Assisi 2011 – intalnire antihristica in numele pacii la care am fost reprezentati de 2 ierarhi

Aproximativ 300 de episcopi, pastori, imami, rabini si calugari budisti s-au intalnit pe 27 octombrie la Assisi, orasul ereticului Francisc. Dupa modelul lansat de papa Ioan Paul al II-lea, la Assisi au avut loc rugaciuni impreuna, declaratii ecumeniste si angajamente pentru noua religie mondiala, erezia ce-l va inscauna pe antihrist. Toate acestea s-au facut in numele pacii! Doar ca, noi stim prea bine din predania Sfintilor Parinti, ca nu poate exista pace fara Adevar. Cu toate acestea, Ortodoxia a fost tradata de mitropolitii si episcopii ortodocsi ecumenisti, care au participat la Assisi, in frunte cu patriarhul ecumenic Bartolomeu.

Ca de obicei, BOR a fost foarte activa la un astfel de eveniment, fiind reprezentata de mitropolitul Iosif Pop al Europei Occidentale si Meridionale si de episcopul Siluan Span al Italiei.

Nu are rost sa detaliem ereziile la care s-au facut partasi „ortodocsii” nostri, dar trebuie sa tragem semnalul de alarma ca apostazia Bisericii este foarte aproape, daca noi, poporul, mai acceptam mult ratacirile ereziarhilor din conducere.

Asistam, uneori nepasatori, in ultima vreme parca la tot mai multe acte de apostazie, care in timp ne vor costa foarte mult si vor fi mult mai greu de indreptat. Este in joc harul sfintitor al Bisericii, pe care ierarhii nostri il negociaza pe piata talharilor ecumenisti.

Nu se ridica niciun ierarh care sa condamne ecumenismul si sa marturiseasca ca doar in Biserica Ortodoxa exista sansa de mantuire. Nu se mai ridica nici teologii, care sa arate concis incalcarea canoanelor stabilite de Sfintele Sinoade Ecumenice.

Daca nu ne ridicam acum, va sosi vremea (SA NU FIE!) cand se vor impartasi din acelasi potir cu ereticii, fara nicio retinere, proclamand noua religie mondiala.

Facem apel la preotii si teologii, care inca se mai ghideaza dupa Sfintii Parinti, sa condamne actele de apostazie la care ne fac partasi ierarhii! Romania ortodoxa are nevoie de o MARTURISIRE DE CREDINTA IMPOTRIVA ECUMENISMULUI!!! Romania ortodoxa trebuie sa-si spele rusinea semnarii acordurilor ecumeniste de la Balamand, prin care ii recunostem ca „biserica sora” cu taine valide pe papistasi, si de la Chambesy, prin care ii recunoastem pe monofiziti ca fiind ortodocsi.

Sa nu asteptam sa iasa vreun ierarh in apararea noastra, atata timp cat noi nu marturisim si nu ne asumam responsabilitatea prigoanei pentru Hristos. Ierarhul il va scoate Dumnezeu, daca il vom merita. Chiar daca nu in Romania, astfel de ierarhi exista in persoana Mitropolitului Serafim de Pireu si a episcopului Artemie de Kosovo, curajosi marturisitori impotriva ecumenismului si a masoneriei. Ortodoxia este universala si astfel de ierarhi formeaza Biserica alaturi de binecredinciosi. E bine totusi sa incercam salvarea ortodoxiei romanesti, dusa in erezie de ecumenistii din sanul ei. Harul mai lucreaza in Biserica doar prin iconomie, astfel nu se poate explica validitatea tainelor savarsite de preotii aflati in comuniune (fara impotrivire) cu ecumenistii ce-i pomenesc pe eretici.

Mila Domnului si a Maicii Sale sa se coboare peste dreptmaritorii crestini intru indurarea vremurilor grele ce vor veni!

Cititi si:

Acest articol a fost publicat în Stiri și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Assisi 2011 – intalnire antihristica in numele pacii la care am fost reprezentati de 2 ierarhi

  1. Legionarul zice:

    Astia nu stau deloc, oraganizeaza mereu intalniri ecumeniste!

  2. cili zice:

    …da ce-ai crezut ca dracul doarme?…Lucreaza!

