Testamentul lui Ionel Mota: „Nu e o mare binefacere sufleteasca pentru viata viitoare, sa fi cazut în apararea lui Hristos?… Mor cu tot elanul si toata fericirea, pentru Hristos si Legiune”

„Eu asa am inteles datoria vietii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El!”

In ziua plecarii sale spre Spania, Ion Mota a lasat in pastrarea D-lui Profesor Nae Ionescu mai multe scrisori sigilate si adresate parintilor, sotiei, copiilor cand vor fi mari si Capitanului, cu rugamintea de a fi inmanate numai in cazul mortii sale.
Urmeaza scrisorile–testament catre parinti si Capitan, pe care consiliul legionar, cutremurat si-a permis a le publica in aceasta brosurica pentru a le avea la pieptul fiecaruia dintre noi.

_____________________

Bucuresti, 22 Noiembrie 1936

Iubitii si mult incercatii mei parinti si dragi surori,

Dumnezeu a vrut sa fie asa.
Durerea e mare, imensa, o stiu. Si ma cutremur de ingrijorare la gandul ca ati avea prea putina putere s-o suportati. Dar, iubitii mei parinti, cautati sa vedeti, alaturi de durerea voastra, toata frumusetea faptei noastre: Se tragea cu mitraliera in obrazul lui Hristos! Se clatina asezarea crestina a lumii! Puteam noi sa stam nepasatori? Nu e o mare binefacere sufleteasca pentru viata viitoare, sa fi cazut in apararea lui Hristos? Astfel, pe langa durere, nu se poate sa nu simtiti si o mare inaltare sufleteasca. Dumnezeu sa va dea puterea de a purta suferinta aceasta si a o birui.
Cateva rugaminti de ordin practic: Nu lasati sa moara „Libertatea”! Din ea va putea trai familia mea…
Scumpii mei parinti, in durerea voastra, ganditi-va la ce au avut de indurat si alti parinti, ca Moscardo, care a stat de fata la telefon la impuscarea fiului sau! Si totusi nu a deznadajduit, ci a luptat si a trait, pentru a-si implini datoria!
Eu asa am inteles datoria vietii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El! De ce sa va chinuiti prea mult, cand eu am sufletul mantuit, in imparatia lui Dumnezeu?

Grija pentru familia mea sa nu va copleseasca. Dumnezeu nu o va lasa muritoare de foame. Toate se vor aranja bine.
Scumpa mea mama, sunt ingrijorat de moarte pentru raul pe care si-l va face mama prin lungile nelinisti dupa aflarea plecarii pe front, apoi de putere mamii de a rezista loviturii pierderii mele.
Scumpa mama, cu lacrimi in ochi ii spun mamii, cat si tatii, ultima mea dorinta: fiti tari, stapaniti-va durerea si traiti pentru ocrotirea copiilor mei.
A lor e nenorocirea mai mare, daca toata lumea isi va pierde puterea de rezistenta si se va frange sub povara durerii.
Macar din dragoste pentru Mihail si Gabriela, repet intr-una rugamintea mea fierbinte, de a fi tari, a fi curajosi. A avea incredere in ajutorul lui Dumnezeu, pentru suportarea nenorocirii personale materiale (caci nenorocire sufleteasca nu este).
Cat de linistit as fi eu, sa am incredintarea aceasta, ca veti fi tari. De aceea, va rog sa auziti clipa de clipa chemare mea, implorarea mea: nu va lasati rapusi! E mai rau atunci.
Si iertati-mi, scumpii mei parinti, tot zbuciumul pe care vi l-am adus in viata.
Nu l-am adus decat din dragoste de Dumnezeu si Neam, din inima curata.
Va imbratisez acum cu tot sufletul meu si sunt sigur ca-mi veti implini dorinta de a infrunta durerea cu tarie si incredere in mila lui Dumnezeu.

