Sinodul al VIII-lea Ecumenic condamnă ereziile papiste

Sfântul Fotie cel Mare şi Sinodul al VIII-lea Ecumenic

de Mitropolitul Nafpaktei şi Sfântului Vlasie, Ierotheos Vlahos

Sinodul din 879-880 d.Hr. de la Constantinopol, care a avut loc pe când Patriarh al Constantinopolului era Sfântul Fotie cel Mare – această mare personalitate patristică –, a prezentat din toate punctele de vedere o importanţă foarte mare şi un interes excepţional, cu atât mai mult cu cât acest mare Sinod a avut loc înainte de ocuparea tronului Vechii Rome de către franci şi de introducerea oficială a lui Filioque şi, desigur, înainte de întreruperea comuniunii euharistice pe care Patriarhul Constantinopolului a impus-o Papei Romei în 1009. Acesta este motivul pentru care vom analiza câteva puncte caracteristice ale Sinodului, considerat al VIII-lea Sinod Ecumenic, puncte de un interes deosebit mai ales pentru zilele noastre. În cercetarea acestei teme am citit în primul rând Actele Sinodului, atât cât s-a păstrat din ele, precum şi diferite studii teologice asupra Sinodului.

  1.  Evenimentele care au precedat convocarea Sinodului din 879-880

Sfântul Fotie cel Mare s-a urcat pe tronul Constantinopolului în anul 858, în pofida voinţei sale, după ce a fost detronat Patriarhul Ignatie, aşa cum Fotie însuşi mărturiseşte într-o scrisoare a sa către Papa Nicolae I. Susţinătorii lui Ignatie s-au adresat Papei Nicolae I cu acuzaţia că Ignatie a fost detronat pe nedrept, iar Fotie a fost înscăunat necanonic în locul lui Ignatie şi, în plus, a fost ridicat la treapta de Patriarh direct de la simplu mirean, adică hirotonia sa a avut loc „peste noapte”.

Papa Nicolae I era destul de ambiţios şi se considera cap universal al Bisericii, animat în chestiunile ecleziale de viziunile france şi anume de părerile lui Carol cel Mare. Nicolae, având aceste idei, i-a trimis o scrisoare lui Fotie şi l-a înştiinţat că nu recunoaşte alegerea sa. Astfel s-a amestecat în jurisdicţia altei Biserici, a Bisericii Constantinopolului, şi acest lucru l-a făcut prin încălcarea sfintelor canoane, de vreme ce fiecare Biserică autocefală are competenţa canonică a alegerii Întâi-stătătorului ei. Astfel, Papa Nicolae şi-a afirmat clar primatul asupra întregii Biserici, pentru că, potrivit teoriilor sale, el ar fi avut competenţa să recunoască sau nu canonicitatea alegerii Patriarhului altor Biserici.

Fotie a convocat în anul 861 Sinodul din Constantinopol, aşa-numitul Sinod I-II, şi l-a invitat pe Papă să-şi trimită reprezentanţi. Ceea ce s-a şi petrecut.

Sinodul acesta a validat alegerea lui Fotie ca Patriarh şi înlăturarea de la tron a lui Ignatie, cu justificarea că Ignatie a fost ales în mod necanonic, prin intervenţia împărătesei. Toţi cei prezenţi au semnat Actele Sinodului, chiar şi reprezentanţii Papei.

Papa Nicolae I a fost foarte nemulţumit de această decizie şi în anul 863 a convocat Sinodul de la Roma, la care au participat doar episcopii Italiei. Sinodul acesta l-a caterisit pe Fotie şi pe toţi episcopii hirotoniţi de Fotie, recunoscându-l pe Ignatie ca Patriarh canonic al Constantinopolului. Acest lucru l-a făcut, pentru că se considera Patriarh ecumenic având competenţa canonică de a interveni în treburile bisericeşti ale unei alte jurisdicţii.

Între timp, cu binecuvântarea Papei Nicolae I, au fost trimişi în acea epocă misionari franci în Bulgaria, care i-au alungat pe misionarii trimişi de Fotie ce activau acolo pentru că Patriarhia Constantinopolului avea competenţa canonică a zonei pe temeiul canonului 28 al Sinodului al IV-lea Ecumenic. Misionarii franci au înlăturat tradiţiile bisericeşti predate creştinilor Bulgariei de Biserica constantinopolitană şi au impus moravurile şi tradiţiile france şi, mai ales, au impus în cultul bulgarilor erezia Filioque care fusese consacrată de Sinodul de la Frankfurt în anul 794.

  Avem de-a face în mod clar cu un amestec necanonic într-o altă jurisdicţie bisericească, cu încălcarea Canonului 28 al Sinodului IV Ecumenic pe care l-am menţionat mai sus şi cu introducerea ereziei Filioque, potrivit căreia Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi de la Fiul.

Patriarhul Fotie, după ce a informat toate Bisericile asupra acestor teme, a convocat în anul 867 Sinodul din Constantinopol. Acest Sinod a avut loc în prezenţa Împăratului şi a multor episcopi şi, pe de o parte, l-a caterisit pe Papa Nicolae I pentru amestecul său necanonic în Bulgaria, iar pe de alta a condamnat erezia Filioque.

În acelaşi an, însă, Papa Nicolae I a murit înainte de a fi informat asupra caterisirii sale. Urmaşul său, Adrian, în anul următor, adică în 868, a convocat Sinodul de la Roma la care au participat doar episcopi din Occident, Sinod care l-a anatemizat pe Fotie şi a ars Actele Sinodului din 867.

