Parintele Dan Badulescu si maica Ecaterina Fermo: In apararea filmului-eveniment Ostrov

Postarea recenta a filmului Ostrov a starnit ca si la vremea aparitiei lui, aceleasi controverse. Se pare ca unii nu s-au straduit sa inteleaga particularitatea acestui film, anume ca nu este doar un film! Ei fac parte din categorie acelor chimvale rasunatoare, care din invidie fata de cel ce creaza spre Slava lui Dumnezeu, arunca cu vorbe dispretuitoare si mai grav, se si folosesc de cuvintele Sfintilor. Nu au nici macar un minim de respect fata de covertirile ce le-a produs acest film, desprins ca din pateric. Acestia, smintindu-se de acest film, sa se gandeasca ca ar fi fost in stare sa se sminteasca si de Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos.
Ostrovul iese din categoria filmelor prin mesajul evanghelic ce-l transmite, iar din acest motiv nu poate fi judecat de cuvintele Sfintilor referitoare la teatru si filme.
Oare si colindele sunt cantece ce sunt condamnate de canoane?
Sa fim atenti cu acrivia aceasta extremista, din care lipseste dragostea pentru Adevar, ce poate fi exprimat si prin aceasta forma, a ecranizarii.
Dar sa aflam parerea a doi slujitori ai Domnului, un preot si o monahie, care vin din lumea artei si cunosc puterea convertirii.

„Nepătrunse sunt căile Domnului”
…spune cu dreptate o veche zicală înţeleaptă, şi dacă sunt nepătrunse sunt şi neaşteptate, paradoxale, uimitoare. Şi despre ce căi este vorba? De căile pe care au de mers oamenii către mântuire, pocăinţă şi în final Împărăţia cerurilor cea făgăduită. Şi căile acestea de unde vin? De la Cel ce a zis: „Eu sunt Calea…” şi „nimeni nu poate să vină la Tatăl” – să intre în Împărăţie – pe vreo altă cale.
Printre aceste nebănuite şi neaşteptate căi ale zilelor noastre iată că se poate număra şi cea a unui film artistic, în cazul de faţă filmul rusesc „Ostrov”. După socotinţa deja a multora, la care ne alăturăm bucuros, acesta pare a fi cel mai bun film al tuturor timpurilor de până acum.[…]
Pentru cei ce apreciem acest film la superlativ, acestea toate trec undeva în planul secund, iar ceea ce primează este mesajul creştin, ba chiar am putea spune – păstrând desigur proporţiile – filocalic. Şi atunci nu este deloc întâmplător că avem o producţie rusească, pe care o putem alătura pieselor lui Cehov, romanelor lui Dostoievski, sau filmelor lui Tarkovski.[…]
Iarăşi, nu ignorăm faptul că acest film a trezit reacţii complexe în lumea bisericii, atât la monahi cât şi la mireni. Aceste reacţii au pendulat între admiraţie fără rezerve până la respingerea lui ca fiind nepotrivit domeniului – lumea monahală, – ba chiar cumva condamnat ca mijloace nepotrivite de către canoane şi Sfinţii Părinţi.[…]
Cât priveşte aspectele controversate menţionate mai sus vom spune următoarele: fiecare să-şi cerceteze cugetul spre a cerca duhul acestui film şi apoi efectele – roadele – lăsate în suflet de el. Atunci se va vădi dacă zideşte, sminteşte, sau nici una nici alta…

Pr. Dan Bădulescu

Ca orice acţiune care sare din canoanele obişnuite şi acest film a avut parte de comentarii pro şi contra, care desigur au căzut de multe ori în desuetudine sau “aroganţă duhovnicească”. S-a spus, de exemplu, că pentru călugări nu prezintă nici o noutate (că ei… ehehehe… de când trăiesc aşa şi aşa) iar pentru mireni tot ce e prezentat acolo e smintitor şi de neînţeles.[…]

Privind aşa, societatea creştină română, s-ar putea să aibă dreptate cei ce afirmă că ,,nebunia în Hristos’’ prezentată în filmul lui Lunghin, nu aduce în capul celor superficiali în credinţă, decât confuzie şi sminteală. Dar, să vedem ce zice Biblia: ,,Acela care s-a sfinţit, sfinţească-se, acela care s-a smintit, smintească-se !!!’’.
Fraţilor, eu, Maica Ecaterina, vin din adâncul iadului şi vă spun că SE POATE !… se poate să fii indolent şi brusc să te trezeşti şi într-un an de zile, zilnic măcar o oră, cu creionul în mână (pentru adnotări şi întrebări) să străbaţi Vieţile Sfinţilor şi la sfârşit să-ţi pui întrebările fireşti: cine eşti? de unde vii ? şi unde te duci ? Iar răspunsul desigur, nu ţi-l poate da decât Biserica lui Hristos, care e plină de astfel de ,,Atet Anatolie’’.
Ori tocmai de aceea consider că acest film poate fi un îndrumar de adevărată morală creştină, pe care orice mirean de pe orice continent s-ar afla şi l-ar urma, ar ajunge fără îndoială la Mântuire. În ciuda comportării ieşită din comun a lui batuşka, sau tocmai de aceea, filmul se vrea o biciuire a sufletelor şi minţilor îmbâcsite de ,,norme şi legi’’ , aşa zis binevoitoare şi umane dar lipsite de fiorul Harului Divin.
Secvenţă cu secvenţă în acest film, asistăm uimiţi la desfăşurarea unui “Pateric al secolului XX în imagini vii”.[…]

O privire atentă asupra secvenţelor comentate de mine până acum, descoperă un fapt uimitor: în cele trei cazuri e vorba de mireni, oameni simpli, de toate categoriile, credincioşi şi mai puţin credincioşi… dar toţi bolnavi sufleteşte sau trupeşte. Întâlnirea cu Batuşka este pentru fiecare în parte zdrobitoare, nimicitoare, creatoare, vindecătoare atât trupeşte cât şi sufleteşte. Cum oare să nu priceapă sufletul oricărui om care priveşte aceste secvenţe că acolo este vorba de Dumnezeu? Chiar dacă uneori comportamentul Batuşkăi este total neconformist şi în totală opoziţie cu imaginea pe care omenirea şi-a creat-o faţă de cuvioşii monahi, nu-l face pe Atet Anatolie mai antipatic sau distant ci din simplitatea, bunătatea încununate de sfinţenie şi o fină ironie, reiese sfinţenia lui.[…]
În mâna lui Pavel Lunghin, camera de filmat surprinde cangrenele sufleteşti, atât din lumea civilă cât şi din cea bisericească, aşa precum la spital, un medic iscusit depistează şi localizează cancerele şi bolile grave. Imaginile abundă în gri–albastru, culoare care prevesteşte un final fericit pentru părintele Iov, o întoarcere spectaculoasă către IUBIREA LUI HRISTOS ŞI A MAICII DOMNULUI. Să nu uităm că în erminia bizantină, icoanele i-au prezentat atât pe Domnul cât şi pe Maica Domnului înveşmântaţi în albastru, culoare princiară şi divină, ceea ce dovedeşte o adâncă cunoaştere a iconografiei şi simbolisticii ei de către Pavel Lunghin.
Dar, ca să înţelegem perfect ce înseamnă „un nebun în Hristos”, regizorul intră în intimitatea lui Atet Anatolie, când acesta hălăduieşte pe câmpul sălbatic din insulă, când merge cu barca, când cară cărbuni de pe fosta barjă – acum o mină plină de negreaţa cărbunilor şi rugina fierului – la fel ca şi sufletele căzute ale oamenilor care intră în contact cu Batuska Anatolie. Aşa îl descoperim pe Anatolie în intimitatea rugăciunii pe care o face în mijlocul naturii, lipsit de orice inhibiţie, de orice falsitate, de orice mimetism, ba mai mult decât atât, observăm că ştie toată psaltirea pe de rost şi folosindu-se de cuvintele psalmistului, îşi varsă oful sufletului către un Dumnezeu viu, cu Care chiar vorbeşte, la picioarele Căruia plânge şi suspină, cerând iertare pentru crima săvârşită mai cu voie, mai forţat, cu treizeci de ani în urmă. Dar relaţia sa cu divinul nu este una stearpă, fără răspunsuri. Înţelegem asta din gestul atât de dulce şi tandru plin de iubire adevărată pe care Atet Anatolie vrea să-l dăruiască Domnului, ca răspuns la Dragostea Lui – un bucheţel de flori, imortele culese din câmpul din apropierea barjei. Cu o atitudine de copil fericit în totală curăţie sufletească pe care tocmai a obţinut-o prin rugăciune, se aşează cu picioarele atârnate deasupra apei, pe marginea barjei ruginite şi într-un gest de delicateţe şi tandreţe, fixează buchetul de floricele într-o margine ruginită a barjei, ca un mic dar oferit Domnului.

