SOCANT: Rugaciunea masonilor adresata satanei

Asta pare de necrezut. Si totusi, chiar acestui Lucifer, lui satana, masonii ii dedica o rugaciune infricosatoare si hulitoare. Am preluat-o din mult trambitata carte a lui Leo Taxil «Misterele masonilor» (pag. 374-375) si o inseram aici cu teama si oroare. O facem insa pentru a-i ajuta pe cititori sa-si dea seama de satanismul din masonerie, care este cea care are rolul principal in ecumenism si in „unirea Bisericilor”.

Iata o astfel de „rugaciune” :

„Vino, Lucifere, vino! Tu, pe care preotii te-au clevetit. Tu, cel condamnat de imparati. Vino, vino sa te imbratisam, sa te strangem in bratele noastre!

Iar tu Adonai[1], Dumnezeu Hraparet, Dumnezeu nedrept, te renegam!… Cat timp umanitatea va jura pe numele tau mizerabil, calcarea juramantului va fi temelia societatii.”

Iar mai jos Leo Taxil vorbeste de masonii de gradul 32:

„care ingenuncheaza in fata lui Baphomet[2] ce sta asezat pe altar, iar atunci cand conducerea superioara a masoneriei reuseste sa puna la dispozitie sfanta ostie[3] (impartasania papistasa), o profaneaza si o jertfeste satanei, strapungandu-o cu un pumnal in mijlocul unor tipete salbatice. «Nekam Adonai!…»”.

Si adauga Leo Taxil:

„Marele Arhitect in care masoneria crede este satana insusi.”

Acesti dusmani neimpacati ai lui Hristos sunt asadar direct interesati si implicati in actiunea de unire a Bisericilor.

Vezi, cititorule, cine sunt cei care se ascund in spatele ecumenismului si sunt interesati de „unirea Bisericilor”? Dusmanii declarati ai Lui Hristos.

Sunt interesati de tot acest proces pentru ca ecumenismul nu este un simplu plan de unire, ci unul de nimicire. Este o capcana infricosatoare a mortii. Este uneltirea intunericului care vizeaza disparitia credintei crestine. Este un plan ce are o lucrare tentaculara incredibila, avand de partea sa o intreaga retea de instrumente si mijloace greu depistat in totalitate. Nu doar YMCA, YWCA, cercetasii sau CMB lucreaza voit sau nu pentru unire, ci sunt si altii mai mari ce stau in umbra. Iata ce spune despre aceasta Arhiepiscopul Montrealului si Canadei, Vitalie:

„YMCA, YWCA si cercetasii au fost infiintati si organizati de masonerie, pentru a pregati din timp in popor generatii intregi de oameni carora sa le fie infuzata o teorie necrestina (descrestinata) despre lume, multumita careia a reusit CMB sa ia fiinta si care se considera pe sine ca o Biserica adevarata. Si la cele patru conferinte mondiale ale ei, acele sinoade pseudoecumenice, si-a exprimat crezul sau.”

Aceasta ar fi, asadar, in mod succint, istoria ecumenismului, care isi continua desigur activitatea intensa pana in zilele noastre prin contributia CMB si a altor miscari vazute si nevazute, ce urmaresc cu tenacitate realizarea scopurilor lor.

Cu aceste scopuri este in consonanta si nasul Sionismului, barbatul cel mai de seama al Israelului, Ben Gurion, dupa cum reiese chiar din declaratiile sale publicate in periodicul demn de incredere „Crucea si steagul”, numarul din noiembrie 1970: „Cu exceptia USSR ca stat federat euroasiatic, toate celelalte state vor deveni unite intr-o alianta mondiala, la dispozitia careia va fi o forta politieneasca internationala. Toate armatele vor fi desfiintate si nu va mai fi razboi. Natiunile Unite vor construi la Ierusalim un altar al profetilor care va deservi uniunea federativa a tuturor continentelor. Acesta va fi sediul Curtii Supreme a umanitatii…”

Declaratiile de mai sus ale lui Ben Gurion sunt aproape identice, in acelasi duh, cu planul sionismului trasat mai demult, asa cum apare in „Protocoalele Inteleptilor Sionului”. Ele sunt, intr-un anumit sens, identice cu erezia hiliastilor.

Toate instrumentele sionismului vorbesc in mod direct sau acoperit despre infiintarea unui stat unic care sa dureze vesnic si care va avea sediul si conducerea la Ierusalim.


[1] Adonai este un nume al adevaratului Dumnezeu. (n. ed.)

[2] Statuie cu cap si picioare de tap, infatisand pe satana. Este simbolul oficial al satanistilor. (n. ed.)

[3] Ostia papistasilor nu este Sfanta Impartasanie cea adevarata, fiindca papistasii sunt rupti de adevarata Biserica. Insa masonii, din ura fata de Hristos, batjocoresc ostia, fiindca papistasii afirma ca ea ar fi trupul lui Hristos. (n. ed.)

Ecumenismul fara masca

Acest articol a fost publicat în anti-masonerie și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la SOCANT: Rugaciunea masonilor adresata satanei

  1. Pingback: SOCANT: Rugaciunea masonilor adresata satanei « Herman Vlad

  2. TLC zice:

    Cred ca nu exagerez daca zic ca „marele arhitect” are treaba si cu astia:
    http://www.parliamentofreligions.org/

  3. Pingback: Articolul zilei (13.07.2011): RUGACIUNEA MASONILOR ADRESATA SATANEI « Saccsiv's Weblog

  4. Pingback: Articolul zilei (13.07.2011): RUGACIUNEA MASONILOR ADRESATA SATANEI « Saccsiv's Weblog

  5. mihaita zice:

