Parintele Ioanichie catre ucenicul sau: „Sa nu taci! Sa nu taci! Scrie si vorbeste, ca eu nu mai pot nimic!”

Anul acesta, pe 10 Februarie, Parintele Ioanichie Balan ar fi implinit 80 de ani. Dar e mult mai de folos sa stim ca acolo unde este, cuviosul parinte ne vegheaza si ne lumineaza ori de cate ori gandurile noastre se intorc sau nu spre sfintia sa. Am cunoscut un Parinte Ioanichie uneori mult diferit de ceea ce stiu cei mai multi dintre noi. Desi neincetat lam necajit si i-am stat impotriva cand vorbeam despre carti si despre istorie, nu a incetat sa ma iubeasca si sa ma pomeneasca in rugaciuni pana in ultima clipa a vietii sale. Stiu si acum ca acolo unde este, degraba vine la rugaciune cand este chemat.

Prima data am auzit de sfintia sa prin anii ’80, dupa ce ii aparuse primul volum din cartea Convorbiri duhovnicesti. Titlul ma intrigase, dar cartea nu am apucat sa o citesc decat mult mai tarziu, pentru ca in acei ani se vanduse foarte repede. Am ramas in suflet doar cu imaginea unui parinte iubitor de Dumnezeu si de Sfintii Sai, care a reusit sa strapunga veacul comunismului si sa aduca la lumina lucruri tainice, nestiute de cei mai multi.

Am intrat in Manastirea Sihastria in 1996 si, cand l-am cunoscut, Parintele Ioanichie trecuse putin peste 66 de ani. Intalnirea cu sfintia sa a fost destul de spectaculoasa; doar privindu-ne am stiut ca avem fiecare de iubit ceva in celalalt, si aceasta iubire parinteasca a sfintiei sale continua si azi. Parintele Ioanichie a fost pentru mine marea revelatie a crestinului liber, care cunoaste bine lumea in care traieste, si care nu se teme decat de Dumnezeu si de pacat.

Cațiva ani de zile am fost sub ascultarea sfintiei sale. Lucram impreuna la carti – Vietile Sfintilor, cartile Parintelui Dimitrie Bejan – „Bucuriile suferintei”, seria de volume „Ne vorbeste Parintele…” si altele asemenea, intre care nu trebuie sa las de o parte Patericul romanesc, Vetrele de sihastrie romaneasca si cele doua carti de Pelerinaj la Mormantul Domnului si Pelerinaj la Athos –, care mi-au adus in foarte scurta vreme multa sporire duhovniceasca. Eram ca un burete care absorbea fiecare picatura de duh din ceea ce mi se dadea in fiecare zi.

Despre Parintele Ioanichie s-au mai scris randuri biografice si, prin mila lui Dumnezeu, i s-a dedicat si o carte. A intrat in Manastirea Sihastria in anul 1949, dupa ce, cu un an inainte, venind pe jos din satul sau, Stanita, de langa Roman, il cunoscuse pe Parintele Cleopa, care il uluise vorbindui despre tainele vietii duhovnicesti. Auzise despre batranul parinte, iar cuvintele sale i s-au infipt cu atat mai adanc in inima care dorea dupa Hristos. Venind in Sihastria, in 1949, a aflat ca Parintele Cleopa si multi alti cuviosi parinti au plecat la Manastirea Slatina, langa Falticeni. Ar fi vrut sa mearga si el acolo, insa Parintele Ioil Gheorghiu i-a spus: „Ramai, tatuca, aici, ca nu are cine sa scrie un act si nici sa socoteasca ale noastre”. A ramas, asadar, in Sihastria. Aici a impartit chilia cu actualul duhovnic al romanilor din Athos, Parintele Iulian de la Prodromu, de la care stim ca se nevoia cu multa barbatie, implinindu-si cu strictete canonul de sute de metanii in fiecare noapte. In Aprilie 1953 a fost calugarit si hirotonit diacon in biserica mare a Manastirii Neamt, asa cum insusi sfintia sa ne-a spus, intr-una din vizitele acolo.

Anii aceia i-au aprins inima spre pastrarea marturiilor de sfintenie pe care le auzea de la batranii manastirii. Nici nu avea cum sa nu fie impresionat, venind dintr-o lume care suferea de pe urma razboiului si a ocupatiei bolsevice, intr-una in care tot ce era de valoare se raporta la Hristos si la Sfintii Sai. Incepand cu 1955 si-a petrecut multe nopti dactilografiind la masina de scris paginile unui volum numit mai apoi „Chipuri de calugari imbunatatiti din manastirile nemtene”, volum impodobit cu fotografii lipite pe hartie, din locurile unde s-au nevoit marii Sfinti despre care vorbea. Acest volum era nucleul a ceea ce avea sa devina peste ani Patericul romanesc, Convorbirile duhovnicesti si Vetrele de sihastrie.