       Singur în faţa mării şi a lui Hristos, într-o continuă stare de pocăinţă şi smerenie, într-un contact permanent cu Dumnezeu, primind în schimb har peste har şi dar peste dar.

       Cât se poate de relevant şi de luat aminte pentru călugări, dar şi pentru mireni, este secventa Psalmului 50, pe care nu-l recită ca pe o poezie, ci îl trăieşte în intensitate, avansând prin fiecare vers în adâncimea pocăinţei, dar şi a revelaţiei iertării divine. Excepţională secvenţa punctată extraordinar de regizor cât şi de actorul Piotr Mamonov, el însuşi un convertit. (Îndrăznesc să recomand această secvenţă pentru toţi călugării din Romania răspunzători cu ascultarea cititului la slujbele din biserică, unde de foarte multe ori, totul se transformă într-un mimetism cu ochii pe ceas, cu viteza maximă, înghesuind cuvintele unele în altele, astfel împlinind zicala ce circulă în lumea monahală „tipic, tipic, şi la inimă nimic”).

        Oameni buni, priviţi cum cântă acest actor, fost cântăreţ de muzică rock, care a câştigat definitiv prin pocăinţa sa inima lui Hristos. Este vorba de Psalmul 1, care se cântă de obicei în privegherile sărbătorilor mari şi care e cântat de el cu mare responsabilitate pentru că psalmul spune: „Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut”. Cu toate că Atet Anatolie poartă în suflet pecetea iadului – prin crima săvârşită cu treizeci de ani în urmă -, paradoxal, nu se lasă copleşit de greutatea aceasta, ci plângând, zâmbeşte în speranţa iertării şi astfel devine cu adevărat „fericit bărbatul”.

            Am subliniat toate acestea ca să înţelegem că „un nebun în Hristos” deţine o taină în adâncul inimii – relaţia adevărată şi directă cu divinul, cu Cerul, cu Sfinţii, cu Harul Duhului Sfânt, cu Măicuţa Domnului – grabnic ajutătoare celor necăjiţi şi întristaţi. Această taină îi dă lumina în suflet să vadă cu ochii minţii şi să desluşească duhurile bune şi rele care îi muncesc pe oameni. Desigur, ca orice „nebun în Hristos”, face lucruri şi spune cuvinte, pe care cei din jur oricât de duhovniceşti ar fi – vezi stareţul mânăstirii, care crede că-l înţelege – totuşi ei nu-l înţeleg aproape deloc. Aşa este şi secventa cu ciotul de lemn zvârlit în drum în faţa stareţului, care nu înţelege nimic, ba chiar uşor iritat, îl apostrofează pe Anatolie, care desigur pentru a nu fi obraznic şi a răspunde cu vorbe deşarte lumeşti, îi răspunde cu fragmente din Psaltire. Desigur, dacă i-ar fi spus stareţului că a fost anunţat de un înger sau un sfânt că în curând va lua foc chilia lui, stareţul nu l-ar fi crezut, ba chiar l-ar fi batjocorit. Astfel a lăsat lucrurile să se desfăşoare, tocmai pentru a-i da stareţului o lecţie duhovnicească. Altfel, om bun, blând, iertător, rugător, stareţul este totuşi un produs al monahismului secolului XX, încremenit în reguli stricte, în mimetism şi rigoarea canonului, fără filtrul adevăratei pocăinţe, adevăratei smerenii, dar mai ales fără a înţelege mai nimic din taina vieţii şi a morţii. […]

Atmosfera din timpul slujbelor în bisericuţa de pe Ostrov este mirifică, plină de dulceaţa sfinţeniei ce sălăşluieşte în orice biserică în care se înalţă rugăciuni Domnului. Şi cu toate acestea, îl vedem deseori pe batuşka Anatolie retrăgându-se pentru rugăciune în mijlocul naturii ostrovului. Acolo, în psalmi şi lacrimi, cu rugăciunea minţii, cu bucurii şi tristeţi numai de el ştiute, se simte în largul lui. El ştie că rugăciunea către Dumnezeu trebuie să fie în Duh şi Adevăr, o convorbire cu Puterile Cereşti, cu îngerii şi sfinţii. Acesta este ,,dorul de pustie’’ care a dăruit creştinismului ortodox zeci şi zeci de sfinţi. Cu toate că părintele Anatolie e binecuvântat de Dumnezeu cu mult har, îl auzim suspinând: ,,Nu este pace în sufletul meu… nu mă slobozeşte nici un minut’’. Desigur acest iad, aceasta cumplită mustrare de conştiinţă fiind în urma păcatului crimei comise cu 30 de ani în urmă.

Citind cu atenţie vieţile Sfinţilor Părinţi, vom afla de acolo că pentru a-şi păstra nealterată virtutea smereniei obţinută în zeci de ani de post, lacrimi şi rugăciuni, sfinţii afişau de multe ori o atitudine ieşită din comun, tocmai pentru a împlini cuvintele sfinte ale Domnului nostru Iisus Hristos : ,, Şi tu când te rogi, intră în cămara ta… şi cînd faci milostenie, să nu ştie stînga ce face dreapta.’’. Cu alte cuvinte o discreţie totală. Aşa este şi părintele Anatolie, personajul propus de Pavel Lunghin, ca un bun exemplu de apreciat şi de urmat. Desigur toate consideraţiile acestea ar putea creea confuzie în mintea multor călugări de astăzi, aşezaţi, corecţi, care împlinesc aproape până la virgulă, toate îndatoririle date de duhovnici şi stareţi. Desigur că nu toţi oamenii pot avea aceeaşi măsură duhovnicească… dar absolut cu certitudine, pot avea dorinţa de a fi ,,prietenii lui Hristos’’ şi de a vorbi cu El, ca şi cu ,,un prieten’’, aşa cum spun rugăciunile înaintea împărtăşaniei. Pentru aceasta, regizorul Pavel Lunghin a aşezat în prim plan toate încontrările părintelui Anatolie cu părintele Iov şi cu părintele stareţ Filaret, ca exemplu demn de dorit şi de urmat, căci de preoţi ca Iov şi Filaret este plin monahismul actual. Să nu fie ! – cum spun Sfinţii Părinţi.

În sfârşit, recomand din tot sufletul acest film tuturor celor care au îndoieli şi frici, care încă mai oscilează sau nu înţeleg care să le fie atitudinea în societatea noastră apostaziată.

Soluţia propusă de Pavel Lunghin şi echipa sa este: ,,NEBUNIA ÎN HRISTOS’.

Maica Ecaterina Fermo

CONCLUZII

Cred că în finalul acestei cărţi ar fi util să tragem nişte concluzii. Şi pentru ca lucrurile să fie cât se poate de clare, aş vrea să spun din capul locului că aceste două filme fac parte dintr-un lung şir de file-eveniment, în cadrul celei de-a şaptea arte.Aici aş putea cita ecranizarea romanului „Fraţii Karamazov”, apoi toată creaţia lui Tarkovski, sau a tandemului Mihalkov- Koncealovski, sau mai recent filmele regizorului Abuladze şi Pavel Lunghin. Acestea ar fi dacă ne referim strict la spaţiul şcolii ruse de film. Dar filme de referinţă, filme- eveniment s-au produs şi în multe alte ţări. E adevărat că nicăieri nu au fost mai bine şi mai clar redate frământările religioase din spaţiul ortodox ca în filmografia rusă.
Am subliniat de mai multe ori că în România şi chiar în Rusia s-au găsit voci care să acuze producătorii acestor filme invocând diverse motive. Ba că filmul nu prezintă adevărul istoric, ba că romanul de la care a plecat scenariul a suportat modificări, ba că ceea ce propun filmele din punct de vedere religios nu este ziditor…
Poziţia mea faţă de aceste opinii am expus-o în cadrul acestei cărţi şi am făcut aceasta în calitatea mea de practicantă timp de 15 ani pe scenele teatrelor româneşti şi pe platourile de filmare din Buftea dar şi de tot atâţia ani de practică creştin-ortodoxă şi monahală în bisericile şi mânăstirile din România şi Israel. Desigur că pot fi acuzată de subiectivism şi astfel încadrată în procentul foarte mic al creştinilor credincioşi care au o poziţionare pozitivă faţă de astfel de evenimente.

            Dar ar însemna să nu fim realişti dacă nu am sublinia foarte clar: ACEST TIP DE FILME NU SE ADRESEAZĂ „MARELUI DEVORATOR DE PELICULĂ”. De aceea, am şi adaugat titulatura de film-eveniment.

Daca vorbim despre „Ostrov” de exemplu ca film-eveniment, actorul sau regizorul din mine rămâne extaziat în faţa jocului actoricesc cât şi a regiei, care dimpreună au reuşit să îmi redea atmosfera de mânăstire.

