Schimbarea vesmintelor Sf. Ioan Maximovici – 2011

Această prezentare necesită JavaScript.

In prezenta a 30 de clerici ortodocsi, in data de 25 octombrie 2011 a avut loc schimbarea vesmintelor Sfantului Ioan Maximovici. O minune a avut loc pentru preotii, o parte din ei batrani, care au slujit pana la 20 de ore, postind, si care nu au simtit nici cea mai mica stare de oboseala, prin aceasta vazandu-se mijlocirea Sf. Ioan Maximovici.
Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai!

Galerie de imagini:

Acest articol a fost publicat în Pentru Mantuire și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Schimbarea vesmintelor Sf. Ioan Maximovici – 2011

  1. MM zice:

    Uite aici diferenta intre neputrezirea moaștelor sfinților și neputrezirea trupurilor clericilor athoniti care au slujit cu catolicii (impreuna cu „Patriarhul” unionist filo-catolic Ioan Vekos) si s-au blestemat infricosator:

    Patriarhul Ioannis Vekkos al XI-lea şi prigonirea Athoniţilor

    Între anii 1276 şi 1282, pe când Patriarh al Constantinopolului era Ioannis Vekkos al XI-lea, părinţii athoniţi au suferit mari prigoane din partea acestuia şi a latinilor (catolicilor), pentru că nu primeau unirea cu Roma şi împreună-slujirea cu papistaşii. Patriarhul Vekkos, incitat de împăratul Bizanţului Mihail al VIII-lea Paleologul, care simpatiza cu latinii, a declarat că este de acord cu unirea celor două biserici, adică a Bisericii Ortodoxe cu Biserica Romano-Catolică, şi că va aşeza Biserica Ortodoxă sub puterea Papei. Îndată a izbucnit furtuna împotrivirilor în sânul Bisericii, aşa încât preoţii şi monahii l-au anatemizat pe Patriarh şi în aproape nici o biserică nu mai pomeneau numele lui. Patriarhul, ca să înăbuşe mişcarea clerului răzvrătit, s-a dus în Sfântul Munte însoţit de armată şi de clerici papistaşi.

    Acolo, pentru că nu a fost primit de aproape nici o mănăstire, pentru a teroriza comunitatea monahală, a poruncit soldaţilor să îi tortureze şi să îi omoare pe monahii care nu se supuneau poruncilor sale. Astfel, trecând pe la Manastirea Zografu au ars într-un turn pe monahii care nu voiau să îl primească şi să accepte unirea cu Roma. La Manastirea Vatoped au spânzurat 12 monahi şi au înecat în mare pe stareţul lor legat în lanţuri, la Manastirea Iviron, de asemenea, i-au înecat pe monahi scufundându-i în mare cu corabia lor cu tot.

    Ajungând însă la Manastirea Marea Lavra, monahii de acolo i-au făcut o primire oficială în toată regula. A urmat împreună-liturghisirea în biserica centrală a mănăstirii, Patriarhul slujind sfânta liturghie ajutat de un ierodiacon al Lavrei şi de şapte monahi, precum şi de către preoţii latini care îl însoţeau.

    După izgonirea lui Ioannis Vekkos de pe tronul patriarhal la anul 1282 şi după ce s-au zădărnicit planurile acestuia de unire a celor două Biserici, cei şapte monahi şi ierodiaconul de la mănăstirea Marea Lavră care au slujit împreună cu Patriarhul şi cu latinii, au fost înlăturaţi din Sfântul Sinod al Sfântului Munte. Ierodiaconul, la scurt timp, s-a îmbolnăvit şi, potrivit mărturiilor scrise ale mănăstirii Marea Lavră, s-a topit în câteva zile precum se topeşte o lumânare.

    Respectivii monahi, după ce au murit şi au fost îngropaţi în afara cimitirului mănăstirii, la dezgroparea lor, au fost găsiţi neputreziţi, având trupurile cu totul negre şi o înfăţişare înspăimântătoare, de neînchipuit pentru mintea umană. Trei dintre cele şapte trupuri de monahi au fost aduse în pronaosul bisericii Sfinţilor Apostoli a cimitirului mănăstirii, unde au şi rămas spre vederea tuturor până în secolul al XIX-lea. În ultimii ani ai şederii trupurilor lor acolo, un pelerin, zărindu-i, a păţit atac de cord şi a murit pe loc. Acesta a fost şi motivul pentru care au fost duşi într-o peşteră, pe plaja schitului românesc, unde, după ce i-au aşezat, au zidit intrarea cu pietre, ca să nu îi mai poată vedea nimeni. Restul de patru trupuri, care sunt şi cele mai înfricoşătoare, au fost transportate îndată după dezgroparea lor într-o peşteră greu accesibilă aproape de Mănăstirea Marii Lavre, unde se află până astăzi.

