Cele mai bune argumente teologice în vederea apărării icoanelor

Sfinţii: Ioan Damaschinul (650-730), Teodor Studitul (751-826) şi patriarhul Nichifor (750-828) sunt făuritorii acestor argumente. Argumentarea lor poate fi rezumată foarte pe scurt în felul următor:

—Prin Întrupare, Hristos pune capăt legii mozaice şi interzicerii de către aceasta a oricărei reprezentări. Vechiul Testament cedează locul Noului Testament, care ne descoperă o adevărată cunoaştere a lui Dumnezeu eliberatoare de idolatria inevitabilă mai înainte.Cuvântului, singurul cunoscut în Vechiul Testament, îi succede, prin întrupare, vederea.

Fiul este chipul Tatălui, după cum afirmă acest lucru Iisus însuşi: „Cel ce M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl”(In. 14, 9); temă dezvoltată adesea în Evanghelia după Sfântul Ioan, reluată de Sfântul Pavel care vede în Hristos „Chipul Dumnezeului nevăzut”(Col. 1, 15), izvor al creaţiei şi al restaurării ei într-o lume nouă. Chip (după asemănarea) Tatălui celui nevăzut, E1 participă astfel la natura Sa dumnezeiască, după cum s-a învăţat la Sinodul I ecumenic de la Niceea din 325. Dar numai Duhul Sfânt face posibilă înţelegerea acestui chip al Dumnezeului Cel nevăzut. Majoritatea zdrobitoare a contemporanilor lui Hristos nu au fost ei, oare, orbiţi, inapţi să înţeleagă mai mult despre Hristos, decât că El e fiul teslarului Iosif? Mai mult, „din moment ce Hristos s-a născut dintr-o Mamă care putea fi descrisă, natural că El va avea un chip care va corespunde chipului Mamei Sale. Si, dacă El nu ar putea să fie reprezentat prin artă, aceasta ar însemna că El s-a născut numai din Tatăl şi nu s-a făcut om (Teodor Studitul, A treia respingere, cap. 11, p. G. 99, 417C).

— În Învierea prefigurată de Schimbarea la faţă de pe muntele Tabor este reprezentat Hristos şi tainele mântuirii. Întruparea Fiului Iui Dumnezeu justifică şi postulează icoana fiindcă, prin ea, Dumnezeu pătrunde materia pe care El o renaşte luând trup, care devine, la rândul lui teofor (purtător de Dumnezeu).

Eu nu cinstesc materia, spunea Sfântul Ioan Damaschinul, ci pe Creatorul materiei care s-a făcut materie pentru mine şi care a binevoit să locuiască în materie şi să realizeze mântuirea prin intermediul materiei.

Să nu uităm că omul, duh întrupat, se înalţă spre lumea duhovnicească pornind de la ceea ce este trupesc!

— Calcedonul vorbeşte, desigur, de două naturi distincte („Dumnezeu adevărat şi om adevărat”), dar iconoclaştii uită acest lucru. Există, de fapt, unire ipostatică, adică natura umană este asumată de Persoana dumnezeiască a Fiului lui Dumnezeu. În icoana lui Hristos nu este reprezentată nici dumnezeirea Sa, nici natura Sa, ci Persoana Sa în care sunt unite natura dumnezeiască şi cea omenească. Altfel spus, icoana arată persoana Cuvântului cel veşnic făcut om şi nu natura Sa umană separată de dumnezeire.

— Logic vorbind, icoana Iui Hristos, participă la persoana lui Hristos, în calitatea ei de reprezentarea lui Hristos. Chipul cuprinde un fel de prezenţă a fiinţei reprezentate şi poate deveni astfel obiectul unei cinstiri din partea credincioşilor. Trebuie reţinut faptul că nu este cinstit semnificantul în calitate de materie, ci semnificatul reprezentat.

Legătura dintre icoană şi prototipul său nu este, aşadar, deloc tributară identităţii lor. Această legătură decurge mai degrabă din reprezentarea persoanei, al cărei nume este, de altfel, înscris pe icoană, aşa încât „cinstea acordată icoanei merge la modelul ei”.