    Evrei şi „Evrei”
    Când evreii au intrat în Palestina, au primit poruncă de la Dumnezeu să distrugă toate popoarele care locuiau atunci pe acest pământ: amorei, canaaniţi, fereaţi, heviţi, lebusiţi, hetiţi şi gherghesiji (Numerii 25 şi Deuteronom 20). Această poruncă este explicată şi condiţionată. întâi, ca act de pedeapsă divină pentru starea de păcătoşenie in care trăiau aceste popoare şi apoi, pentru a nu deveni prilej de păcătuire şi pentru poporul ales. In plan simbolic, cele şapte popoare reprezentau cele şapte păcate capitale (venale) care trebuie distruse din sufletul nostru: mândria, iubirea de arginţi (avuţia), desfrânarea, lăcomia, pizma (invidia), mânia şi lenea.
    Evreii n-au împlinit întocmai porunca şi aceste triburi păcătoase au influenţat viaţa spirituală, morală şi socială a lor, aducându-i la aceeaşi stare de păcătoşenie de-a lungul timpului de convieţuire. Astfel, au schimbat adoraţia lui Dumnezeu, Cel Unul, nevăzut, cu închinarea la Baali (zeităţi păgâne), şi-au jertfit copiii lui Moloh, s-au dedat desfrâului, vrăjitoriei, crimei, beţiei, minciunii şi înşelăciunii, pervertirea întregului popor, de la regi şi înalţi demnitari, preoţi şi slujitori, până la cel din urmă cetăţean. (Samuel, Cartea Regilor şi toţi Proorocii).
    Proorocii au încercat în zadar să oprească această degringoladă spirituală şi morală (Ilie, Isaia, Ieremia) anunţând consecinţele dramatice ale vieţii pe care o duc, în neascultare faţă de poruncile date de Dumnezeu. Toţi au fost prigoniţi şi unii dintre ei chiar ucişi.
    Dar poruncile se împlinesc. Dumnezeu a sancţionat poporul evreu prin venirea altor neamuri asupra lui, care l-au umilit, punând dări grele, distrugând templul şi deportând populaţia (sirienii, egiptenii, caldeenii şi babilonienii îl lovesc, iar în Babilon stă într-o robie de şaptezeci de ani).
    în timpul acesta se creează în ţară un nou context istoric. Structura demografică se alterează. Populaţiile păgâne cresc, evreii rămaşi sau cei foarte puţini care revin din robie se amestecă prin căsătorii cu aceşti băştinaşi, învăţătura Legii îşi diminuează autoritatea din pricina pervertirii conducătorilor spirituali (preoţimea şi cărturarii), care se transformă în castă cu veleităţi de dominaţie şi exploatare.
    Poporul este ţinut sub ascultare printr-o nouă formă de învăţătură, interpretarea Legii, numită Talmud, care face dependent pe orice evreu de „spusa” sinedriului. Sinedriul fusese constituit în pustie, la porunca lui Dumnezeu, cuprinzând şaptezeci de bărbaţi înţelepţi, care să-1 ajute pe Moise la rezolvarea problemelor din viaţa obştii (Numerii 11, 16-17) şi devenise autoritatea supremă (spirituală, morală, social-administrativă) şi Legea este enunţată şi explicată aşa cum hotărăşte el. Cine nu ascultă este sancţionat, în funcţie de gravitatea abaterii: amenzi, bătăi, excomunicare din comunitatea smagogică, până la uciderea cu pietre.
    Mântuitorul Iisus Hristos, în mustrarea pe care le-o face cărturarilor şi fariseilor, arată câteva exemple de felul talmudic al interpretării Legii:
    „Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: „Cel ce va jura pe Templu, nu este cu nimic legat (prin jurământ), dar cel ce va jura pe aurul Templului, este legat. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau Templul care simţeşte aurul?” Ziceţi iar: „Cel ce se va jura pe Altar, cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra Altarului, este legat. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau Altarul care sfinţeşte darul?” (Matei 23, 16-20).
    Interpretarea talmudică grosolană le-o pune Mântuitorul în faţă cu privire la ajutorul pe care trebuie să-1 dăm părinţilor când aceştia sunt în necaz sau în nevoie: „Ziceţi: cu ce te-aş putea ajuta, este corban (adică dăruit Templului) şi lipsiţi astfel pe părinţii voştri de ajutorul de care au nevoie” Mântuitorul mustră toate acel formalism talmudic, pe care îl impusese Sinedriul şi care devenise datină, în ceea ce priveşte curăţenia, spălarea mâinilor şi blidelor şi celelalte. Deci nu Legea (Thora) – ca operă revelată de Dumnezeu lui Moise şi imortalizată în scris, – o alterează aceşti conducători iudei, a înţelesul ei, printr-o interpretare suigeneris; iar înţelesul alterat îl impun cu forţa;
    Când Mântuitorul încearcă să-i readucă la sensul ei iniţial îl acuză că strică Legea De aceea Mântuitorul le şi spune iudeilor care-L ascultau: „Fariseii şi cărturarii stau pe scaunul lui Moise (conducători, ca principiu al autorităţii investite). Tot ce vă spun ei să faceţi (conform legii), voi să faceţi. Dar ce fac ei (abateri de la lege), să nu faceţi. Căci ei zic (pronunţă textul legii), dar nu fac (cum zice Legea)” (Matei 23 1-3) Această Lege revelată nu poate fi alterată nici în literă şi nici în Duh, le-o spune Mântuitorul iudeilor, când cărturarii şi fariseii îl acuză că huleşte, fiindcă S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu, zicându-le: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis sunteţi Dumnezei?” Dacă Legea a numit dumnezei pe aceia către care a venit Cuvântul lui Dumnezeu, şi Scriptura nu poate fi desfiinţată, cum ziceţi voi Acelui pe Care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume: „Huleşti!”, pentru că am spus: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!” Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să credeţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl (Matei 10, 34-38).
    Canonul Cărţilor Sfinte ale Vechiului Testament era definitiv încheiat ca numar şi formă literară şi Mântuitorul confirmă acest lucru: „Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care voi v-aţi pus nădejde Căci dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. Dar dacă nu credeţi scrierile lui, cum veţi crede cuvintele Mele?’ (Ioan 45-47). Căci Moise zisese: „Domnul Dumnezeu va ridica din mijlocul tău (Israele dintre fraţii tăi, un Prooroc ca mine; de Acela să ascultaţi… şi dacă cineva nu asculta de cuvintele Mele, zice Domnul, pe care le va spune El în numele Meu Eu îi voi cere socoteală” (Deuteronom 18, 15-19).