Al vostru mult iubitor,
Ionel
_______________________

Bucuresti, 22 Noiembrie 1936

Draga Corneliu,

Rugamintea mea – in singura mea ingrijorare pe care o am: copiii si Iridenta – e doar aceasta una:
Nu lasati „Libertatea” sa moara.
……………………….
Sunt sigur ca, deocamdata cel putin… tata (plus mici colaborari) vor putea face fata redactiei. Cat despre administratie, ea va continua pe linia trasata, asa cum e azi…
Iridenta sa nu se mute din casa „Mica”, nici din Bucuresti.
Venitul foii ii ajunge pentru trai. Iar cum D-l Gigurtu ii va face sigur o chirie redusa (i-am scris), nu va putea locui in alta parte mai ieftin. Nici nu vreau apoi sa-i mai aduc, in plus si durerea de a trebui sa-si desfaca casa. Abia si-a infiripat-o si s-o risipeasca. In nici un caz nu doresc sa se instaleze la Husi (de unde nu va putea, de altfel, sa conduca administratia caci n-are echipa de baieti de aici, invatati de mine), nici la Orastie.
Deci, totul sa ramana pe loc si sa continue ca si inainte de plecare mea…
Cu concursul tau si lasand „Libertatii” sectorul operei ziaristice pe care o implinea pana acum in Legiune, – foaia e asigurata si familia mea are din ce trai. Te rog deci ajuta „Libertatii” sa traiasca.
E de dorit ca, cu timpul, sa fi crescut un element bun ca redactor. Va fi salariat, va face cariera aici…
Mor, Corneliu, cu tot elanul si toata fericirea, pentru Hristos si Legiune. Nu cer nici rasplata, nici nimic, ci doar biruinta. Si va rog sa aveti inima pentru copiii mei.
Cu Iridenta te rog sa fii ingaduitor si iertator. Stiu ca nu va veti putea intelege totdeauna. Dar nu incerca, inutil, s-o schimbi in felul vederilor tale. Nu spun sa te interesezi de o blanda supraveghere si indrumare a lor. Dar in conflictele care stiu ca se vor ivi, fii tu cel ingaduitor. Gandeste-te la durerea si la pierderea lor, la nervii ruinati ai Iridentei si la tot ce nu se poate schimba oricat te-ai necaji. Ea incolo e econoama, cinstita, traieste numai pentru copii, e devotata si nu trebuie lovita si mai mult, chiar daca ar avea vina.
Dupa aceste lucruri personale, iata, deoarece e vorba de despartire, iti urez ocrotirea lui Dumnezeu si biruinta cat mai apropiata. Sunt fericit si mor bucuros cu aceasta multumire, ca am avut putinta de a simti chemarea ta, de a te intelege si de a te servi. Caci tu esti Capitanul! Ti-am si gresit, si ce stii si ce nu stii. Iarta-ma. N-am gresit insa niciodata nimic celei mai sincere fidelitati legionare si fidelitatii fata de tine, Capitanul. N-am facut destul pentru Legiune in ultimii ani, dar am crezut si cred in tine si fata de aceasta credinta n-am pacatuit vreodata nici in cea mai ascunsa cuta sufletului meu (chiar daca uneori mai criticam cate ceva, cu buna credinta, ca de pilda lipsa ta de atasament fata de forme si contabilitati, care aduc adeseori mari neajunsuri de fond).
Si sa faci, mai Corneliu, din tara noastra o tara frumoasa ca un soare si puternica si ascultatoare de Dumnezeu!
Traiasca Legiunea!
MOTA
Eu voi scrie in Spania 200-300 articole pe care le las spre a aparea timp de 5-6 ani cate unul in fiecare numar al foii, postum. Aceasta va face foaia si mai cautata. Alte indrumari am lasat in scrisoarea catre Iridenta.

__________________

O scrisoare a lui Ion Mota catre parintii sai, scrisa de pe vapor in drum spre Spania si doua articole pentru ziarul „Libertatea” scrise pentru romani; poate intre doua atacuri.