            In situaţia dezastruoasă în care lumea cinematografului de astăzi este invadată de pornografie, violenţă şi mai nou de un satanism mascat sau pe faţă şi cel mai grav de o desacralizare a evenimentelor biblice prin filme de genul „Codul lui Da Vinci”, „Stăpânul inelelelor” sau mai recentul „Avatar” si multe altele de genul acesta care au un impact covârşitor asupra tinerilor debusolaţi ai secolului nostru-atât de covârşitor negativ încât se ajunge şi la sinucideri- evenimentul „Ostrov” sau „Ţarul” cel puţin în spaţiul creştin-ortodox crează un echilibru spiritual-cultural-religios pentru generaţiile tinere.

            Desigur, dacă va vorbi călugărul din mine despre aceste filme-eveniment ca şi despre orice act de cultură (muzică, pictură, literatură) cu tentă religioasă, atunci va trebui să recunosc că oricât de perfect din punct de vedere spiritual şi duhovnicesc ar fi făcut actul de cultură, el nu va înlocui niciodată dulceaţa unei nopţi de priveghere în rugăciuni sau bucuria sfântă din timpul unei Liturghii sau lacrima curată în urma pocăinţei din timpul mărturisirii.

            Călugărul din mine conştientizează că Hristos a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Deci niciun exeget din lume nu va putea da o explicaţie atât de clară şi de plină de Hristos despre orice operă de artă cu tentă creştină, aşa cum o face însăşi prezenţa Vie a Lui Hristos în Tainele Bisericii.

            Este un adevăr de netăgăduit că acela care caută CALEA- cea dreaptă către Mântuire- o găseşte numai în Hristos şi în Tainele Bisericii.

            Acela care caută ADEVĂRUL ABSOLUT- istoric sau religios pe pământ şi în Cer- îl găsesşte numai în Hristos şi Biserică.

            Acela care iubeşte şi doreşte să trăiască Viaţa- atât aici pe pământ cât şi în Împărăţia Cerurilor o găseşte palpitând de energiile necreate, numai în Hristos şi Biserică. Şi mai ştim că Mântuitorul Hristos a dăruit omenirii acest deziderat: „Purtaţi jugul Meu şi sarcina mea. Că jugul meu e bun şi sarcina mea uşoară”…”Fiţi desăvârşiţi, aşa cum Tatăl vostru din Ceruri este desăvârşit.”

            Dar ar trebui să fim cel puţin ridicoli, dacă nu chiar făţarnici, dacă nu am recunoaşte că societatea zilelor noastre- chiar şi cea bisericească, suferă de atacul celor trei mari plăgi distrugătoare: SECULARIZAREA, SINCRETISMUL ŞI TEROAREA SECTANTĂ.

            Este aproape imposibil să afirme cineva că ar exista undeva în lumea asta mare o grupare care să nu fie atacată de una din plăgile acestea dacă nu chiar de toate trei deodată.

            Aşa stând lucrurile, cred şi afirm cu tărie că atât pentru spaţiul laic-care se află într-o stare periculoasă de păgânism îndreptându-se cu paşi vertiginoşi spre satanizare- cât şi pentru spaţiul monahal, bisericesc, foarte atins şi el de aripile negre ale Satanei, evenimentele cultural-religioase de genul filmelor „Ostrov” şi „Ţarul” pot fi încurajatoare şi ziditoare de suflet- desigur pe segmente mici. Şi aceasta dacă privin din afară ca spectator.

            Dacă privim din interior, ca producător, regizor, actor, ele pot deschide o „Uşă” prin care Creatorul să-şi reverse Mila şi Indurarea Sa către OMUL pe care l-a creat şi către Creaţia pe care la rândul lui, Omul o dăruieşte societăţii şi Creatorului în semn de mulţumire şi dragoste.

            Astfel actele de cultură autentice îşi vor găsi menirea lor de ZIDITOARE DE SUFLET PENTRU SOCIETATEA SECOLULUI XXI SI DE MARTURISITOARE DE HRISTOS.

            In incheiere aş vrea să revin strict la tandemul Mamonov-Lunghin şi la creaţia lor din cele două filme, pe care fără nicio reţinere le-am încadrat la „filme mărturisitoare” de credinţă creştin-ortodoxă. Aici au conlucrat deodată şi capacitatea de pătrundere în adâncimea practică a creştinismului ortodox şi a rugăciunii, a actorului Piotr Mamonov- el însuşi un convertit din ghearele satanei în braţele Lui Hristos cu talentul deosebit al regizorului Pavel Lunghin, care a intuit în Mamonov capacitatea de a trece cu o uşurinţă extremă de la un personaj deosebit de pitoresc, care a condus spre sfinţenie- a lui Atet Anatolie spre delirul politico-mistic şi angoasele Ţarului, paradoxal păstrând nealterat acelaşi filon care îi leagă de fapt pe cei doi- dăruirea totală în Hristos. Ideea pe care ne-o propune Lunghin-Mamonov este Iubirea maximă către Hristos şi dăruirea până la jertfă pentru Dumnezeu prin slujirea aproapelui. Aspectul principal care se desprinde din amândouă filmele este că omul, indiferent de perioada istorică trăită, de statutul social pe care îl are. de mărturisirea de credinţă pe care o face-în taină sau public, dacă nu are cele două mari virtuţi (smerenia şi dreapta judecată), oricâte rugăciuni şi lacrimi ar ridica către Dumnezeu, nu primeşte iertare, ba mai rău, se poate demoniza prin primirea în adâncul inimii a lucrării întunecate a diavolului care îi adânceşte mândria, viclenia, mânia şi toate patimile necurăţite prin duh de smerenie şi dreaptă judecată. Amândouă personajele propuse de Lunghin-Mamonov, unul fictiv (dar propus ca un portret-robot al variantei de mântuire „ASA DA!” şi găsibil în toate Patericile tuturor Sfinţilor din toate timpurile până în zilele noastre) şi celălalt un personaj istoric (desigur tot portret-robot al variantei omului căzut în apostazie totală, aşezat la categoria „ASA NU”!) şi valabil în istorie pentru toţi conducătorii lumii până în zilele noastre care s-au folosit numai de numele Lui Hristos, au mimat o credinţă autentică, dar au păstrat în adâncurile inimii lor toată zgura şi răutatea „celui căzut”, pierzând astfel răsplata mântuirii şi răspândind în jur, printre oameni, între două rugăciuni, numai sânge, durere, spaimă şi spurcăciuni.

            „Să nu fie!”-aşa cum spun Sfinţii Părinţi, spun într-un glas şi Pavel Lunghin şi Piotr Mamonov care prin glasul lui Atet Anatolie şi a Mitropolitului Filip, în plin secol 21 strigă lumii întregi: „Hristos a înviat, bucuria mea!”

extrase din cartea maicii Ecaterina Fermo, La limita sfinteniei

Acest articol a fost publicat în Pentru normalitate și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

47 de răspunsuri la Parintele Dan Badulescu si maica Ecaterina Fermo: In apararea filmului-eveniment Ostrov

  1. Iustina Bacosca zice:

    Am vazut filmul OSTROV de 3 ori. L-as putea vedea de cateva ori in fiecare an si nu m-as satura, pentru ca este mai mult decat un film artistic. Daca m-ar intreba acum cineva care este cel mai bun film vazut de mine, raspunsul ar veni imediat: OSTROV.

  2. Pr Timotei zice:

    Filmul Ostrov se continua cu filmul Tarul avand acelas actor principal, pe mamonov, care din sfant devine drac. Adica vrea sa ne obisnuiasca cu faptul ca raul este si bun si bunul e si rau. E un joc perfid, tipic evreesc.

  3. Lucia zice:

    Parinte … Timotei, regret sa Va spun, DAR aveti pre.judecati cu carul! NU ATI INTELES MESAJUL FILMULUI care este o capodopera! Revedeti-l si re.cititi si Epistolele catre Timotei! V-ar prinde bine sa mai re.cititi NOUL TESTAMENT!!! V-ati luat si de parintele Arsenie Boca, unul dintre oamenii care au ajuns la un foarte inalt nivel spiritual. Pacatul Dvs! In cartea VEDEREA PACATELOR NOASTRE am citit ca SINGURA OSANDA INGADUITA este erezia. Atat!
    Filmul OSTROV, pe care l-am vazut de 7 ori, ESTE O CAPODOPERA!!! Din toate punctele de vedere. Si spun asta eu, un profesor de Limba si literatura romana, care am facut la master si Semiotica limbajului, DAR i-am citit si pe Sfintii Parinti, am fost si la multi Duhovnici cu Har si am citit si pe Sf. Grigorie Palama si cartea Pr. Nicolae Paicu despre ENERGIILE NECREATE. Fara falsa modestie! Recunoasteti ca mai gresiti si Dvs, ca orice om. Aveti rabdare si veti intelege ca ARTA ESTE O PRE.VESTIRE a LUCRARII DUHULUI SFANT, asa cum iubirea pentru oameni e o repetitie pentru a ajunge la IUBIREA LUI HRISTOS.
    Cu drag, Crenguta Lucica

  4. Stefan zice:

    ….multe voci acelasi duh…………..