    Şi iarăşi, confirmă integral Scriptura Vechiului Testament, în forma definită care o cunoşteau iudeii la data aceea când mustră pe cei doi, Luca şi Cleopa, drumul spre Emaus, care se îndoiau de învierea Lui: „O nepricepuţi şi zăbavnici cu inima ca să credeţi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri ca să intre în Slava Sa? Şi a început de la Moise şi de la toţi proorocii si le-a explicat în toate Scripturile, lucrurile cu privire la El. (Luca 24, 25-27). Mântuitorul citează adesea din prooroci, din Psalmi şi din Moise, cu privire la descendenţa şi patima Sa, „Ca să se împlinească toate câte s-au scris în Lege; în Psalmi şi în Prooroci”.
    Se înşeală cei ce cred că iudeii (respectiv leviţii), fie m Babilon, fie in Egipt, rescriind Vechiul Testament, au alterat textul original revelat, prin introducerea unor cuvinte în text, care să denatureze sensul ideilor sau că, au creat personaje şi evenimente pe care le-au introdus ca părţi constitutive ale Vechiului Testament.
    Douglas Reed, autorul Controversei Sionului, socoteşte că Deuteronomul (a cincia carte a lui Moise), Estera şi Daniil sunt nişte invenţii, iar proorocul Iezechil, un talmudist care redeşteaptă în iudei legea răzbunării împotriva neamurilor. Un argument zdrobitor adus de el, că Scriptura a fost rescrisă în sens talmudic în timpul captivităţii babiloniene, este asemănarea unor pasaje la doi prooroci, la mare distanţă în timp unul de altul: Isaia 2,2-4 şi Miheia 4,1-3. Şi la unul şi la celălalt, câteva versete din proorocirile lor sună la fel. Noi, cei credincioşi, am putea invoca argumentul că Dumnezeu a vorbit în acelaşi fel în alt moment istoric. Dar acest argument nu este valabil pentru un necredincios, şi atunci invocăm metoda oferită nouă de Mântuitor, pentru a ajunge la cunoaşterea Adevărului, „ Cereţi şi vi se va da, bateţi şi vi se va deschide, căutaţi şi veţi afla”. Adică, să facem şi noi ceea ce făceau Sfinţii Părinţi, când un cuvânt al Scripturii le crea întrebări: se rugau, posteau şi căutau în discuţii (în sobor) să afle Adevărul. Am făcut noi aceste eforturi spirituale, morale şi materiale?
    Toată Scriptura a fost insuflată de Duhul Sfânt, spune Sfântul Apostol Pavel şi Dumnezeu a vorbit prin gura Sfinţilor Prooroci, descoperindu-le tainele care aveau să fie. Deci litera (cuvântul exprimat) este purtătoarea unui înţeles duhovnicesc. Dacă dezbrăcăm cuvântul de înţelesul lui duhovnicesc, atunci Dumnezeu nu există şi scopul pentru care s-au spus şi scris toate aceste Scripturi este acela de a tulbura şi distruge lumea şi nu de a o aduce la starea de curăţenie şi îndumnezeite.
    Dumnezeu a creat în prefigurare (anticipând simbolic) o lume întreagă „ca o umbră a celor viitoare – cum spune Sfântul Apostol Pavel. Din punct de vedere al pedagogiei divine această lume este simbolică, din punct de vedere al existenţei ei, şi în special al responsabilităţii, ea este o lume reală în contingenţa istoriei. De aceea a fost judecată în funcţie de libertatea ei de a se include sau a se exclude din intenţia divină, revelată ei permanent, şi înainte de a fi dată Legea, şi după aceea. Dovadă, proorocii care mor, mărturisind voia dumnezeiască şi asupritorii, care mor şi ei, sancţionaţi ca împotrivitori voii divine, neputându-se desvmovăţi că n-au cunoscut-o
    „ Căci Legea şi proorocii au fost până la Ioan (Botezătorul), spune Mântuitorul. De acum, împărăţia Cerurilor se ia cu sila (cu voinţa şi credinţa in Harul revărsat prin Hnstos) şi cei ce se silesc (se străduiesc) aceia o câştigă”. Iar Sfântul Apostol Pavel explică: „Legea ne-a fost îndrumător (pedagog) până a venit Izbăvitorul, adică Hristos Dumnezeu Tatăl, prin Iisus Hristos, Cuvântul întrupat, mântuieşte in chip obiectiv, real, nu simbolic, fiecare existenţă raţională creată – omul – devenită prin cunoaşterea actului întrupării conştientă că trebuie să se implice subiectiv în actul mântuitor.
    Dacă Dumnezeu Tatăl n-ar fi avut această intenţie, Dumnezeu Fiul nu ar fi luat identitate omenească, istorică, n-ar fi apărut în lume prin naştere din femeie şi nu ar fi parcurs toate stadiile de devenire biologică omenească, de la copilărie la maturitate. Implicit, nu ar fi avut dreptul să judece, pretinzând celor ce nu erau de aceeaşi substanţă materială şi spirituală cu El, împlinirea unor acte care nu le-ar fi fost proprii naturii lor.
    „Şi I-a dat putere să judece întrucât este Fiu al Omului’. în final, El sancţionează în chip real, nu simbolic, fiecare existenţă raţională creată, OM, în funcţie de libertatea voii ei, sau fiecare îşi fixează în veşnicie, singur, poziţia faţă de Adevărul Suprem, prin alegere liberă, pro sau contra Cuvântului întrupat, Iisus Hristos, prin Care Dumnezeu şi-a făcut cunoscută Voia Sa. Dumnezeu confirmă poziţia noastră, respectându-ne libertatea în veşnicie. Nu Legea ne mântuieşte, ci credinţa în Hristosul pe care-L anunţă ea, care i s-a socotit şi lui Avraam îndreptăţire. Căci Avraam nu era sub lege. Legea s-a dat prin Moise, cu cinci sute de ani mai târziu.
    Dacă umblăm numai cu puterile minţii noastre să găsim nod în papură Cuvântului Sfintei Scripturi, ne vom întâlni pe acest drum cu cel viclean care ne îndreptăţeşte în părerea noastră subiectivă şi n-o să aflăm niciodată Adevărul, ba, mai mult, vom rătăci şi pe alţii.
    Iudeii (farisei, cărturari, leviţi) n-au putut altera textul cărţilor Vechiului Testament, ci au creat o lucrare paralelă, interpretarea Bibliei, numită Talmud, aşa cum am arătat mai sus, dezbrăcând litera de duhul ei.
    Biserica, mergând pe afirmaţiile Mântuitorului, confirmă Canonul cărţilor Vechiului Testament. Toţi Sfinţii Părinţi şi Apostolii (mai ales Sfântul Apostol Pavel, care aduce în scrisorile lui atâtea citate din Vechiul Testament), despre care ştim atât de bine cu ce daruri duhovniceşti erau înzestraţi, atestă veridicitatea textului Sfintei Scripturi şi nu fac nici o imputare cu privire la vreo parte a întregului, ca fiind măsluire iudaică.