SCRISOAREA LUI ION I. MOTA CATRE PARINTII SAI

Pe vaporul „Monte Olivia” spre Portugalia – 1 Decembrie 1936

Iubiti parinti,

Suntem de patru zile pe un vapor, iar maine debarcam la Lisabona, in Portugalia, de unde apoi plecam in Spania…
…Desigur ati aflat ca dorim sa luam si noi parte catva timp la lupte, cam o luna de zile, caci pe atat ne-a tarmurit Corneliu termenul, fiind vorba de un semn viu de unire crestina a inimilor a doua neamuri.
Cea mai mare grija si tulburare sufleteasca a mea, in acest admirabil si maret drum, este grija de scumpa mama si iubitul tata.
Ma tem ca prea va veti lasa coplesiti de ingrijorari si, negresit, dupa o viata destul de incercata, numai asemenea poveri sufletesti nu ar trebui sa mai aveti. As fi cel mai fericit sa pot avea de la iubitii parinti o veste ca grijile mele nu sunt intemeiate si ca, razimati pe dragostea pentru Cruce si crestinatate, gasiti indestulatoare putere sufleteasca pentru a putea purta grija aceasta ce nu se poate inconjura, dar a fi chiar multumiti ca fiul vostru se afla pe un asemenea drum de onoare si de datorie…
La riscul nostru, la jertfa noastra din dragoste pentru Hristos, vom fi fericiti a afla ca si ai nostri iau parte prin barbatia de a trece prin cateva zile grele si a nu se lasa coplesiti, caci ar parea ca ne-au facut sa uitam datoria noastra catre Dumnezeu, in al carui obraz se trage azi cu mitraliera si datoria fata de neamul nostru, a carui soarta atarna si ea atat de mult de lupta hotaratoare care se desfasoara azi in Spania…
Nelinistea mea e mai mare pentru parinti, caci Iridenta fiind mai tanara si mai voinica fiziceste, tineretea o ajuta sa treaca mai usor zbuciumarile si greutatile pe care le sporeste adeseori inchipuirea…
Sunt foarte bucuros ca ea, care la plecarea mea banuia lucrurile acestea, a fost curajoasa, vazand ca isi stie stapani simtamantul, pentru a se implini datoria…
Trebuie sa mai adaug, spre a inlatura orice judecati gresite, ca au n-am fost trimis de nimenea in Spania ca sa i se faca vreo raspundere pentru asta, ci eu singur am avut, cel dintai, gandul si dorinta de a lua parte la aceste lupte, pentru care am cerut si am primit aprobarea sefului nostru, marginind el aceasta aprobare la numai o luna de zile. Niciodata n-as fi primit sa fiu inlocuit prin altcineva, caci sufletul meu imi cerea si-mi cere implinirea acestei datorii, pe care am si dus-o la implinire. Nu e adevarat, ce spuneau unii, ca ramas in tara, puteam fi mai de folos si eu si sotii cati am luat acest drum, – luptei de acasa. Biruinta morala pe care noi o vom castiga in Spania, – cu orice jertfe, – va fi mai mare pentru lupta nationala, deci tot ce-am mai putea face in restul vietii noastre, ba si dincolo de ea… Acesta e adevarul.
Pe la inceputul lui Februarie, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom porni inapoi spre casa…
Inca o data va rog din tot sufletul, sa nu va lasati prada ingrijorarii. Omul doar nu a fost nascut pentru a trai numai decat un numar nu stiu cat de ani, – ci pentru a se apropia de Dumnezeu prin faptele vietii sale!
Va sarut mainile cu toata dragostea si va rog, nu-mi tagaduiti fericirea de a va sti curajosi si senini, primind barbateste si cu taria pe care ti-o da credinta in Dumnezeu, toate greutatile cu care Dumnezeu a cinstit familia noastra, cerandu-I sprijinul ei pentru implinirea dreptatii si a Dumnezeiestii Lui asezari…
Va imbratisez cu mare dragoste, multumire si recunostinta, pentru toate jertfele sufletesti si materiale, pe care o viata intreaga, neintrerupt le-ati facut pentru noi si pentru sufletul nostru…

Al vostru iubitor,
Ionel

Acest articol a fost publicat în Pentru Mantuire, Pentru neam si tara și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Testamentul lui Ionel Mota: „Nu e o mare binefacere sufleteasca pentru viata viitoare, sa fi cazut în apararea lui Hristos?… Mor cu tot elanul si toata fericirea, pentru Hristos si Legiune”

  1. patrioti adevarati

  2. Mos Ioan zice:

    „Eu asa am înteles datoria vietii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El!”

    „Se tragea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Se clatina asezarea crestina a lumii! Puteam noi sa stam nepasatori?”

    „Mor, Corneliu, cu tot elanul si toata fericirea, pentru Hristos si Legiune”.

    „Sunt fericit si mor bucuros cu aceasta multumire, ca am avut putinta de a simti chemarea ta, de a te întelege si de a te servi. Caci tu esti Capitanul!”

    „Si sa faci, mai Corneliu, din tara noastra o tara frumoasa ca un soare, si puternica si ascultatoare de Dumnezeu!”
    Traiasca Legiunea!
    Mota

    Când Spania nationalista a fost asaltata de hoardele comuniste satanice, când se clatina fundamentul crestin al lumii, Capitanul Corneliu Zelea Codreanu a desemnat o echipa de legionari pentru a pleca în Spania. Echipa era formata din . Ionel Mota, Vasile Marin, Generalul Gheorghe Cantacuzino, Ing.Gheorghe Clime, Neculai Totu, Preot Dumitrescu – Borsa, Banica Dobre, Printul Alecu Cantacuzino.
    Toti au plecat sa lupte împotriva hidrei comuniste însetata de sângele crestinilor. Bravii nostri legionari au luptat pentru Hristos si pentru Cruce! Ionel Mota si Vasile Marin si-au lasat vietile lor tinere pe câmpiile de la Mahadajonda, luptând împotriva dusmanilor Crucii!

    Vasile Marin a spus: ” Am facut-o ( am luptat) pentru Spania ca si cum as fi facut-o pentru Tara mea!”

    Sa-i pomenim astazi si în fiecare zi, în rugaciunile noastre, pe acesti Sfinti care si-au dat viata pentru Hristos, sa-i pomenim pe toti legionarii care l-au iubit pe Hristos si Neamul Românesc mai mult decât propria lor viata!
    Când facem Parastase pentru ai nostri sa-i trecem în Pomelnic si pe eroii nostri de la Mahadajonda si pe toti legionarii în frunte cu Capitanul! Caci toti acestia sunt tot ai nostri, ai Neamului din care ne tragem!
    Vesnica lor Pomenire!

