Grave disfunctii de colaborare intre ierarhia superioara si clerul de parohie

pr-Lucian-GrigoreHotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, adoptată sub nr. 638/25 februarie 2009, lăsa la aprecierea credincioşilor să opteze între noul tip de paşaport biometric şi unul simplu temporar, pentru motive de conştiinţă sau religioase, întărind afirmaţia că dobândirea unui paşaport este un drept şi nu o obligaţie.

A spune că eşti liber să te dai jos din pom – numai că acest lucru nu se constituie ca o obligaţie – este un tertip judiciar similar cu punerea sub asediu a unei categorii de credincioşi pe care implicitul situaţiei îi ţine suspendaţi într-o realitate refuzată atât de către autoritatea globală cât şi de cea bisericească. Această înseamnă, în opinia mea, a respinge şi a condamna la izolare un popor dreptcredincios care ţine dogmele părinteşti, apără adevărul şi dreapta închinare şi înţelege să nu plece grumazul în faţa fărădelegii de a purta pururea cu sine stigmatul prezumţiei de vinovăţie pentru fapte nesăvârşite încă.
Biserica nu-şi poate îngădui nici măcar prin autoritatea forului ei cel mai înalt să scoată în afara participaţiei pastorale vreo categorie de credincioşi, decât în cazul vreunui eres. Dacă Sfântul Sinod nu poate fi motivat să aplice rigoarea anatemei asupra acestei categorii de credincioşi – asta pentru că, în mod categoric, nu are temeiul teologic şi canonic să o facă – înseamnă că va trebui să îşi asume această categorie de credincioşi cu toată răspunderea şi să o accepte în dialog şi în lucrare.

Este nedrept pentru un organism administrativ-bisericesc, oricare ar fi el, să se prevaleze de autoritate canonică pentru a-şi arunca în derizoriu proprii credincioşi, expunându-i în faţa structurilor seculare ca pe unii care ar avea în relaţia cu statul, din care înşişi sunt parte, anumite bariere de conştiinţă şi religioase. Sfântul Sinod nu se poate delimita de credincioşii asupra cărora nu a găsit justificarea să arunce vreo anatemă. Şi dacă o astfel de motivaţie a anatematizării nu poate exista, va trebui să adopte în dialog cu această categorie de credincioşi o atitudine care să aibă drept consecinţă un acord deplin.
Cele petrecute confirmă încă o dată, dacă mai era nevoie, că undeva la vârful Bisericii există şi se manifestă din plin anumite tendinţe de confiscarea a deciziei, fapt confirmat şi de accentele autoritariste exprimate în textul noului Statut B.O.R.

Dăm aici doar câteva referinţe din noul Statut pentru Organizarea si Funcţionarea B.O.R. care aruncă în scenă grave disfuncţii la nivelul păstrării climatului de colaborare între ierarhia superioara şi clerul de parohie, precum şi între autoritatea ecleziastică superioară si enoriaşii care întreţin viaţa Bisericii. Potrivit noului statut, ierarhia superioară revendică toate pârghiile de conducere administrativă din Biserică, transformând preoţimea în agenţi de prestări servicii şi încasatori ecleziastici (a se vedea Art. 65. lit. g. din Statut), refuzând astfel corpului eclesial orice fel de participare deliberativă reală la viaţa administrativă a Bisericii. Prin natura dreptului acordat Patriarhului de a dizolva, prin decizie patriarhală, structuri deliberative cu un rol esenţial în viata eparhiei (Art. 25 lit. q) se încalcă grav principiul canonic potrivit căruia organele de conducere a Bisericii se alcătuiesc prin exprimarea voinţei tuturor membrilor Bisericii şi nu numai prin voinţa unei căpetenii, sau prin voinţa unei singure categorii de membri.

În articolul 25 din Statut, lit. q se spune: „Patriarhul confirma si dizolva, prin decizie patriarhala Adunările Eparhiale” (!??!) ceea ce este un fapt nemaiîntâlnit în practica de până acum a Bisericii. Asemenea alunecare spre o politică a dictatului ecleziastic nu poate fi decât îngrijorătoare! Distanţa de ordin spiritual, tot mai accentuată, între ierarhia superioară bisericească şi clerul de parohie, dezvăluie o relaţie restrictivă, punitivă, o relaţie administrativă rece şi fără Dumnezeu. Acest fapt este reflectat chiar în recent înnoita legislaţie bisericească, din care lipseşte orice urmă de duh şi în textul căreia nu vom putea găsi nicidecum vreodată numele lui Hristos, dar în care abundă dispoziţiuni cu caracter ultimativ. Din acest text siluit sunt eliminate argumentele cheie ale implicării mai profunde a laicatului ortodox la actul de administrare, dar în acelaşi timp sunt refuzate şi orice fel de revendicări preoţeşti privitoare la acest act. Este oarecum simptomatică situaţia suspendării dreptului comunităţii preoţeşti de a propune prin vot candidaţii pentru funcţia de protoiereu. Prin abilitarea episcopului cu drepturi discreţionare de a numi, a reconfirma sau a revoca protopopii din teritoriu (art. 70. al. 1 si 2) nu se ajunge decât la o gravă pervertire a mecanismelor de reprezentare clericală de la nivelul protopopiatului în instrumente manevrabile, obediente unei autorităţi potenţial abuzive ori potenţial rupte de realitatea vie din teritoriu. Astfel protoiereul va fi transformat într-un gardian asmuţit permanent împotriva propriilor colegi preoţi, având sarcini precise de supraveghere (Art.71 lit. d), urmărire (Art.71 lit. f) şi raportare (Art.71 lit. c) a conformităţii plebei clericale cu cerinţele dictate de la centru. Atenţie ! Nu am citat din Statutul S.R.I., ci din Statutul B.O.R. !