    Acest lucru s-a întâmplat numai după anii 1200-1300 şi continuă şi astăzi, creându-se biblia sectară. Şi Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi, acolo unde duhul lor nu reuşeşte să deslege înţelesul tainei ascuns în cuvântul revelat, cer de la Dumnezeu luminare, prin post, rugăciune, osteneli şi discuţii în sobor: „Doamne explică-ne pilda aceasta…” (Matei 13, 36). După multe discuţii, Apostolii s-au adunat în sobor şi au scris păgânilor care trecuseră la creştinism şi care erau asaltaţi de iudaizanţi să se taie împrejur: „Părutu-Sa Duhului Sfânt şi noua’ (Fapte 15).
    Aşa s-au stabilit toate Dogmele şi Canoanele bisericeşti. Iar acolo unde totuşi înţelesul nu li se descoperă, lasă în seama Bisericii taina, pentru ca nu cumva în chip subiectiv să se îndreptăţească într-un act care mai târziu s-ar putea dovedi a fi o rătăcire şi astfel să cadă din har, cum se găsesc acum aproape toţi comentatorii apuseni, mai ales cei protestanţi, şi toţi sectarii (ereticii) care sunt cultivaţi cu măiestrie de către evreii talmudişti.
    Sinedriul alterase într-atât legea şi spiritualitatea mozaică, încât Mesia Cel promis şi aşteptat trebuia să realizeze, nu izbăvirea poporului din păcat, ci supremaţia politică peste toate neamurile.
    Prorocia că acest Mesia „ Va îndrepta păcatul de la lacov (adică din strămoşi) este răstălmăcită în sensul îndreptăţirii dominaţiei asupra lumii. Ignorând că dreptul la bucuriile vieţii pământeşti era condiţionat de împlinirea poruncilor morale şi spirituale, sintetizate în Decalog (cele 10 porunci) sau condensate în formularea: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul tău… şi pe aproapele tău ca pe tine însuti’.
    Şi Dumnezeu le spusese: „De veţi voi şi Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca. Iar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, sabia Mea vă va mânca” (Isaia).
    Şi iată, vine „plinirea vremii”. Sabia Cuvântului întrupat, Iisus Hristos, care anulează autoritatea Sinedriului şi a preoţiei mozaice, instaurând autoritatea unei noi preoţii, harice, a acelora care cred şi mărturisesc că El este Mesia Cel făgăduit, izbăvitor de păcat, care dăruieşte o împărăţie veşnică (nu istoric-pământească), nu numai celor din Israel, care cred în El, ci tuturor, din orice neam, rânduind o nouă zi a creaţiei, a unei lumi născută din „apă şi din Duh Sfânt’, împlinindu-se prorocia lui Ieremia (31, 31 -33) cu privire la Noul Legământ: „Iată, vine ziua, zice Domnul, când voi face cu casa lui Iuda, un nou legământ, nu ca legământul pe care L-am încheiat cu părinţii voştri’.
    Din acest moment se naşte conflictul între Hristos şi Sinedriu, Cele două împărăţii, lumească şi cerească, intră m conflict. Iisus Hristos devine pentru Sinedriu, Cel mai mare pericol spiritual. „S-a facut pe sine Fiul lui Dumnezeu”, Cel mai mare pericol moral: „Desleagă sâmbăta şi nu respectă datina” Cel mai mare pericol social: „Mănâncă cu vameşii şi păcătoşii’, Cel mai mare pericol politic: „Intrăm în conflict cu Romanii, ne iau ţara şi ne distrug poporul fiindcă se numeşte pe Sine împărat’. De aceea: „Este mai de folos pentru noi să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul’, zisese Caiafa, marele preot, poruncind cu ce fel de moarte avea să moară Hristos (loan 11,49-50).
    Şi atunci: „Să fíe răstignit, Să se răstigneasca’ Şi Iisus Hristos este ucis, pe răspunderea conducătorilor spirituali şi a tot poporul, în faţa lui Dumnezeu: „Sângele Lui asupra noastră şi a copiilor noştri” (Matei 27, 25). Din acest moment poporul evreu dispare din Planul Divin, ca popor ales al mărturisirii Lui intre neamuri: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine!… De câte ori am vrut să strâng pe copii tăi, cum îşi strânge cloşca puii sub aripi şi n-aţi vrut. Iată, vi se lasă casa pustie! Căci vă spun, că de acum în colo, nu Mă veţi mai vedea până când nu veţi zice: „Bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului” „(Matei 23, 37-39).
    Devine popor ales Noul Israel (după duh), format din cei ce cred şi mărturisesc (evrei şi neevrei) pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime, întrupat din Fecioară, din dragoste pentru creatura Sa, ca să ispăşească păcatele lumii şi să-i îndumnezeiască pe toţi cu puterea Harului Duhului Sfânt: „Ma rog Părinte Sfinte, nu numai pentru ei (Apostolii), ci şi pentru toţi ce vor crede în Mine prin ei… Vreau, Tată, ca acolo unde sunt Eu, să fíe şi ei împreună cu Mine, pentru ca să vadă Slava pe care o aveam la Tine, mai înainte de a fi lumea”. (loan 17)
    Pentru păcatul necredinţei şi uciderea Fiului lui Dumnezeu, consecinţele sunt tragice pentru poporul evreu: Romanii ocupă Iudeea, templul din Ierusalim este dărâmat, „Piatră pe piatră nu va rămâne aici” prorocise Iisus (Matei 24, 1-2) şi evreii fug în toată lumea (Titus, fiul lui Vespasian, la anul 70 d. Hr. devine instrumentul de pedeapsă prin care Dumnezeu a sancţionat poporul evreu). Lipsiţi de conducere politică (nemaiavând stat), precum şr de una religioasă (corpul preoţesc este ucis în totalitate), rămân doar sub ascultarea învăţătorilor de lege, talmudicii rabini. Cea mai mare parte a fugarilor ajunge prin nordul Africii (unii rămân în Egipt) în Spania şi, de aici, în mai toate ţările occidentului. Rabinii încearcă să adapteze viaţa comunităţilor la noile condiţii istorice, locale. Se constituie în comunităţi separate, numite ghetouri, de obicei la marginea oraşelor (cetăţilor) unde, sub autoritatea şi ascultarea rabinică, sunt împiedicaţi să se asimileze. (Este minciună rabinică că în evul mediu, au fost internaţi în ghetouri. Pe acestea le-au făcut a). Procesul de separare le dă posibilitatea rabinilor să imprime în conştiinţa populaţiei ideea că în calitate de neam ales sunt persecutaţi şi urâţi de neamurile creştine. Ideea aceasta, cultivată şi întreţinută de-a lungul generaţiilor, dă naştere la dorinţa de răzbunare faţă de neamurile creştine din cauza cărora se văd lipsiţi de Graţia Divină şi acuzaţi ca popor ucigaş al lui Dumnezeu.
    Totuşi, cei care ies de sub această umbrelă rabinică, constată că creştinii nu sunt acele fiare sălbatice prezentate de rabini, şi foarte mulţi renunţă la mozaismul talmudic şi se asimilează. Dar în acest moment istoric şi spiritual al poporului evreu, în secolele XV-XVI, apare un nou popor evreu – care nu are nimic comun din punct de vedere biologic cu poporul semit, fugit din Palestina la anul 70 d. Hr. – hazarii, un trib turco- mongol din regiunea cuprinsă între Marea Neagră şi Marea Caspică.
