavolească. Nu demonizaţi Natura dragi creştini!!! Natura este HAINA NOASTRĂ pe care, prin Lucrare Transfiguratoare, o Înfăţişăm DOMNULUI ce-o PREFACE în HAINA Lui HRISTOS prin care putem lua parte la Nunta Mielului. Natura este DARUL de la DUMNEZEU, AL SĂU dintru AL SĂU, pe care trebuie să-l Înmulţim, să-l TRANSFIGURĂM şi să-l FACEM PRESCURE la LITURGHIA IUBIRII prin care CERUL şi PĂMÂNTUL POT FI UNITE în TAINICUL NOU IERUSALIM. Întreaga Natură ar trebui să FIE BISERICA Lui HRISTOS. Nu o mai demonizaţi!!!
    Pentru cei care vor să ÎNŢELEAGĂ CE SUNT MICRO-CLUSTERELE şi MEMORIA APEI, CAPACITATEA APEI de a MEMORA INFORMAŢIE şi de A O TRANSMITE, VĂ RECOMAND FLIMUL DOCUMENTAR APA:

    http://www.apa-vie-sanatate.com/filtre-apa-filtre-de-apa-filtru-de-apa.html

  39. trecator zice:

    @ C.Roman
    Ce nu puteti pricepe Dv. este ca nou-stilistii au binecunoscutul simptom al apostatului. Precum asa zisii greco-catolici, departati de Sf. Ortodoxie prin bani si prin avantaje lumesti, sunt cei mai mari dusmani ai Sf. Ortodoxii, asa si cu noii stilisti.
    Nimic nu-i lamureste. Nici originea schimbarii, nici anatemele Sf. Biserici, n-o sa reusiti nici Dv.
    Cand nu pot cenzura improasca, cu noroi. Sa ne rugam pentru dansii.

  40. alexandru zice:

    Citat din Sf. Apostol si Evanghelist Ioan: Şi trei sunt care mărturisesc (pe pământ): Duhul, apa şi sângele, şi aceştia trei sunt una în mărturisirea lor. Deci conform Acestuia, apa poate marturisi una cu duhul, desi zice una, nu „in acelasi fel”. Iar dupa altii de aici, nu poate, din cauza ca n-au vazut ei coeziunea unor molecule. Povestea cu anatematisirea sporturilor de contact este inca mai frumoasa. In jandarmerie sunt instructori de kung fu. Peste o mie. Ce vom face, ii vom da anatema pe acestia, ca dau cu pumnul si piciorul, dar chemam vladica sa binecuvanteze trupele militare (care trag cu napalm, la o adica)? Frumoasa si povestea ca e pe pamant precum in cer dar e putin invers, precum in cer pe pamant – adica da, dorim in biserica luptatoare ca si in cer, dar stim ca nu se poate tocmai aidoma pe pamant nici la sfintii teologi. Altfel in cer nu se sare pe barna (anatema deci sa fie Nadia Comaneci?) si nu se joaca tenis (anatema si Ilie Nastase). Sa-l iertam poate pe Patzaichin, caci el vaslea, ceea ce sigur faceau si apostolii…? Ce urmeaza sa mai dam anatema? Cuprul din acul de acupunctura, bifat. Alcoolul si apa, ca se fac cu ele remedii homeopate, bifat. Curios, Viagra n-am auzit sa fie pe lista, desi e clar ce se poate face cu Viagra. Nebifat… Nu va dati seama ca in felul acesta veti transforma ortodoxie in „amestec de opinii dupa capul fiecaruia”?

  41. alexandru zice:

    Dr. Constantin Ionescu Targoviste, dupa ce punctele de acupunctura au fost obiectivate masurand rezistenta electrica a pielii (un experiment pentru care e suficient un aparat de tip vechi, cu circuite integrate), a mers un pas mai departe si a injectat in puncte de acupunctura cantitati mici de izotopi radioactivi folositi la investigatiile de tip scintigrafie, si s-a vazut ca aceste substante migreaza pe traiectele descrise ca fiind meridiane. Substanta, in doza folosita, este inca mai putin nociva decat o scintigrama, fiind nevoie de cantitati mult mai mici, deci metoda este aproape fara risc exceptand ca respectivul ar vrea sa conceapa copii imediat dupa. Cercetarile au fost publicate inca din anii ’80. Deci ce veti da anatema? Seringa? Tehnetiul pirofosfat? Aparatul de scintigrafie? Singura ratacire din crestinism (de care va doresc sa fiti straini) care a condamnat uzul fortelor naturale pentru stiinta in general si vindecare in particular a fost catolicismul.
    Urmand sa judecati ca Sfantul Prooroc Ioan, venind la el ostasi, nu a zis „plecati din armata”, a zis „nu faceti nimic peste ce va este randuit”. Nu sunteti mai mari decat acesta. Si totusi cineva aici a zis: „Ma intreb oare ce pravila de rugaciune are un sportiv care l-a umplut de sange cu cateva ore mai inainte pe adversarul sau ?”
    O sa-ti raspund frate cu o intamplare reala. Acum peste 10 ani in complexul Europa cativa liceeni satanisti au prins un biet boschetar si il chinuiau batandu-l, inclusiv cu o vergea de metal peste oasele picioarelor, sa spuna ca Satan e Dumnezeu. Si unul din ei, care citise anapoda Biblia, intreba ca filistenii cand puneau mana pe un israelit „unde este domnul tau sa te scoata din mainile noastre”. Si s-a trezit cu mana grea a unui bodyguard foarte cunoscut ca practicant de kickboxing pe umar si cand s-a intors a luat una in plex de i-a pierit piuitul. Si bodyguardul a zis „eu sunt domnul ala de care zici, ma cautai?”. Asa ca iti doresc ceva: daca esti cu o femeie din familie undeva si o ataca cineva, sa nu ajungi cumva sa trebuiasca sa te apere un bodyguard din asta. Nu de alta, dar daca il consideri pe Domnul prea absent dintr-o discutie lumeasca, sa nu doreasca chiar sa fie absent, pentru ca esti asa selectiv. Mai trebuie sa inteleg de asemenea ca un karateka nu poate practica arte martiale pentru motive binecuvantate, dar razesii lui Stefan cel Mare practicau arta sabiei si puteau sa nu fie eretici… sau ca Mihai Viteazu dand cu tunul in turci era alaturi de ortodoxie pentru ca in cer nu se trage cu tunul…

  42. alexandru zice:

    Si mai am o ultima intrebare. Intr-un alt sir de comentarii cineva de aici a propus ca episcopii care au facut rugaciuni cu eretici sa fie luati la poceala, trasi de barba afara din biserica si altele asemenea. Sigur e canonica propunerea? Nu cumva e motiv de anatema sa spui asa ceva despre un arhiereu, mai ales cata vreme hirotonia lui e valida, nu mai zic sa si incerci sa faci? Sau hai sa intreb altfel, daca preamariti palma Sf. Nicolae, sunteti siguri si ca voi, in locul sfantului, stiti la fel de bine cui s-o dati?

  43. alexandru zice:

    Iar privind chiar blogul de unde citati anatemele cele cu drept puse asupra ratacirilor:
    – Cei ce impreuna cu alte plasmuiri mitice schimba de la ei insisi si doctrina noastra despre creatie, admitind ca adevarate Ideile platonice, si zicand ca materia de sine subzistenta isi primeste formele sale de la (aceste) Idei, defaimind astfel deschis libertatea Ziditorului, Care a dus toate dintru nefiinta la fiinta si, in calitate de Facator, a fixat tuturor cu libertate suverana un inceput si un sfarsit, sa fie anatema.
    ADICA SUNTETI ANATEMA NUMIND CELE NATURALE CA FIIND INFLUENTABILE DE ENERGII PE CARE LE CONSIDERATI VRAJITORESTI. Numim naturale pe cele care au existenta independenta si reproductibila indiferent de judecata sau credinta omeneasca, despre care Psalmul 103 spune “lege le-a pus si nu o vor trece”. De vreme ce acupunctura masoara rezistenta electrica a pielii cu aparate electrice, si de vreme ce acestea sunt mijloace reproductibile si a caror existenta sau inexistenta nu depinde de vointa sau constiinta omeneasca, cum dati voi anatema lucruri materiale si naturale? Vreau sa zic, cum faceti asta fara sa cadeti in erezia catolica, aceea care presupune in mod gresit ca duhurile rele pot lucra prin intermediul materiei? Cum poate fi anatema un fenomen natural? Iar in partea celalalta a ereziilor avem ratacirile sabelianiste, cele care considera ca Dumnezeu actioneaza indiscriminat sau „la fel peste tot”: – Inca si cei ce cugeta si zic ca Dumnezeu nu are nici o energie naturala ci numai fiinta, si socotesc ca fiinta dumnezeiasca si energia (lucrarea) dumnezeiasca sunt identice si absolut indistincte, si gindesc ca nu exista nici o diferenta intre ele cu privire la ceva, ci aceeasi realitate se zice la ei cind fiinta cand lucrare, ca unii ce suprima fara judecata insasi fiinta dumnezeiasca impingand-o in nefiinta – caci dascalii Bisericii vorbesc in termeni precisi ca numai nefiinta este lipsita de energie -, si care mai sunt bolnavi si de cele ale lui Sabelie, cutezind a innoi acum cu privire la fiinta si lucrarea dumnezeiasca vechea contradictie, confuzie si amestecare a aceluia in ce priveste cele trei ipostase ale Dumnezeirii, fuzionandu-le in mod asemanator si pe acestea (adica fiinta si lucrarea) in mod neevlavios, si nu marturisesc, potrivit celor teologisite cu dumnezeiasca insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cugeta al Bisericii, ca in Dumnezeu exista atat fiinta cat si energia naturala a acesteia…sa fie anatema
    Adica, sunt anatema cei care spun ca utilizarea fortelor naturale in chip folositor omului nu are participare dumnezeiasca, la fel cu cei din extrema cealalta, care sustin ca dumnezeirea se regaseste numai in natura si nu are si fiintialitate. Sunt desigur in ratacire cei care spun ca dumnezeu este „in natura” cu sensul de „in natura si atat”. Dar sunt intr-o ratacire la fel de mare cei care pretind ca materia are calitati separate de fiintare si nu poate contine energii dumnezeiesti. In masura in care un medicament material este bine ales pentru bolnav, sau un procedeu terapeutic bazat pe metode care preexista vointei si constiintei omului (sunt zidire din primele zile ale Creatiei), ele sunt lucruri dumnezeiesti si facatoare de bine, chiar daca nu sunt la masura harica (pentru ca acelea apartin celor necreate si iau fiinta si lucrare prin cele necreate). Deci cum puteti pretinde sa eradicati erezia animista si spiritualismele promovand ceva osandit exact de canoanele pe care le citati?

  44. Danielo zice:

    Desigur, extrapolarile de la „Tatal nostru” (Precum in cer, asa si pe pamant…) sunt de ras, si este pacat ca discutiile decad la acest nivel. In alta ordine de idei, articolul cerea sa se rosteasca macar anatemele de la anul 843, iar discutia a fost deturnata romaneste catre: sa extindem lista!! Pai de ce sa ne certam pentru ceva ipotetic?!?!?
    @ alexandru Permite-ne sa nu luam de bune sursele tale/dvs. cu privire la acupunctura. Este ridicol sa spui ca masuratorile unui singur individ valideaza niste idei ce par nastrusnice. Tonul tau superior referitor la palma Sf Nicolae si la izgonirea din biserica a episcopilor eretici (chiar daca au fost alesi canonic) arata ca esti adeptul unei political corectness, care in ortodoxie nu isi are locul. Citeste ceva istorie a Bizantului, sec 13-14 si lamureste-te.
    „De vreme ce acupunctura masoara rezistenta electrica a pielii cu aparate electrice, si de vreme ce acestea sunt mijloace reproductibile si a caror existenta sau inexistenta nu depinde de vointa sau constiinta omeneasca, cum dati voi anatema lucruri materiale si naturale? Vreau sa zic, cum faceti asta fara sa cadeti in erezia catolica, aceea care presupune in mod gresit ca duhurile rele pot lucra prin intermediul materiei? Cum poate fi anatema un fenomen natural?” Acupunctura nu a fost demonstrata, asa am eu impresia, fara sa fi studiat, si cred ca nu ma insel. In citatul tau si interpretarea ta sofistica, a condamna pe un vrajitor (care lucreaza cu duhurile rele asupra materiei) este un act de … necredinta sau erezie!! Tu iti dai seama ce spui?!?!? Tu faci diferenta intre un pumn de nisip de pe plaja din Mangalia si ideea de nisip si nisipul adus la existenta de Dumnezeu?!?!?!?
    In alta ordine de idei, apa se grupeaza in clustere, mobile si interschimbabile, datorita legaturilor de hidrogen. Dar pana a statua chestiile cu rezonanta la materii… si vindecare prin asta… este cale lunga… Rezonanta cui? Cum se masoara? Cate miimi desecunda sunt stabile acele configuratii ionice/electronice/protonice? Sa fim seriosi, homeopatia e departe de stiinta… Plus: chestia cu animismul este exprimata atat de prolix, incat sunt sigur ca nici tu nu ai inteles ce ai vrut sa zici. Sau poate intentia a fost, ca si in alte dati, de jignire superioara.