Mai mult decât atât, transformarea Adunării Naţionale Bisericeşti („Parlamentul” nostru ecleziastic), organismul central deliberativ al Patriarhiei, într-un for cu vot consultativ (art. 127, lit. 4) este o deturnare inacceptabilă, şi o confiscare nejustificată a rolului deliberativ al unei structuri administrativ-bisericeşti cu angajament profund în viaţa Bisericii. Prin această tendinţă patronală conducerea superioară bisericească riscă să invalideze însuşi principiul durabil al sobornicităţii – care instituie rânduială potrivit căreia organele superioare de conducere a Bisericii nu sunt cele individuale, ci doar cele colegiale sau colective – dar atentează şi la funcţionalitatea dată de un alt principiu de ocârmuire bisericească, cel constituţional-bisericesc, potrivit căruia unităţile bisericeşti şi organele de conducere a Bisericii se constituie – sau se alcătuiesc – prin exprimarea voinţei tuturor membrilor Bisericii.

pr-lucian-grigoreAutoritatea sinodală care insistă în a ignora aceste principii, fie acreditează ideea că doreşte în mod deliberat să oculteze actul de conducere, pentru a fi mai simplă o eventuală deturnare a intereselor Bisericii, fie lasă impresia că se teme de propria Biserică şi de proprii actanţi. Oricum ar fi interpretată această tendinţă, ea nu dă altceva decât coordonatele unui exces de autoritate fără precedent. Simptomatologia acestui exces poate revela grave probleme de adecvare la problemele timpului, dar şi riscul major de a provoca o despărţire definitivă a autorităţii bisericeşti superioare de aspiraţiile credincioşilor pe care pretinde că îi păstoreşte. Fie că este stipulat, sau nu, în vreun regulament sau statut, vreun drept sau altul al cuiva, mulţimea credincioşilor va avea totdeauna rezervată libertatea de a-şi exprima votul încrederii sau al neîncrederii faţă de ocârmuitori. Asta e sigur !

Urgenţa de ordin pastoral şi misionar ar fi tocmai efortul de a se reconfigura un dialog care să implice toată Biserica, toate categoriile de membri ai Bisericii, clerici de toate treptele, monahi şi credincioşi, pe tema unei reconcilieri durabile.

Nu putem păstori doar pentru laptele turmei, ci pentru Hristos şi pentru Adevărul mărturisit de Biserică de veacuri şi peste veac. Nu ne poate fi dragă legislaţia Europei cu mult mai mult chiar decât a-L cinsti pe Hristos. Nu putem schimba aşezămintele şi lucrările Bisericii de pe o zi pe alta, pentru a ne înfăţişa ca stăpânitori şi domni ai lumii acesteia; pentru că pururea zicem întru nesfârşită rugă: „Că a Ta este Stăpânirea şi Puterea şi Slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh”; Şi o astfel de stăpânire s-a dat lui Hristos în cer şi pre pământ de-a pururi (Matei XXIV, 18).

Biserica nu este doar Sinodul şi nici Sinodul nu este în chip deplin Biserica. Biserica în deplinătatea ei (πλήρωμα) ne cuprinde pe toţi credincioşii ortodocşi şi ne responsabilizează pe toţi, după măsura aşezării noastre în rânduielile corpului ei lucrător. Pentru pregătirea unui răspuns drept, cu incidenţă asupra legilor ce vizează supravegherea persoanei, se cuvenea o largă dezbatere şi o atentă consultare cu întreg corpul Bisericii, cu toţi ierarhii, preoţii, monahii şi credincioşii Bisericii. Sfântul Sinod, privitor la acest răspuns, s-a expus sarcinii de reprezentare şi îndrumare a unei turme pe care n-a cercetat-o şi n-a tratat-o cu duh părintesc, ci cu duhul unei ocârmuiri lumeşti. Mulţimea credincioşilor nu este o adunare de partid căreia să-i impui comandamente; este un aşezământ în inima căruia ocârmuitorul are menirea de a se face paznicul Adevărului, descoperitorul Dreptăţii, călăuzitorul Jertfei şi îndreptătorul Credinţei. Acum se vede că oile voiesc a păzi cele de taină, iar noi preoţii stăm ruşinaţi şi temători neştiind ce să facem şi ce să zicem.