    Aceştia, prin secolul al VlII-lea, sunt puşi în situaţia să opteze pentru una din credinţe: musulmană sau creştină. Pentru a nu deveni victime ale conflictului dintre creştini şi mahomedani, conducătorii hazari adoptă mozaismul pentru poporul lor. La anul 741, Bulan, conducătorul tribului hazar, adoptă mozaismul ca religie oficială. Astfel asiaticii hazari, devin evrei prin religie, preluând învăţătura iudaică, cu accent special pe ideea poporului ales care trebuie să stăpânească lumea. Sub ţarii Rusiei stăpânirea îi înghite şi pe ei, o dată cu panslavismul, dar se infiltrează încet-încet până în apusul Europei. în Germania, Franţa, Austria, Anglia, vin în contact cu organizaţiile masonice (descendente din ordinul templierilor), pe care ajung să şi le subordoneze şi la adăpostul cărora încep acţiunea de destabilizare şi descompunere a statelor şi spiritualităţii creştine.
    în timp ce evreii sefarzi (semiţi) se risipeau, asimilându-se, evreii hazari (aschenazi) reîmprospătau Legea Deuteronomului în înţeles talmudic, investindu-se cu dreptul de autoritate levitică (slujitori ai templului) şi reactualizând situaţia istorică din timpul ocupaţiei Palestinei sub losua Navi, arogându-şi dreptul de a dispune şi astăzi, după 2500 de ani, de aceeaşi învestitură dată numai pentru acea acţiune lui Moise şi lui losua, de a distruge neamurile păcătoase, care acum, pentru ei, sunt cele creştine.
    Pentru ca acţiunea lor să-şi poată atinge scopul, se reorganizează într-o formă suprastatală, cahaluî, stat în stat, cu legile lui, cu guvern particular, specific iudaic, cu relaţii bazate pe legi talmudice (între membrii comunităţii lor relaţii morale, iar faţă de orice neam şi orice religie, fiindu-le permis, pentru a-şi atinge scopurile, orice mijloc, cel mai imoral fiind cel mai bun).
    Câştigă prin viclenie, corupere, şantaj, minciună, dezinformare, elementele capabile ale neamurilor în mijlocul cărora trăiesc, ajung subtil în fruntea bucatelor parazitând neamurile creştine, plângând de formă zidurile Ierusalimului dărâmat. Canaanul lor este acum lumea întreagă, pe care vor să o stăpânească. Iată-ne sub ameninţarea dominaţiei talmudico-hazare. Toate patimile Asiei s-au amplificat şi exacerbat sub ideea aleşilor lui lahve, hazarii, care şi-au descoperit vocaţia de sionişti: refacerea Imperiului davidic.
    Infiltraţi în ultimele două veacuri, prin cutezanţă şi obrăznicie, prin şantaj şi corupere, prin insinuare perfidă, în toate compartimentele vieţii publice: în cultură, în economie şi comerţ, în viaţa spirituală şi morală (îmbrăcând chipul îngerului de lumină), dând tonul prin mass-media, pe care au ajuns s-o controleze, realizând aşa-zisa opinie publică (opinia lor este atribuită publicului), infiltrându-se în armată şi poliţie, în politică şi mai ales în serviciile secrete şi în diplomaţia tuturor statelor, în toate societăţile şi asociaţiile „umanitare”, prezidate de formă de servanţii lor goimi, organizaţi în francmasonerii, deţin astăzi, în toate statele lumii în calitate de consilieri, pârghiile cu care mişcă masele de goimi, după bunul lor plac.
    Este ştiut astăzi şi recunoscut chiar de ei, ca un triumf, că în compoziţia fiecărui guvern, din orice ţară, intră sau ies, cei indicaţi de ei. De la 50 % până la 90 %, în statele socialiste (comuniste) membrii guvernului erau chiar evrei hazari. Iar toate revoluţiile socialiste (comuniste) au ca iniţiatori şi profitori pe evreii hazari.
    Pentru exemplificare, dăm numele celor 41 de conducători evrei din Guvernul Republicii Populare Române, începând cu anul 1945, miniştrii şi înalţi demnitari în funcţii cheie ale statului:
    1. Ana Pauker, alias Anna Rabinsohn, ministru de externe şi agenta rir. 1 a Moscovei la Bucureşti.
    2. Ilka Wassermann, reală directoare a Ministerului de Externe.
    3. Josef Kishinevski, alias Jakob Broitman, vice-preşedinte al Consiliului de miniştri şi membru al CC.
    4. Teohari Georgescu, alias Burah Tescovich, ministru de interne.
    5. Lothar Rădăceanu, alias Lothar Wuertzel, ministru.
    6. Miron Constantinescu, alias Mehr Kohn, originar din Galaţi, ministru al minelor şi membru în CC.
    7. Moises Haupt, general, comandant militar al Capitalei.
    8. Laurian Zamfir, alias Laurian Rechler, general, şef al Securităţii, originar din Brăila.
    9. Heinz Gutman, şef al Serviciului Secret Civil.
    10. William Suder, Şef al contraspionajului.
    11. Colonel Roman, alias Roman Walter, tatăl lui Petre Roman, şef al Serviciului de educaţie, cultură şi propagandă al Armatei.
    12. Alexandru Moghioroş, din Ungaria, ministru al naţionalităţilor.
    13. Alexandru Badan, alias Alexander Braunstein, şef al Comisiei de control al străinilor.
    14. Maior Lewin, fost ofiţer în armata roşie, şef al Cenzurii presei.
    15. Colonel Holban, alias Moscovich, şef al Securităţii pe Bucureşti.
    16. George Silviu, alias Gersch Gollinger, secretar general în Ministerul de interne.
    17. Erwin Voiculescu, alias Erwin Weinberg, şef al Departamentului pentru paşapoarte în Ministerul de externe.
    18. Stupineanu, alias Stappnau, şef al spionajului economic.
    19. Emmerick Stoffel, din Ungaria, ambasadorul României în Elveţia.
    20. Harry Făinaru, alias Hersch Feiner, şef de Legaţie în Ambasada din Statele Unite.
    21. Ida Szilagy, prietenă a lui Ana Pauker, reala conducătoare a Ambasadei din Londra.
    22. N. Lăzărescu, alias Burach Lazarovich, însărcinat de afaceri al României la Paris.
    23. Simon Oieru, alias Schaeffer, subsecretar de stat.
    24. Liuba Kishinevski, alias Liuba Broitman, preşedintă a femeilor Române antifasciste.
    25. Lew Zeiger, director general în Ministerul economiei.
    26. Doctor Zeider, jurisconsult al Ministerului de externe.
    27. Silviu Brucan, alias Bruekker, redactor şef al Scânteii, conducea întreaga campanie care viza dezamăgirea poporului în ce privea domnia comunismului şi înscenata campanie antisemită din România.
    28. Samoilă, alias Samuel Rubenstein, director guvernator al Scânteii.
    29. Horia Liman, alias Lehman, redactor secund al Scânteii.