  45. alexandru zice:

    Prietene, exista aparate de detectat rezistenta cutanata si modern cu ele se si deceleaza si stimuleaza punctele de acupunctura. Daca homeopatia e departe de stiinta sau nu NU E DOMENIUL BISERICII. Pe vremea cand chinezii au inventat praful de pusca, stia cineva de ce nitratul de potasiu explodeaza combinat cu sulf si carbune? Ei credeau ca aduc dragoni pe pamant. Explica-mi care duh rau lucreaza asupra materiei diluand niste substante in apa cu alcool? Si de la ce dilutie vine duhul rau? Cand oamenii credeau ca ciuma e pedeapsa de la Dumnezeu, daca ar fi spus unul ca e produsa de o bacterie, tu l-ai fi declarat eretic? SI da, am intentia nu sa te jignesc de pe pozitii superioare, ci sa-ti arat ce e aia sa fi facut studii de chimie si sa iti fi respectat staiful. Deci zi-mi, aparatele de detectat puncte de acupunctura sunt „erezii”? Daca diluezi substante in apa si alcool intervin „automat” energii demonice? De la ce dilutie? 1/100 e sigur si 1/1000 e nesigur? Cand un prooroc a vindecat un rege israelitean cu o turta de smochine tu ai fi zis ca e vrajitor ca nu stie sa explice de ce turta contine peptidaze si curata puroiul? Cand bizantinii puneau paine mucegaita pe rani ca sa le vindece tu ai fi zis ca e nestiintific si sa faca bine sa astepte pana in 1945 sa apara Fleming cu explicatia ca e penicilina? Atunci nu e nevoie sa-ti spun eu ca esti prost, iti spune toata scoala civilizata care s-a facut vreodata, si nu e nevoie sa ma comport eu superior, va fi suficient sa fii lasat in pace sa-ti duci viata meschina si stupida de pana acum, e cea mai mare pedeapsa. Si acum ia zi, stii ceva de rezonanta magnetica de spin? Sir Chandrasekata Raman, care a luat premiul Nobel, e vrajitor ca era hindus nu ortodox?

  46. alexandru zice:

    Apropos, imi vorbesti mie ca nu-s smerit, si anulezi cu de la tine putere cercetarile unui sef de clinica de diabetologie, facute cu un intreg colectiv stiintific si publicate oficial cu supervizare academica. Interesant. Urmand „argumentul”:
    „Acupunctura nu a fost demonstrata, asa am eu impresia, fara sa fi studiat, si cred ca nu ma insel.”
    Acupunctura n-a fost „demonstrata” conform canoanelor medicinei occidentale impanata de comisii unde troneaza loji masonice, care au impus criterii aberante de acceptare a unei metode, si cand le da cu rest nici pe alea nu le respecta. Altfel, acupunctura ca si multe alte metode e foarte demonstrata, ultima data cand am vazut eu o demonstratie, niste magneti aplicati in puncte de acupunctura au vindecat o criza de sciatica. Si n-a trebuit sa cred nimic special pentru asta. S-a respectat o procedura si s-au obtinut niste rezultate. Dar stii ce e haios, tu corespunzi foarte bine expresiei sarcastice a unui duhovnic de la noi „smerit rau, mandrutul”. Adica un conferentiar universitar diabetolog sef de clinica si tot colectivul lui de cercetare – un bou si niste vaci. Eu, Danilo, fara sa fi studiat, ce-i drept, am impresia ca acupunctura n-a fost demonstrata. Mai impresionistule, ia mai citeste…

  47. alexandru zice:

    A, si mai e ceva, eu nu „cred” ca nu ma insel, sunt sigur.

