Recenzie: Patericul egiptean, editat la Manastirea Petru Voda

Desavirsirea se porunceste intregii existente crestine, nu doar unui aspect ei. Duh, sens, litera. De aceea era nevoie de o editie a Patericului in care armonia unitara a Cartii Duhului sa nu mai fie umbrita de nici un neajuns. Momentul duhovnicesc al aparitiei lui este ca o troita de lumina aparuta la rascrucea dintre criza nihilista a lumii si intensitatea fara precedent a luptei duhovnicesti in care omul, cu puterile sufletului vlaguite, are nevoie de regasirea isihiei, a dragostei fratesti, a esentelor inaripate ale vietii crestinesti. O carte acronica pentru iesirea din orice fel de criza.

Desavirsirea se porunceste intregii existente crestine, nu doar unui aspect ei. Duh, sens, litera. De aceea era nevoie de o editie a Patericului in care armonia unitara a Cartii Duhului sa nu mai fie umbrita de nici un neajuns. Momentul duhovnicesc al aparitiei lui este ca o troita de lumina aparuta la rascrucea dintre criza nihilista a lumii si intensitatea fara precedent a luptei duhovnicesti in care omul, cu puterile sufletului vlaguite, are nevoie de regasirea isihiei, a dragostei fratesti, a esentelor inaripate ale vietii crestinesti. O carte acronica pentru iesirea din orice fel de criza.

Simplitatea contemplata naste simplitatea formei, iar inaltimea sensului da prin simpla atingere forta transformatoare de suflet, precum este scris: Dumnezeu va da cuvint celor ce vestesc cu putere multa”. Apoftegmele Parintilor sint cele mai simple si totusi cele mai multivalente forme literare ale scrierilor duhovnicesti. Formele simple sint marturia puritatii contemplarii, si sint cel mai puternic antidot impotriva uitarii care ucide sufletul.

Simplitatea este, in viata sfintilor pustiei, marturia unei totale si sfinte intrepatrunderi a fiintei umane cu lucrarile Duhului Sfint, prin care fiinta lor zboara deasupra nemarginirii. Descatusata de obiectele gindirii precum trupul de cele ale doririi, desfatindu-se de privelistea marii de sensuri pure precum sufletul de pacea nepatimirii, se cuprinde de lumina taborica ce izvoraste inimii unirea cu Dumnezeu dupa har. „Nu va faceti copii cu intelegerile, ci cu rautatea fiti prunci, iar cu intelegerile faceti-va desavirsiti”. Asa cum saracia cu duhul nu este a nu avea duhul, ci a nu avea ceva fara-de-Duhul, simplitatea nu este opusa felurimii, ci este sursa ei transcendenta si fara-de-inceput. De aceea, lucrarea contemplatiei nu porneste de la simplitatea mintii, ci ajunge la ea, ca la o culme a plinatatii Vietii din al carei prisos graieste. Daca puterea cuvintatoare suie de la felurit la simplu, ne-vointa pogoara voia de sine catre implinirea smereniei – lepadarea-de-sine – felurind fapta minunata, caci pentru a se patrunde de simplitate si fapta are trebuinta a se „boteza” cu apele Duhului, ca sa primeasca puterea marturisirii. Astfel Patericul este o tilcuire a Evangheliei atit pentru contemplatie cit si pentru faptuire.

Deasupra apelor gindirii Duhul se poarta, deschizind raiul cu pretul unei clipe de sinceritate si omului modern, acest tilhar rastignit pe crucea unei lumii atee si grabit in toate. Cu un singur cuvint (ca de pilda: “Toata viata omului o zi este la cei ce ard de dor”), Batrinii pustiei, departe de cele ce se trec si intru cele ce in vesnicie se petrec, de peste veacuri si totusi atit de aici si acum, deveniti cuvinte ale Vietii, si duhuri sfintitoare, si Tatalui fii, vin sa inchipuie innoit si sfint pe cei ce se impartasesc prin ei de Cel pururea Acelasi, Iubitor si Simplu.