Este un lucru trist că un astfel de răspuns despre buletine, paşapoarte şi cipuri, a fost grăbit de pricini politice diverse. S-ar fi cuvenit o consultare cu toate Bisericile Ortodoxe surori, care să convină în simfonie asupra unei rezoluţii precise pe această temă. Biserica Greciei dovedeşte această chestiune într-un fel, Biserica noastră într-alt fel, celelalte biserici altfel, fapt care pune în mare derută pe credincioşi.

În legătură cu problema ridicată aici văd în adâncul mulţimii credincioşilor priviri dezorientate, temătoare, înfricoşate chiar. Unii dintre aceştia sunt luaţi în râs, alţii osebiţi precum câinii, prigoniţi de atitudinea arogantă, superioară, a unora dintre cei ce se cred atotştiutori. În biserică deja se simte aerul otrăvit al dezbinării, o dezbinare a cărei definiţie îşi găseşte contur tocmai în declaraţiile exclusiviste ale autorităţii bisericeşti. Se cuvine aşadar a se petrece grabnic o apropriere, o deschidere părintească a ierarhilor către sufletele credincioşilor.

Îndată după 89, Sfântul Sinod a elaborat un document care a şi fost dat publicităţii, în care ierarhia ocârmuitoare de atunci îşi recunoştea greşelile şi cerea poporului dreptcredincios să rămână strâns unit în Biserică şi vrednic apărător al credinţei. Un asemenea gest s-ar cuveni şi acum, când nu una, ci mai multe greşeli sfărâmă încrederea credincioşilor în ierarhii lor. Îi vrem pe ierarhii noştri în fruntea noastră la lucrare şi la luminare şi la smerire şi la binecuvântare şi la păstorire duhovnicească sfântă.

E timpul de acum, când oamenii sunt în disperarea pierderii locurilor de muncă şi a surselor de subzistenţă, să lăsăm ambiţia de a ne afişa lumii ca o biserică poleită cu aur, îmbrăcată într-o porfiră şi un vizon ce nu îi sunt proprii. Imaginea preotului nu trebuie să transmită culoarea aurului şi a argintului cusut în veşminte, ci sacul pocăinţei şi îngăduinţa nesfârşită a dragostei în Duhul Sfânt. Biserica nu este o armată de sacerdoţi îngrămădită în altarele patriei, ci un spaţiu al refugiului pentru vremuri de restrişte, o incintă unde zdrenţele cuiva nu trebuie să mai oripileze, ci trebuie să dea dovada sublimei înălţări.

Trăim însă, din păcate, o imensă manipulare a determinărilor. Durerea cea mare este că deşi o ştim, niciunul dintre noi nu voim a renunţa la ele. Acuzăm aici determinările altora ignorându-le pe ale noastre. Nu putem şti ce determinări reuşesc să ţină clerul în această rezervă complicitară a ascunderii adevărului despre supraveghere şi despre biometrie. Poate fi vorba de banala determinare a pierderii „îndemânărilor” locului de muncă, a pierderii funcţiilor, sau a pierderii vizibilităţii. Ceea ce ştim cu adevărat e faptul că noi toţi suntem victime ale unor determinări care ne sporesc la nesfârşit grijile şi asta înseamnă a propăşi peste timp tentaculele Fiarei.

Avem televizor, avem maşini, avem telefoane mobile, avem proprietăţi şi toate acestea sporesc mulţimea determinărilor. Nu dorim o evidenţă biometrică, dar nici nu putem estima până unde a pătruns demonul determinărilor în viaţa noastră într-atât încât să nu mai putem spune: „Iată, sunt liber faţă de orice şi faţă de oricine, în afară de Dumnezeu!” Fiecare dintre noi slujim unor domni. Păcătoşenia este cu atât mai mare cu cât înţelegem că slujim unei mulţimi covârşitoare de domni. Şi totuşi aceşti domni au o definiţie, una care relaţionează activ şi devastator pentru conştiinţă cu mai multe feluri de demoni şi în ultimă instanţă cu mai multe feluri de nevoi: nevoia de a mânca, nevoia de a te adăposti, de a avea confort, de a-ţi menţine condiţia socială, numele bun, serviciul, standardul de viaţă, siguranţa familiei, imaginea, ţintele, scopurile, prieteniile, „scaunele”, „puterile”, „stăpânirile”, etc.

biserica_slujbaLa urma tuturor aşezăm şi credinţa ! Ce bine ar fi dacă am putea sluji şi credinţei printre toate celelalte! Se vede însă că a venit timpul în care demersul credinţei e unul categoric şi ultimativ: ori crezi şi făptuieşti potrivit credinţei, ori nu crezi şi te aşezi în ceata prigonitorilor!

Noi nu dorim nici una şi nici cealaltă. Noi nuanţăm ! Nuanţăm şi facerea de bine, şi dreptatea lui Dumnezeu şi doctrina şi sfintele canoane şi predania Sfinţilor Părinţi şi sensibilităţile de tip ecumenic şi problema cipurilor şi problema simbolurilor… Nuanţăm tot ceea ce ne cade în plasa unei raţiuni din ce în ce mai autonome şi mai lipsite de Dumnezeu.