  3. Magda zice:

    Mitropolitii astia din BOR-ul nostru „mitropolitul Iosif Pop al Europei Occidentale si Meridionale si de episcopul Siluan Span al Italiei” cine stie CAT au pulsat ca sa ajunga unde sunt ei acum?!
    Orice are un PRET, nu?! Cand te-ai facut frate cu dracu’ ca sa treci puntea de smarald….si ai fost scolit – probabil – la cine stie ce scoala din asta cu nume ‘pretios’, pe cine stie cati arginti, mintea ti s-a adunat NUMAI spre cele lumesti in rest – in cele duhovnicesti – ai inceput sa le iei doar rational ( cei trei de 6 amintiti de Pr.Dimitrie Bejan).

    Ce le-o fi trebuit astora din BOR, ca doar nu ne-a intrebat si pe noi despre asta – sa recunoasca monofizitii si sa se amestece in ciorba lor?! Am vazut saptamana trecuta – daca nu ma insel – pe saccsiv’s blog documentul in PDF si am vazut SI semnaturile….

  4. Plange inima si sufletul meu sa vad pe Capul Biserici Ortodoxe cu ereticul papa si alte secte,rugandu-se pentru ”UNITATE” intru lucifer

  5. Ioan C. zice:

    CU ÎNDRĂZNIRE SĂ MĂRTURISIM PE HRISTOS

    “15. Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt?
    16. Răspunzând Simon Petru a zis: TU EŞTI HRISTOSUL, FIUL LUI DUMNEZEU CELUI VIU.
    17. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.” ( Matei 16: 15- 17);

    “Şi zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.” ( Luca 12: 8);

    “Că de vei mărturisi cu gura ta că IISUS ESTE DOMNUL şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui.” ( Romani 10: 9);

    “(…) nimeni nu poate să zică: DOMN ESTE IISUS, – decât în Duhul Sfânt.” ( I Corinteni 12: 3);

    “Şi să mărturisească toată limba că DOMN ESTE IISUS HRISTOS, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.” ( Filipeni 2: 11);

    ” Cine mărturiseşte că IISUS ESTE FIUL LUI DUMNEZEU, Dumnezeu rămâne întru el şi el în Dumnezeu.” ( I Ioan 4: 15);

    “Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că IISUS ESTE HRISTOSUL? Acesta este antihristul, cel care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.” ( I Ioan 2: 22);

    “În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că IISUS HRISTOS A VENIT ÎN TRUP, este de la Dumnezeu.” ( I Ioan 4: 2);

    Dar, să nu uităm totuşi:
    “Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.” ( Matei 7: 21).

  6. Eliza zice:

    noi, oamenii de rand nu putem face nimic? in afara de rugaciunea particulara in care fiecare cere ca Dumnezeu, Maica Domnului si toti sfintii sa ne pazeasca de vremurile ce vin

  7. Pr Timotei zice:

    #
    Pr Timotei says:
    11/02/2011 la 2:19 PM

    Celelalte religii nu sunt incomplete ci sunt demonice, toate celelalte religii te duc in iad indiferent de cate fapte bune faci. Singura mantuitoare este Ortodoxia ! Ortodoxia nu eo religie completa ci e singura salvare vesnica. Singura unire posibila cu Hristos! Sfantulo Ciprian de Cartagina spune:
    Extra Eclesia Nulla Salus! adica Inafara Bisericii NU exista Mantuire!
    #
    Pr Timotei says:
    11/02/2011 la 2:21 PM

    Orice forma de protest impotriva ecumenismului si a papei este o cale spre mantuire! Nu ne putem mantui daca nu protestam impotriva ecumenismului si a papei. Asa spune Sfantul Ioan Gura de Aur: Marturisirea credintei drepte aduce si osandirea ereziei aduce mantuirea!
    #
    Pr Timotei says:
    11/02/2011 la 2:24 PM

    Cine nu are ca inceput Marturisirea Adevarului Ortodoxiei degeaba sta in pustie si se roaga. Sfantul Grigorie Palama a lasat pustia si a mers la marturisire adunand semnaturi ale pusnicilor atoniti impotriva ereticului papistas Valaam!
    #
    Pr Timotei says:
    11/02/2011 la 2:26 PM

    Ati vazut la ca la Sfanta Liturghie intai marturisim Crezul (Simbolul Credintei) si apoi se face Epicleza, sau transformarea in Trupul lui Hristos! Fara rostirea Crezului transformarea painii si a vinului in Trupul si Sangele Lui e imposibila!