Comparată cu icoana Mântuitorului, Evanghelia este o icoană verbală. Teodor Studitul răspunde în felul următor iconoclaştilor, care la începutul creştinismului nu vedeau în această icoană nici o justificare:

Hristos nu a poruncit nicăieri să scriem nici măcar cel mai neînsemnat cuvânt. Şi totuşi, chipul Său a fost conturat de Apostolii Săi şi păstrat până astăzi. Or, ceea ce este reprezentat pe de o parte cu cerneală şi pe hârtie, este reprezentat în icoană prin diverse culori sau printr-un alt material. (Prima respingere, cap. X, P.G. 99, 340 D)

Este semnificativ, scrie L. Uspenski, că lupta pentru reprezentare se situează în istoria Bisericii la limita dintre cele două perioade care au formulat fiecare câte un aspect diferit al dogmei Întrupării.

De-a lungul primei perioade, fundamental hristologică, şi care este aceea a sinoadelor ecumenice, icoana „dă mărturie înainte de toate de realitatea întrupării”. A doua perioadă, pnevmatologică, întinzându-se între secolele al IX- lea şi al XVI-lea, răspunde unei nevoi capitale de definire „a Duhului Sfânt şi a lucrării Sale în om, adică a efectului întrupării”(Ibidem). Icoana devine, aşadar, o ilustrare a celebrei mărturii făcută de Sfântul Irineu, transmisă de-a lungul secolelor, după care „Dumnezeu s-a făcut Om, ca omul să poată deveni Dumnezeu”. Reprezentarea omului transfigurat nu face altceva decât să sublinieze lucrarea Duhului Sfânt.

Să lăsăm ultimul cuvânt Sfântului Ioan Damaschinul:

Dacă tu ai înţeles că Cel Netrupesc s-a făcut om pentru tine, atunci, evident că poţi să reprezinţi chipul Său omenesc, Fiindcă Cel Nevăzut s-a făcut vizibil luând trup omenesc poţi să înfăţişezi chipul Celui pe care L-am văzut. Pentru că Cel care nu are nici trup, nici formă, nici cantitate, nici calitate, care depăşeşte orice mărime din cauza desăvârşirii naturii Sale, Cel care având natură dumnezeiască, a luat condiţia robului, şi-a restrâns cantitatea şi calitatea s-a îmbrăcat cu trăsături omeneşti, sapă în lemn şi prezintă spre contemplare pe Cel Care a voit să se facă vizibil. (P.G. 94, col. 1239)

extras din Michel Quenot – Icoana fereastra spre absolut, 
Editura Enciclopedică, București, 1993

Acest articol a fost publicat în Pentru Mantuire și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Cele mai bune argumente teologice în vederea apărării icoanelor

  1. CRENGUTA LUCICA zice:

    La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu ERA CUVANTUL!!!!!!!!!!
    ERA – verb la imperfect, arata o actiune trecuta, DAR neterminata. DECI, DUMNEZEU ESTE CUVANTUL!
    Parintele Justin Pirvu spune ca toti Ortodocsii spovediti si impartasiti au HARUL. Mai ales Preotii au HARUL: ei slujesc Sfanta Liturghie si dezleaga pacatele PRIN CUVANT!!!
    Ortodocsii Impartasiti sunt HRISTOFORI, dumnezei dupa Chip si asemanare. „EU am zis:dumnezei sunteti…si Scriptura nu poate fi desfiintata.”
    Deci, ca rege al Pamantului, OMUL cuvanta, graieste. ATENTIE LA ENERGIILE NECREATE CARE SE MANIFESTA prin CUVANT!
    Toti Sfintii au fost si ei oameni, care au ajuns pana la un a nume grad de Sfintenie, atata cat a vrut DUMNEZEU. NUMAI DUMNEZEU ESTE CU ADEVARAT SFANT * – asa mi-a spus Parintele Proclu.