Mă întreb oare dacă semiluna ar fi fost altfel desenată pe steagurile musulmane, sau dacă steaua lui David de pe stindardele evreieşti ar fi avut mai puţine colţuri, cum s-ar fi arătat la pricină „fraţii” noştri de alte religii. Oare nu ar fi răcnit cumplit !

Asemenea şi noi, dar nu răcnind, să nu fim pricină de consimţire a unor fărădelegi, tăcând ! Şi noi, cinstiţi creştini iubitori de Hristos, se cuvine a ne simţi jigniţi pentru că suntem siluiţi şi manipulaţi cu simbolurile evocate în Sfintele Scripturi. Şi dacă simbolurile nu au nimic a ne vătăma, să avem grijă totuşi că se cere grabnic să ne eliberăm de adevărata Fiară care bântuie viaţa noastră: Fiara determinărilor !

Fără pecetea determinărilor nici nu putem cumpăra şi nici nu putem vinde ! Pare-se că singuri voim a ne hrăni determinările cu bucate diverse.

Depinde ce anume vrem! Oricum, dacă cumva vom dori să ne mântuim, trebuie să ştim: Împărăţia Cerurilor nu este din lumea aceasta … (Ioan XVIII, 36).

de Preot Lucian Grigore

Acest articol a fost publicat în anti-cip și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

31 de răspunsuri la Grave disfunctii de colaborare intre ierarhia superioara si clerul de parohie

  1. real nemo zice:

    Iata ca mai sunt preoti care ii slujesc lui Hristos inainte de orice. Iata ca se poate rosti adevarul cu credinta, fara frica irationala in care am ales majoritar sa baltim. Majoritatea oamenilor au repere obiectuale: se inconjoara de multime de obiecte carora le incredinteaza ,,misiunea” de a-i defini ca identitate. Este fuga de sinele divin, este ca un joc de v-ati ascunselea cu Tatal Ceresc, doar ca omul nu mai vrea sa fie gasit. Se ascunde intre muntii de lucruri, boarfe, obiecte cu naivitatea unui copil tembel, care spera ca la adapostul lor poate face orice fara reguli si fara-de-urmari. Doar ca, ferindu-se de parintele cel bun care il cauta, se expune prosteste cursei celui-rau. Omul contemporan comite marele pacat al PROSTIEI din VANITATE desarta, de fiinta care se preda pe sine incatusarii,narcotizarii, indobitocirii, sufocarii pentru un miraj, spectacolul grandios cu efecte speciale si figuri de mucava al inselatorului. Cata adoratie pentru circ, pentru fumigene, pentru trucaje! Si cat de usor poti vedea dedesubturile, numai sa ai curaj sa ridici un fald al cortinei, sa pasesti in culise sa vezi sforarii cat de maiastru isi fac numarul!…Cat de mult urasc unii libertatea caci ea vine de mana cu responsabilitatea!…si cat de mult au ajuns sa iubeasca catusele ca le-au suflat cu aur!…

  2. costel trandafir zice:

    fratilor .. de ce nu mai poate fi accesat site-ul

    http://www.razbointrucuvant.ro ?????!!!!!

  3. Cineva zice:

    „Este un lucru trist că un astfel de răspuns despre buletine, paşapoarte şi cipuri, a fost grăbit de pricini politice diverse. S-ar fi cuvenit o consultare cu toate Bisericile Ortodoxe surori, care să convină în simfonie asupra unei rezoluţii precise pe această temă. Biserica Greciei dovedeşte această chestiune într-un fel, Biserica noastră într-alt fel, celelalte biserici altfel, fapt care pune în mare derută pe credincioşi.”

    Exista diferente intre atitudinea Bisericilor enuntate (ar mai trebui sa mentionati Biserica Rusa si Biserica Sarba) dar nu atat de mari incat sa induca deruta pe care incearca sa o promoveze unii.

    Exista si un document publicat pe aceasta tema de editura „Predania”

    Dă clic pentru a accesa Pozitii_ale_Bisericii_in_privinta_actelor_electronice.pdf

  4. Stefan zice:

    Exceptional articol! Rog pe toti cei care il citesc sa-l xeroxeze si sa-l imparta cat mai multor preoti! Este vital a face cunoscuta cat mai multora dintre pastorii si arhipastorii nostri o asemenea atitudine plina de curaj si plina de duh cu adevarat ortodox! Sa ne rugam lui Dumnezeu sa intareasca si sa ridice prin Harul Duhului Sfant si mai multi preoti care sa ia pozitie demna asa cum o face in acest articol parintele Lucian!

  5. admin zice:

    este o problema de retea temporara. va reveni online

  6. Radu zice:

    ADEVARAT PREOT !