  48. alexandru zice:

    Si iti mai spun si ca: Sfantul Nicolae cand a dat palma lui Arie era arhiepiscop, marturisitor crestin, ascet si facator de minuni infricosatoare. Si pentru hirotonie avea toiag (care e semnul autoritatii) si pentru marturisire si nevointa minuni. Aceluia ii consider palma „ultra-corecta” nu politic ci ortodox. Spune-mi deci pe care le ai tu din acestea, ca vad ca iti socoti opiniile opozabile stiintei spunand singur ca nu ai citit, dar crezi ca nu te inseli. Esti cleric? De ce rang? Ca nu te mai intreb daca, semanand sfantului, vrei sa ne uimesti cu vreo harisma, ca sa nu zici ca imi bat joc de domnia ta. Dar sa afli un lucru, la scoala si in lume nu trece niciodata credinta invatata si aia pe sarite drept stiinta invatata bine. Daca vrei sa convingi pe vreunul ca fara sa citesti deja stii, ai gresit destul ca sa nu ai nevoie de vreo erezie. Esti in zona „…daca nu e si fudul…” Ce e ai sa spui „nu e metoda stiintifica”? Unde ai citit domnia ta criteriile de omologare, ca eu am facut un an de monitorizare de teste clinice dupa 6 ani de facultate si 8 de postuniversitare si nu pretind ca stiu asa bine. Imi spui cumva niste criterii de „good clinical practice”? Stii ceva, nu spune nimic. Zi in continuare ca sunt trufas, dar iti asumi o raspundere imensa. Caci te intreb ce am mai intrebat si pe alti stiutori din astia: Mantuitorul a zis apostolilor sa lase in pace pe cel care, vindecand, totusi nu mergea cu ei, „caci nimeni facand o minune in numele meu nu poate, degraba, sa Ma vorbeasca de rau”. Si tu, cu altii impreuna, veniti si marturisind, culmea, cu propria gura, ca nu aveti invatatura, hirotonie nici atata, canoane nu cunoasteti, ati citit pe unde ati apucat si ati inteles ce vi s-a parut si gata, „cred ca nu ma insel”. Si eu cred ca nu te inseli. In credinta poti fi mantuit si cu astea. Dumnezeu poate face si asa. In stiinta insa nu poti fi numit cu vreun nume de lauda. Deci cunoaste-ti lungul nasului si vorbeste despre lucrurile care ti se cuvin.

  49. alexandru zice:

    Clerici despre arte martiale practicate pentru scopuri corecte pe pamant si practici care intr-adevar smintesc:

    http://www.frontpress.ro/?p=23214

  50. alexandru zice:

    Citat: „Deci avem o situatie cumplita in care ei (preotii), pe de o parte, la fiecare Liturghie ii binecuvinteaza pe ostasii tarii noastre, iar pe de alta parte, ii dau anatemei pe motiv ca fac arte martiale. Este o absurditate care izvoraste din neintelegerea termenilor si din lipsa de cercetare. Nu se merge pe ideea cercetati toate, pastrati ce este bun…”

  51. alexandru zice:

    „In clipa in care se duce cineva intr-o sala de pregatire de lupta, sau intr-o tabara de pragatire, si vrand nevrand isi ia pumni, sau un picior, sau alte lovituri, il doare si il doare rau de tot, iar uneori il doare 3-4 zile dupa ce a primit lovitura, sau o saptamana, sau mai mult. Si invata ceea ce este durerea! Invata doua lucruri foarte importante, o data, sa o duca si a doua oara, sa nu o provoace. Cineva care stie cat de tare doare o lovitura, nu se va mai repezi cum se reped tot felul de nemernici sa-si bata nevestele una-doua pentru orice tampenie care i-a deranjat pe ei. Cineva care stie ce inseamna durerea nu se va repezi ca animalul sa-si bata copilul pana lesina pentru orice fleac amarat. Dimpotriva, stiinta aceasta a durerii, insotita bineinteles de o crestere duhovniceasca, de o indrumare a duhovnicului, il face pe om mult mai pregatit si sa o rabde, si sa nu o aduca asupra altcuiva. „