    O întâlnire înfricoşătoare

    Un frate auzise despre călugării afurisiţi de la Marea Lavră a Athonului, care l-au primit pe Ioannis Vekkos, Patriarhul latinofil al Constantinopolui, şi care au slujit cu el. Se îndoia însă că ar fi adevărate toate spusele astea şi cerceta neobosit şi întreba dacă se găseşte cineva care să fi văzut cu ochii lui trupurile călugărilor afurisiţi, vreun martor ocular, ca să se convingă şi să nu mai aibă îndoieli.

    Şi întrebând pe mulţi a aflat că Gavriil ieromonahul i-a văzut. Aşa a venit şi m-a întrebat dacă cunosc ceva şi dacă i-am văzut cu ochii. Şi l-am înştiinţat că eu i-am văzut şi că faptul este o certitudine. Eu am venit în Sfântul Munte la anul 1885, în vârstă de 20 de ani. După doi ani de la intrarea mea în Sfântul Munte, pentru că s-a întâmplat să mergem să luăm grâu de la Manastirea Constamonitu., am pornit pe mare cu barca noastră să îl aducem. Eram în vârstă de 22 de ani pe atunci şi era luna lui Septembrie, la două zile de la Înălţarea Sfintei Cruci.

    Am mers şi pe seara am ajuns la Marea Lavră unde am şi rămas peste noapte, de unde a doua zi de dimineaţă ne-am continuat călătoria. La scurt timp însă după ce am părăsit Marea Lavră, îl aud pe Bătrânul meu, monahul Meletie, spunând:

    „Fiul meu, Gavriil, aici în faţă se află afurisiţii, cei care i-au primit pe latinofili în Marea Lavră şi au slujit împreună cu Ioannis Vekkos şi cu ai lui, pe care eu i-am văzut şi altădată, dar pentru că eşti tânăr şi e posibil ca vreodată să se vorbească despre asta şi să spună unii că sunt minciuni toate astea şi că nu există nimic, nici afurisiţi, nici trupurile lor neputrezite, ci că se spun spre înspăimântarea oamenilor, de aceea să mergem şi să îi vezi cu ochii tăi, ca să nu crezi ce îţi va spune unul şi altul mai apoi, pentru că spune şi Sfânta Scriptură că ochiul e mai de crezut decât auzul”.

    Şi spunând Bătrânul acestea, am ajuns la o râpă abruptă, pe care numai să o vadă omul se sperie, şi îmi spune:

    „Aici este”.

    Eu eram curios să îi văd şi îi spun:

    „Îţi râzi de mine?”.

    El însă a zâmbit şi mi-a spus:

    „Ce crezi, că e vreo cruce sau vreo icoană la locul unde au fost puşi, ca să le vadă oamenii şi să-şi facă semnul crucii trecând pe aici? Ei au luat chipul diavolului, vei vedea şi atunci vei crede…”.

    Atunci, dară, ne-am apropiat de acea vale abruptă şi după mult efort, am ieşit afară şi, „cu 20 de unghii”, cum spune vorba, am urcat 4-5 metri şi apoi am văzut o peşteră şi am intrat şi văd acolo o privelişte vrednică de tânguire:

    Trei oameni sprijiniţi de stâncă, drepţi, cu hainele pe ei, cu rasele şi cu centurile, cu ochii deschişi, părul şi barba, la toţi trei, lungi şi albe, chipurile lor însă de culoarea funinginei (negre), la fel şi mâinile lor, cu degetele întoarse către interior, unghiile mâinilor mari de vreo 2-4 centimetri, picioarele nu li se vedeau, pentru că erau acoperite de ciorapi şi pantofi…

    Am vrut să îi ating să văd dacă într-adevăr trupul era moale sau doar piele uscată şi oase, dar nu m-a lăsat Bătrânul, care mi-a spus:

    „Nu băga tu mâna peste urgia lui Dumnezeu…”

    În toate celelalte însă am fost foarte atent, doar mâna nu am pus. Şi atunci deloc nu m-am speriat, acum însă, când îmi aduc aminte, mi se tulbură sufletul şi nu pot să dorm zi şi noapte, nici să mănânc 2-3 zile la rând, câtă vreme atunci când i-am văzut nici nu am băgat de seamă…

    Am scris prezenta, cu mâna mea, pe 2 martie 1964 la Sfânta Manastire Xenofont, Gavriil Ieromonahul şi Duhovnicul, de la Chilia Ivirită „Naşterea Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan”.