    Fiind un profesionist in domeniul imaginii consider ca e de datoria mea sa intervin pentru a explica lucrurile,,,considerand ca ar fi o lasitate daca n-as interveni atata timp cat le simt si stapanesc foarte bine si pot fi in masura de a le putea explica. Neintrand in explicatii de ordin foarte tehnic care s-ar dovedi sterile in incercarea de a explica unor persoane mai putin avizate in domeniul imaginii, ce cu siguranta nu ar intelege si ar avea poate asupra lor un efect invers, buimavindu-i mai tare o sa ma rezum la lucruri de vadit bun simt…….dar daca cineva va dori voi analiza filmul cadru cu cadru, titru cu titru, simbol cu simbol, semnificatie cu semnificatie, scena cu scena, nuanta cu nuanta, imagine cu imagine.
    Acest tarkovski (sau scaraoski), a construit un fel de cal troian sau de maruska ( dar nu ruseasca ci bolsevica ) a imaginii intr-o peisagistica de tip dantesc-bacoviana, cu reflexe de reflux mareic, dar si cu accente periferic lacustre de mlastina sulfuroasa ( aici referindu-ma la tipologia biotopului respectiv din acel areal geografic )….deci paradigma ( a se citi duhul ) in care e construit acest film nu este una Crestina….plus de alta singuri va rog sa urmariti semnificatia ( simbolistica, semiotica, semantica,,,cum vreti sa-i spunem ) elementelor care apar pe parcursul filmului si veti descoperi nenumarate inadvertente ( stiind ca binele e sinonim cu frumosul ), cu ceea ce cosideram a fi esteticul si frumosul, dar in acelesi timp amalgamate si melanjate cu lucruri estetice si frumoase,,,un fel de alba-neagra din care iese gri….plus de alta veti mai observa o repetare obsesiva a lucrurilor ce tin de URAT…….titrul imaginii fiind unul sumbru-depresiv aproape de monocromie cu accente sintetice de culoare cu scop de a induce depresia si nu cum fals e vehiculat, linistea ( lucruri stiute din punct de vedere cromatologic ca induc anumite stari,,,,astia folosind de mult „arta” ca o arma ).
    ………concluzionand….filmul abunda de cadre si gesturi urate, violente, grotesti si necugetate de natura patologica ce nu tin de Duhul Crestin,…deci filmul nu e construit in Duh Crestin ( in arte conteaza duhul in care e construita imaginea,,,,duhul fiind expresia imaginii sau imaginea fiind expresia duhului )…deci e clar ca inspiratia acestui tarkovscki e de sorginte demonica, asta fiind mai greu de sesizat de cei ce nu sant cu adevarat in sinergia Duhului Sfant.

  5. Lucia zice:

    Si, Parinte Timotei, ca sa Va demonstrez cat de multe ne poate creierul, Va propun un joc, interpretarea unei mici poezii:

    Am vrut sa ma dezbrac de cuvinte
    si pura, tacuta intamplare sa-ti fiu
    in linistea noptii.

    Dati-i un titlu potrivit! Sigur veti spune „erotism” sau mai stiu eu ce va trece prin cap. DAR nu e asa. Cand am scris-o, am gresit ceva: in loc de sa-ti, am vrut sa scriu sa-TI, adica TIE, DOAMNE! Asadar, titlul este RUGACIUNE.
    Sper sa fiti mai atent cu interpretarea artelor altadata! Si mai e ceea ce numesc psihologii SISTEMUL OGLINDA: vezi in ceilalti ceea ce ai, de fapt, in tine.
    Revedeti filmul? Ce ziceti?

  6. Lucia zice:

    Stefane,
    Daca nu ai aflat inca (iarta-mi rautatea!), DUHUL SFANT LUCREAZA prin TOTI ortodocsii PRACTICANTI. Si acest lucru nu poate fi hulit. Si sa-ti mai spun ceva: intr-adevar, nu toate cuvintele au Har, DAR uita-te la cel ce „din bube, mucegaiuri si noroi / iscat-am frumuseti si preturi noi”. Ce zici? Poate fi transformat raul in BINE? Sigur ca da, DACA la acest lucru participa toti, fara a avea pre.judecati. Si aici nu ma refer la erezie, cu care nici eu nu-s de acord.
    Si, ca sa te zgaltai mai tare, poti sa-mi spui de cate ori ai citit NOUL TESTAMENT de la Craciun pana acum? Hm? Mai gandeste-te…!

  7. Lucia zice:

    Cat despre sf.acela catolic, Francisc parca, Parintele Arsenie l-a pictat din dorinta PURA de a se mantui si acesta. Asa vedea, in viitor, acest pictor-Preot, asa isi dorea el, SA SE MANTUIASCA TOTI, adica si catolicii. Pictura lui este o rugaciune catre DUMNEZEU de a se mantui toti oamenii. NU INTERPRETATI ALTFEL, caci gresiti! De unde stiu? De la Parintele Arsenie BOCA!
    Credeti ce vreti, DAR ganditi de zece ori si „taiati” o data!

  8. CEL DINTÂI PĂCĂTOS zice:

    Un film de excepţie, un adevărat strigăt de întoarcere la pocăinţă. Păcatul care-l apasă de batiuşka Anatolie îşi aduce un aport în menţinerea batiuşkăi într-o stare permanentă de veghere, de trezvie duhovnicească, de smerenie, de sinceră frângere a inimii (şi la sfârşit s-a adeverit versetul din Ps. 50 „inima înfrântă şi smerită, Dumnezeu nu o va urgisi”); se aplică aici şi îndemnul Lui Dumnezeu către Sfântul Siluan Athonitul: „Ţine mintea în iad şi nu deznădăjdui!”. Ce bine ne-ar prinde şi nouă printre noi câte un batiuşka Anatolie, care să ne îndemne prin graiul gesturilor către o trăire duhovnicească în Duh şi în Adevăr. Însă putem lua aminte şi prin simpla vizionare atentă a filmului. Fie ca bunul Dumnezeu să ne ajute pe toţi să mergem pe Calea Mântuirii, iar voi Sfinţilor Cuvioşi, Mucenici, Nebuni pentru Hristos, Mărturisitori care bine v-aţi nevoit, rugaţi-vă Domnului pentru noi păcătoşii ca să mântuiască sufletele noastre! Amin!

  9. Stefan zice:

    Lucia,
    ,,,in toate conteaza sensul !!!….iar unii din gresala si poate fara sa vrea sau sa-si dea seama ajung pe contrasens…..
    ,,,mai sant unii iar, care sustin o aberatie cu titulatura de ” estetica uratului ” ce clar isi vadeste non-sensul din utopica alaturare de cuvinte
    ,,,cat despre Noul Testament iti spun ca-l am in suflet ( asta vorbind de recitit )….iar unii chiar daca il citesc si nu le este Revelat, tot una e……………..
    ,,,si vorbind de Duhul Sfant….stiu multi ce-si zic crestini „practicanti”, ce in realitatea faptica sant chiar anatema……….
    ,,,iar intre cei ce-si zic „practicanti ” si adevaratii lucratori e o mare diferenta ( daca poti sesizeaza diferenta de nuanta ).

  10. Cristian2 zice:

    @ Stefan
    Filmul acesta este o Siberie universala incalzita, pâna la incandescenta, de focul pocaintei si iubirii de Dumnezeu.
    Si, daca nu-ti place, poate n’ai aprins carbunii credintei si vâslesti inca intre noapte si bezna.
    Ca un profesionist al imaginii, ti’ai dat seama ca filmul a fost realizat cu un buget modest si o echipa relativ restrânsa.
    Ce’ar fi sa te pui pe treaba si sa ne oferi dumneata un mare film crestin ?

  11. Stefan zice:

    …mai Cristiane, astia nu-ti mai dau voie sa expui un tablou sau sa editezi o carte, apoi sa difuzezi un film,,,tu nu vezi ca ne-au calcat in picioare toata Cultura ( cultura fiind produsul cultului ), Traditiile, Civilizatia ( fiindca noi crestinii am fost odata o Civilizatie,,,Civilizatia Crestina ), Neamul si Tara.

  12. Aurora zice:

    Este un film uluitor, de o profunzime extraordinara, nu stiu ce defecte ii gasiti voi, cei cusurgii. Aveti grija sa nu incepeti sa semanati cu Marele Inchizitor din Fratii Karamazov. Cam aveti tendinta aceasta. Adica din prea mult ”zel” , ati putea cadea in greseala de a-i cauta nod in papura chiar lui Hristos si l-ati rastigni a doua oara. Sunteti niste minti obtuze care i-ati putea reprosa cangurului ca are picioarele din fata prea scurte sau melcului ca duce in spate o greutate prea mare in comparatie cu volumul corpului lui si din cauza asta se misca prea incet. Mai perfectionistilor, ia nu va mai uitati la filme, caci si cinematograful e tot o inventie diavoleasca !!!