  8. Pr Timotei zice:

    CONVOCAREA SINODULUI PENTRU DEZBATEREA

    GRAVELOR PROBLEME DOGMATICE ŞI ECLEZIOLOGICE

    Nu este posibil să lăsăm la … „mila lui Dumnezeu” teologia „postpatristică” prin care se blasfemiază Duhul Sfânt, evoluţia necontrolată a dialogurilor teologice cu papistaşii, teologia postmodernismului, care este de factură protestantă, denaturarea tainei Botezului de către Biserica Ortodoxă a Serbiei, care copiază modul papistaş de botezare, precum şi împreună-rugăciunile Patriarhului Ecumenic cu papistaşii eretici şi cu armenii sau împreună-rugăciunile şi împreună-liturghisirile acestuia cu clerici care nu au preoţie canonică. Toate Bisericile Ortodoxe care deraiază, incluzând şi Biserica locală a Patriarhiei Ecumenice, trebuie rechemate la rânduială. Pentru că aceste chestiuni nu sunt particulare, ci panortodoxe şi îşi au sursa în Sfânta Evanghelie, în Sfânta Scriptură şi în Sfintele Canoane comune [tuturor Bisericilor Ortodoxe] şi în dogmele ortodoxe ale credinţei noastre şi nimeni nu are dreptul să le încalce.

    În scrisoarea sa adresată Preşedintelui Sfântului Sinod – Arhiepiscopul Atenei, kir Ieronim –, Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Kythirelor şi Antikythirelor, kir Serafim, cunoscut în întreaga Biserică Ortodoxă pentru poziţiile sale antiecumeniste, antipapistaşe şi antieretice, exprimă neliniştea sa faţă de evoluţia Bisericii Ortodoxe, de falsificarea Adevărului şi a măsluirii mesajului mântuitor evanghelic al acestuia. Înaltpreasfinţitul Mitropolit cere de la Preşedintele Sinodului Permanent să aducă în dezbaterea Sinodului chestiuni grave pe care le-au propus deja prin documente şi declaraţii Înaltpreasfinţiţii Mitropoliţi: Serafim al Pireului, Pavlos al Glyfadei, Ambrozie al Kalavrytelor şi Eghialiei, Andrei al Konitsei şi Ieremia al Gortynei şi Megalopoleos-ului.

    Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Kythirelor şi Antikythirelor în scrisoarea sa către Arhiepiscop cere să se discute în Sinod şi să se ia decizii asupra următoarelor probleme:

    1) „Cardul Cetăţeanului”,

    2) falsificarea Tainei ortodoxe a Botezului de către Biserica Ortodoxă a Serbiei, care copiază modul papistaş de botezare şi astfel contravine tradiţiilor Bisericii Ortodoxe,

    3) participarea necanonică a reprezentanţilor papistaşi şi armeni la Vecernia Dragostei [Vecernia Paştelui, a Doua Înviere, n.tr.], în cadrul Patriarhiei Ecumenice, pe durata căreia au citit îmbrăcaţi în veşminte liturgice Evanghelia Dragostei, intrând prin Uşile Împărăteşti ca şi cum ar fi fost preoţi canonici,

    4) dezaprobarea pe care a primit-o Mitropolitul Glyfadei, kir Pavlos, din partea Episcopului Sinodal competent cu dialogul interortodox, pentru faptul că a solicitat ca dezbaterile şi deciziile asupra mersului dialogului teologic cu papistaşii să fie supuse aprobării plenului Sinodului,

    5) teologia „postpatristică” şi teologii „postpatristici” care blasfemiază pe Duhul Sfânt, aşa cum a demonstrat Mitropolitul Gortynei şi Megalopoleos-ului,

    6) teologia „postmodernă” care este de factură protestantă.