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

  3. Pr Timotei zice:

    Traiasca Legiunea si Capitanul

    MITROPOLITUL NICOLAE AL MESOGHEEI
    ÎN CAZUL PĂRINTELUI EFREM:

    “Temnitele sunt slava Bisericii”

    “Temnitele sunt slava Bisericii” declara mitropolitul de Mesogheea jurnalistului site-ului rusesc Pravmir. Mitropolitul este unul din personalitatile marcante ale Bisericii Greciei. Dupa ce initial a studiat la Facultatea de Fizica a Universitatii din Salonic, Astrofizica la Harvard si Inginerie Mecanica la MIT, a urmat apoi Teologia la Colegiul Sfanta Cruce din Boston si la Facultatea de Teologie din Salonic. Devenit monah in 2003, a slujit la metocul manastirii Simonos Petras timp de 15 ani. Devenit mitropolit al diocezei de Mesogheea, este membru al Comisiei de Bioetica de pe langa Sfantul Sinod al Bisericii din Grecia. Va propunem aici traducerea in română a interviului.

    – Inaltpreasfintite, tocmai ce v-ati intors de la inchisoarea ateniana Koridallos, unde a fost incarcerat egumenul manastirii Vatopedi, egumenul Efrem. Cum se simte parintele Efrem, in ce stare sufletească se gaseste?

    – Am urmarit de la inceput toate evenimentele care s-au derulat in jurul personalitatii arhimandritului Efrem. Cand am aflat de decizia intemnitarii sale, m-am cutremurat. I-am telefonat imediat si am fost convins de faptul ca se gasea intr-o stare psihologica magnifica. I-am vorbit si ziua urmatoare, in ajunul Nasterii Domnului. Pe parcursul acestei conversatii, am resimtit – fara indoiala ca oboseala serii se facea simtita – ca era descumpanit si nu stia ce sa faca. Cum se întâmplă mereu in astfel de situatii, persoanele din jur incep sa dea sfaturi diverse si se ajunge la confuzie. In plus, din cauza vremii urâte, vaporul nu putea sa iasa în larg pentru a ajunge la egumen, in Muntele Athos. Pentru a ajunge la politie, parintele Efrem era, asadar, nevoit sa mearga pe uscat, drum cu multe dificultati. I se aduceau argumente sa se intoarca la manastire. Nu era, i se spunea, niciun motiv sa se grabeasca, mai ales in absenta mandatului autoritatilor juridice! Parintele Efrem a incuviintat. Intors la manastire, astepta sosirea politiei si mandatul de arestare. Toate acestea s-au adaugat diabetului, cauzandu-i probleme de sanatate. Este uimitor ca toti medicii l-au sprijinit. Nici chiar politia nu a exercitat asupra lui o presiune puternica. Alaltaieri trebuia transferat la Atena si i-au permis sa imi telefoneze din masina si era o masina obisnuita, nu una de politie. A fost transportat fara catuse si in absenta unor metode similare… Eu l-am asteptat la Atena si am mers impreuna la seful Serviciilor de Securitate, care a aratat toata intelegerea fata de aceasta situatie. Politia s-a adresat egumenului intr-o maniera exceptionala, cu un mare respect. Noi am ramas cu el in cladirea centrala a politiei din Atena pana seara tarziu. Ofiterii superiori il salutau pe parintele Efrem si ii cereau binecuvantarea, unii isi aduceau chiar si copiii, care plangeau. Singurii care credeau in vinovatia arhimandritului Efrem erau cei care au semnat mandatul de arestare.

    – Sunt numerosi cei dintre noi care au vazut imaginile (http://www.orthodoxie.com/2011/12/une-vid%C3%A9o-sur-une-manifestation-de-soutien-%C3%A0-larchimandrite-ephrem-de-vatop%C3%A9di-lors-de-son-arriv%C3%A9e-%C3%A0.html ) filmate pe data de 27 decembrie pe o strada din Atena: oamenii l-au primit pe arhimandritul Efrem scandand “Axios, axios!”[vrednic este!]…Ati fost prezent?

    – Am vazut toate acestea cu proprii mei ochi! Oamenii au aflat prin internet unde si cand avea să fie adus parintele Efrem si au venit sa ii marturiseasca sustinerea. Era foarte emotionant. Multi plangeau, cantau imnul Nascatoarei de Dumnezeu « Cuvine-se cu adevarat sa te fericim… », altii strigau ”Axios”… Parintele Efrem a fost urcat in cladirea centrala a politiei. Eu ma aflam in interior impreuna cu politisti de rang inalt, care l-au primit pe parintele Efrem asemenea unui staret atonit. A dormit in cabinetul sefului administratiei securitatii, un functionar superior care si-a amenajat camera in cel mai bun mod posibil! În ziua urmatoare, politia se ocupa de el ca de parintele ei duhovnicesc, si ii pregatea plecarea spre inchisoare. Moralul arhimandritului Efrem era foarte bun. In conversatia noastra, i-am spus ca temnitele sunt slava Bisericii. Hristos Insusi a fost intemninat, la fel si apostolul Petru, apostolul Pavel si ceilalti apostoli si mucenici, si au petrecut mult timp in inchisori. Rusia, pe care egumenul a vizitat-o cu putin timp inainte de aceste evenimente, a facut sa iasa dintre peretii inchisorilor ei multi oameni sfinti. Am evocat deja aceasta canalului TV SKAI. I-am amintit parintelui Efrem ca sfantul Luca al Crimeei (chirurg si marturistor al epocii sovietice) si-a aratat sfintenia in inchisoare Lubianka din Moscova. Si tot in aceste zile de care vorbim, arhiepiscopul Ioan al Ohridei (in fosta republica iugoslava Macedonia) este intemnitat pentru a 3-a oara in conditii atroce – i-au luat rasa si a fost pus intr-o celulă cu 30 de criminali care i se adresau extrem de dispretuitor.