Daca astazi nu am avea aceste marturii stranse de Parintele Ioanichie, nu am sti mai nimic despre viata duhovniceasca din manastirile romanesti ale secolului 20.

Cititi integral in revista Atitudini, nr.9. Pentru comenzi accesati site-ul ATITUDINI.COM

Va oferim mai jos, fotografii foarte rare cu Parintele Ioanichie.

<!–[if gte mso 9]> Normal 0 false false false MicrosoftInternetExplorer4 <![endif]–><!–[if gte mso 9]> <![endif]–> <!–[endif]–>
Acest articol a fost publicat în ANTI-ECUMENISM, anti-masonerie și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Parintele Ioanichie catre ucenicul sau: „Sa nu taci! Sa nu taci! Scrie si vorbeste, ca eu nu mai pot nimic!”

  1. SalvatiIcoanele zice:

    Vreau sa va semnalez un lucru foarte important:
    Prigonitorii crestinismului si-au schimbat modul de lupta. Daca ieri incercau sa scoata icoanele din scoli pe motiv ca „sunt ofensatoare pentru alte religii”, astazi ei au inceput sa atace ideea de „icoana” spunand ca e o chestie impotriva Legilor date lui Moise si ca a avea icoane constitue idolatrie etc. In general lupta aceasta noua e dusa de ong-isti, multi dintre ei fiind de religie talmudista. Lupta se duce pe internet, unde acesti talmudisti posteaza comentarii ofensatoare la adresa icoanelor, pt ca ii face pe crestini sa creada ca a avea icoane e o chestie contra crestinismului.
    O alta chestie e ca multi dintre acesti ong-isti pretind ca sunt musulmani, desi nu sunt, pt a crea un conflict artificial intre musulmani si crestini, dupa vechea tactica folosita de ei de mai multe ori de-a lungul timpului.

  2. blogcatalin zice:

    Foarte bun articolul.Mi-am permis sa il public si pe blogul meu.Sper sa nu va deranjeze si va multumesc anticipat.Doamne Ajuta.

  3. Corina V. zice:

    Inca nu am reusit sa citesc articolul complet din Atitudini (fiind peste hotare din pacate nu am cum sa-mi procur revista), dar imi aduc aminte ca spunea pictorul Sorin Dumitrescu, intr-o conferinta, ca parintelui Ioanichie Balan i s-ar fi tras moartea si datorita unui interviu pe care i-l luase el in 1994:
    http://video.google.fr/videoplay?docid=4086382910346847831&hl=fr#

  4. Robert zice:

    -Da din pacate stiam treaba asta de cand parintele a trecut la Domnul ( credeam ca majoritatea o stiu )!

  5. Didi zice:

    Interesant!
    Insa nu reusesc sa citesc articolul de pe atitudini.com
    Cine il are ?

  6. Doina zice:

    DUMNEZEU vede tot si stie tot. A LUI este judecata.

  7. Un om care iubește dreptatea zice:

    Doresc un răspuns pentru întrebările mele.

  8. admin zice:

    asteptam sa-ti sustii intrebarile prin realitati.. ai dreptate in mare parte, dar dreptatea oamenilor…