    Fotografia este făcută într-o peşteră de pe Muntele Athos în jurul anului 1932, şi publicată iniţial în revista ”Κήρυξ Ορθοδόξων” nr. 132 …
    (Engolpion aghioritic – Calendar pe anul 2004)

    Informaţiile sunt preluate din http://www.kivotoshelp.gr/pages/aforismenoi.htm / și din… http://pneymatiko.wordpress.com

    Traducere Mihail Ilie

    Puteti citi și Mucenici la Muntele Athos de Arhim. Ghervasie Paraschevopoulos

  2. MM zice:

    „…Împreună cu Biserica strig asupra ereticilor, şi pe care i-a afurisit ea, şi eu îi afurisesc. Întrebu-te, dar: Au eretici sunt râmlenii cu al lor Papă? Bine ştiu că vei zice că sunt eretici. Şi de vreme ce sunt eretici, precum şi adevărat sunt, atunci Sfânta noastră Biserică îi afuriseşte pe dânşii. Şi pe care Sfânta Biserică îi afuriseşte şi eu, împreună cu Biserica, fiul ei fiind, îi afurisesc. Şi dacă eu, împreună cu Biserica, îi afurisesc pe râmleni, cu Papa al lor, pentru că sunt eretici, cu ce îndrăzneală tu, cu ce minte îndrăzneşti a grăi asupra mea că Papa într-acest chip mărturiseşte ca şi mine? Întru adevăr acum am cunoscut că s-au împlinit cuvintele mele, pe care le-am grăit de tine: Că bătrân eşti, dar cuvintele întru tine ai ca de copil. O! că dacă s-ar fi socotit ţie şi de la Dumnezeu ca de un copil. Însă ştiu că de aceasta înfricoşată va fi ţie întrebare de la Dumnezeu, dacă nu te vei pocăi cu osârdie…”
    Sfântul Paisie de la Neamţ

  3. Petru zice:

    Vesnica pomenire Sf.Ioan Maximovici.

  4. ciprian zice:

    intradevar fara cuvinte. am o intrebare : unde se afla moastele Sf. Ioan Maximovici?

  5. nuconteaza zice:

    se afla in Catedrala Ortodoxa din San Francisco, SUA. Doamne ajuta!

  6. Elena Pop zice:

    Holy Virgin Cathedral – Joy of all Who Sorrow – San Francisco, CA, USA- Russian Orthodox Church Outside of Russia
    http://sfsobor.com/
    Moastele Sfantului Ioan Maximovich sunt la catedrala, iar sarbatoarea sfantului se cinsteste la 2 iulie.

  7. Mos Ioan zice:

    Sfinte Ioane Maximovici roaga-te pentru noi prea mult pacatosii!

  8. Pingback: Patriarhul Ioannis Vekkos al XI-lea şi prigonirea Athoniţilor « Graiul Ortodox

  9. Pingback: VIDEO: Viaţa Sfântului Ioan Maximovici | † APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam si tara

  10. Stefan zice:

    Sa luam aminte la viata si invataturile Sf.Ierarh IOAN MAXIMOVICI,ca in aceste timpuri de grele incercari ,de apostazie ,sa-l avem ca model de viata in a pastra cu sfintenie tot ce s-a propovaduit de Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti .Sfantul a pastrat cu sfintenie canoanele Sf.Sinoade inclusiv calendarul ortodox neschimbat(atat de hulit de preotii si ierarhii de stil nou).Daca in Muntele Athos in timpul Patriarhului Vekkos cei care au slijit cu catolicii au fost osanditi in asa fel ,cum vor fi cei care au adoptat calendarul lor ,fac slujbe in comun si ii numesc frati in credinta fara ca acestia sa renunte la ereziile lor.

  11. Pingback: Cei 26 de mucenici de la M. Zografu. Patriarhul Ortodox Vekos al XI-lea şi prigonirea Athoniţilor. Schimbarea vesmintelor Sf. Ioan Maximovici – 2011 « Graiul Ortodox

Spuneţi-vă părerea, respectând conţinutul articolului! (Mesajele ce nu corespund vor fi şterse!)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s