    Intre timp, parintele Efrem este adus la locul său de detentie, inchisoarea Koridallos, in ”bratele” politiei… Egumenul dispune de o celula pentru el singur. Sigur, este putin deosebit sa se gaseasca asa ceva in inchisoare, dar s-a cautat sa i se creeze conditiile cele mai favorabile. Am fost astazi la el si credeam ca il voi gasi incordat dupa o prima noapte in inchisoare. Dar l-am regasit iar intr-o buna dispozitie. Cu siguranta, cu inima indurerata, dar de asemenea cu rabdare, demnitate si credinta. Si, de asemenea, in rugaciune. Cativa dintre prietenii si fratii sai au fost autorizati sa-l vada astazi. Intre ei se aflau parinti de la Vatopedi, avocatul si eu insumi. Maine va veni egumenul manastirii Simonos Petras, parintele Elisei.

    Cred ca este o incercare enorma pentru parintele Efrem si, pentru noi, o nenorocire si o durere adanca. Dar cel ce are constiinta curata, care este cuvios, are sustinerea poporului, si Domnul nu il va abandona. Sper ca El sa nu ne abandoneze nici pe noi!

    – Inaltpreasfintite, exista un proverb rus care spune « nu iese fum fara foc ». Care sunt cauzele ce au provocat envenimentele actuale ? Puneti, va rog, ”punctele pe i-uri”

    – Cu placere! Cu siguranta, nu sunt un specialist, dar in masura informatiilor mele, ma voi stradui sa va explic ce s-a intamplat. In decembrie 1987, am revenit in Grecia, putin inainte de Craciun, dupa mai multi ani in Statele Unite. 40 de zile mai tarziu, am plecat in Muntele Athos, unde am petrecut 6 luni alaturi de staretul Paisie (Eznepides, +1994). I-am spus: “Parinte, indata ce ma regasesc si sunt pregatit, as vrea sa intru in manastire”. In acel moment, am simtit in sufletul meu dorinta sa vizitez manastirea Vatopedi. Va asigur ca situatia era tragica. Niciun om normal nu putea sa ramana acolo. Manastirea era o ruina. Sapte calugari vietuiau acolo, dar le era foarte greu sa mentina o viata duhovniceasca. In ajunul plecarii mele, a sosit parintele Efrem impreuna cu 15 tineri monahi. Au venit in conformitate cu decizia Patriarhiei Constantinopolului si au inceput treptat sa restaureze manastirea. Primul lucru, de inteles, a fost sa gaseasca fonduri pentru restaurarea manastirii si sa o repuna in ordine. Biblioteca, arhivele, sfintele odoare ale bisericii, totul era dispersat in diverse parti. Parintele Efrem a inceput, impreuna cu monahii sai, sa examineze si sa puna in ordine aceste documente. In pivnita manastirii, monahii au gasit o suta de saci cu documente vechi pretioase, aruncate ca niste gunoaie. A iesit in evidenta ca manastirea dispunea de mari proprietati.

    ¬Dar cum, se poate considera, pe baza acestor documente vechi, ca actul de proprietate este inca valid?

    – Este la fel ca in toata Europa. Intre aceste documente au fost descoperite decrete ale imparatilor bizantini, reintarite de autoritatile turcesti, inca o data dupa eliberarea Greciei si la inceputul secolului al XX-lea. Vatopedi s-a adresat unui mare cabinet de avocati pentru a repune in ordine aceste documente şi a intra in posesia acestor bunuri pe o baza legala. Nimeni nu se indoia de validitatea acestor documente referitoare la proprietati. Anumiti ministri si-au oferit ajutorul in indeplinirea formalitatilor referitoare la proprietatile imobiliare. Toate aceste se petreceau in anii 90. Si au continuat pana in 2003. Pe parcursul acestui proces, au aparut probleme cu cei care se instalasera pe proprietatile manastirii, fara fundament legal, si care le exploatau. Astfel, vechiul guvern a propus – nedorind sa expulzeze acesti oameni din locurile unde traiau, ceea ce putea provoca nemultumire in randul locuitorilor – ca asa-zisele proprietati sa ramana acestora din urma, dar si ca manastirea sa primeasca in schimb bunuri in alte locuri. Manastirea nu a vrut, dar pana la urma a dat dovada de intelegere si a acceptat aceasta tranzactie.