    30. Inginerul Schnapp, director guvernator al ziarului România Liberă.
    31. Jehan Mihai, alias Jacob Michael, şef al Industriei cinematografice române.
    32. Alexandru Graur, alias Alter Brauer, director general al Societăţii Radiofonice Române.
    33. Mihai Roller, necunoscut înainte de venirea sa în România din Uniunea Sovietică, preşedinte al Academiei române, autorul istoriei falsificate a Românilor.
    34. Profesorul Weigel, tiranul Universităţii din Bucureşti, care conduceai operaţia de e- purare a studenţilor anti-comunişti.
    35. Profesorul Lewin Bercovich, un alt tiran al Universităţii din Bucureşti, care controla corpul profesoral, venit din Rusia.
    36. Silviu Josifescu, alias Samson Josifovich, i-a cenzurat pe Eminescu, Alecsandri, Vlahuţă de conţinutul care nu se armoniza cu comunismul.
    37. Joan Vinter, alias Jakob Winter, critic literar marxist al României.
    38. Alexander Sencovich, Misha Le vin şi Sam Asriel (Serban), secretari generali ai Ligii generale a muncii.
    39. Alexandra Sidorovici, soţia lui Silviu Brucan, acuzatoare la Tribunalul Poporului din 1945.
    40. Leonte Răutu.
    41. Petru Borilă, cuscrul lui Ceauşescu, responsabil cu învăţământul politic pe ţară.
    Conducători evrei erau la toate nivelele instituţiilor din ţară, la Interne şi Securitate: Teohari Geoigescu, Nicolski, Pantiuşa, Dulbergher, Koller, Zeller, Koloman Ambruş, Moiş, Kling Zoltan, Steiner, Schnelban, Rafila etc. şi mulţi necunoscuţi ascunşi sub nume româneşti.
    De ce să-ţi ascunzi adevărata identitate? Scopul lor? Guvernarea mondială, pe care acum n-o mai ascund, pe care o prezintă ca pe supremul bine, şi înjugarea tuturor neamurilor la carul talmudic al lui Israel, care prevede distrugerea credinţei creştine şi a fiinţei şi conştiinţei naţionale.
    Un singur neam are dreptul la demnitate spirituală şi naţională: evreii hazari. Celelalte neamuri trebuie aduse la condiţia animalului de muncă, prin spălarea creierului de toate valorile creştine, ştergându-se mai ales obiectul adoraţiei – Hristos – socotit ca un impostor. Şi pentru ca neamurile să aibă obiect de adoraţie, s-a beatificat răul, personificat în Iuda Iscarioteanul, victima inocentă a Galileanului. Trădarea, delaţiunea, orice patimă, devenită virtute şi condiţie de viaţă pentru goimi.
    Astfel, se instituie religia libertăţii individului în rău, a anarhiei morale şi sociale ce trebuie să domnească peste neamuri, sub masca drepturilor omului. Unde se poate realiza acest stadiu, întâi prin aservirea conducătorilor respectivului neam (ca în SUA şi în statele din apusul Europei), procesul de pervertire a maselor e o problemă de timp (o generaţie, două).
    Acolo unde conducătorii popoarelor fac corp comun cu idealul de credinţă al neamului respectiv, se vor provoca revoluţii comuniste, pentru înlocuirea elementelor naţionale din conducere şi apoi, revoluţia permanentă, pentru spălarea creierului. Orice guvern naţional trebuie distrus pentru că acesta reprezintă puterea naţiunii organizată material. Şi orice credinţă în Divinitate trebuie distrusă prin filosofía materialismului ştiinţific marxist-leninist şi prin uciderea corpului preoţesc şi dărâmarea altarelor, fiindcă această spiritualitate este puterea investitoare a forţei de apărare, organizată material (armata). Concomitent cu aceasta, anularea oricărui drept de proprietate, pentru distrugerea independenţei economice, a ţăranului şi muncitorului, răsplata muncii fiind la bunăvoinţa evreului hazar.
    Aşa indică Protocoalele înţelepţilor Sionului, Manifestul cbmunist, al lui Freiderich Engels sau lozinca revoluţiei franceze: „ Cu maţele ultimului preot, vom spânzura pe ultimul rege” Pământul transformat în temniţă, ca un grajd modem, unde fiecare vită îşi cunoaşte ieslea după grosimea lanţului şi a raţiei de nutreţ ce i s-a pus dinainte.
    La acest stadiu de decădere nu se poate ajunge (şi până aici nu s-a putut ajunge) fără trădări din interior. Fără coadă de lemn, toporul n-ar fi putut distruge pădurea. Elementele care s-au lăsat înşelate, cumpărate şi care au pus mai presus de interesele şi viaţa naţiunii lor, interesele şi viaţa personală, sunt vinovate de actele trădării şi uciderii fraţilor lor.
    Şi astăzi se poate vedea pe viu realizarea idealului talmudic iudeo-masonic. URSS-ul nu este decât un mic exemplu, o primă experienţă a ceea ce înseamnă Guvern mondial. Zeci de naţiuni subjugate şi dirijate de la Moscova, unde în tot guvernul nu era decât un singur rus, în primii ani ai revoluţiei, iar restul erau evrei hazari. De la Nistru la Vladivostok, aceeaşi oră, aceeaşi lozincă, aceeaşi pufoaică, aceeaşi foame şi acelaşi frig, dar mai ales aceeaşi frică. Statele satelit, predate de sionismul iudeo-masonic spre experienţă Moscovei, am trăit aceeaşi soartă aproape o jumătate de veac şi s-a reuşit aşa de bine spălarea creierului şi infuzarea fricii în sufletele noastre, încât valorile spiritualităţii creştine şi naţionale, dragostea, cinstea, dreptatea, curăţia, familia, neamul, Dumnezeu, au ajuns să fie persiflate şi batjocorite, iar egoismul, minciunea, înşelăciunea, desfrâul, libertinajul şi ateismul să fie considerate valori ale societăţii moderne. Neamul şi Dumnezeu fiind utopiile unor indivizi desprinşi de realitatea vieţii, am ajuns să nu mai fim conştienţi de răul care ni se pregăteşte.
    Căci prin dezarmarea naţiunilor şi crearea unei armate multinaţionale, la discreţia Guvernului mondial (ONU) se vizează impunerea comunismului în lume. Iar acolo unde un neam se ridică împotriva concepţiei iudeo-masonice-bolşevice, el va fi adus la pace, prin forţa armelor, în numele democraţiei (vezi Cecenia).
    Sperăm însă că Dumnezeu va zădărnici această lucrare satanică. De vreme ce satan este adorat în liturghia neagră oficiată de iudeo-masoni, iar numele lui Hristos, al Sfintei Fecioare şi Sfânta Cruce sunt profanate, putem înţelege că nu Dumnezeu îi inspiră să facă aceasta, ci duhul cel rău, căruia îi slujesc. Şi îndrăznesc să presupun că adevăraţii evrei (semiţi-sefarzi câţi au mai rămas) ar putea deveni „rămăşiţa” care se va mântui, ei fiind cei îndreptăţiţi să se pocăiască şi să ridice blestemul părintesc, strigând sincer: „Bine este cuvântat Cel Ce vine întru Numele Domnului”
