O noua carte dedicata Parintelui Adrian Fageteanu: Viata mea. Marturia mea

Parinte, v-ati nascut pe 16 noiembrie 1912… Va rugam sa ne vorbiti despre parintii dumneavoastra, despre tatal dumneavoastra, preotul Mihail, si mama Aurora, din Deleni…

As putea sa va spun ceva…

Sa incepem cronologic, daca ati fi de acord.
De cand eram mic, sau de cand?
Da. Sau, daca stiti si despre stramosii lor, din Bucovina.

Da, va spun. Tatal meu s -a numit Mihail. El mi-a povestit odata, plangand, ceva din viata lui. La 5 ani i-a murit mama, iar la 8 ani i a murit tatal. Dar el avea un fratior cu doi ani mai mic ca el. Iar fratiorul plangea sa-i dea papa. De unde sa -i dea, daca nu avea nici tata, nici mama? Nici el n-avea ce manca, ce sa-i dea fratiorului? Si atunci, ce i-a venit in minte lui taica meu, cand era copil si el? Mi-a spus el, plangand, ca a cazut in genunchi la icoana Mantuitorului, si a vorbit cu Mantuitorul asa: „Doamne, Doamne! Tanti Ileana are vaca, matusa de dincoace de gard are capra, cealalta are cutare… Doamne, da mi si mie ceva, ca sa dau papa la fratior!” El spunea ca a cazut in genunchi la icoana Mantuitorului si a vorbit cu El, cum am vorbit eu, o data, cu Stefan Voda la Putna. Tot direct am vorbit, nu prin translator, si i-am spus: „Maria Ta, ce ai facut de i-ai putut birui pe tatari, pe unguri, pe mahomedani, pe toti, si noi, romanii de acum, suntem robii jidovimii?” Asa i-am spus lui Stefan, la mormant, copil fiind – elev de liceu. Directorul ne-a dus cu tot liceul in excursie la Putna.

Si [Stefan Voda] v-a raspuns?

N -am auzit cu urechile astea.

Cum i-a raspuns Mantuitorul tatalui dumneavoastra, cand s-a rugat atunci?

Va spun, va spun… El s-a rugat dimineata, cand plangea fratele lui sa-i dea papa. Seara, aude batai in poarta. Si a iesit la poarta sa vada cine bate, ce vrea. Erau vreo patru persoane la poarta, si i-au spus: „Mai, Mihai, uite ce-i, tatal tau a fost mester zidar, el ne a invatat zidarie pe toti. (Pe atunci nu dadea institutia certificate – care-i lucrator, care-i calfa, care-i mester, ci mesterul dadea diplome.) El ne-a invatat sa facem si treaba, el ne-a dat si diplome fiecaruia din noi. Si noi azi am terminat de zidit o scoala mare, mare de tot, intr-o mahala a Cernautilor – si atunci era obiceiul ca nu-ti dadea in rate banii, ti-i dadea la receptie –, si am primit fiecare o suma mare. Mesterul, cea mai mare, calfa – a doua, lucratorii de rand atata… Si noi ne-am dus intai unde se merge cand primesti bani”. Unde se merge?

La orfani… La banca…

Nu, intai la restaurant! Nu sunteti realisti! Sunteti extraterestri… „Ne-am dus la restaurant si a durat cam mult, ca si noi am avut bani multi.” Si nu erau niste sfrijiti, erau sanatosi, nu? Si incapea in ei si rachiul si berea. Era mai mare consumul de bere, erau fabrici foarte bune. „Si am baut, am baut, si la urma, unul din noi a spus: «Mai, noi am incasat atatia bani datorita invataturii pe care ne-am primit-o de la batranul care a murit. Si uite, copiii lui nu au pe lume nici macar un protector»”… Cum se da la copiii minori. Si zice: „Hai, ce sa facem?” Si unul din ei a propus: „Hai sa mergem in targul de vite!” S-au dus in targul de vite, dar se facuse seara de acuma, tarziu. Vitele bune erau toate vandute. Si a ramas o vaca slaba, batrana, pe care nu voia s-o cumpere nimeni. „Si atunci noi am profitat ca n-a cumparat-o nimeni, ca sa lase din pret”. Si a lasat din pret. Stiti ce s-a intamplat cu svabul care a dus sa vanda vaca?

Nu!

Cum nu stiti? Oameni in varsta, majori, si nu stiti?! Un svab, cand a vazut ca vaca lui batrana incepe sa ii impunga pe copii, singura solutie era sa o vanda, nu? S-a dus in targul de vite si intreaba cineva: „De vanzare vaca?” „Da!” „De ce o vinzi?” „Pai, e si rea, impunge copiii, si da putin lapte, si cutare…” – motive pentru care sa o vanda. Un oltean zice: „Mai, tu nu stii sa vinzi vaca, da-mi s -o vand eu!” Intreaba cineva: „De vanzare vaca?” „Da!” „N-am cu ce o hrani! Daca as hrani-o, n-ar fi asa slaba ca acuma!” „Dar da lapte?” „Cum sa nu dea? Daca-i dai mancare, trebuie sa dea lapte!” „Dar nu-i rea?” „Dar cum sa fie rea? Daca atatia ani am tinut-o, n-am tinut-o de rea, nu?” Si svabul, auzind ce frumos vorbeste ala de vaca, zice: „Mai, in cazul asta n-o mai vand!” Reclama e sufletul comertului, nu? Si tata aude batai la poarta, si aia ii spun: „Uite, tatal tau ne-a invatat meserie, noi azi am luat banii. Am mers cam tarziu in targ, n-am gasit o vaca mai tanara. Tu n-ai unde s-o pasti, dar uite, pe toate santurile e plin de iarba. O pasti prin santuri. Uite, ti-am adus si funie, s-o duci. Iti iei si un bat in mana, cand ea merge prea repede s-o mai potolesti. Si o rogi pe tanti cutare, din vecini, s -o mulga, ca tu nu poti s-o mulgi, nu?

I-a ascultat Dumnezeu rugaciunea, nu?

Tata spunea, plangand, ca asa e adevarul. Mi-a mai spus ceva: ca invatatorul din suburbia Cernautilor, de unde locuia el, cand a vazut ca el n-are ce manca, dar la scoala are note foarte bune, a spus la baietii bogatasilor care nu invatau: „Ma, voi o sa ramaneti repetenti, ca nu-l luati meditator pe Mihail”. Si l-a trimis alora ca meditator, desi el le era coleg. Si atunci, mergand sa faca cu ei si matematica si toate, sigur ca mamele colegilor lui ii dadeau sa manance ceva, nu? Si el spunea: „Eu cateodata beam o jumatate de ceasca de lapte, si luam sa-i duc si lui Nicolae sa manance”. Si ii spuneau: „Nu, nu! Bea tot laptele, ca iti dam acasa o sticla!”

Cititi integral aici.

Acest articol a fost publicat în Stiri și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spuneţi-vă părerea, respectând conţinutul articolului! (Mesajele ce nu corespund vor fi şterse!)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s