  9. Un om care iubește dreptatea zice:

    Tu, omule al lui Dumnezeu …urmărește dreptatea, evlavia, credința…(1Tim.6,11)
    Și „Dacă știți că El este drept, cunoașteți că tot cel ce face dreptate este născut din El.” (1In.2,29)
    Căci omul este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
    Și dacă Dumnezeu este drept, atunci omul privind spre cele drepte ale lui Dumnezeu, chiar așa o ființă limitată fiind, trebuie să înfăptuiască dreptatea în acest plan mărunt pământesc, atâta cât poate el să înfăptuiască în lumina ce-i este dată de la Duhul Sfânt.
    Desigur, nici un om nu este drept în fața lui Dumnezeu și omul ca ființă limitată nu poate să pătrundă în totalitate și pe deplin judecățile cele drepte ale lui Dumnezeu. Dar și omului îi este dat să pătrundă cât de cât cele drepte ale lui Dumnezeu, nu prin puterea lui, ci prin puterea și lumina ce-i este dată de la Duhul Sfânt, care este și Duhul Adevărului.
    Nici un om nu este drept în fața lui Dumnezeu, dar de aici și până a duce în derizoriu și a călca în picioare noțiunea de dreptate în plan pământesc, așa cum fac marea majoritate a slujitorilor Bisericii, este o cale foarte lungă. Iar capătul acestei căi este fundul iadului pentru acești slujitori nevrednici, precum și pentru cei care-i urmează, indiferent din ce motiv.
    Căci Duhul Sfânt, spre cele drepte și spre adevăr, pe om îl călăuzește. Iar a nesocoti și a călca în picioare dreptatea, chiar și pe aceasta măruntă pământească, este un păcat împotriva Duhului Sfânt.
    Mântuitorul ne dă pilde, precum cea a fiului risipitor și cea a lucrătorilor tocmiți la vie, pentru a ne învăța să privim și să discernem cele drepte ale lui Dumnezeu și în planul acesta pământesc, nu pentru a ne spune că aici pe pământ dreptatea nu are nici un fel de valoare, așa cum ne sugerează, în mod interesat, cei mai mulți dintre slujitorii Bisericii.
    „Doamne, cine va locui în locașul Tău
    și cine va sălășlui în muntele Tău cel sfânt?
    Cel ce umblă fără prihană și face dreptate,
    cel ce are adevărul în inima sa,
    cel ce limba lui n-a grăit vicleșuguri.” (Ps.14,1-3)
    Păi ce vicleșug este mai mare ca acesta, să folosești cuvântul Domnului Iisus Hristos, ca să faci din credincioșii ortodocși niște zombi surzi, muți și orbi la nedreptățile strigătoare la cer ce se săvârșesc în Biserică, precum și în țară? Nici în lagărele de reeducare comuniste nu se foloseau asemenea mijloace parșive, să speli creierul credinciosului folosind cuvântul lui Dumnezeu, precum încearcă ierarhia Bisericii să facă azi. Cei care săvârșesc aceste lucruri vor fi mai vinovați în fața lui Dumnezeu decât torționarii lagărelor comuniste. Măcar aceștia din urmă nu prea auziseră de Dumnezeu.
    Mare grijă să avem, că mulți lupi îmbrăcați în blană de oaie s-au făcut slujitori ai Domnului și încearcă acum deghizați, să piardă sufletele noastre.
    Sf. Ioan Gură de Aur de ce oare s-o fi luptat el pentru dreptatea văduvei, de ce oare o fi mustrat împărații? Că putea să zică și el: dreptatea asta măruntă pământească n-are nici o valoare, că ea oricum nu se poate ridica la măsura dreptății lui Dumnezeu. De ce a făcut el lucrul acesta? Pentru că el știa că scris este: „Cel ce este credincios în foarte puțin, și în mult este credincios; și cel ce este nedrept în foarte puțin, și în mult este nedrept.” (Lc. 16, 10) Cu alte cuvinte, cel ce este credincios în adevărul și dreptatea aceasta pământească și în cele înalte ale lui Dumnezeu va fi credincios, iar cel ce este nedrept în lucrurile mărunte, pământești, nu se va afla nici întru cele drepte ale lui Dumnezeu. Iar despre dreptatea în plan spiritual înalt ne vorbește și ne lămurește Sf. Apostol Pavel în Rm.3,21-26.
    Dar încă din acele vremuri ierarhii Bisericii au râvnit la cele ale cezarului, adică la puterea lumească, iar cezarul a râvnit la cele ale lui Dumnezeu, așa încât rezultatul a fost o frăție drăcească, ce s-a amplificat și s-a rafinat până în ziua de azi. Că doar o frăție drăcească, între puterea de stat și cei 300 de ierarhi, putea să-l gonească atunci pe Sf. Ioan Gură de Aur. Această frăție drăcească, ce calcă în picioare atât dreptatea pământească, cât și cea cerească, mult rău a făcut lumii creștine, și mult rău face cauzei dreptei credințe.
    Abuzurile și nedreptățile, de multe ori strigătoare la cer, săvârșite de Biserică, precum și de către stat, trebuiau justificate. Și nu se puteau justifica mai bine, decât ducând în derizoriu noțiunea de dreptate în plan pământesc.
    Dreptatea în plan fizic, pământesc, trebuie să urmeze dreptatea cea mare din plan Dumnezeiesc. Ori lucrul acesta nu convine nici statului și nici instituției Bisericii.
    Din cauza acestei frății interesate și din cale afară de rău direcționate, dintre instituția Bisericii și puterea lumească, lumea creștină a pierdut Constantinopolul, a suferit urgia comunistă, și altele și mai mari decât acestea vor veni peste ea.
    Atunci când Mântuitorul, mustrându-i pe farisei, zice: dreptatea, mila și credința, pe acestea nu le-ați făcut, parcă pentru zilele noaste vorbește.
    Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. (Mt.5,6)
    Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. (Mt.5,8)
    „Că drept este Domnul, iubește dreptatea,
    iar fața Lui spre cele drepte privește.” (Ps.10,7)
    „Dreptatea și judecata sunt temelia tronului Tău,
    mila și adevărul vor merge înaintea feței Tale. (Ps.88,14)
    „Că Eu sunt Domnul, Cel ce iubește dreptatea
    și urăsc jafurile nedreptății;
    și drepților le voi da osteneala lor
    și legământ veșnic voi face cu ei.” (Is.61,8)
    „Dreptatea înalță pe un popor.” (Pr.14,34)
    „Cetatea se înalță prin binecuvântarea celor drepți.” Pr.(11,11)
    A noastră cetate, de ce oare se duce ea de râpă?
    Și dacă toate cele spuse de mine nu vi se par bune și vrednice de a fi luate în seamă, v-aș invita să aruncați o privire în Biblia Anania, la pag. 1787, și să vedeți cele ce sunt scrise de către Înaltul Bartolomeu sub cuvântul DREPTATE.
    „DREPTATE
    – Este o îndatorire obligatorie pentru toți oamenii.
    – Este cerută de Dumnezeu.
    Roadele dreptății:
    Cei care o fac se vor binecuvânta.
    Cei care suferă pentru ea sunt binecuvântați.
    – Este un atribut fundamental al lui Dumnezeu.
    – Este temelia tronului lui Dumnezeu.
    – Este iubită de Dumnezeu.”