    Deoarece „ Tot răsadul care nu este răsădit de Tatăl Meu, se smulge şi se aruncă” poporul hazar, care prin mozaism se substituie adevăratului popor evreu, amplificând talmudismul până la a face din anti-Crist mesia aşteptat, este nerăsădit de Tatăl Ceresc şi va fi smuls. Cu adevărat, există un conflict între semiţi şi hazari (pe care ha- zarii îl ascund deocamdată).
    Presupunând că le va îngădui Dumnezeu, pentru încercarea credinţei celor drepţi, să realizeze ceea ce şi-au propus, dominaţia lumii, înseamnă că ne aflăm aproape de momentul lepădării de credinţă şi încetării jertfei pe Altarele Sfintelor Biserici şi „Cine va răbda până la sfârşit, să nu fíe însemnat pe mână sau pe frunte cu numărul numelui fiarei (666), se va mântui’.
    Noi „ turma mică“ a Ortodoxiei, ne rugăm pentru mântuirea tuturor şi pentru întoarcerea la pocăinţă a celor înşelaţi şi nădăjduim să primim putere de mărturisitori în ziua cea mare a încercării noastre. Dar ne cutremurăm şi vă plângem, copii ai Apusului şi ai Lumii Noi, pentru viitorul fericit ce vi l-au pregătit părinţii şi conducătorii voştri masoni, slujitori ai sionismului. Se vor răsuci în mormânt, îngroziţi pentru fericirea fară Dumnezeu, sodomică, pe care v-au proiectat-o, slujind sinagogii satanei.
    Cutremuraţi-vă, fraţi ai mei în Hristos: culmea talmudismului ne-o oferă în zilele noastre o nouă teorie despre creştinism, lansată de evreul hazar Marcus Eli Ravage, născut în România, dar ajuns mare în SUA. Şi el vorbeşte în numele neamului lui. Spune în esenţă acest evreu hazar: creştinismul este o acţiune talmudică, iudaică, o diversiune mozaică, prin care neamurile au fost aduse mai uşor la ascultare fata de Israel. Iisus din Gaiileea şi rabinul Saul (viitorul Apostol Pavel) au intuit că posibilitatea de dominaţie asupra neamurilor prin forţa armată nu ar avea şanse de reuşită la acea dată. Şi atunci, Iisus, cu preţul vieţii, intrând în conflict ideologic cu Sinedriul, închistat în tradiţii formale, S-a lansat în această mare ofensivă de cucerire a neamurilor, supunându-le mai întâi spiritual. Saul a desăvârşit opera teoretică a lui Iisus, prin actul organizatoric al acestei noi concepţii despre lume şi viaţă, în care toţi avem un singur Tată ceresc, toţi suntem fraţi şi, trăind in pace unii cu alţii, vom ajunge să împărăţim în veci, alături de Tatăl ceresc.
    Devenite docile, în speranţa vieţii fericite, eterne, neamurile renunţă de bunăvoie la stăpânirea unui teritoriu şi la apărarea lui, lăsând drum liber lui Israel să-şi împlinească visul. împărăţia lumii. Neamurile, prin creştinism, zice Ravage, trăiesc în înşelăciune spirituală, fiindcă nu există o aha lume, aceasta fiind o gogoriţă talmudică, nada aruncată de lisus şi Saul din care neamurile au muşcat din plin, lăsându-se prinse în undiţa lui Israel. După ce au fost îmblânzite prin această falsă credinţă şi dezarmate, ele trebuie aduse la formele de credinţă şi viaţă păgână pe care o aveau mai înainte şi care este proprie fiinţei lor de animale dejug, fiinţe minore, supuse stărilor instinctuale, viaţa lor reducându-se la satisfacerea nevoilor pântecelui şi bucuriilor degradante: beţie, lăcomie, furt, minciună, desfrâu, sodomie, crimă şi-n final anarhie morală, socială, politică, nihilism
    Pentru că s-ar putea totuşi ridica făclii de lumină care să călăuzească viaţa spirituală a acestor neamuri, şi ele nu vor renunţa la credinţa şi morala creştină, acestea vor fi acuzate şi condamnate că au concepţii retrograde, duşmane ale libertăţii de gândire, intolerante, duşmane ale Israelului, persecutoare şi antisemite, deci Israelul are dreptul să se apere, el fiind întotdeauna victima nevinovată a goimilor fioroşi. Agresorul pozează în victimă. „Pieirea ta prin tine” este doar vorbă aruncată în vânt, de prooroc?
    Ne punem serios întrebarea: nu cumva actul pe care şi-1 revendică aceşti hazari, de a fi israeliţi infiltraţi dinspre nord, arată că au fost aduşi la mozaism de elemente ebraice propriu-zise, din seminţia lui Dan, care după dărâmarea Ierusalimului la 70 d. Hr. ar fi plecat spre nord? Atunci prorocia patriarhului Iacov, cu privire la viitorul acestei seminţii s-ar împlini prin hazari, care pregătesc chiar un mesia pe caresă-1 încoroneze ca împărat al lumii la Ierusalim, anti-Cristul?! „Dan va fi şarpe la drum, viperă la potecă, înveninând piciorul calului, ca să cadă călăreţul” (Facerea 49, 17).
    Sufletele noastre călătoresc spre împărăţia lui Dumnezeu, pe calul învăţăturii lui. Hristos, pe care o înveninează cu muşcătură vicleană de viperă talmudismul ebraic-hazar, răstălmăcind-o şi denaturând-o.
    Dumnezeu să ne lumineze şi să ne dea putere să nu ne lăsăm înşelaţi. Când un om omoară alt om, a făcut o crimă; e criminal. Când mai mulţi se asociază să omoare, s-au constituit într-o bandă de tâlhari. Când un neam întreg condus de reprezentanţii Iui vine asupra altuia pentru a-i cuceri teritoriul şi a-i lua bunurile, face război; e agresor.
    Iată textual mărturisirea autodemascatoare făcută de Marcus Elie Ravage (Century Magazine); ea depăşeşte în intenţie şi faptă orice agresiune:
    „Sunt foarte puţini oameni în lume care îşi dau seama cât rău am făcut. Suntem intruşi, distrugători, revoluţionari; am acaparat bunurile voastre, idealurile, destinele şi le-am călcat în picioare. Noi suntem adevărata cauză, nu numai a ultimului război mondial, ci a mai tuturor războaielor. Noi am fost autorii nu numai ai revoluţiei ruse, ci instigatorii marilor revoluţii. V-am adus desbinarea şi desordinea în viaţa individuală şi colectivă, şi o mai facem şi azi. Nimeni n-ar putea spune cât timp de acum înainte noi vom continua să vă influenţăm soarta.”
    Lenin, în numele revoluţiei iudeo-masono-bolşevice scrie: „Noi avem misiunea de a oprima. Nici o milă, este deviza noastră. Pentru împlinirea ei cea mai mare cruzime este un merit” Treziţi-vă, neamuri! Agresiunea este îndreptată şi asupra valorilor spirituale ale neamurilor, a idealurilor şi destinului lor, obiectiv direct şi prioritar fiind credinţa în Hristos, morala creştină şi dragostea de neam.