    Înalpreasfinţitul Mitropolit al Kythirelor şi Antikythirelor, kir Serafim, solicită Arhiepiscopului ca temele menţionate mai sus să nu fie lăsate … „la mila lui Dumnezeu”. Nu sunt chestiuni particulare, atrage atenţia, ale Bisericilor locale de aceeaşi credinţă, ci comune, universale şi panortodoxe. Temele acestea, subliniază, se întemeiază în Sfânta Evanghelie şi în întreaga Sfântă Scriptură, în Sfintele Canoane şi în Sfintele Dogme comune ale credinţei ortodoxe.

    SCRISOAREA

    Textul integral al scrisorii Înaltpreasfinţitului Mitropolit al Kythirelor şi Antikythirelor, kir Serafim, către Arhiepiscopul Atenei şi Preşedintele Sinodului Peramenent, kir Ieronim, în care subliniază indirect, dar clar, că trebuie chemate la ordine Bisericile Ortodoxe (inclusiv Patriarhia Eecumenică):

    „Preafericite Sfinte Preşedinte, Înaltpreasfinţiţi Sinodali,

    Mai întâi de toate doresc ca prin prezenta să adresez încă o dată urarea de grabnică însănătoşire şi restabilire a sănătăţii Voastre, a Preafericitului Preşedinte, pentru a Vă putea continua nestingherit împlinirea datoriilor de o copleşitoare răspundere pe care le aveţi în calitate de Întâistătător şi Preşedinte al Sfântului Sinod al Bisericii Elene.

    În continuare să mi se permită, Preafericite şi Înaltpreasfinţiţi Sinodali, să semnalez pe scurt acele decisive subiecte, arzătoare şi urgente, care preocupă Biserica noastră şi despre care au scris preoţi şi respectabili fraţi ai Noştri, Împreună-Episcopi, dar până în prezent nu s-a făcut auzită oficial şi competent vocea Bisericii, a celor mai înalte organe administrative ale acesteia.

    1. Tema arzătoare şi neliniştitoare pentru milioane de creştini a Cardului Cetăţeanului, în legătură cu care au avut loc numeroase manifestaţii şi evenimente şi s-au dat publicităţii multe luări de poziţie, printre care se numără şi documentul pe această temă care V-a fost adresat de Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Kalavrytelor şi Eghialiei, kir Ambrozie. Proiectul de lege pe această temă a fost deja depus spre aprobare în Parlamentul Grecilor, fără ca anterior, potrivit promisiunii Ministrului de Interne, domnul Ioannis Ragkousis, să fie adus la cunoştinţă Sfântului nostru Sinod pentru ca Biserică să-şi exprime poziţiile asupra acestuia. Sfânta Chinotită a Sfântului Munte a luat o poziţie clară în acest sens, în timp ce noi, Episcopii care constituim plenul venerabilului nostru Sinod am păstrat tăcerea până în clipa de faţă.
    2. Mulţimile „revoltaţilor”, ale semenilor noştri, se sprijină în multe privinţe pe încrederea în Mama Biserică, unde mulţi găsesc scăpare pentru nevoile lor de trai şi pentru pâinea cea spre fiinţă, dar şi pentru râvnita ieşire din criza morală şi duhovnicească, şi astfel, ieşind din criza morală şi duhovnicească, să găsească soluţii în această „umflată” criză economică. Aceşti oameni se sprijină în Biserică, în ciuda scandalurilor bisericeşti şi a diferitelor situaţii deplorabile care eventual sunt înfăţişate publicului. Ei se sprijină deci în Maica Biserică considerând-o Arcă a Mântuirii, tezaurizatoarea dumnezeiescului har, iconoamă a Tainelor lui Dumnezeu şi depozitară a dumnezeiescului Adevăr mântuitor, deţinătoare a ancorei sigure a credinţei noastre. Biserica constituie unica nădejde, scăpare şi mântuire a noastră. De aceea, răspunderea noastră, a Păstorilor Bisericii, este întreit mai mare şi ne revine în întregime, dacă nu ne dovedim vrednici şi consecvenţi cu misiunea noastră sau, încă mai rău, dacă smintim pliroma Bisericii noastre, dacă nu păzim, ca pe lumina ochilor, nefalsificată, sfânta credinţă şi tradiţie ortodoxă sau dacă desconsiderăm păstrarea şi mărturisirea învăţăturii dogmatice şi bisericeşti curate şi predaniile evanghelice, ascetice şi duhovniceşti (…).