    In 2008, spre uimirea tuturor, s-au gasit persoane care au declarat ca valoarea totala a bunurilor imobiliare date manastirii Vatopedi era superioara bunurilor ce apartineau manastirii pe baza hrisoavelor bizantine. S-a declarat ca manastirea a inselat functionarii si ca hrisoavele bizantine, firmanele turcesti, deciziile din 1922 si 1933 nu mai sunt valabile in zilele noastre. Se urmarea atingerea a doua scopuri. Primul era lovirea ministrilor si functionarilor ce ocupau posturi inalte, care au sustinut aceste documente, urmarind in final rasturnarea guvernului. Al doilea era aducerea unei lovituri Bisericii, zicandu-se : “pentru ce atatia bani pentru manastire!”. S-au initiat procedurile. Tribunalul grec a decis sa exonereze politicienii… Guvernul a cazut si nimeni nu suspecta ca in final parintele Efrem va fi declarat vinovat. Este un adevar simplu, clar pentru un spirit liber, dar de neinteles pentru o inima lovita de ura.

    S-a declarat ieri ca motivul inchiderii parintelui Efrem nu era vina sa, ci faptul ca era “periculos”. Cum poate fi periculos un om care, timp de trei ani si jumatate, dupa ce scandalul a izbucnit, nu a facut nimic gresit. In tot acest timp nu a fost periculos, dar a devenit brusc si a trebuit dus la inchisoare urgent. Ce ar putea face el? Sa vanda inca o data lacul [obiectul litigiului], sa gaseasca alt lucru de vandut, sa plece in Rusia si sa nu mai revina…? Mandatul mentiona: “Pentru ca are o inclinatie spre activitatea criminala…”!!! Cu adevarat, este tragic! Este o absurditate completa! Am spus jurnalistilor astazi: “Judecati voi insiva, daca un om este inclinat spre criminalitate… Cine ne-o va zice? Un oarecare judecator sau cei 120 de parinti care si-au incredintat vietile lor acestui om, sau acei europeni care l-au recompensat pentru munca depusa în restaurarea manastirii? Poate zecile de mii de greci care au avut parte de ospitalitatea manastirii Vatopedi ne vor zice un lucru ca acesta? Sau milioanele de rusi afectati astazi de cele intamplate?” Iata adevarul. Restul nu este decat minciuna si pacat.

    In Biserica, noi nu cautam adevarul nostru. Marturisim adevarul si nadajduim ca Domnul nu ne va lasa. Va asigur ca cei trei tineri din cuptorul din Babilon nu se rugau ca focul sa se stinga, ci se pocaiau in fata lui Dumnezeu pentru pacatele altora si slaveau pe Domnul, iubirea Sa si maretia Sa. Dumnezeu ar fi putut face un lucru mic: sa stinga cuptorul si sa-l arda pe Nabucodonosor. Dar a facut un lucru mare: a lasat cuptorul sa arda, in timp ce tinerii erau racoriti de catre inger. Uneori Domnul face lucruri mici, alteori face lucruri mari. Doar El Insusi alege cum sa actioneze!

    – In Rusia exista o perceptie diferita asupra a ceea ce s-a intamplat la manastirea Vatopedi. Se aduc in fata cauze ale “scandalului” din cele mai diferite si mai plauzibile. Care sunt acestea, din punctul dumneavoastra de vedere?

    – Personal, ma gandesc ca asa-zisul “scandal Vatopedi” a fost provocat exclusiv cu scopuri politice. Acest lucru este confirmat de faptul ca, pana in prezent, nu a fost adusa nicio dovada a vinovatiei manastirii Vatopedi. Se evoca doar speculatii. Cred ca acest scandal urmareste doua scopuri: rasturnarea vechiului guvern si lovirea Bisericii. Pentru acest motiv, tineti cont voi insiva: niciunul dintre functionarii, despre care se spune ca ar fi “vinovati”, nu este adus sa raspunda in fata magistraturii, si niciunul dintre ei nu a aparut inaintea tribunalului. Aceasta atitudine patimasa si rautacioasa a anumitor persoane este cea care l-a adus pe egumenul Efrem in inchisoare. Si ma gandesc ca vocea sfanta si duhovniceasca, pe care noi o auzim venind din Rusia, dinspre fratii nostri rusi, spre aducerea noastra aminte, acopera angoasa poporului grec si a Bisericii Eladei. In Grecia, noi nu stiam ce inseamna inchisoarea si nedreptatea. Incepem putin cate putin sa invatam acum. Dar voi ati invatat deja prin istoria voastra ce inseamna sa fii in inchisoare din cauza unei acuzatii nedrepte. Din acest motiv, va suntem recunoscatori pentru aceasta marturisire. Ati aratat nu numai dragostea voastra catre Biserica noastra si parintele Efrem, dar ati umplut golul nostru: ceea ce noi nu am facut, ati facut voi insiva.