Completat cu acrivie dupa originalul elin, dupa cele mai exigente editii si mai valoroase manuscrise, Patericul egyptean editat la Manastirea Petru Voda si aparut la Editura Sofia in ultimele zile ale anului 2011 se daruieste cerului si pamintului rominesc prin traducerea (din 1828) unui sfint parinte, Cuviosul Pafnutie Dascalul de la manastirea Neamt, ucenic al Sfintului Paisie, in cea mai frumoasa forma a limbii romane, intr-un moment in care continuarea ostenelii duhovnicesti incepute de Sfintul Paisie este de mare trebuinta, si in care textele sfinte arareori mai vad lumina tiparului fara a fi filtrate de duhul lumesc.

Iar spre o si mai desavirsita bucurie si folos duhovnicesc, monahi iubitori de sfinti l-au impodobit si cu icoane scrise si pictate, pastrind acelasi duh ascetic, si armonizindu-se intr-un mozaic unitar si luminos, ca nimic sa nu lipseasca cinstirii cuvenite sfintilor. Multi dintre ei au astfel, alaturi de apoftegme, adnotate filologico-istoric si lamurind intregul lor, o „Viata” si o icoana, toate cu buna mireasma a prea-iubitei pustii atit de roditoare de fii duhovnicesti, precum este scris: „Bucura-te, cea stearpa, ceea ce nu nasti, izbucneste si striga, ceea ce n-ai durerile nasterii, ca multi-s fiii celei pustii, mai multi decit ai celei ce are barbat!” , ca o mireasa fara-de-prihana in toate – dogma curata, compozitia iconica a colectiei, acuratetea traducerii, synaxarul, icoana byzantina. Ca o icoana a istoriei Patericului in istoria mintuirii, „Postfata” ofera cea mai patrunzatoare si mai bine informata viziune tiparita pina acum asupra acestui subiect, dupa cuvintul Domnului: „Carturarul care se invata intru imparatia Cerurilor, asemenea este omului stapin al casei, care scoate din vistieria sa noi si vechi.”

Munca de restaurare a icoanei lumii este a fiecarui ortodox, ca parte a Trupului lui Hristos, dar a monahului mai cu seama, ca „inger al Lui care face voia Lui si aude glasul cuvintelor Lui”, iar partea cea buna, care nu se va lua de la suflet, este restaurarea icoanei cuvintului duhovnicesc prin trupul inviat al „cuvintelor Domnului, cuvinte curate, curatite de pamint, lamurite de sapte ori”.

Patericul este margaritarul pe care cel intelept luindu-l va sa ajunga in Imparatia Cerurilor.

r. Neonila, M-rea Paltin-Petru Voda, jud. Neamt

Pentru comenzi: Libraria Sophia

Acest articol a fost publicat în Pentru Mantuire și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Recenzie: Patericul egiptean, editat la Manastirea Petru Voda

  1. Traian zice:

    Ma bucur pentru acesta aparitie.
    Va adresez cu acesta ocazie doua intrebari:
    1) S-ar putea aseza pe hartie, intr-un volum (sau doi) interviurile cu marii duhovnici romani despre documente personale cu cip, depre ispitele privind tehnologia (PC, telefonul mobil, TV, semnatura electronica…) si alte ispite ale prezentului? Multe interviuri sunt disponibile doar pe Net, iar in viitor este foarte posibil ca incet, incet, sa dispara.
    2) Este posibila publicarea marilor parinti (Sfintii Ioan Gura de Aur, Vasile cel Mare, Macarie Egipteanul, Chiril al Alexandriei…) la editura Manastirii Petru Voda? In prezent marea majoritate aparitiilor sunt la editura Patriarhiei si sunt foarte scumpe.

Spuneţi-vă părerea, respectând conţinutul articolului! (Mesajele ce nu corespund vor fi şterse!)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s