  7. Vlad zice:

    DEZVALUIRE SOCANTA :
    Avem informatii de la surse autorizate ca in spatele luptei contra-cipuri se afla insusi patriarhul Daniel si presedintele Basescu. Ei evita sa iasa in fata, deoarece sunt persoane importante si pot fi anihilate mai repede. De aceea au chemat in taina pe monahi de la mai multe manastiri si le-au cerut sa duca o campanie de informare a populatiei, ca sa nu accepte nici un tip de document electronic. Astfel, daca ei vor gasi in popor un sprijin real, vor declansa procesul de iesire a Romaniei din UE, scandalul cu cipurile fiind doar un pretext pentru aceasta. Romania va avea rolul de a incepe dizolvarea UE si eliberarea Balcanilor de sub NATO. TRIMITE-TI ACEASTA INFORMATIE ULUITOARE LA TOTI CUNOSCUTII… E bine sa stim cu totii si sa ne mobilizam. In curand vom pune pe un site si inregistrari audio cu convorbirile avute de patriarh cu acei calugari.

  8. Cineva zice:

    Haha, amuzant tare.
    Asta e de la Dan Buzdugan, sau de unde?

    Aveti cam prea multa incredere in naivitatea oamenilor daca voi credeti ca ORICE prostie poate trece din gura in gura.

  9. mihai zice:

    Mie mi se pare ca „dezvaluirea” de mai sus vine de la servicii… Pai daca Dl Basescu era constient de ce inseamna „Europa” , nu aproba Tratatul de la Lisabona asa repede … Dar astept sa vedem inregistrarile.

  10. Catalin zice:

    Se pare ca mesajul PR. Iustin Parvu a inceput sa rodeasca in tot mai multe inimi de romani.Simt o mare bucurie sa vad, ca tot mai multi crestini, preoti si mireni realizeaza prapastia formata recent dintre noi si ierarhie, care din pacate se adanceste pe zi ce trece.Nu pot si nu o sa inteleg niciodata, de ce smerenia si viata simpla nu mai sade bine omului.De ce trebuie sa punem raul si nu binele in, si intre oameni.Tot respectul pentru modul in care parintele expune situatia actuala,fara patima si cu o lucida analiza.Nu putem continua in lasitate si obedienta.Nu putem trai in rusinea nemarturisirii a Sfintei Treimi la nesfarsit.Cum vom spune copiilor nostrii sa creada si sa marturiseasca credinta strabuna,ortodox-crestina fara ca noi sa facem un mic pas in a o marturisi.Calea mantuirii este una singura.Ori mergem pe ea alaturi de marturisitorii nostrii,ori alegem cealalta cale,care dupa cum sfintii parinti este foarte larga…

    Doamne Ajuta!

  11. Radu zice:

    Pt.Vlad : termina cu prostiile, cine te crede ?

  12. Sinaxis zice:

    Bine ati venit in randul celor care realizeaza ca BOR, conform noului Statut de organizare si functionare, NU mai este demult o biserica soborniceasca ci una de tip catolic, papal! Noi preotii am strigat si strigam degeaba, chiar pe fata catre ierarhi, in cadrul conferintelor preotesti, la cursuri de grad etc. NU suntem ascultai ba mai nou suntem judecati si ni se baga pumnul in gura tocmai din prisma non-statutului nou! Mirenii nu mai joaca nici un rol in biserica, nu o sa fie niciodata consultati in vreo problema. Ba chiar si in cadrul patrimoniului parohial si al epitropiei sunt doar de forma… Alegerile pentru MAB sunt pur formale, iar cei de acolo au state vechi… Noi preotii de mir nu mai avem nici un cuvant, nici pe noi nu ne consulta nimeni. Suntem cu adevarat simplii incasatori pentru ierarhie. Parohia dpdv administrativ-fiscal e punct de lucru al protopopiatelor. Mai nou chitantierele de la protopopiat sunt stampilate gata cu stampila protopopiatului! Bugetele parohiale sunt date peste cap de ierarhie care ne impune de exemplu sa reducem cheltuielile cu cultul trecand pur si simplu peste bugetele aprobate de CP si AP. Nimeni din ierarhie nu ne mai consulta, de fapt nici inainte nu se intampla asa ceva. Suntem ai nimanui!
    De ce credeti ca nu mai zice nimeni nimic de Andrei Saguna, unul din cei mai mari ierarhi pe care l-a avut BOR! Statutul sau e viabil! Trebuiau schimbati doar masonii si securistii infiltratri in Sinod si MAB! Cred ca Saguna se invarte in mormant!
    Deci, NU mai suntem o biserica soborniceasca! Si e ff grav! Dumnezeu sa ne ajute!