  13. Iustina Bacosca zice:

    Dupa cum vad eu si , sincer, nu ma asteptam, se contureaza, aici ,doua forme de intelegere.
    Una porneste din intelectualizarea excesiva a acestui film, realizat intr-un mod simplu, pe intelesul tuturor dar profund (mesajul acestuia fiind unul sacru) si in cealalta tabara sunt oamenii care au plans la acest film (asa cum a plans Iisus) si au simtit cu duhul. Tare se ma bucura satana cand vede sufletul omului atat de scindat. Blestemul poporului roman este dezbinarea.

  14. Luisa I. zice:

    ” Cu pogorarea Sfantului Tau Duh ,Tu luminezi si faci sa rodeasca arta pictorilor ,inspiratia poetilor ,gandirea savantilor .Cu puterea cunoasterii de sus patrund ei legile Tale ,luminandu-ne adancul intelepciunii Tale de Ziditor . Lucrarile lor si fara de voie Te marturisesc. O,cat esti de mare in operele lor, cat esti de mare in omul pe care Tu l-ai facut !”
    …………………………………………………………
    „Slava Tie ,pentru geniul mintii omenesti,
    Slava Tie, pentru puterea de a lucra cele de folos ,
    Slava Tie , pentru limbile de foc ale inspiratiei,
    Slava Tie ,Dumnezeule , in veci!”
    Din Acatist de multumire lui Dumnezeu pentru toate
    Filmul Ostrovul nu poate sa nu-ti trezeasca constiinta adormita .Cine nu apreciaza acest film ,nici nu va intelege vreodata expresia „Nebunia in Hristos „.
    Eu am copiat filmul acum cativa ani pe un cd si l-am dat si altor mireni ai bisericii noastre care nu au calculator. Efectul a fost acelasi ca si la mine :am reinviat in noi plansul cel vechi si dorul de Dumnezeu .
    Ce frumos ca l-ati postat si pe acest site ,poate multi nu au auzit de el .
    Dumnezeu sa ne lumineze pe toti !

  15. Lucia zice:

    Stefan, nu conteaza sensul, ci CALEA! Nu ai citit Noul Testament. „Si va intra, si va iesi si pasune va afla”. Ce sens ?!? E DOAR CALEA, ADEVARUL si VIATA.
    In Noul Testament ai toate „semnele de…circulatie” in DUHUL SFANT.
    Fa-ti o pomana cu sufletul tau si CITESTE-L, te rog!

  16. Lucia zice:

    Aurora, nu fi rea, Iustina, nu hotari tu ce blestem are acest popor!
    Poporul Român este un popor Sfant, după cum reiese şi din tăbliţele de la Tărtăria. Limba noastră-i limbă sfântă, limba vechilor cazanii.
    Luisa, mulţumesc de ajutor! Eşti în Duhul Sfânt! Slavă Lui Dumnezeu pentru toate!

  17. Antonia zice:

    Filmul abordeaza probleme realiste dntr-un domeniu atat de greu incercat de- lungul timpului: Ortodoxia.

    Un astfel de film nu se putea sa nu starneasca reactii, Prezenta unui nebun pentru Hristos nu reprezinta un fapt obinuit, nici ceva in concordanta cu ideile care ni se impun prin toate mijloacele.

    Dumnezeu sa ne ierte pe toti, caci ne zbatem intre pacate si fariseism, intre credinta fiului risipitor si cea a celui ce se considera drept. Ispitele sunt multe si mari si putem gresi la orice pas.

    Parintele Anatolie ramane un mare neinteles pentru publicul larg. Acum bine ar fi sa facem un efort sa intelegem mesajele filmului, nu sa spunem, precum vulpea din fabule, ca strugurii sunt acri, doar pentru ca nu putem ajunge la ei

    . Parintele Anatolie ne arata cum sa luptam cu mandria si cum sa ne smerim inima pentru a face din ea un loc unde sa-Si plece capul Insusi Hristos. Minunile care se faceau prin rugaciunile sale nu i-au alterat smerenia, vizibila mai ales in rugaciunile sale.

    Cu discretie si chiar cu umor, dupa o perioada de nevointa, parintele Anatolie intelege sa-i ajute si pe cei din jur, in felul sau, sa inteleaga mai bine viata monahala si Ortodoxia.

    Avem nevoie de modele. Cinste rusilor ca au creat si astfel de filme!

  18. Pingback: Film artistic: OSTROV (subtitrat in limba romana). Ce spun Parintii Rafail Noica, Mihai Badulescu si maica Ecaterina Fermo despre acest film « Saccsiv's Weblog

  19. UN FILM ADEVARAT CARE TE TREZESTE DIN ACEASTA LUME NEBUNA ,MATERIALA CU O INTELIGENTA MULTA SI ”SEACA ” ,DIN PACATE ?, PLINA DE PROSTIILE CREATE DE DIAVOL ,PT. A NE PROSTII ,INTRE NOI ,UNII ,PE ALTII, DAR TOATE CU VOIA OMULUI …..?.

  20. Ioan zice:

    Lucia,
    sens e acelasi lucru cu cale, sunt sinonime.
    …ca noi sunt zeci de mii, iar maine vom fi milioane, fie ca ne cheama Ioan, Mihail, Gheorghe sau Stefan……………..privti-va bine umbra, caci Tatal nostru si umbra v-o stie !!!

  21. Lucia zice:

    Părinte Timotei,
    Repet: Părintele Arsenie Boca este unul dintre cei care au reuşit să ajungă la o înălţime spirituală mai mare ca alţii. Pictura lui este RUGĂCIUNE, în sensul că el, Preotul Arsenie, se ruga şi pentru eretici, ca să se mântuiască şi îşi dorea fff mult ca aceştia să se regăsească în RAI, împreună cu Ortodocşii. Faptul că i-a pictat împreună, acolo SUS, este o pre.viziune a lui pentru ce va fi în curând. DE LA EL ştiu asta! Vă rog să înţelegeţi ce Vă spun!

    Dar ce aţi spune, Sfinţite Părinte Timotei, despre un tânăr ortodox care – din milă! pentru Lucifer cel înger care a fost neascultător – a dat o lumânare la Sfântul Altar ca să se roage Preotul care slujea pentru acela, ca să simtă ce a pierdut după ce nu a făcut ascultare de HRISTOS ? Şi, ca de obicei, Părintele din uşa Sfântului Altar a luat lumânarea, dar nu a băgat în seamă şi ce i-a spus copilul când i-a dat-o. A blagoslovit doar să fie spre mântuire. Oricum, important a fost că tânărul a ştiut pentru cine se roagă. Suflet de copil…Aşa, ca Sfinţii Părinţi, cărora le era milă şi de cei răi şi se rugau pentru aceia.

    Sfântul Vasile şi proorocul David i-a blestemat, copilul a dat o lumânare la Sfântul Altar Ortodox pentru ei. Şi ştiţi cine a avut dreptate? NUMAI HRISTOS cel VIU, CARE este Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul… nesfârşit. Amin! Aliluia!

  22. Pr Timotei zice:

    Problema CNP-ului- CNP ul ne reduce la un numar ca sa putem fi usor reperati. Oare CNP-ul care este ca un al doilea nume. pentru ca avem numele de botez si numarul satanic CNP-de inregimentare intr-un stat satanist. Aveti grija cei care aveti CNP-ul! (nota bene eu nu am primit CNP)
    Prin primirea CNP-ului pierdem Harul Botezul

  23. Crenguta zice:

    Iar nu sunteti atent ce graiti, Parinte Timotei! Va rog! Mai bine profeteati sa nu mai existe cipurile astea. HARUL nu se pierde DACA ai CNP. Sa nu ai microcip, nici pe pasaport, nici pe buletin, nici pe cardul de la banca. Eu am refuzat categoric, inclusiv cardul de intrare la serviciu. De ce? Pentru ca nu am vrut sa ma fac, moral, vinovata de a face pe placul unora care vor raul oamenilor. Sa dea DUMNEZEU si Maica Domnului sa dispara tot raul din lume, Amin! Aliluia!

  24. Antonia zice:

    Sigur ca nici CNP-ul nu e bun, dar in Apocalipsa ni se cere sa nu primim numarul al carui semn este 666, adica pecetea antihristica pe mana dreapta sau pe frunte. Sfintii Parinti ne avertizeaza ca e bine sa nu primim nici documente premergatoare cu cip, adica acelea cu 666.

    Sa nu cadem in ispite de dreapta si in deznadejde si sa spunem apoi ca, daca avem CNP, zadarnica este toata lupta noastra anticip. Nu scrie nicaieri in Apocalipsa ca este asa.