  10. miriam zice:

    Cu o lună înainte de a avea primele semne ale pirderii memoriei am fost la Pr. Ioanichie şi mi-a mărturisit următoarea întâmplare. Chiar în săptămâna aceia fusese la mitropolitul Daniel să primească binecuvântare pentru a publica o carte in care desconspira cu lux de amănunte planul ocult de distrugere a României dezvăluid identitatea şi rolul unor persoane ce făceau parte din plan. Manuscrisul i-a fost confiscat spundu-i-se că de nu-şi vede de treabă o să-l ducă intr-un vârf de munte unde nu va şti nimeni de el. Părintele a cerut manuscrisul înapoi, fiind refuzat. Atunci părintele a spus că nu-i nimic, îl are în memorie .Daniel i-a spus că va avea grijă să nu-l mai aibă nici acolo. Apoi a urmat ceia ce am spus la început…
    un preot apropiat Părintelui Ioanichie

  11. eugenia zice:

    Intrand in Sfantul Post al Pastelui, cer iertare celor pe care i-am putut intrista prin cuvinte nechibzuit exprimate.
    Sa ne purtam unii pe altii in rugaciune si Maica Domnului sa ne calauzeasca spre mila Fiului Sau.

  12. Emil zice:

    @admin
    Se pot utiliza pozele acestea cu parintele Ioanichie?
    As dori sa fac un clip video cu acestea pe fundalul unei conferinte… si apoi sa il postez pe youtube…
    Pot scrie (c) apologeticum pe fiecare poza…

  13. admin zice:

    @Emil
    le poti folosi fara sa scrii nimic

  14. George zice:

    Doamne ajuta.

    Caut cu mare infrigurare „Convorbirile duhovnicesti” care, din cate imi dau seama, nu s-au mai reeditat si imi pare atat de rau… L-am cunoscut pe parintele Ioanichie (culmea) de pe internet dar cu cat l-am ascultat si l-am citit mai mult mi-a devenit din ce in ce mai apropiat. Mi se pare ca intruchipeaza extraordinar sufletul, esenta acestui popor.

    Nadajduiesc ca prin aceste randuri voi gasi pe cineva care imi poate imprumuta sau vinde aceste carti minunate.

    Dumnezeu sa ne apere si sa ne dea putere!

  15. Pingback: Sfintitul Marturisitor, Parintele Ioanichie Balan, de 4 ani in Biserica triumfatoare. Corespondenta sfintiei sale cu Parintele Gheorghe Calciu: Dupa ce ateii s-au ucis intre ei, cei ramasi ne conduc mai departe, sub o alta firma | † APOLOGETICUM: Ortodo

  16. Pingback: 22 noiembrie – 4 ani de la trecerea la Domnul a Parintelui IOANICHIE BALAN. Corespondenta sfintiei sale cu Parintele Gheorghe Calciu « Saccsiv's Weblog

Spuneţi-vă părerea, respectând conţinutul articolului! (Mesajele ce nu corespund vor fi şterse!)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s