  13. Dimitrie zice:

    „Viu este Hristos si este Imparat,
    Si peste lumea toata imparateste!” (fericitul preot de mir Dimitrie Gagastathis)

    Citind aceste randuri, ma gandeam ca, de va fi sa ne ia intr-o buna zi din casa noastra, de la vatra bunicilor nostri care nu mai sunt si ne vor duce in Siberii, va fi o mare mangaiere sa pasim alaturi de asa preoti cu Crucea in frunte.
    Noi nu mai avem strategii, nu avem „capital”, am vandut mostenirea pastrata cu sange de roman ortodox. Toata lauda noastra este Dumnezeul nostru, zamislit in pantecele Fecioarei „la plinirea vremii”. Nu ne este teama de nimic decat de a fi despartiti de Domnul Dumnezeul nostru, intru care se odihneste sufletul nostru haituit de griji si de ispite.
    Nu va inceta Preabunul Dumnezeu sa trimita seceratori la vreme de bejanie in lanul sau de grau. Toata lauda noastra este Dumnezeul nostru, este Biserica noastra, este Ortodoxia. Nu ne-a mai ramas apoape nimic si poate de aceea vedem abia acum cat suntem de bogati.
    Sa ramanem uniti in jurul pastorilor nostri adevarati, sa-i ajutam, sa spunem adevarul cu toata pacea si cu discernamant, iar cei carora nu le mai place cuviincioasa Ortodoxie macar sa nu tarasca dupa ei la pierzare pe „fratii mai mici, pentru care a murit Hristos”.
    „Mare este puterea Crucii Tale Doamne…”

  14. anticip zice:

    Pt.Sinaxis : cunoastem foarte bine, si noi mirenii , teroarea ce s-a impus parohiilor in ultimul timp. Au venit vremuri de rastriste, Dumnezeu sa ne ajute !

  15. Iulian zice:

    Un articol interesant ce arata directia sinodului de a se departa de cele tainice, de lucrarea Duhului Sfant si a se apropia din ce in ce mai mult de cele lumesti. Iata ca preotii au inceput sa ia atitudine, si asta e bine pentru a apara Credinta Ortodoxa. La fel au facut si Arhiereii si preotii cand s-a schimbat calendarul[1] , schimbare care a dezbinat Biserica lui Hristos.Istoria se repeta[2], dar pentru a apara adevarata Credinta Ortodoxa trebuie sa ne intoarcem la „comuniunea liturgica de dinainte de 1924” (un teolog roman).

    Doamne ajuta!

    [1] http://protoieriatgneamt.wordpress.com/2009/03/28/invierea-ortodoxiei/
    [2] http://protoieriatgneamt.wordpress.com/2009/03/24/istoria-se-repeta/

  16. Petru zice:

    Cinste acestui preot Lucian Grigore…Dumnezeu sa-l binecuvanteze…Slava lui Dumnezeu ca exista astfel de preoti…SLAVA LUI DUMNEZEU

  17. Cineva zice:

    Mai Iulian, las-o mai mai moale cu propaganda pentru BOSV.

    Crezi ca faci ceva prozeliti sau e doar publicitate pentru BOSV?

  18. Pingback: Chemarea marturisitorilor. In numele Domnului Hristos alaturati-va celor dintai! « † Apologeticum

  19. rosmarinus zice:

    RASPUNS LUI VLAD : MAI, DRAGA, CUM AR FI ZIS TOV.ION ILICI ILIESCU, CHIAR CREZI CA TOTI ROMANII SUNT IDIOTI ? CRUTA-NE CU MANIPULARILE DTALE., CE TOT INDRUGI VERZI SI USCATE ? NE IEI DREPT IMBECILI ? DU-TE SI VINDE GOGOSI ALTORA, NU ROMANILOR CARE STIU SI VAD
    DE CE SUNTETI CAPABILI, VOI TOVARASILOR DIN DEALUL PATRIARHIEI SI DIN CAPUL GUVERNULUI. PASOL NA TURBINCA SI NU MAI POVESTI CHESTII IMPOSIBILE, DEOARECE TRAIESC UN COSMAR CAND CITESC GOGORITZE CA CELE DEBITATE DE TOVARASI…..CA TINE…

  20. rosmarinus zice:

    RASPUNS DLUI REAL NEMO : VA MULTUMESC PENTRU COMENTARIU. PARCA MI-ATI FI CITIT GANDURILE…TOT CE SPUNETI ESTE ADEVARAT, ATAT DE ADEVARAT… DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE !

  21. rosmarinus zice:

    RASPUNS DLUI.STEFAN : SUNT INTRU TOTUL DE ACORD CU DV..
    AR FI BINE, ASA CUM SPUNETI, SA SE FOTOCOPIEZE ARTICOLUL SI SA FIE DISTRIBUIT CAT MAI MULTOR PREOTI, SI MAI ALES PREOTILOR CURAJOSI.
    ESTE FOARTE INDICAT ACEST LUCRU, DEOARECE NU TOTI PREOTII DISPUN DE UN ORDINATOR, IAR TOVARASII DIN DEAL NU FAC NIMIC SA-I INFORMEZE.

  22. rosmarinus zice:

    RASPUNS DLUI.MIHAI : SI EU CRED CA „DEZVALUIREA” LUI VLAD VINE DE LA SERVICII…..
    STITI CA, PRIN TRATATUL DE LA LISABONA, S-A INSTAURAT PEDEAPSA CU MOARTEA…NUMAI CA TOVARASII DIN ROMANIA SI DE PRETUTINDENI ( ADICA OCCIDENTUL ) CARE AU SEMNAT NU SPUN CA, CEI CARE VOR SPUNE ADEVARUL, CA NOI, VOR FI PEDEPSITI CU MOARTEA. NOI SPUNEM ADEVARUL, DECI IL PROPAVADUIM PE HRISTOS, SI NU NE ESTE FRICA DE MOARTE. DUMNEZEU ESTE CU NOI !