    Asta inseamna, ca orice Sfant e posibil sa mai fi facut si greseli. Spre exemplu, Sf. Vasile cel Mare care a inventat blestemele. La sfarsitul NOULUI TESTAMENT scrie clar ca acestea vor disparea.
    Sfantul Ioan Gura de Aur a scris Sfanta Liturghie, foarte frumoasa si cu HAR, DAR a si gresit cerand „sfarsit crestinesc” si moarte. CERE si ti se va da! Asa spune DOMNUL. LA CREZ spunem: astept invierea mortilor si VIATA Veacului ce va sa vie!!!! Nu astept deloc moartea sau sfarsitul crestinesc! NU!

    VOI< PREOTII< aveti grija ce cereti pentru voi si pentru POPORUL ce sta inainte!!! UCIDETI Oamenii prin CUVANT! Poate nu ati realizat astea pana acum, DAR DUMNEZEU ESTE CUVANTUL. Maica Domnului pre DUMNEZEU CUVANTUL a nascut. Numele de Familie al Lui HRISTOS, al doilea Nume, este CUVANTUL – ca si DUMNEZEU CARE ERA CUVANTUL.

    Grigorie Palama a teoretizat mult despre energiile necreate – si l-am studiat cu atentie– DAR nu a realizat nici el ca HARUL STA IN CUVANT, CARE ESTE DUMNEZEU Simplu.

    ATENTIE, PREOTI, CUM si CE CUVANTATI si BINECUVANTAI!!! Nu ucideti umanitatea prin CUVANT, caci DUMNEZEU Ne-a creat nemuritori!!!

    Doamne ajuta sa stati nitel pe ganduri si sa auziti cu inima ce V-am scris aici!

  2. CRENGUTA LUCICA zice:

    Din Pericopa apostolica a Zilei:
    38. Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit in pustii, si in munti, si in pesteri, si in crapaturile pamantului.�
    39. Si toti acestia, marturisiti fiind prin credinta, n-au primit fagaduinta,�
    40. Pentru ca Dumnezeu randuise PENTRU NOI ceva mai bun, ca ei SA NU IA FARA NOI Desavarsirea !!!!!!!!!

    Doamne ajuta sa stati nitel pe ganduri si sa auziti cu inima ce V-am scris aici!

  3. Psalmul 50 zice:

    @ Crenguta Lucica

    Gresesti in mare parte in ceea ce spui. Facusem o analiza la toate comentariile postate de tine in ultima luna de zile, dar am sters-o azi.
    Azi devenind si eu Hristofor, din Mila lui Dumnezeu desigur, si am decis ca in timpul Postului Mare sa nu mai discut in contradictoriu, si sa evit impotrivirile in CUVANT.

    Subliniez doar un singur lucru, din ceea ce ai afirmat mai sus, si anume: nu Sfantul Vasile a inventat blestemele ci INSUSI DUMNEZEU. Priveste in Scriptura si vezi ca este plin pamantul de blestemele lui Dumnezeu (pe buna dreptate), pentru toate faradelegile si necredinta ce i-a cuprins pe razvratitii oameni.
    Mare Gura de Aur, vorbeste de sfarsitul crestinesc al acestui trup muritor pe pamant, nici vorba de cel al DUHULUI care este vesnic, omul avand suflare din SUFLAREA lui Dumnezeu.

    DUMNEZEU sa ne ierte! (pentru mandriile noastre).
    Cel ce se afla in parere, se afla in mandrie. (Sf Ignatie Briancianinov)

  4. StefanN zice:

    Lista nu este complecta!
    Ar trebui adaugati si acestia:
    Astazi, 50 de angajati ai Spitalului Cantacuzino au protestat in curtea unitatii impotriva taierii copacilor si a construirii unei capele ortodoxe. Cadrele medicale timp de o jumatate de ora au facut un lant uman si au purtat banderole verzi.
    http://www.paginamedicala.ro/video/Protest-inedit-la-Spitalul-Cantacuzino_798/

  5. StefanN zice:

    Scuze, trebuia pus la Sinodicon, va rog sa-l redirectionati!

  6. ION zice:

    LUCICA,AI UITAT SA NE SPUI DIN CE SECTA FACI PARTE

  7. Dinu zice:

    Cand citesti comentarile lui Crenguta Lucica incepi sa-ti faci cruce si zici Doamne fereste-ma si pazeste-ma de o asa ratacire.