    Virgil Maxim
    Imn pentru Crucea purtata

  6. Mihaela zice:

    Zoro !

    Mmmmm…..aparent…ai avea dreptate…dar…nu uita ca…pentru a combate ! si a se feri…proteja…! trebuie sa afle…sa cunoasca ! Si-apoi , se va alege doar ce este spre folos !

    Doamne ! Iti multumim ! iarta-ne…si…ajuta-ne…
    Sa avem inima buna ! si..Dreapta Credinta !

  7. zoro zice:

    Nu am nevoie sa-mi dati dreptate,daca sinteti atit de tari in credinta si induhovniciti puteti accesa si siteul lor oficial si vedeti …ororile lor!
    Eu vreau sa-l cunosc pe Hristos si nu vreau sa-mi intinez mintea si sufletul cu asemenea spurcaciuni ,ca HRISTOS sa poata locui in mintea si sufletul meu!!!

  8. Poate nu ar fi rau sa i se trimita si mitropolitului Moldovei un link cu rugaciunea asta. Va aduceti aminte de intalnirea masonica din biserica Barnovski, in care masonii stateau, ca in „uraciunea pustiirii” profetului Daniel in locul sfintirii, cu scaunele puse cu spatele la Sfintele Usi si la Sfintele Icoane si isi faceau ritualul in timp ce preotul ortodox sta in pronaos ca un cersetor si savarsea ritualuri pagane? Nu de alta, dar poate il ajuta la a lua o decizie in privinta implicarii preotului, pentru ca, iata, comunicatul ne spune ca se fac investigatii, dar au trecut vreo doi ani de atunci http://www.mmb.ro/ro/comunicate/precizari_cu_privire_la_o_ceremonie_a_cavalerilor_de_malta_desfasurata_in_biserica_barnovschi_din_iasi.html Stie cineva ce s-a intamplat cu preotul respectiv? Cu biserica pangarita? A fost resfintita? A fost excomunicat preotul?

  9. acelas zice:

    atentie la cum cititi „rugaciunea” aia, care nu se poate citi de niciun crestin … . Sa nu va jucati cu vorbele, asa in „cititre”, ca cine stie ….

    Doamne fereste si miluieste !

  10. em zice:

    nu stiu daca pt a te feri sa calci intr-un kakat chiar e nevoie sa-l studiezi indeaproape, sa-l intorci pe o parte si pe alta, sa vezi daca miroase, daca e moale sau tare. Sunt oameni specializati, si anume cei din laboratoarele medicale, care fac asta si, stiu sa o faca fara a risca sa se imbolnaveasca grav. Pe o multime de bloguri am vazut titlul acestei asa-zise rugaciuni si mi se pare ca o multime de bloguri s-au manjit cu acest produs rau mirositor si daunator sanatatii spirituale.
    Mie mi se pare ca daca zic: „Doamne miluieste!” e o rugacine. Chiar daca scriu „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi pacatosii” E tot o rugaciune pt mine si pt altii. E o rugaciune si pt cel ce o scrie si pt cel care citeste, deoarece tu care citesti „Doamne miluieste-ma” te rogi chiar in momentul in care citesti. De aceea imi pare nespus de rau cand vad ca o multime de bloguri au postat, deci se roaga, scriind si citind asemenea bazaconii.
    Era prea de ajuns daca se facea dor trimitere la cartea si pagina respectiva, fara a imprastia mizeria pe tot internetul.

  11. robert zice:

    Totusi este important sa aflam cum gandesc acesti scelerati care din pacate ne conduc. Se pare ca in parlament, in partide politice etc exista astfel de elemente. In multe foruri internationale exista acesti ciudati. Ei din pacate hotarasc legi. Oare cum vor fi acele legi…binenteles impotriva noastra a modului de viata pe care il au crestinii. Unele hotarari sunt date special pentru a se opune crezului manifestat de crestini, Deci, ei stiind cum au modul de viata crestinii, vor da legi prin care sa-i faca sa greseasca sau sa-i impinga la a face un lucru rau, pe care crestinii nu vor sa-l faca stiind ca la infricosatoarea judecata va fi considerat pacat. Dar ei neavand o minima educatie vor da in continuare legi rele. Deci e important sa-i cunoastem pe cei care ne conduc din pacate

  12. Ionut zice:

    Eu zic ca „rugaciunea ” aia e smintitoare si mai bine nu o afisai, dar ma rog pe acest site, multe se divulga si putine se fac. Fara suparare…

  13. Gheroghe zice:

    Fratilor TREZITI-VA, caci de nu ne vor cotropi si tara, si sufletele si credinta. Trebuie sa rezistam si sa avem ochii deschisi. Ma cutremura gandul ca deja incearca falsificarea istoriei!!! or sa ajunga pana la Isus si atunci ni-l vor sterge din carti, DAR NU SI DIN SUFLETE!!!

    General (făcut la normă) Săvoiu: „prezent” la lansarea cărţii despre mafiotul masoneriei mondiale – Licio Gelli

    http://archanghel.blogspot.com/

  14. mihailandrei zice:

    Marius Costin Frumuzache, bărbatul arestat pentru viol şi tentativă de viol asupra unor fetiţe de zece ani din Ploieşti, frecventa din toamna anului trecut Biserica Creştină Baptistă Metanoia din Ploieşti.

    Biserica Baptista Metanoia, are un departament pentru copii şi desfăşoară diverse activităţi destinate celor mici!
    Fotografiile în care apare pedofilul au fost şterse de pe site!

    http://mihailandrei.wordpress.com/2011/07/16/pedofilul-baptistul-care-a-ingrozit-ploiestiul-dupa-ce-a-violat-o-fetita-de-10-ani-si-a-atentat-la-alte-doua-fetite/

  15. Avand in vedere faptul ca in subiectul de fata este in discutie ruga catre Satana.. ma tot freamata o intrebare… De ce Biserica ascunde adevaratele fapte incercand sa manipuleze lumea prin simpla vorba biblica ” crede si nu cerceta”?… Fara nicio suparare.. eu merg pe invataturile Septuagintei!

  16. admin zice:

    @naberiusa
    unde in Biblie ai gasit sintagma: crede si nu cerceta?
    E total eronat aceasta supozitie si orbesti in necunostiinta de cauza. Dimpotriva, in Biblie scrie: Bate si ti se va deschide, cauta si vei afla.

  17. Frunza Mihai zice:

    pfff…mi se face greata d acesti inainte mergatori ai fiului pierzarii. Vai vai lor….le’au cumparat diavolul sufletele cu bani lor si tot cu bani lor isi vor asigura locul din iad. Doamne ajuta-i pe cei ce ink isi pun nadejde in Tine! :(

Spuneţi-vă părerea, respectând conţinutul articolului! (Mesajele ce nu corespund vor fi şterse!)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s