Cititi continuarea pe Graiul orrtodox.

Acest articol a fost publicat în ANTI-ECUMENISM și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Sinodul al VIII-lea Ecumenic condamnă ereziile papiste

  1. Dinu zice:

    Nici un frate nu este crescut la manastire Petru -Voda asa cum este Parintele Iustin, nu o zic spre mandrie ci o zic spre certare ca fratilor de acolo care stau in jurul Parintelui. Lupta astazi este impotriva ecumenismului. Pe viata si pe moarte.

  2. Dinu zice:

    Pe viata si pe moarte, ca o comanda si ca un indemn pentru cei care sunt in prima linie, pentu ca ei sunt ptimi care pot sa cada, sau care in orice clipa pot cadea. Pentru acesti oameni si chiar o clipa pierduta sau clipe de ne atentie sunt foarte costisitoare.

  3. Dinu zice:

    Dumnezeu sustine, Dumnezeu da putere, Dumnezeu da viata, Dumnezeu le da pe toate iar noi judecam ca Fii ai Lui Dumnezeu si nu ca Fii a Lui cel Rau.

  4. Dinu zice:

    Nici un lucru fara de cruce, nimic fara de jertfa, nu are valoare, cu lacrimi cand vei semana cu bucurie vei culege. Un avertisment pentru poporul evreu este, DE NU VETI FACE FAPTELE TATALUI VOSTRU AVRAAM, nu sunteti Fii, Lui Avraam.SA NE AJUTE DUMNEZEU A INVATA SA TRECEM PRIN MOARTE, CA DOAR UNUL SINGUR A TRECUT PRIN EA. DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS.

  5. Lucia zice:

    Hei! Daca HRISTOS a ucis moartea, voi despre ce vorbiţi aici? Ce cereti, aia vă dă DUMNEZEU. NU cereţi moarte, ci Viaţa vesnică întru HRISTOS, şi veţi vedea minuni. În Noul Testament, EL nu porunceşte să serbăm moartea, ci să facem JERTFA DE LAUDA, adica SFÂNTA LITURGHIE. Farisei sunt cei care se prefac ca se întristează, îşi pun măşti, ca apoi, dintr-o dată, să-şi aducă parcă aminte ca A ÎNVIAT HRISTOS şi se bucură de Învierea LUI. Farisei! Asta sunt! HRISTOS A PORUNCIT: BUCURAŢI-VĂ PURUREA, rugaţi-vă neîncetat! BUCURAŢI-VĂ, nu vă smiorcăiţi fals! PURUREA înseamna, în româneşte, MEREU! Nu uneori sau din când în când. De ce mai serbaţi moartea Domnului DACĂ EL ESTE VIU? BUCURAŢI-VĂ PURUREA ! HRISTOS A ÎNVIAT şi ESTE VIU ÎN VECII VECILOR! Amin. ALILUIA!

  6. alexandru zice:

    Lucia: sora, daca n-as fi insurat, te-as pupa :) (sa nu-ti fie sminteala). In sfarsit, femeie romanca ortodoxa care aduce aminte barbatilor ca in fata dusmanului te arati la razboi ca la nunta, nu jelind de parca erai hamesit si ti-ai varsat mamaliga fierbinte in poala. Bravo!

  7. alexandru zice:

    Da-le exemplu si speriatelor de aici, ca m-a umflat rasu-plansu cand am citit pe una care zicea ca urca Dealul Patriarhiei si simtea umbra satanei ecumeniste facand nush ce. Mai avea un pic si il proclama pe Satana invingator, Doamne fereste si de gluma asta, nu mai zic s-o ia cineva in serios. Ca eu, prostul, nevrednic sa pomenesc asa ceva, cred ca in Dealul Patriarhiei, si cand o sluji la vedere un magar cu potcap, slujesc nevazuti de la Apostolul Andrei trecand prin Sf. Antim si Brancoveni si ajungand la martirii puscariilor toata armata infricosatoare care a varsat sange ca sa aiba fier nevazut sabiile ingerilor. Sa le zici mai des oamenilor ce-ai zis mai sus, ca bine ai zis.

  8. Dinu zice:

    Doamne iarta, Doamne miluieste, si ne pazeste de cel rau, sa nu se bucure vrajmasii Tai de sufletul meu.

  9. Alexandru zice:

    Dumnezeu ne da tot ceea ce ne trebuie si inca si pe deasupra cand am ajuns la maturitatea de a sti ce sa facem cu raul. Este nefolositor cel mai miraculos dar facut cuiva care nu stie nici cu binele ce sa faca…

  10. Stefan zice:

    ….oare sa credem ca intamplator a cerut Sfantul Petru sa fie rastignit pe o cruce inversa ???, oare ce a vrut sa ne spuna Dumnezeu prin gestul Sfantului Petru ???, nu cumva e un gest prorocesc ce anticipa sfarsitul bisericii de la Roma din vremurile de apoi, o inversare a ei ca sens si atitudine, o razvratire a ei fata de Dumnezeu, o anatemizare eretica a faptelor sale…….
    ….eu unul asta cred ca a vrut sa ne comunice Dumnezeu prin dorinta Sfantului Petru.

Spuneţi-vă părerea, respectând conţinutul articolului! (Mesajele ce nu corespund vor fi şterse!)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s