  8. Dinu zice:

    Bai frate dar ce deduceri face ea si ce analize zici ca se transforma acuma,< Doamne fereste-ma si paseste-ma de asfel de rataciri.

  9. catalin_b zice:

    Amintiți-vă, fraților, de prefăcătoria cea dintâi a acestei Lucia Crenguța, că mai întâi s-a arătat ca o zuză culegătoare de fluturi, încercând să ne convingă că Domnul nostru Iisus Hristos n-a murit cu trupul și nu trebuie prohodit, după rânduială, în Vinerea cea Mare, pentru ca, mai apoi, să-și dea cu luciditate arama pe față, proferând amenințări, chiar și cu închisoarea, împotriva celor ce nu vor lua de bune spusele ei. Și ce a urmat? Descoperirea, ca prin farmec, chiar în Săptămâna Mare a Ortodoxiei, a spurcatei așa-zise „evanghelii” a lui Barnabas, unde se blasfemiază că Domnul n-ar fi Fiul Lui Dumnezeu, că ar fi fost răpit la al treilea cer în Joia Mare (n.n.: așa precum odinioară Sfinții Enoh și Ilie), adică n-ar fi murit încă trupește și ar urma să se arate, iarăși, la sfârșitul veacurilor, dar nu ca Dumnezeu Judecător la a doua Lui venire, ci, probabil, tot cu un rol asemănător Sfinților Ilie și Enoh și să-Și primească abia atunci moartea trupească. Nu cumva o fi fiind vreo înaintemergătoare a „evangheliei” lui Barnabas? Acuma vedem că ne învață despre Cuvântul Lui Dumnezeu, arătându-ne cât de „greșiți” au fost în mânuirea cuvântului marii stâlpi ai Ortodoxiei Sfinții Ierarhi Vasile cel Mare, supranumit „împăratul cuvintelor”, Ioan Hrisostom, supranumit „Gură de Aur”, slava amvonului a toată lumea (după cum îl numește Sfântul Ioan Iacob de la Neamț Hozevitul) și însuși Sfântul Preacuvios Grigorie Palama, dascălul rugăciunii inimii și luminatul înfruntător al ereziei papistașe, criticându-i că pomenesc de moarte, sau că îndrăznesc să-l blesteme pe satana, în rugăciunile lor preluate de tipicul bisericesc. Merită, oare, să ne batem capul să-i spunem ereticei acesteia, care-și permite să stâlcească învățătura Bisericii noastre dreptmăritoare, că cea mai importantă afirmație a Sfântului Vasile cel Mare a fost replica dată învățatului Eubul cum că cea mai mare înțelepciune a omului este gândul la moarte? Sau că n-a înțeles nimic din felul cum trebuie dobândită rugăciunea inimii despre care învață Sfântul Preacuvios Grigorie Palama dacă îi dă înainte cu ideile ei că moartea și iadul nu există? Probabil că încă n-a auzit de zicala Sfântului Siluan Athonitul: ” ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui”, că mamă-mamă ce i-ar mai zice și aceluia! Eu stau și mă întreb ce mai pregătesc sioniștii ca înfruntare împotriva Domnului ca urmare a acestei noi frământări a celei ce umblă creanga prin Sfintele Scripturi! În orice caz, să nu ne pierdem cu firea și să nu ne lăsăm, cumva, ademeniți de această nouă dovadă de închinare a Luciei Crenguța în fața aceluia pe care vrea să-l ferească de Moliftele Sfântului Vasile cel Mare.

  10. catalin_b zice:

    Sunt nevoit să revin iarăși cu o corectură la comentariul meu de dinainte: învățătura Sfântului Ierarh Vasile cel Mare despre gândul morții ca act de supremă înțelepciune a omului este, fără îndoială, una din cele mai însemnate învățături ale Sfântului cu valoare maximă ca sfat pentru mântuire, dar nu trebuie să uităm celelalte contribuții de o valoare inestimabilă la tezaurul dogmatic al Bisericii pe care le datorăm celor doi mari Ierarhi, Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Grigorie Teologul, printre care se distinge, mai înainte de toate, dogma Preasfintei Treimi, care a limpezit, întărit și călăuzit credința cea dreaptă în epoca poate cea mai puternic marcată de frământările eretice din istoria Bisericii. Când vine vorba de Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, marele luminător al Ortodoxiei, este greu să faci o ierarhizare valorică a învățăturilor sale. Totuși, cred că dogmei Preasfintei Treimi i se cuvine locul cel mai de cinste cu importanța cea mai mare, atât în epocă, cât și ulterior, în toată istoria Bisericii, iar, dacă mă înșel, rog să fiu iertat și corectat.