    In acest moment, doua sfinte simtaminte imi covarsesc sufletul. Primul este durerea pentru condamnarea nedreaptă a parintelui Efrem (si din acest motiv cred ca cine se afla de partea sa, se gaseste aproape de Hristos cel rastignit). Al doilea este sentimentul de mare bucurie si recunostinta fata de Biserica sora rusa. Ati facut mai mult decat asteptam si cu mult mai mult decat ceea ce meritam. Este adevarat!

    – Potrivit postului de radio al Mitropoliei Pireului, banii stransi in Rusia cu ocazia pelerinajului cu Braul Maicii Domnlui, au fost dati Statului de catre parintele Efrem. Este adevarat?

    – L-am intrebat astazi: Ce s-a intamplat cu banii? Si parintele Efrem mi-a raspuns: “L-am informat deja pe arhiepiscopul Atenei ca, in calitate de prima contributie de binefacare, am donat statului o suma de 120 000 euro”. Alte donatii sunt prevazute pe viitor. Nu pastreaza nimic pentru manastire, daca banii nu sunt necesari. Manastirea are nevoie doar de dreptatea dumnezeiasca.

    Noi traim azi in Grecia zile dificile. Ce credeti ca asteptam noi de la Biserica rusa? Nu banii care ne sunt necesari, ci dragostea si intelegerea reciproca. Sa stiti aceasta : se intampla ca politicienii nostri sa aiba probleme in relatia cu Rusia, dar poporul iubeste Rusia. Ii simtim pe rusi ca fiind fratii nostri. Priviti acest engolpion, provine din Rusia, aceasta icoana a Maicii Domnului, provine din Rusia, vedeti aceste carti… Totul este rusesc.

    – Pe forumurile rusesti, exista declaratii conform carora arhimandritul Efrem este persecutat acum pentru ca a adus Braul Maicii Domnului in Rusia..

    – Imi vine greu sa cred. Rautatea fata de persoana parintelui Efrem a fost “cultivata” pe parcursul anilor cu motivatia de a face rau Bisericii. Dat fiind ca o lupta sistematica este dusa in Grecia contra Bisericii, iata ce au gasit ei ca motiv: “Manastirea are bani, trebuie sa ii dea inapoi, dar nu vrea sa o faca…” Toate acestea au rezultat in atacul impotriva parintelui Efrem.

    ¬- O acuzatie serioasa infruntata de manastirea Vatopedi o reprezinta atractia exagerata fata de proprietati, bunuri. Cum ati putea sa o comentati?

    – V-as zice ca eu, personal, sunt pentru o Biserica saraca. Dar una este “Vatopedi este bogat” si altceva “parintele Efrem este bogat”. Parintele Efrem duce o viata foarte modesta. La sosirea lui în manastire [ca egumen], aceasta se gasea intr-o stare oribila, intr-o stare de distrugere similara bisericilor voastre rusesti de acum douazeci de ani. Parintele Efrem s-a straduit sa recupereze proprietatile care apartinusera inainte manastirii, cu gandul de a face sa renasca aceasta capodopera pe care o vedeti astazi. De aceea, el a primit in Europa premiul pentru cea mai buna restaurare a unui monument al culturii spirituale. Monahii din Vatopedi vietuiesc in simplitate monahala. Acum trei ani, am dat acest exemplu unui canal de televiziune: “In loc sa veniti la mine pentru un interviu si sa spuneti : , luati-va camera si filmati chilia parintelui Efrem. Apoi, filmati chilia mea, apoi camera unui jurnalist. Daca chilia parintelui Efrem este mai luxoasa decat a mea, eu imi dau demisia imediat din rangul meu de mitropolit, in direct”. Am vrut sa se inteleaga ca ei ar trebui sa vada ca chilia parintelui Efrem era mult mai saracacioasa decat “palatele” lor. Ei au ras, au intrerupt secventa si au dat publicitate.
    Noi credem intr-o Biserica traitoare in asceza, intr-o Biserica marturisitoare,¸ intr-o Biserica slavita prin crucea ei. De asemenea, cu simpatie si dragoste pentru parintele Efrem, sufletele noastre se umplu de bucurie, pentru că Domnul slaveste Biserica in Grecia in egala masura. Din acest motiv, noi cerem poporului rus sa se roage, nu pentru eliberarea arhimandritului Efrem, ci pentru ca noi toti sa ajungem la adevarul lui Dumnezeu. In partea de sus a crucii noastre ortodoxe este scris: “Imparatul Slavei”. Crucea este slava Bisericii. Dar noi asteptam o alta slava – aceea a Invierii. Pentru aceste rugaciuni, noi va suntem recunoscatori, pentru ca nu ne “scoateti” numai din inchisoare, dar si ajutati credinta noastra sa devina mai curata.