  25. catalin_b zice:

    Pentru că disputa începută între Părintele Timotei și frații ortodox 2002 și Ștefan pe de o parte și fratele Apologeticum și alți frați de cealaltă parte, care slavă Domnului că s-a încheiat cu bine și cu împăcare în comentariile de la precedentul articol, a răbufnit din nou, am să îndrăznesc să spun și eu câteva cuvinte. Toți cei care ridicați în slăvi filmul vă rog să vă gândiți că există ceva fundamental fals prin firea lucrurilor în acest film și anume faptul că el nu reproduce nici o viață de sfânt din aghiografia cunoscută de noi. Altfel, autorii filmului, în cel mai autentic duh creștin în care se pretinde că ar fi fost făcut acest film, ar fi adăugat o înștiințare într-un fel sau altul, fie în generic, fie în alt fel, ca să știm cu toții că se referă la viața cuviosului cutare din mănăstirea cutare și din perioada cutare și să avem siguranța că ne aflăm pe urmele unui sfânt recunoscut și nu în fața unei ficțiuni și, ca atare, în fața unei posibile înșelări, de care noi, creștinii, știm că trebuie să ne ferim cu orice preț. Or, această înștiințare lipsește, așadar ne aflăm în fața unei ficțiuni. Spuneți-mi, care dintre noi ar îndrăzni să inventeze viața unui sfânt, pe de o parte știind că numai Dumnezeu este Cel Care stabilește măsura sfințeniei fiecărui om și că, printr-o astfel de invenție, își arogă fără nici o justificare drepturile inviolabile ale Atotcreatorului, păcătuind într-un mod de neiertat cu mândria și, pe de altă parte, având o aghiografie atât de bogată, din care își poate alege orice tipologie dorită de sfânt real pentru a o ecraniza? Este evident că în ceea ce susțin frații ortodox 2002, Ștefan și Părintele Timotei este un sâmbure de adevăr, că intenția inițială a fost aceea de a fi batjocorită ortodoxia prin acest film și că ar trebui să fim circumspecți în a-l considera de-a dreptul ca având o valoare ortodoxă „inestimabilă”. Pe de altă parte, observăm cum, iarăși, un lucru început rău a fost întors de Dumnezeu spre bine prin convertirile la care s-a ajuns de pe urma filmului (Mamonov și interpretul monahului Iov s-au călugărit) și prin aprecierea deosebită de care a ajuns să se bucure filmul în chiar mediul ortodox datorită sentimentului pocăinței stârnit, poate fără intenția expresă a regizorului, în inimile multor spectatori, „înșelându-i” pe mulți frați, chiar și dintre cei mai sporiți, cu impresia că s-ar afla în fața vieții unui sfânt autentic, ca o mustrare adresată de Dumnezeu autorului filmului, care am înțeles că este evreu, cum că batjocura îndreptată împotriva Lui, Dumnezeul părinților autorului, s-a întors împotriva batjocoritorului, cum că în încercarea de a batjocori sfințenia ortodoxă, autorul filmului chiar a creat imaginea unui posibil nebun pentru Hristos. De aceea, poate că nici fraților cărora li s-a trezit simțul căinței și dorul de Dumnezeu prin vizionarea acestui film nu este bine ca să le tăiem elanul, atenționându-i că se află, totuși, numai în fața unei ficțiuni și că ni s-ar cădea să căutăm cele ale ortodoxiei, mai degrabă, în Tainele Bisericii și între viețile sfinților autentici și recunoscuți. Să nu uităm că Tarkovski, autorul filmelor „Solaris” și „Călăuza” cu puternică tentă „parapsihologică”, adică drăcească, nu este el chiar artistul ortodox prin excelență. Recunosc că și pe mine m-a impresionat profund filmul, până la lacrimi, dar mi-am adus aminte că aceleași emoții captivante le-am resimțit și în fața unor simple și schematice filme de aventuri cu totul fictive hollywood-iene și mi-am dat seama că emoția se datorează în principal calităților regizorale și nu, așa cum ar fi fost normal, subiectului unui astfel de film, iar după o perioadă de limpezire, am ajuns și la concluziile expuse mai sus, care îndeamnă la prudență maximă în aprecierea filmului. Având în vedere ambiguitatea care planează asupra acestui film și că „binele nu este bine dacă nu se face bine”, după cum spun Sfinții Părinți, eu aș fi de părere că ar trebui renunțat la a ne entuziasma pe seama filmului, dacă nu chiar că ar trebui să renunțăm la el de tot, de vreme ce avem atâta bogăție de învățătură duhovnicească autentică ce ne așteaptă ca s-o desțelenim în Cărțile Sfinte.
    În altă ordine de idei, în legătură cu criticile aduse atât de Părintele Timotei cât și de alți frați Părintelui Arsenie Boca pentru pictarea ereticilor Francisc de Assisi și Ulfila pe pereții Bisericii Drăgănescu, aș face următoarele remarci. Știm cu toții darul deosebit, cu totul ieșit din comun chiar și printre Sfinții Lui Dumnezeu, pe care l-a avut Părintele Arsenie Boca. Numai dacă ne amintim că Părintele avea ca duhovnic un sfânt deja trecut la cele veșnice, pe Sfântul Serafim de Sarov, lucru unic în aghiografia cunoscută de mine, ca și cum pentru Părintele Arsenie Boca cele ale vieții de aici ar fi fost totuna cu cele ale vieții veșnice și ajungem să ne punem întrebarea dacă nu cumva cele ce s-au descoperit credincioșilor care l-au îngropat pe Părintele și anume norișorul alcătuind numele de „Enoh” care s-a arătat deasupra mormântului, ar reprezenta dovada că Părintele a fost chiar Sfântul Enoh, cel proorocit că se va arăta împreună cu Sfântul Ilie la sfârșitul veacurilor pentru a-l mustra pe antihrist. Să ne mai amintim și de modul cu totul inexplicabil pentru noi, cei muritori și care a înnebunit securitatea, în care în aceeași zi Părintele a plecat de la Canal unde se afla împreună cu deținuții din închisorile comuniste, a participat la înmormântarea mamei sale (Dumnezeu s-o ierte) tocmai prin Apusenii Ardealului și apoi s-a întors iarăși la Canal, disciplinat și ascultător, în mijlocul colegilor săi de suferință. Nemaivorbind de felul cum Părintele devenea nevăzut pentru gardieni în celulă atunci când se așternea la rugăciune. Și, nu în ultimul rând, să ne amintim de darul înainte-vederii și al proorociei pe care l-a avut Părintele, dar care reiese limpede din mărturiile credincioșilor strânse în cărțile scrise despre el. Pictura Bisericii Drăgănescu a fost, evident, realizată în stil profetic, înglobând multe elemente de noutate față de tradiția iconografică bizantină prin prefigurarea oamenilor de la sfârșitul veacurilor care-l caută pe Dumnezeu înconjurați de tehnologie. Au fost inserate în pictură și profeții care deja s-au adeverit, precum căderea turnurilor gemene și care dovedesc încă o dată, dacă mai era nevoie, puterea proorocească a Părintelui. În contextul profetic al întregii picturi, este limpede că și prezența scenelor cu ereticii Francisc de Assisi și Ulfila este tot de natură profetică, prevestind reîntoarcerea la ortodoxie a ereticilor, atât a catolicilor, cât și a altor sectanți, cu atât mai mult cu cât această reîntoarcere a fost prezisă și de alți Sfinți în proorociile lor. Din câte îmi amintesc, dar nu mai știu pe unde am citit, dintre sectanți, germanii se vor întoarce primii la ortodoxie, deci iată-l pe Ulfila. Și probabil că o vor face și catolicii, așa cum a prefigurat Părintele. Bineînțeles că este vorba de întoarcerea în Duh și în Adevăr care se va petrece cine știe când, nu de schimonoseala ecumenistă împotriva căreia pictura, conformă, în rest, cu învățătura Bisericii, fiindcă nu cred că există și alte observații denigratoare ce i s-ar putea aduce din acest punct de vedere, nu împiedică nicicum a se lupta. Sau poate că figurile celor doi eretici în pictura Părintelui sunt ca o rugăciune eternă a Părintelui imortalizată pe pereții Bisericii pentru aducerea la Adevăr și mântuirea ereticilor, așa cum arăta una din surorile în Domnul, ceea ce iarăși nu legitimează cu nimic erezia ecumenistă și nu împiedică eforturile celor care atrag atenția asupra erorii ecumenismului fără întoarcerea deplină la ortodoxie. Este de mirare că, în ciuda atâtor calități duhovnicești dovedite, în ciuda pelerinajelor nesfârșite care au loc la mormântul lui și a minunilor care se fac prin invocarea ajutorului lui și în ciuda ortodoxiei autentice mărturisite de întreaga lui viață, ne împiedicăm în scenele reprezentându-i pe acești doi eretici din pictura Părintelui pentru a-i da cinstea cuvenită ca unui adevărat Sfânt al Bisericii, cu atât mai mult cu cât cele două scene nu fac parte dintr-un context mai larg eretico-ecumenist.