  11. aurica zice:

    http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2012/03/antiortodocsii-de-la-pro-demonocratia.html
    Antiortodocsii de la “Pro Demo(no)cratia” cer scoaterea icoanelor din scoli

    Ce duh se ascunde in spatele “Pro Democratia” (APD)?
    Pe cine mai deranjeaza icoanele, crucea si tamaia?
    Marii voievozi români au folosit in pecetile si emblemele voievodatelor lor insemne ortodoxe si icoane.
    Problema icoanelor in scoli e o chestiune care de mult ii framanta pe liderii unor loje masonice din Europa. In tarile catolice aceasta a fost usor de aplicat deoarece duhul scolastic apusean a usurat orice incercare de secularizare a ateismului si paganismului occidental. Acest lucru a fost mai greu de aplicat in tarile ortodoxe unde, datorita traditiilor Bisericii Romanesti si practicilor cultului ortodox, s-a reusit, cat de putin, impamantenirea in sufletele fiecaruia dintre noi (pacatosi cum suntem) o gandire crestina si romaneasca.
    Nu de mult (vineri), Cristian Parvulescu, membru activ in “lucrarea” de distrugere a valorilor romanesti si ortodoxe a fundatiilor Soros[1], si presedinte a asociatiei “Pro Democratia” a cerut in mod insistent scoaterea icoanelor din scoli, in Romania, motivand ca icoanele nu sunt in conformitate cu traditiile poporului român, acestea fiind intalnite in trecutul românilor “doar in biserici”. O alta motivatie adusa de “Pro Democratia” este aceea ca icoanele sunt: “un semn de înstăpânire a unei anumite filosofii asupra celorlalţi”. Nu ne mira aberatia stiind ca vine de la vechi dusmani ai Bisericii Ortodoxe si ai neamului românesc.
    Am vrea sa amintim domnilor iconoclasti ca insemnele ortodoxe fac parte directa din traditia poporului roman. Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Matei Basarab, Constantin Brancoveanu si alti voievozi români au avut in stemele voievodatelor lor insemne crestine si au purtat la pieptul lor icoane, pe care le pretuiau cu mare cinste. Pe steagurile de lupta ale acestor voievozi erau insemne crestine, iar la resedintele voievodale, de asemenea, aveau icoane si insemne crestine. Daca stam sa analizam mai profund observam ca cei ce se impotrivesc icoanelor ortodoxe sunt aceiasi care incearca sa stearga din istoria Romaniei orice urma a existentei din trecutul nostru ai marilor voievozi cu frica de Dumnezeu, aceste pilde de morala si demnitate nationala.
    In ceea ce priveste modul de gandire crestin, tinem sa le amintim domnilor pro demonocrati ca Ortodoxia nu e o “filosofie” ci un mod de viata care, de ce sa nu recunoasteti, va deranjeaza la culme. Aceasta dovedeste clar si limpede ce duh sta in spatele acestor organizatii pro democratice, un duh ce se simte deranjat cand il vede pe Mantuitorul Hristos, pe Maica Domnului sau pe sfintii reprezentati in icoanele ortodoxe.
    Tinand seama de actiunile si persoanele care activeaza in “Pro Democratia” putem deduce cu usurinta ca aceasta asociatie nu e doar antiortodoxa ci si antiromaneasca.
    prof. Cristian Marc
    Vedeti si afirmatiile liderilor “Pro Democratia”: http://www.evz.ro/detalii/stiri/cristian-parvulescu-icoanele-in-scoli-o-discriminare-973231.html

Spuneţi-vă părerea, respectând conţinutul articolului! (Mesajele ce nu corespund vor fi şterse!)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s