  23. rosmarinus zice:

    ADEVARAT GRAITI DLE.CATALIN. VA MULTUMESC.

  24. rosmarinus zice:

    RASPUNS LUI SINAXIS : DIN CE SPUI DTA, REIESE CA CEI CARE FAC PARTE DIN BOR, SUNT VANDUTI. SUNT DE ACORD. ZICI, CA MIRENII SI PREOTII NU MAI SUNT CONSULTATI. INTELEG, DIN CELE SPUSE, CA DTA ESTI PREOT. IATA CE TE SFATUIESC : ROAGA-TE LUI DUMNEZEU SA-TI DEA CURAJ SI UN GAND BUN, ADICA SA IESI CU CRUCEA SI CU ENORIASII DIN PAROHIA DTALE, SI SA MERGETI LA „PREAFERICITUL”DANIEL, SA-I SPUNETI TOT CE VA DOARE, IAR EL CA „PATRIARH” SA VA ASCULTE SI SA IA MASURI IN CONSECINTA. INDRAZNESTE SINAXIS, PASTORESTE-TI TURMA DUPA PORUNCILE DOMNULUI, SI ASTFEL ITI VEI CASTIGA COROANA IN CERURI !

  25. rosmarinus zice:

    DIMITRIE, SA VA DEA DUMNEZEU SANATATE ! SCRIETI ASA DE FRUMOS,ASA DE ADEVARAT…MA IMAGINEZ COPIL IN BRATELE BUNICII CARE IMI SPUNE RUGACIUNI SI IMI POVESTESTE DESPRE VREMEA CAND DUMNEZEU INCA MAI CALCA CU PICIOARELE SALE SFINTE, PE ACEST PAMANT….(ideea am luat-o din Mihail Eminescu – Fat Frumos din lacrima).
    IMI PERMIT SA VA INTREB : ATI CITIT ARTICOLUL DLUI GEORGE RONCEA INTITULAT ” 120 DE ANI DE LA UCIDEREA LUI EMINESCU” ? DACA NU , GRABITI-VA SA AFLATI CUM, DUSMANII CRUCII, L-AU UCIS PE MIHAIL AL NOSTRU.

  26. rosmarinus zice:

    RASPUNS DLUI IULIAN : EU CRED CA TREBUIE SA FIE SCOSI DIN „SF.SINOD” SI DIN BISERICA, TOTI CEI CARE L-AU TRADAT SI CONTINUA SA-L TRADEZE PE HRISTOS. ACESTI DUSMANI AI CRUCII TREBUIE SA LASE LOCURILE LOR CELOR CARE IL PROPAVADUIESC CU ADEVARAT PE HRISTOS.

  27. rosmarinus zice:

    SARUT MANA SFINTIA VOASTRA LUCIAN ! VA ROG SA MA IERTATI CA MA ADRESEZ DV. LA URMA…DAR ASA CUM BINE STITI, CEI DIN URMA VOR FI CEI DINTAI… DE FAPT SFINTIA VOASTRA SUNTETI PRINTRE PRIMII CARE INDRAZNITI SA SPUNETI LUCRURILOR PE NUME SI FOARTE BINE CA SPUNETI ADEVARUL. VREAU SA VA SPUN CA VA ADMIR CURAJUL, CONTINUATI, NEAMUL ROMANESC ARE NEVOIE DE PREOTI CA DV..VETI FI IN RUGACIUNILE MELE.
    TRAIASCA ROMANIA CRESTINA ! TRAIASCA ROMANIA ANTI-CIP !

  28. Alhazar zice:

    D-le Vlad!
    Lasa-ne maestre cu tembelismele. Patriarhul daca ar fi de acord cu noi ar iesi in fata si a doua zi toata natiunea ar fi in strada. E pacat ca vii cu gogoritze de genul asta. Iar acele inregistrari nici nu exista.
    Ce scrisese Iulian cu calendarul – are dreptate. Sunt articole lamuritoare scrise de preotii nostri de pe stil nou. biserica trebuia sa ramana una si in cazul calendarului. Nici eu nu sunt de acord cu felul de a vedea lucrurile cei din bosv, dar strict privind problema calendarului treaba e clara.
    Sunt si episcopi care au marturisit ca biserica a gresit schimband calendarul.
    Trebuia sa existe un sinod panortodox si sa se ia o hotarare in aceeasi directie ptr toti. Autocefalia mult trambitata a adus dezbinare in biserica. Daca acest calendar nu se schimba nu mai apareau acesti ”supercorecti” care sa se bata cu caramida in piept ca ei n-au schimbat calendarul si nici cei de pe nou care sa se bata -n piept ca schimbarea calendarului nu aduce nici-o atingere credintei – amandoua bateri in piept fiind tampite.
    Ptr. edificare cititi cu multa luare aminte Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose si veti intelege cu totii cum stau lucrurile.
    Dar de cate ori se deschid pe net astfel de subiecte, cei neavizati il transforma intr-un razboi al ideilor al injuriilor, al anatemelor, samd
    Ceea ce denota ca in nici-o parte nu e duhovnicie reala ci doar indarjiri, mandrii si orgolii, uitand de Hristos.
    Cine stie acum cum voi fi catalogat de cei care se razboiesc pe aceste teme.
    Dar nu-mi pasa.
    Pozitia parintelui Lucian este teribil de frumoasa si merita imprastiata la toate parohiile.