  26. Stefan zice:

    Admin,

    Apropo de ‘comentatorul’ „Stefan”

    Sper ca dumneavoastra aveti posibilitate sa vedeti , chiar daca cineva foloseste acelasi ‘nickname’ ori nume , dupa adresa de email ca respectivul este o alta persoana, asa-i ?
    Sper ca da… individul asta care isi zice „Stefan” la articolul asta parca ar fii „alexandru” de acum cateva articole in urma.
    Va rog sa-mi spuneti daca se poate diferentia intre comentatori.

  27. catalin_b zice:

    Frate Apologeticum, am postat mai adineauri un comentariu care văd că nu a mai apărut. Dacă tu l-ai șters, dă-mi te rog de veste printr-un e-mail, eventual și cu motivul. Nu de alta, dar la mine calculatorul nu merge numai cum vreau eu și vreau să știu adevărata cauză.

  28. Vasile zice:

    „Sa nu uitam ca atat maica Ecaterina cat si pr Dan Badulescu au fost in tagma artistilor. Mai ales dintr-o generatie apropiata. De aceea e si dificil sa distinga. Pentru mine lucrurile sunt clare. Totul este la nivel senzitiv. Este un film emo. Un film pentru o ortodoxie diluata, gen Klaus Keneth, se inregimenteaza foarte bine in emo.”

    AR FI FOST FOARTE BINE CA PERSOANA CARE A SCRIS MAI SUS ACESTE CUVINTE, SA SE FI ABTINUT ! Dar poate ca e mai bine ca nu s-a abtinut…
    ………………………….
    Da, este bine spus FILM-EVENIMENT, si recenzia maicii Ecaterina este exceptionala !
    I-as spune si eu intrun fel, daca imi este ingaduit, si anume: EVENIMENT DUMNEZEIESC,
    MINUNE DUMNEZEIASCA
    Si as mai spune ceva: Asa precum adevarul nu are nevoie sa fie aparat, nici acest film nu are nevoie. Il intelegi sau nu, iar in acest din urma caz, poate ca ai sanse in viitor…

    Maica Ecaterina, dumneavoastra ati facut mai mult decat sa-l aparati, ne-ati impartasit bucuria pe care ati trait-o vizionandu-l; ne-ati chemat la bucuria dumneavoastra cea dumnezeiasca. VA MULTUMIM !

    Va multumim ca ne-ati dat acest film !
    Doamne ajuta !

  29. Cristian2 zice:

    @ admin
    Frate admin, te rog sa nu stergi comentariul meu. Ma straduiesc, din toata inima, sa fac ceva pentru nenumaratii bolnavi pe care’i vad la tot pasul. Si eu am fost grav bolnav si am urcat panta greu, mi’au trebuit ani … Nu descoperisem cartile Parintelui. M’as fi putut vindeca mult mai repede …In lumina experientei, sunt in masura sa afirm ca retetele de medicina isihasta pot ajuta imens, chiar in boli foarte grave, iar, preventiv, se dovedesc utile tuturor.

    @ Timotei a spus :
    „Dupa cum stim a mai aparut unul pe firmament si anume ratacitul ghelasie gheorghe care invata ca rugaciunea inimii se spune cu ajutorul ceacrei yoga de la buric, invata de painea harica etc, sfanta clizma. Acesta din urma este mult mai evident inratacire, pentru ca din pacate oamenii nu sunt catehizati, nu cunosc invatatura Bisericii, nu stiu Dogmatica si se bazeaza pe sentimentalizme. O astfel de turma e in mare pericol sa se piarda mergand dupa orice ratacit, neavand criteriile ortodoxiei.”

    Timotei, inoti in ratacire si inselare ca un rechin. Te dai omul lui Dumnezeu, dar esti fariseu si mincinos : stii bine ca Parintele Ghelasie Gheorghe nu a fost niciodata yoghin, „sfânta clisma” e o inventie perfida de’a ta si’a prietenilor tai, iar pâinea harica are cu totul alt sens decât ceea ce crezi tu, cu mintea ta cea strâmba si necinstita.
    Realitatea este total diferita la o judecata obiectiva : multi din yoghinii care’l citesc pe Cuviosul de la Sf Mânastire Frasinei se intorc definitiv la ortodoxie, ortodocsii sinceri se adâncesc in credinta , iar bolnavii – si cine se mai poate lauda ca este (deplin) sanatos in zilele noastre ? – gasesc deseori alinarea durerilor, ameliorarea starii lor si, cu ajutorul bunului Dumnezeu, de multe ori, chiar vindecarea.
    Ca si Parintele Arsenie Boca, Cuviosul Ghelasie are dusmanii lui inversunati : nu vorbim de oamenii de buna credinta care isi pot da seama, la o lectura directa a operelor sale, unde este adevarul; ne gândim, mai ales, la cei rau intentionati, fie din Dealul Patriarhiei, fie din lumea medicala. Ca sa vorbim numai de sistemul medical, este clar ca diversele sale carti de medicina sunt spini durerosi in picioarele majoritatii zdrobitoare a medicilor (de)formati, ani multi, in facultatile medicinei „chimice”, in al caror cursus figureaza, cel mult, câteva ore despre alimentatie si importanta nutritiei, in general. Sistemul face totul sa denigreze aceasta medicina isihasta ce poate fi de mare ajutor tuturor – in vreme de pace, dar si de razboi.
    Personal, dupa ce’am studiat principalele metode naturale, nu am gasit nimic mai simplu si mai bun decât medicina crestina, profund ortodoxa, propusa de Parintele Ghelasie.
    Aceasta m’a ajutat mult pe mine si familia mea.

  30. admin zice:

    @Cristian2
    Nu o zic eu, dar mari duhovnici au zis despre Ghelasie ca a fost in ratacire.

  31. Pr Timotei zice:

    dpupa spusele parintelui Adrian Fagetenu si parintelel Arsenie Boca era in ratacire. Nu exista preun precedent, mnulti sfinti au avut harisma profetiei dar nici unul nu a afirmat erezii sau sa picteze eretici in vreo biserica. E foarte posibil ca puterile parintelui sa fi fost demonice. Si ca sa intelegeti ce spun cititi cartea Despre Inselare a Sfantului Ignatie Briancianinov in care se vorbeste despre monahul harismatic cautat de mii de oameni care era defat sub influeta duhurilor rele. El cunostea prin putere demonica faptele oamenilor si chiar toata Sfanta Scriptura. La pr Arsenie, parintele Adrian Fageteanu, care a facut 16 ani de puscarie, fiind batut in cap si in moarte clinica de foarte multe ori si care la cunoscut f bine pe pr Arsenie Boca mi-a spus ca inselarea sa dat pe fata odata cu pictura de la Draganescu, de inspiratie satanica. Acestea sunt cuvintele parintelui Adrian, nu ale mele ale pacatosului.

  32. Antonia zice:

    De-a lungul unei vieti, orice om poate avea ispite si caderi mai mari sau mai mici. Dar de aceea S-a jertfit Hristos, de aceea exista spovedanie. Daca am cauta pentru canonizare oameni care n-au avut niciun pacat, n-am gasi nici unul.

    Daca parintele Arsenie Boca a gresiti cu ceva si apoi s-a cait, noi ramanem cu judecata si atat. Caci Dumnezeu nu-i ia ceea ce i-a daruit numai pentru ca noi nu putem admite ca el se bucura de atata trecere inaintea lui Dumnezeu.

    Cred ca e prea mult spus ca puterile parintelui Arsenie Boca erau demonice. Parintele Porfirie al grecilor si parintele Cleopa al nostru au avut niste idei mai pe placul lumii legate de problema cipurilor. Stefan cel Mare nu mai stiu ce a facut si tot asa… Acum sa vedem de ce lasat Dumnezeu darul discernamantului. Eu cred ca l-a lasat tocmai ca sa vedem ce bun si ce e rau. Fara ura si fara partinire.

    Sa nu idolatrizam pe nimeni, dar nici sa nu condamnam, ci sa cerem parerea mai multor duhovnici in privinta aspectelor controversate. Astfel preluam ce e bun, interpretam cum se cuvine ceea ce e mai greu de inteles si renuntam sa ne amintim de ceea ce e gresit. Sfantul Serafim de Sarov spunea foarte clar ca e suficient un singur moment de mandrie in care sa spui un lucru neinspirat de Duhul Sfant pentru a da un sfat gresit. Din cate stiu, parintele Arsenie boca, in tinerete a luat atitudine impotriva ecumenismului.