    – Ajuta criza actuala grecilor sa se intoarca la Dumnezeu?

    – Ar putea sa contribuie! In aceste zile, am trait o minune: am decis sa impart tot ce se gasea in casele si depozitele mitropoliei. Într-adevăr, am impartit tot ce am putut. Dupa aceea, oamenii ne-au adus mult mai mult decat ce impartisem noi: bani, produse alimentare, si, cel mai important, credinta lor. Nadajduiesc ca daca Biserica va ramane la un nivel inalt, credinta va fi revigorata, bisericile se vor umple. In acelasi fel in care minunea Rusiei ortodoxe contemporane “a murit” timp de 75 de ani de regim comunist si de persecutii, dupa care i-a urmat inflorirea credintei. La fel este si la noi. Acum, in vremea acestei incercari, gasim, sper eu, adevarata credinta. Timpul persecutiilor a inceput deja in Grecia. Vi-l puteati imagina pe parintele Efrem in inchisoare in urma cu doar cativa ani? Nu as fi mirat sa vina si randul meu (zice mitropolitul razand)! Va cer rugaciunile!

    Traducere : Frăţia Ortodoxă Misionară « Sfinţii Trei Noi Ierarhi »

  4. Cristian2 zice:

    @Timotei spune :

    „Traiasca Legiunea si Capitanul ” (voia sa spuna : Traiasca Timotei si PUTIN) si proteza i se intoarce, in gura, de groaza ca Ionel Mota ar putea sa’i dea, din ceruri, un bobârnac atât de vârtos c’ar ateriza direct in putina lui Putin. Si toata lumea stie ce tandru e pumnul (si, mai cu seama, pumnalul) ortodocsului Kremlinal. De mult nu’l mai agreeaza pe Timotei care, in ciuda faptului ca se serveste liber din rezerva de aur a KGB (hulei), prea foloseste ata groasa sa’i coasa un costum cât mai acceptabil de abil prezidentiabil (dar la cap debil). Mai ales ca se apropie alegerile cele mari, ca Moscova coboara in strada ca niciodata si ca democratului Medvedev si superdemocratului Putin le’a intrat putin frica in oase (vorbesc de oasele lor, nu ale bietilor ceceni, zdrobite de bietii (dar si betii) rusi la ordinul lui PUTIN).

    Ma asteptam de la smeritul si scolitul Tim ateu (mai dogmatic ca oricine si tepos si maracine) sa’i mitralieze pe martirii nostri ortodocsi cazuti pe câmpul de lupta pentru apararea lui Hristos, a Spaniei si a României si sa deschida un foc nimicitor impotriva celor ce s’au jertfit pentru eretici.
    Nu ca limba lui isteata (pe care scrie, cu litere groase, KGB !) n’ar sari sa ne faca, si aici, greata,
    dar trebuie sa respecte ordinele si acum prioritatea este salvarea lui Putin de mobilizarea fratilor nostri rusi si de temnita, ce este slava pentru biserica, dar pedeapsa crunta si dreapta pentru ucenicul sângeros si demonic al tatucului popoarelor.
    Sigur sunt milioane de rusi buni afectati de ce i se intâmpla egumenului Efrem, dar nu Patriarhul KGBist, nici PUTINeiul antihrist interesati doar de putere si slava lumeasca.

    Ureaza’i, Tim ateul nostru drag :

    Traiasca PUTIN in gulag !

  5. Cristian2 zice:

    Frati cazuti, luptând pentru Hristos
    In lutul spaniol, pe câmpul de onor,
    Voi sunteti vii in cer, de voi ne este dor,
    Si patria eterna va cinsteste duios !

    Raiul e verde, sus, si soarele de aur,
    Sufletul vostru liber vegheaza peste noi,
    Veniti din nou acasa, ca niste calde ploi
    Menite sa’nfloreasc’al vesniciei laur !

    Frati iubitori de Cruce si de Neam
    Pilda de vitejie si inima de sfinti,
    Ruga va inaltam, pe’altarele fierbinti,
    Coborâti peste tara, dumnezeesc balsam !

    Traiasca Legiunea si Capitanul !

    Traiasca România eterna !

  6. emilian zice:

    Traiasca ROMANIA LEGIONARA! Romanul absolut e legionar. Ionel Mota si Vasile Marin doi romani absoluti.

  7. emilian zice:

    Ionel Mota! Prezent! Vasile Marin! Prezent!

  8. Nenea Tache zice:

    Ar fi cazul sa intervenim pentru drepturile crestinilor in Orientul Mijlociu! Romania ca stat. Daca Mota si Marin au murit in Spania in lupta contra comunistilor, oare nu ar trebui sa mergem si noi in apararea coptilor si bisericilor lor arse de musulmani in Egipt? Macar de ar interveni oficial statul roman…

Spuneţi-vă părerea, respectând conţinutul articolului! (Mesajele ce nu corespund vor fi şterse!)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s