    Dacă şi noi îi vom dezamăgi pe „revoltaţi” în chestiuni care ţin de credinţa şi tradiţia ortodoxă, în subiectele deja molipsite de falsificare a adevărului şi de măsluire a mesajului mântuitor al Evangheliei, dacă îi vom dezamăgi încurcându-ne în tentaculele ereziei, ale înşelării şi ale comuniunii cu ereticii şi cu cei excomunicaţi, atunci vai nouă!, situaţia va fi mai sumbră şi mai nefericită ca niciodată şi omeneşte vorbind vom ajunge în mare impas.

    Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Pireului, kir Serafim, în documentele recente adresate Preafericirii Voastre, semnala:

    a) abaterea eretică a Patriarhiei Serbiei în săvârşirea Sfintei Taine a Botezului nu prin procedura tradiţională a întreitei cufundări şi ridicări, ci prin stropire (botezul papistaşilor) sau prin turnare de apă, fapt care invalidează botezul ortodox şi constituie o deviere de la tradiţia ortodoxă, cu tot ce decurge din aceasta, şi un impediment de netrecut în comuniunea eclezială cu celelalte Biserici Ortodoxe, aşa cum prezintă în analiza sa exhaustivă Mitropolitul Serafim, şi

    b) participarea necanonică, îmbrăcaţi în veşminte liturgice, a reprezentanţilor papistaşilor şi armenilor în Catedrala Patriarhală a Bisericii Primului Tron a Constantinopolului, în timpul Vecerniei patriarhale a Dragostei [Vecernia Paştelui], când ambii reprezentanţi – îmbrăcaţi cu veşminte – au citit în limba lor Evanghelia Dragostei, intrând prin Uşile împărăteşti ale Catedralei Patriarhale ca şi cum ar fi fost clerici canonici aflaţi în comuniune bisericească.

    Acest act, inadmisibil şi de neiertat din punct de vedere canonic, de vreme ce este vorba de liturghisitori care nu mai au comuniune euharistică cu noi, se situează din punct de vedere al gravităţii mai sus de simpla împreună-rugăciune şi mai jos de împreună-liturghisirea şi de împărtăşirea din Potirul comun. Şi, dacă simpla împreună-rugăciune atrage după sine o grea canonisire: „Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă, împreună cu cel afurisit – scos din comuniune –, acela să se afurisească, Canonul 10 Apostolic[1], cum se stabileşte canonisirea pentru împreună-liturghisirea, înţeleasă în sens mai larg, la Dumnezeiasca Liturghie oficială a celui mai înalt dintre Praznicele Împărăteşti, ţinând seama de faptul că absolut nimeni, nici măcar Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Locale nu fac excepţie de la acest canon?

    Astfel stând lucrurile, împreună-liturghisirea este un impediment în comuniunea bisericească, pentru că „se ridică astfel hotarele veşnice pe care le-au aşezat Părinţii”. Asta, şi pentru că actul împreună-liturghisirii, în loc să contribuie la adevărata apropiere şi comuniune după Dumnezeu [a celor rupţi de Biserică], nu face decât să acumuleze probleme de conştiinţă şi culpabilitate datorate încălcării Sfintelor Canoane, să provoace pierderea încrederii şi să devină un factor provocator de sminteală şi de pierdere a sufletelor „pentru care a murit Hristos”.

    1. Un alt frate al nostru în Domnul, Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Glyfadei, kir Pavlos, solicitând, prin documentul său cu nr. 484/12-4-2011, adresat Sinodului Permanent, „ca deciziile Comisiei Sinodale pentru Relaţii Interortodoxe şi Interreligioase a) privitoare la participarea Bisericii Greciei la Consiliul Mondial al Bisericilor şi la b) Dialogul cu Romano-Catolicii, cu Protestanţii şi cu orice altă grupare din afara Bisericii – decizii aprobate deja de Sinodul Permanent – să se introducă spre dezbatere şi aprobare în Plenul Sinodului Bisericii Greciei, pentru că sunt extrem de serioase şi au urmări duhovniceşti extrem de importante …” a fost dezaprobat de un mai proaspăt împreună-episcop al nostru, deşi propunerile Mitropolitului Glyfadei sunt corecte şi indicate.
    2. Se impune ca propunerile de mare actualitate şi urgente ale Înaltpreasfinţiţilor Mitropoliţi Ambrozie al Kalavrytelor şi Eghialiei şi Andrei al Dryinoupoleos-ului, Pogonianei şi Konitsei cu privire la numirea de noi preoţi parohi şi la salarizarea clerului, să obţină atenţia cuvenită.