    Sa nu percepem sfintenia si canonizarea in mod idolatru sau sa mergem pe ideea ,,Totul sau nimic.” Cine a simtit puterea parintelui atunci cand i-a cerut ajutorul stie ca era omul lui Dumnezeu, indiferent cate pacate cu vorba, cu gandul si cu fapta a avut si pentru care a facut pocainta pe care nu i-o stim. Declarat sfant sau pacatos in mod oficial, parintele Arsenie Boca va conntinua sa ne ajute si sa se roage pentru noi.

  33. Antonia zice:

    Referitor la filmul ,,Ostrov”‘, am citit undeva ca regizorul s-ar fi inspirat din viata Sfantului Teofil cel Nebun pentru Hristos care a trait in Rusia Cine a citit viata acestui sfant stabileste cu usurinta asemanari intre ghidusiile Sfantului Teofil si cele ale parintelui Anatolie.

    logos.md/…/viata-celui-intru-sfinti-parintele-nostru-teofil-nebunul-pe…

  34. Ioan zice:

    @Pr. Timotei
    Spune-ne te rog esti in BOR sau in BOSV? Nu e o acuza, e o intrebare sincera. Sunt curios cum poti trai ca preot fara CNP.

  35. catalin_b zice:

    @Pr. Timotei
    Când am postat primul comentariu încă nu citisem comentariul Sfinției Voastre despre necanonicitatea pictării ereticilor pe pereții Sfintelor Biserici. În plus, nu știam că, în afară de cele două portrete de eretici mai sunt și atâtea alte scene care au ajuns să încurajeze practic surogatul ecumenist din zilele noastre. Cea mai elocventă dovadă că toate acestea reprezintă o greșeală este, însă, cred eu, mărturia Părintelui Adrian Făgețeanu despre rătăcirea Părintelui Arsenie Boca. Vă rog să mă iertați. Părinte Timotei, fiindcă am îndrăznit să vă contrazic pe această temă și să îi iau apărarea Părintelui Arsenie Boca numai pe baza părerii pe care mi-am format-o citind câteva cărți, fără nici măcar să văd pe viu pictura Bisericii Drăgănescu, ci doar vizionând câteva fotografii cu crâmpeie ale picturii. În mod evident sunteți mult mai bine informat și afirmațiile Sfinției Voastre se bazează pe fapte incontestabile. Părintele Arsenie Boca mi s-a părut o personalitate copleșitoare în plan duhovnicesc și gândeam chiar că i-o fi îngăduit Dumnezeu să calce rânduiala tradiției iconografice și să înfățișeze prin pictură ceea ce a fost împiedicat de condițiile vremii să propovăduiască oamenilor prin cuvântul lui direct și cu putere multă. Se vede treaba, însă, că Părintele Arsenie Boca a fost cu adevărat în rătăcire, aceeași rătăcire în care eram pe punctul să cad și eu și, poate și alții ca mine din evlavie față de Părintele, dacă nu ne-ați fi corectat Sfinția Voastră, drept pentru care eu, unul, vă mulțumesc și vă rog încă o dată să mă iertați că am îndrăznit, ca netotul, să vă contrazic și să-mi expun ideile „savante”. Sper să nu fi smintit și pe alții cu cele scrise în comentariul meu în apărarea Părintelui Arsenie Boca, lucruri de care mă căiesc și sper să mă ierte și Dumnezeu de greșelile acestea. Și mai sper ca și frații care vor fi citit comentariul meu să aibă înțelepciunea să dea mai multă crezare afirmațiilor Sfinției Voastre și să mă ierte pe mine pentru sminteala aceasta.

  36. catalin_b zice:

    Îmi pare rău că, fără să știu că se fac pregătiri pentru canonizarea Părintelui Arsenie Boca, am ținut și eu isonul acestei canonizări scriind în primul comentariu că i se cuvine să fie cinstit ca un Sfânt al Bisericii și mai scriind toate celelalte laude la adresa Părintelui. Sper să mă ierte Dumnezeu și să fiu iertat și de frați pentru sminteala ce am făcut cu partea din primul meu comentariu referitoare la Părintele Arsenie Boca.

  37. Ioan zice:

    As vrea sa vad si eu unde scrie ce a zis Pr. Adrian Fageteanu despre Pr. Arsenie Boca, ca e prima oara cand aud asa ceva.

    A zis ca era ratacit cu totul?

    A zis ca a facut si el o greseala si atat?

  38. admin zice:

    @Pr Timotei si Ioan
    s-a mai discutat pe tema p Arsenie Boca… nu are rost sa prelungiti scandalul. Domnul va randui ce trebuie.

  39. Ioan zice:

    @admin
    Unde s-a mai discutat? Nu e nici un scandal, dar era o afirmatie f. serioasa care cred ca trebuia lamurita.

  40. admin zice:

    @Ioan
    s-a mai discutat la articolul despre minunile Parintelui Arsenie Boca, de pe acest site

  41. Cristian2 zice:

    Frate admin, mari duhovnici au spus asa pentru ca nu l’au citit pe Parintele Ghelasie. Acesta este motivul si singurul. Ortodoxia lui nu poate fi contestata, la un examen atent si impartial. Absolut tragic este faptul ca se prapadesc mii de oameni cu zile, in toate colturile tarii, si cartile de medicina isihasta ale Cuviosului de la Frasinei sunt criticate sau ignorate tocmai de cei care ar trebui sa le promoveze, in primul rând. Aceste carti ar trebui date, nu vândute, in toate bisericile si mânastirile din tara.

  42. LEGIONARUL zice:

    SITE ORTODOX RUSESC, FOARTE TARE IN RUSIA, UITATI CAT DE CUNOSCUTI SUNT SFINTI NOSTRI PARINTI MARTURISITORI……..MARELE PARINTE IUSTIN PARVU, PARINTELE PROCLU, REGRETATII, ARSENIE PAPACIOC, ARSENIE BOCA, PARINTELE CLEOPA, ARATATI LUMII…….INTREGI.
    http://www.pravoslavie.ru/orthodoxchurches/49710.htm
    http://www.pravoslavie.ru/put/50539.htm
    http://www.pravoslavie.ru/orthodoxchurches/48107.htm
    http://www.pravoslavie.ru/orthodoxchurches/47754.htm
    http://www.pravoslavie.ru/orthodoxchurches/45871.htm

  43. Pr Timotei zice:

    Ma bucur Catalin ca ai realizat, insemna ca ti-ai smerit nitel mintea:)
    Iata ce imi scrie un monah de la Petru Voda legat de pr Arsenie BOCA:
    nici un martor al lui yahoo nu l-ar fi atacat pe p. Arsenie Boca; vă rog să îi transmiteţi că pe p. Boca îl atacă Sfîntul Nicolae, Sfîntul Spyridon şi Sfîntul Athanasie cel Mare, care l-au dat anatemei pe Arie şi pe Wulfila, ucenicul acestuia
    a-l picta pe Wulfila cu aură, alături de Sfîntul Ierarh Nicolae, este nici mai mult nici mai puţin decît erezie
    : iar această erezie, care amestecă ereziile vechi cu Ortodoxia Sfinţilor Părinţi, are un nume foarte cunoscut: ecumenism

  44. Ioan zice:

    Mai fratilor, dar poate ca Pr. Arsenie Boca nu stia ca Wulfila era pe jumatate arian, ca doar nu a trait in epoca Internetului sa se poata documenta ca noi. Si nici nu i-a scris pe aura ca ar fi sfant.

    Oamenii mai gresesc si din nestiinta. Daca veti citi viata unui mare cuvios (antiecumenist convins) al secolului trecut veti gasi un episod smintitor legat de radiestezie. Pr. in cauza (nu era roman) pur si simplu nu stia ca radiestezia e ceva diavolesc, credea ca e un talent natural, asa cum unii oameni aud mai bine sau vad mai bine decat altii.

    La fel gasiti si in Pateric si in Vietile Sfintilor exemple de cuviosi care mai faceau greseli dogmatice dar din nestiinta, si atunci cand li se atragea atentia se indreptau. Era unul care tot timpul cand sluhea vedea un inger in altar, dar el marturisea totusi o greseala dogmatica. Atunci cand i-a atras cineva atentia, l-a intrebat pe inger, „asa este”? Ingerul a spus ca da. El atunci a zis, „de ce nu mi-ai spus pana acum”? Ingerul a zis ca „Dumnezeu a randuit ca indreptarea oamenilor sa se faca tot prin oameni”.

  45. Antonia zice:

    Si eu mi-as dori sa se infaptuiasca mai curand canonizarea Sfintilor Inchisorilor.

    Pentru slava lui Dumnezeu, pentru mantuirea aproapelui si pentru triumful Ortodoxiei.

    Dumnezeu sa-i ajute pe cei care hotarasc sa ia deciziile cele mai bune.

  46. Pingback: Avem noi duhul Ortodoxiei? | Dianora Ioana

Spuneţi-vă părerea, respectând conţinutul articolului! (Mesajele ce nu corespund vor fi şterse!)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s