    Doamne ajuta!

  29. marturii zice:

    ALTĂ REALITATE …

    Dumitru Constantin Dulcan

    În căutarea sensului pierdut

    Vol. 1, pag. 87

    Ed. Eikon, Cluj – Napoca, 2008

    „Mă aflam într-o seară la masă la sora mea. Îmi spunea că trebuie să respectăm timp de 7 ani toate comemorările pentru tata. Textual mi-a spus: „Lumea s-a schimbat şi aici, nu mai este ca altădată. Trebuie să începi masa de la aperitiv şi s-o termini la desert. Şi asta costă”.

    Replica mea a fost : „ Şi dacă, cel puţin, i-ar mai folosi la ceva lui tata ca să merite toate cheltuielile astea”.

    Şi am primit atunci o lecţie de înţelepciune de la cumnatul meu care, adăugată altora, m-a determinat să deschid ochii şi asupra altei realităţi.

    „Cumnate, mi s-a adresat el, eu n-aş zice aşa. Eu cred că acela care a gândit religia a fost tot unul deştept ca cel ce a gândit aritmetica, chimia şi altele. Să-ţi spun ceva. Când tatăl meu a fost încercuit de ruşi la Cotul Donului s-au pierdut legăturile cu restul armatei române. Nemaiştiindu-se nimic de el, mama a primit anunţul că este dat dispărut. Pentru noi însemna că tata a murit. Şi atunci i-au făcut, după datină, toate praznicele. Numai că tata reuşise să scape din încercuire şi s-a întors mai târziu acasă. „Noi ţi-am făcut şi pomenile” i-a spus mama. „Când a fost asta ?” a întrebat el. În iarna lui 42”. Şi iată ce a povestit tata : „Atunci eram încercuiţi de ruşi. Nu ne-a mai putut nimeni aproviziona cu alimente. Era un ger cumplit şi mureau oamenii de foame pe un capăt. Unii căutau sub zăpadă resturile rămase de la cocenii tăiaţi, iar alţii au ajuns să taie carne din fesa morţilor, s-o frigă şi să mănânce. Mie însă nu mi-a fost de loc foame. Aveam tot timpul în nări miros de mâncare şi senzaţia că sunt sătul…”.

  30. veritas zice:

    Din pacate,doar pr.Lucian Grigore are CURAJUL de a-si expune fara nicio retinere gandurile in mod extrem de liber,dar ce folos….adevarul este trist,mult prea trist,am ajuns doar niste cersetori,acum trimisi temporar intr-un anumit loc.Pacat ca acolo sus(la eparhii) nu-i mai pasa nimanui de aceste realitati crunte(multe de altfel)
    P.S. parinte nu credeti ca e timpul pt o innoire in randul BOR?

  31. Iulian zice:

    Raspuns d-lui…cineva

    Daca marturisiti adevarul, nu va ascundeti dupa un „nume” fictiv. Nu fac propaganda Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din Romania ci eu apar Ortodoxia cea Adevarata. Ortodoxia nu inchide ochii la greselile facute de oameni, ci ii scutura sa se trezeasca si sa traiasca in Duhul Adevarului. Si acest lucru (marturisirea ortodoxiei adevarate) trebuie sa-l facem toti cu simt de raspundere avand dogma Bisericii la capataiul nostru neschimband nimic din cele ce s-au descoperit noua de la Duhul Sfant prin Sfintii Parinti. Daca dvs. considerati aceasta o modalitate de propaganda puteti sa nu intrati pe adresa site-ului …alegerea va apartine. Nu v-am ingradit cel mai de pret dar de la Dumnezeu dat oamenilor : LIBERA CUGETARE. Dar cugetati bine,cu nadejde la Dumnezeu, la lumina Invierii lui Hristos si sub acoperamantul Duhului Sfant.

    Respect si consideratie fata de Pr. Lucian Grigore care transpune in scris cu mult curaj si simt de raspundere realitatea din BOR. Cinste acelor clerici ce au taria de a marturisi Ortodoxia Adevarata. Dumnezeu sa-i intareasca si sa le insufle Duhul Cunoasterii Adevarului pentru a tine si a marturisi Predania Bisericii lui Hristos.

    Doamne ajuta!

Spuneţi-vă părerea, respectând conţinutul articolului! (Mesajele ce nu corespund vor fi şterse!)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s