    şi

    1. Luarea de poziţie în duhul Părinţilor Bisericii a Înaltpreasfinţitului Gortynei şi Megalopoleos-ului, kir Ieremia, împotriva teologiei „postpatristice” şi a teologilor „postpatristici”, ca fiind blasfemie împotriva Duhului Sfânt (care şi în esenţa aşa se întâmplă), este corectă şi vrednică de atenţie. Acelaşi lucru este valabil şi pentru caracterul relativ al principiilor pe care se bazează [teologia] „postmodernităţii”, de factură protestantă. Protestantismul este punctul de plecare atât pentru viziunea „postpatristică”, cât şi pentru cea „postmodernă”, propunând ca toate temele teologice să se redefinesc permanent pe temeiuri şi date mereu noi, mereu altele (fapt care o exclude astfel din tradiţia ortodoxă solidă şi neschimbabilă).

    Preafericite, Înaltpreasfinţiţi Sinodali,

    Cu smerenie consider că – prin toate cele expuse mai sus şi prin care îmi exprim deplinul acord cu Înaltpresfinţiţii Mitropoliţi pomeniţi mai sus şi semnez şi eu cu toată inima luările lor de poziţie – este necesar ca Sfântul Sinod să ia poziţie oficială şi responsabilă, pentru că sunt teme extrem de serioase şi preocupă cu nelinişte pliroma creştină a Preasfintei noastre Biserici şi prin urmare trebuie să preocupe şi pe venerabilul nostru Sinod.

    Să nu lăsăm, pentru Dumnezeu!, aceste subiecte dogmatice şi bisericeşti, mai importante decât oricare altele, „la mila lui Dumnezeu …”, pentru că avem o răspundere foarte mare. Nu sunt chestiuni particulare ale Bisericilor locale de aceeaşi credinţă, ci comune, universale şi panortodoxe, pentru că temele acestea se întemeiază în Sfânta Evanghelie şi în întreaga Sfântă Scriptură, în Sfintele Canoane şi în Sfintele Dogme comune ale credinţei noastre creştine. Când, spre exemplu, o Biserică de aceeaşi credinţă procedează la împreună-rugăciuni cu eterodocşii, cu ereticii sau cu cei de altă religie, când oferă Sfintele Taine celor care, potrivit Dreptului Canonic al Bisericii noastre, sunt afurisiţi, atunci când împreună-liturghiseşte cu aceştia, în sensul propriu sau în sensul mai larg al cuvântului, în timpul dumnezeieştilor slujbe, şi dacă eventual acceptă, Doamne fereşte!, căsătoria sau hirotonia homosexualilor sau desfiinţarea impedimentelor la preoţie ş.a., atunci celelalte Biserici de aceeaşi credinţă, ca să poată avea comuniune bisericească fără impedimente cu acea Biserică, se impune să o recheme la rânduială. Şi acest lucru nu constituie în nici un caz amestec în treburile interne ale unei Biserici Locale de aceeaşi credinţă.

    Dacă foarte recent s-a rupt comuniunea bisericească dintre două Patriarhii Ortodoxe[2] datorită unei probleme de rânduială canonică, dar nu şi dogmatică, cu câtă sensibilitate şi cu câtă frică de Dumnezeu şi cutremur trebuie să abordăm teme teologice şi dogmatice mai importante decât neorânduiala jurisdicţională!

    Implorând înţelegerea Voastră şi abordarea cu discernământ a temelor actuale şi arzătoare de mai sus spre binele pliromei creştine a Bisericii noastre, rămân,

    Cu cel mai profund respect,

    cel neînsemnat între Episcopi

    † Mitropolitul Serafim al Kythirelor

Spuneţi-vă părerea, respectând conţinutul articolului! (Mesajele ce nu corespund vor fi şterse!)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s