  52. Danielo zice:

    Draga d-le dr. Alexandru, nu am mai intrat pe blog, dar observ aceeasi bucurie stupida de a aduce argumente care sunt in afara subiectului. Degeaba extrapolezi la penicilina si la dragoni si la alte lucruri chestiile de la acupunctura. Nu am gandire de salbatic impotriva stiintei, nici nu sunt un habotnic, cum bine te simti daca arunci asa cu vorbe… Intr-adevar, la un singur lucru iti dau dreptate: trebuie sa mai citesc… Interpretarea ta este complet aiurita: nici prin cap nu imi trece sa ma compar cu Sf Nicolae, dar este datoria tuturor crestinilor sa cerceteze pacatul ereziei… si sa rosteasca „anatema” daca cele sapte sinoade au facut-o! Chiar daca nu suntem noi Sf Nicolae, am parerea ca ierarhii care calca canoane pentru care se da caterisirea ar trebui huiduiti public. Da, chiar asa. In alta ordine de idei: eu nu am spus ca dr Targoviste ala si cu ai lui sunt boi si vaci, ci spun acum: indica-ne tu (=dvs., doar ca e mai scurt) niste articole medicale pe care sa le consultam. Au existat si vor exista sute de colective medicale care s-au inselat si au nenorocit oameni. Respect medicii, respect stiinta. Dar lasa-ma sa ma conving ca este stiinta, nu otrava orientala eretica. Indica-ne lucrari! Sper sa nu fie la fel de fantasmagorice ca chestiile alea cu rezonanta clusterelor de apa. Observ ca te enervez. In plus: nu mai lua in deridere ce se scrie pe blog, in ideea de a iti bate joc de ortodocsi; suntem supusi greselii. PS Daca urasti si batjocoresti cu atata placere, oare juramantul lui Hipocrat il poti tine, cu atatia incuiati ortodocsi cu care ai de a face in fiecare zi?

  53. Psalmul 50 zice:

    @ alexandru

    M-ai inteles gresit. Eu ma refeream la cei care practica sportul si violenta sportiva, ca si meserie: pentru bani, faima, publicitate.
    Evident ca si razesii Sfantului Voievod Stefan se antrenau, numai ca altfel: la taiat lemne, la carat pietre, la zidit cetati, la trasul cu arcul, la manuirea sabiei. Dar, ce valori aparau ei ? Pentru ce se zbateau atata? Pentru credinta ortodoxa, pentru neamul romanesc, pentru pamanturile roditoare si pentru pastrarea identitatii lor pentru veacurile ce urmau sa fie.
    In schimb, batausii sportivi platiti gras din ringurile salbatice, doar pentru bani si succesul personal se antreneaza.
    Sper ca m-am facut inteles acum.

    P.S. Parerea parintelui Aldea din link-ul de mai sus, e o parere personala, nu e dogma.

    @ Danielo

    Daca extrapolarile de la Tatal Nostru ti s-au parut de ras, inseamna ca si acum te mai bati pe burta de ras. Ai grija insa cum razi, tinand cont ca HRISTOS nu a ras niciodata, nici macar n-a zambit, ci era de o seriozitate covarsitoare.
    Nu suntem toti in stare sa urcam discutiile pana la cerul al treilea, asa ca discutiile poate mai si decad.

    Un cuvant de folos pentru toata lumea:
    ” Mânia se dă pe faţă mai mult si mai des ca oricând atunci când auzim cuvinte de contradicţie, de demascare si de ponegrire din partea aproapelui. Toate acestea nu-l aţâţă pe adevăratul creştin, asa cum laudele de la altii nu-i înalţă inima. ” (Sf. Marcu Ascetul).

  54. Pingback: DUMINICA ORTODOXIEI – predica Sf. ierarh Ioan Maximovici: Să nu ne credem mai înţelepţi ca arhiereii care au rânduit pravilele Bisericii | † APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară

  55. terezia zice:

    De foarte mult timp mi-am pus intrebarea oare noi ortodoxsii nu avem proria noastra dogma religioasa si de ce ne folosim de dogme religioase straine ce legatura avem noi cu strainii ,oare si Dacii stramosii nostri aveau propria lor Biblie?

Spuneţi-vă părerea, respectând conţinutul articolului! (Mesajele ce nu corespund vor fi şterse!)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s